Dictatura mediocrilor

Prima afirmație pe care o fac este aceea legată de faptul că fiecare dintre noi este înzestrat de natură să facă un număr mic ză cicem 10% de lucruri foarte bine, că tot natura îl înzestrează pe om să facă un număr de 40% de lucruri bine, să facă 707 40% dintre lucruri la un nivel mediocru și ceea ce a mai rămas, adică 10% dintre lucruri să le facă prost. Acum nu trebuie înțeles că acele lucruri nu au noanțe. Există lucruri făcute genial, excepțional și foarte bine. Există lucruri făcute bine, cum există și lucruri făcute. Și în zona lucrurilor făcute prost, se lducruri făcute foarte prost, dar și lucruri făcute incredibil de prost. Oamenii au abilități să încerce să facă orice. Așa se explică:

- trecerea de la o meserie la alta;

- policalificarea;

- doctoratele în cascadă;

- serviciile făcute în paralel.

Sunt prea puțini oamenii care:

- aleg meseria pe care o vor executa foarte bine;

- care acceptă că nu fac lucrurile de bună calitate;

- aprecierile sau criticile sunt adresate lor;

- au făcut o alegere rea sau au fost împinși spre așa ceva.

Mediocrii nu sunt așa că așa i-a făcut natura. Mediocrii sunt toți acei indivizi care execută meserii pe care le-au ales neinspirat și pentru care muncesc fără:

- tragere de inimă;

- soluții bune;

- respect din partea celor din jur;

- o autoevaluare corectă.

Mediocrii se coalizează formând:

- grupuri compacte;

- majorități confortabile;

- luări de poziție iraționale;

- formulări alambicate;

- propuneri de soluții abjecte.

Sunt situații dintre cele mai bizare, iar mediocrii niciodată:

- nu recunosc că au greșit;

- nu-și anumă ceva, orice;

- nu cred că soluțiile lor sunt proaste;

- tot ceea ce fac ei prost, spun că este făcut de alții;

- nu acceptă să fie evaluați;

- nu cred că sunt altceva decât șefi, deși nu au idei.

Mediocrii sunt la tot pasul și nu este vina lor, ci vina celor din jurul lor care i-au încurajat să meargă pe căi care nu sunt cele mai potrivite pentru ei. Unul dacă este rocker și este pus să facă robotică, în loc să fie un rocker de excepție, este un inginer în roboți mediocru, plictisit, bșazat și care așteaptă în fiecare zi să-i treacă cele 8 ope, care pentru el sunt un calvar. Tot așa se întâmplă cu oricare altă meserie care este altceva decât meseria pentru care insul are vocație. Dacă mă analizez pe mine, când m-am desmeticit ce vreau să fac, din întâmplare drumul pe care mergeam era cel care mi se potrivea. Cred că ar fi fost o tragedie să fi apucat un alt drum, căci știu că ceea ce nu-mi face plăcere nu aș fi făcut niciodată, nu că aș fi făcut în scârbă și aș fi fost nu un mediocru de zile mari, ci un ratat perfect, irecuperabil și de aruncat la lada de gunoi a societății și așa infestată cu microbul jegoșeniei.

(01 noiembrie 2018)

O expresie a mediocrității (VIII)

Mediocritatea este înțeleasă greșit din moment ce se zice elev mediocru, student mediocru sau specialist mediocru. Mediocritatea nu este calificativ acordat unei persoane, ci soluțiilor pe care persoana le dă. Există situații în care un elev de nota 10 dă soluții de nota 5, adică soluții mediocre. Am cunoscut absolvenți de facultate de medie mai mare de 9,80 care au dat sistematic soluții de nota 5 sau 6, deci erau de fapt mediocri. Cei ce se hazafdează să dea calificative doar privind niște foi matricole, să nu se mire că au echipe cu care nu prea fac treabă, căci nu notele sunt cele care dau valoarea echipei, ci ceea ce fac efectiv membri săi. Eu am preferat întotdeauna să dau probleme celor cu care intenționam să colaborez. Dacă ei îmi ofereau la 5 probleme 5 soluții bune, continuam colaborarea. Nu am greșit și eu zic că am avut rezultate bune cel puțin, ca să fiu modest.

