Dacian CIOLOȘ a fost singura persoană din politica acestei țări în care mi-am pus toată încrederea și am crezut că el va fi acel deus în machina, omul miracol, apt să soluționeze marle și spinoasele probleme cu care se confruntă țara.
Lucrurile au debutat prost. Spun asta pentru că:
- propunerea celui de la Sănătate era un tânăr manechin,
- la Justiție în Parlament s-a făcut de râs o ingineră,
- lista de miniștri includea iluștri anonimi, neprofesioniști.
Dacian CIOLOȘ a fost personajul care mi-a inspirat încredere prin faptul că venea cu un trecut interesant ca fost demnitar la Brussels, ca om cu o anumită aură de ardelean tenace, care nu s-a depărtat niciodată de marea lui dragoste numită agricultura.
Faptul că Dacian CIOLOȘ a stat un an și un pic pe poziția de premier și prin ceea ce a făcut sau mai bine zis nu a făcut. Guvernul lui Dacian CIOLOȘ este nimit și guvernul zero prin faptul că nu s-au atras bani de la UE, ceea ce a făcut ca țara să stea pe loc. Mediocritatea unor miniștri a dus la niște acțiuni la fel de mediocre ca autorii lor. Îmi aduc aminte de vâlva făcută cu sculptura lui Constantin BRÂNCUȘI, punându-l pe marele artist într-o situație de care noi poporul roșim și ne simțim jenați. Dacian CIOLOȘ m-a dezamăgit prin ambiguitatea de care a dat dovadă în relația cu PNL, apărând pe afișele electorale ale acestui partid. Dacian CIOLOȘ mă deranjează acum prin poziția lui ciudată în raport cu cel care l-a făcut om mare, vorba DELIEI. Mi-a părut rău, că Dacian CIOLOȘ avea profilul de om de care țara avea nevoie, căci el era onest, bine văzut în Occident, cu mesaje scurte și clare folosind un limbaj simple, autentice.
(19 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment