În vremurile comuniste, a avea un telefon cuplat cu altcineva era soluția obișnuită și numai lumea bună avea posturi telefonice necuplate. După ce am făcut cerere de a mi se monta un telefon și după ce am așteptat ani buni, am primit aprobarea montării unui post telefonic, dar cuplat, cu un vecin de pe scară. Era destul de dificil, pentru că vecina vorbea destul de mult și au fost situații de forță majoră în care pentru a da un telefon a trebuit să rog frumos pe vecina să întrerupă discuția. Am solicitat la Direcția de Telecomunicații a Municipiului București, Secția Exploatare Urbană și Radioficare să fiu decuplat și am primit răspunsul de mai jos:
Era o abordare tipic comunistă, în care cetățeanul este un vierme și statul este totul, iar slujbașii statului nu sunt altceva decât unelte de tortură pentru a-i face pe cetățeni să nu depășească stadiul de unelte vorbitoare. E bine să nu uităm acele vremuri, căci oamenii au tendința să le uite și când se vor trezi la realitățile dure asemeni celor de dinainte de 1989, vor crede că au nimerit pe un drum greșit, dar respectivul drum și l-au ales singuri. Acum în contextul telefoniei mobile, nu se mai înțelege problema, dar ea a fost și era ca un loc îngust, care a creat un fir de așteptare nefericit, cu neajunsuri.
(04 decembrie 2022)