Concluzie: un om este mediocru dacă și numai dacă la problemele primite dă soluții mediocre.

(03 mai 2018)

O expresie a mediocrității (VII)

Oamenii mediocrii sunt cei care se fofilează și nu-și asumă nimic. Ei doar au opinii, nu au soluții concrete și nu sunt capabili să fie responsabili direcți în a rezolva ceva. Ei se bagă ca musca-n lapte, dar nu vin cu nimic concret și de fiecare dată când se acceptă o soluție, ei spun că și ei au avut exact acea soluție. De aceea, eu ori de câte ori am mirosit mediocrii în echipa mea de lucru, nominalizam pe fiecare să scrie ideia sau soluția și să o semneze pentru ca fiecare dintre noi să-și asume ceea ce scoate pe gură. Din 20 de situații, mediocrii ori nu scriau nimic, ori o dădeau în bâlbă, fără să spună ceva concret. Când se trecea la citirea a ceea ce fiecare a scris se făcea diferența și nu mai apărea nicio situație ambiguă.

(03 mai 2018)

O expresie a mediocrității este identificată atunci când nervii se întind la maximum văzâd că este în operă altceva cu mult mai prost decât au făcut toți ceilalți din acestă Europă.

O expresie a mediocrității (VI)

Orice utilaj, orice construcție, dar și până și omul, au o perioadă de funcționare, după care intră în mentenanță, adică în reparații cum se zice mai pe românește. Statistic vorbind, orice utilaj are o durată optimă de fiuncționare. După aceea încep să cadă componente și într-un final apare ceea ce se numește înlocuirea. Mediocrii nu cred nici în mentenanță, nici în reparații capitale și cu atât mai puțin în înlocuire. Un apartament are durată de utilizare 50 de ani. Un pod are durată de utilizare de 25 de ani. La mediocrii încep reparațiile când utilajul nu mai funcționează deloc, când podul stă să cadă, când drumul devine impracticabil. Mulți nici nu iau în calcul cheltuielile de mentenanță, cheltuieli obligatorii dealtfel. Mediocrii sunt cei care se bucură de utilaj că merge, dacă nu funcționează îl repară ei că doar se pricep la toate și dacă trece perioada de amortizare se bucură că nu mai apar cheltuieli și totul trece pe profit. este bucuria inconștientului, mediocrului și celui ce se condamnă singur la înapoiere, întârzâind nepermis introducerea progresului tehnic.

Vedem acum chestiunea cu podun Constanța din București, pod care stă să cadă.

Vedem că podul de la Olănești s-a rupt și a căzut o betonieră, existând acolo și o victimă. Acel pod are 50 de ani, știut fiind că la 25 de ani trebuia să intre în reparații capitale. În plus, dacă se urmărea construirea de autostrăzi, cu siguranță că respectivul pod nici n-ar mai fi fost așa de solicitat.

Concluzia: mediocrii cred că toate sunt veșnice ca mediocitatea lor.

(03 mai 2018)

O expresie a mediocrității (V)

Ideia de a avea alei iluminate este salutară. Numai că era o problemă: stâlpii cu becuri erau pe partea dreaptă, iar conduta de curent era pe partea stângă. În loc să fie perforată aleia la ambele capete pentru a se trece firele, (figura 1), opţiunea a fost să se perforeze aleia în dreptul fiecărui stâlp (figura 2). Cine a avut ideia aceea creaţă, şugubeaţă şi de o mediocritate strălucitoare, merită să intre în analele cu aşa nu se face. Dar nu ne mai miră nimic, din moment ce peste tot teribilismul celor care se pricep la toate şi la nimic este omniprezent.

 ************************************************

Să fie atâta puținătate de creier este greu și de găsit și de înțeles, mai ales când este vorba de secolul al XXI-lea și mai ales de faptul că s-a lucrat după un proiect avizat de tot felul de indivizi. Sau, probabil s-au urmărit cu orice preț lucrări fără rost ca să fie umflat prețul final. 

Concluzia: mediocritatea are costuri foarte mari, dar ceva mai mici decât costurile prostiei.

(03 mai 2018)

O expresie a mediocrității (IV)

Nu trebuie 1.000 de chestii pentru a-ţi da seama că ai în faţă o soluţie mediocră. Să ne imaginăm că au fost plantaţi nişte copaci. Să ne imaginăm că unii dintre ei s-au uscat. Ideia de bază, inteligentă este de a-l înlocui pe cei uscați cu un alți copaci, urmând ca în anii viitori să crească şi ei la fel ca ceilalţi. Ideia mediocră este de a tăia tulpina până la nivelul pământului şi de a turna ciment, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

(03 mai 2018)

O expresie a mediocrității (III)

Există copaci pe aleile dintre blocuri. Unii care vor să-şi facă reclamă scriu pe nişte tăbliţe din placaj sau din tablă ceva texte şi ca să fie vizibile, în loc să le lege sau să le agaţe de copaci, iau cuie şi un ciocan şi le fixează pentru vecie, bătându-le în cuie, spre toată disperarea celor care iubesc natura. Este şi aceasta o soluţie, dar în niciun caz izvorâtă dintr-o gândire genială. Este o soluţie mediocră, dată de un om mediocru, de doi bani.

(03 mai 2018)

O expresie a mediocrității (II)

Mergând pe străzile Bucureștiului am văzut că multe dintre trotuare au niște dale cu forme ciudate, numai că acele dale sunt măcinate din cauza calității proaste a materialului din care au fost făcute. Să nu-mi spună mie nimeni că niște inteligenți sclipitori au făcut materia primă proastă, ca soluție a geniului lor creator. În niciun caz. Niște mediocrii s-au apucat de o afacere. Cum era și normal, afacerea trebuia musai să fie mediocră, adică operații și produse simple, mână de lucru necalificată, produse de calitate slabă și profit maxim, pe nimic de calitate. Mediocrii au făcut ei ceva proceduri, bineînțeles mediocre, aproximative. S-au aprovizionat cu materii slabe calitativ căci mintea nu-i ducea la mai mult. Procesul de producție, în mediocritatea definirii lui a generat ceea ce vedem pe străzi și nu ne mirăm, căci și noi avem pe undeva o mediocritate a noastră, mediocritatea de a accepta orice porcărie ca pe un dat ancestral, veșnic, spre care privim neputincioși.

(03 mai 2018)

O expresie a mediocrității (I)

Există tentația ca atunci când ne privim în oglindă să ne vedem și mai frumoși și mai deștepți. Viața însă ne trezește la realitate. Ieri a fost o astfel de lecție. Din dorința de a ajunge la Prosche Vest 1 de pe Centrura Bucureștiului, venind dinspre Pitești, am intrat pe la Outlet Militari și de acolo a început calvarul:

- străduțele erau înguste,

- TIR-urile se mișcau greu

- intensitatea traficului e uriașă,

- benzile nu prea sunt definite,

- ideia de improvizație plutește,

- a face la stânga e o aventură.

Se vede de la o poștă că soluția este mediocră pentru că nu are o vechime mai mare de 20 de ani pentru a crede că strămoșii noștri dacii au gândit-o așa acum 2.500 de ani. Ea este o soluție ca rezultat al unei puținătăți în gândire din moment ce toate capitalele lumii spărate au de mulți ani inele de centură care soluționează problema elegant, eficient și coerent.

Numai niște oameni mediocrii aveau să dea o astfel de soluție din moment ce nici în ziua de azi nu există nici cea mai vagă ideie de a face o centrură demnă de secolul al XXI-lea pentru București. Și aceasta nu este nici lipsa banilor și nici lipsa forței de muncă, ci pur și simplu că oamenii nu văd o astfel de soluție căci ei sunt mediocrii neamului. Ei nu văd nici fluxuri, nici eficiență și nici coerență, ci doar străzi cu două benzi, cu stat la rând la cedează trecerea. În mintea lor nu există altceva și nici nu va exista vreodată. Aceasta este cauza din care intrarea în Centura Capitalei este catastrofică azi.

(03 mai 2018)

Soluțiile mediocre

La tot pasul mediocrii îşi pun amprenta prin ceea ce fac. Se vede de la o poştă soluţia dată de fiecare mediocru pentru că acesta:

- nu aplică proceduri pentru că nu învaţă proceduri,

- crede că ştie tot că s-a născut atoateştiutor,

- este inventiv şi oricărei probele dă soluţia lui originală,

- consideră că tot ceea ce el face este foarte bine,

- nu acceptă să fie evaluat de alţii şi soluţiile proaste criticate.

Soluţiile mediocre, date de oamenii mediocrii au imaginea unor improvizaţii de moment, sunt fără valoare, nefireşti, de departe sunt costisitoare, nefiabile şi de neacceptat în condiţiile unei minime exigenţe. Întotdeauna acel merge şi aşa este înlocuit de afirmaţii categorice de mulţumire exprimată zgomotos, cu gewsturi ample în aşteptarea laudelor, care nu încetează să vină tot din partea unor tovarăţi de-ai lor, la fel de mediocrii.

(18 aprilie 2018)

Soluțiile mediocre din arhitectură dăinuie peste timp

Soluțiile mediocre din arhitectură dăinuie peste timp căci se regăsesc în peisajul zilnic descris de:

- blocuri hidoase;

- elemente inutile de arhitectură urbană;

 - crearea de disproporții jenante;

- dezvoltarea esteticii inutilului;

- abordări groaznice în desenarea străzilor;

- haosul generalizat în construcții;

- absența unui stil arhitectonic național, unitar;

- cocoțarea improvizațiilor de un mioritic absurd;

- împânzirea urâtului peste tot.

Pe lângă forma de doi bani a acelui balcon, despre utilitate nici nu are cum să fie vorba. este o soluție inestetică, vulgară, mediocră și fără eficiență, din moment ce acolo în afară de a pune rufe la uscat nimic nu mai este posibil să se facă. Chiar închiderea acelei abordări caricaturale are de suferit din moment ce arhitectul, mediocru și nepriceput a găsut acea rezolvare absolut neinspirată. Nu are cum să fie invocată problema de costuri din moment ce foarma dreptunghiulară era și ea o soluție practicată tot la acel broc. dar din dorința de a da o undă de veselie s-a optat pe o abordare grotescă, vecină cu oribilul, dar din moment ce lipsa de inspirație și de înțelepciune făceau casă bună, desigur că a fost și aplaudată și admirată, deși cred

că a generat oarece coșmaruri. dacă soarele este rotund, în arhitectura bolșevică trebuiau musai să existe forme rotunde, căci și la voturi în 1946 a fost ca simbol electoral soarele pentru niște forțe politice, iar fraudarea alegerilor de atunci a fost cuvânt de ordine, devenind tradiție, iar depsre ceea ce s-a întâmplat în anul 2009 se va afla fix peste 100 de ani, câd noi vom fi oale și ulcele și cei de atunci vor gând foarte urât despre epoca de neâmpliniri pe care o trăim noi acum. Și vanconul cu rotunjimi strălucește prin inutilitate, căci în acel spațiu nici rufele la uscat nu ai cum să le pui. În fantezia lor bolșevică, arhitecții acelui bloc au realizat simbolul bizareriilor monstruoase de care vor râde peste ani și ani nenumărate generații, care nu au cum să înțeleagă cum  a pătruns atâta mediocritate într-o zonă unde secole și chiar milenii perfecțiunea și-a spus cuvântul. Căci Domul din Ulm, cel din Koln, cel din Milano, tot de arhitecți au fost gândite și de la terminare și până în zilele noastre ne uimesc pur și simplu. Și în București rămânem uimiți, dar în sens negativ, când apar la tot pasul soluții care mai de care mai de neînțeles, în raport cu reguli elementare ale bunului gust și ale utilitarismului cotidian. Și în arhitectură există Dorel, nu?

(21 octombrie 2017)

S-a desprins o bucată de pod

Am stat și am cugetat îndelung la ce înseamnă mediocritate, prostie și neputină. Toate acestea duc la soluții foarte rele pentru orice probleme sunt puși să le rezolve sunt ori mediocrii, ori proști, neputincioși. Faptul că nu sunt responsabilizați îi încurajează pe aceștia să se avânte cu capul înainte, nefiind conțtienți de răul pe care îl produc la fiecare pas. Toți se caracracterizează prin:

- lipsa de calificare în raport cu problema de rezolvat;

- imposibilitatea de a accepta ideia că nu sunt pregătiți;

- credința că ei știu totul din născare;

- ignorarea existenței procedurilor;

- selectarea în echipe a unora mai slabi ca ei;

- modul haotic de lucru, după inspirația de moment;

- credința că totul se rezolvă de la sine oricum.

dacă stăm să analizăm lucrarea aceea care a durat nesimțit de mult timp, ajungem la concluzia fără posibilitatea de a fi contrazisă în vreun fel că șeful de proiect a fost cel mult mediocru, că șeful cu execuția a fost și el cel mult mediocru, iar executanții din subordinea sa nu aveau cum să fie decât submediocrii, necalificați, nepricepuți și inocenți în felul lor. La confluența acestor mediocrii nici nu avea cum durata de realizare să fie alta decât una exagerat de lungă și de dilatată prin amânări repetate. calitatea lucrărilor nu avea cum să fie alta decât proastă, pentru că ea vine din istoria imemorială a tuturor celor nepăstrate pe aceste meleaguri prin trecerea timpului. Așa că, desprinderea unei bucăți din podul de la Agigea nu este nici măcare o surpriză. Surpriză este că nu s-a prăbușit acel pod, căci s-a mai intâmplat ca după verificarea gazelor să sară blocul verificat în aer, că s-au rupt în două bșocuri abia date în folosință, că până și metroul a intrat la apă, ca să nu mai vorbesc de inundarea dirijată a unui cartier pentru a salva alte chestii. În toate cazurile la oameni mediocrii, doar soluțiile mediocre sunt de așteptat, căci soluțiile bune le dau numai oamenii deștepți dară. Acum domină mediocrii, ca reverberație la cohorta trasă de păr după alegerile din 2004, când s-a produs cea mai mare catastrofă din istoria multimilenară a poporului meu.

(07 iulie 2017)

Soluțiile mediocrilor

Soluțiile mediocrilor, nu sunt altceva decât soluții mediocre. O soluție mediocră este:

- ineficientă;

- întortocheată;

- greoaie;

- bizară;

- neașteptată;

- imprevizibilă;

- fluidă;

- incompletă;

- aberantă;

- ambiguă;

- mocirloasă;

- sulfuroasă;

- înceată;

- stupidă.

Soluțiile mediocrilor nu duc niciodată la:

- construirea de autostrăzi;

- introducerea de canalizare;

- creșterea reală a nivelului de trai;

- consolidarea sistemului educațional;

- îmbunătățirea standardelor de sănătate;

- dezvoltarea economică;

- creșterea calității producției;

- diminuarea riscurilor sociale;

- construcții de maximă utilitate.

Soluțiile mediocrilor se concretizează prin:

- plantări de panseluțe;

- pavoazări pe stâlpi;

- trasare de marcaje;

- schimbări de borduri;

- vopsiri de parteruri;

- promisiuni mincinoase;

- amânări nejustificate;

- arătatul cu degetul;

- identificarea de vinovați imaginari;

- fantasmagorii oligofrene;

- reasfaltări în cascadă.

Rezultă cu claritatea cristalului că ne aflăm în fața unei clase politice formată din mediocrități terne, fără viziune, fără capacitatea de înțelegere a marilor aspirații și fără forța declanțării desfășurare de forțe pentru a realiza obiective grandioase. Se vede de la un km că niciodată nu va fi construit crâmpeiul de autostradă Comarnic-Brașov, pentru că lipsește vocația măreției și solidității în a defini acest proiect. Curajul de a-l porni nu va fi niciodată laîndemâna unor bărbați pentru care pământul mănos le-a dat țuica, vinul, mâncarea și femei cu prea mare ușurință, ca să mai fie luptători curajoși, care înfruntă moartea, viforul și vicistitudinile vremurilor. M-a șocat un individ care m-a tras de urechi și mi-a spus că un popor care n-a dus niciodată un război de cotropire nu merită să fie pe harta istoriei și va fi sortit pieirii. Îmi venea să-i pocesc mutra de furie, dar mi-am reprimat pornirea primitivă și l-am abandonat, deși avea mare nevoie de mine să-și rezolve o problemă. L-am lăsat să se zbată cotropitorul din el, căutând noi teritorii unde să se manifeste.
Soluțiile mediocrilor nu duc niciunde, ci ne lasă în întuneric, în urmă, iar cei care ne sunt superiori avansează vertiginos și noi îi privim cu gura căscată ca la dentist. Mediocritatea este o maladie, iar tratamentele care o vindecă stau ascunse și nu ni se arată cu una cu două.

Stau acum să analizez cum cantitatea s-ar transforma în calitate. Mai concret, acumulările cantitative ale mediocrității, ar trebui să ducă la un salt calitativ, zic eu, spre ceva deșteptăciune. Numai că trebuie să treacă vreo 1.000 de ani. E mult pentru o viață de om, e puțin pentru o eră geologică.

(21 iunie 2017)

Soluțiile mediocre

Aflăm de la televizor tot felul de grozăvii precum:

- legile sunt proaste și trebuie refăcute că nu frezolvă nimic;

- unii transportă incubatoare sterile cu remorcile de la salubritate;

- parcarea nu are intrare și nici ieșire pentru mașini;

- terenul de fotbal este în pantă;

- clădirea roșie teatrului de lângă BN nu are avize ISU;

- cluburi care funcționează fără avize dar pe propria răspundere;

- se asfaltează străzi cu  bălți și pe ploaie;

- asfaltarea de la rădăcina unui copac de pe trotuar;

- absența disciplinei parcării pe oriunde îi este bine șoderului;

- se adoptă OUG pentru 0,03% din populația de peste 20 de ani;

- centura Capitalei nici nu se începe.

Eroarea care se face este legată de faptul că aceste chestii nu sunt analizate ca soluții mediocre, ci ca niște chestii întâmplătoare, excentrice, trecătoare și care aduc rating. În realitate, ele sunt soluții mediocre, date de niște oameni mediocrii. Nici nu trebuie luată în considerație o altă abordare, știut fiind faptul că din 100 de decizii luate de un mediocru, toate 100 conduc la soluții mediocre, soluții care sunt proaste, nici măcar una nefiind bunicică un picuț barem. De aceea trebuie ca societatea să se debaraseze de mediocritate în actul decizional. Cei mediocrii sunt așa nu pentru că așa i-a făcut natura, ci în asemenea postură i-a adus societatea, punându-i să facă exact ceea ce calitățile lor naturale nu le îngăduie. Ei sunt împinși de la spate de familie, de societate și de mass-media să facă altceva decât resursele lor le îngăruie. Un tânăr care dorește să devină pictor și are talent cu carul pentru așa ceva, dacă este împins de familie spre avocatură că toată familia lui este formată din avocați, va fi un avocat mediocru în loc de un pictor de geniu. De aceea trebuie să existe studii și specialiști în descoperirea talentelor la copii, astfel încât aceștia să facă profesiuni pentru care au resurse naturale de înaltă calitate. Studiile genetice au permis ca pornind de la însușirile părinților să se orienteze copiii spre anumite ramuri de sport sau către balet și să nu fie lăsați doar pe opțiunile familiei, pentru că aceste opțiuni duc spre actori ratați, soliști fără succes și sportivi fără performanță. Cauzele soluțiilor mediocre nu trebuie căutate în afara celor care le furnizează și în interior.

(17 mai 2017)

Răutatea mediocrilor

Am avut ocazia să văd mulți indivizi mediocrii și mi-am dat seamna că ei se cred:

- geniali;

- neînțeleși;

- prietenoși;

- integri;

- comunicativi;

- băncoși;

- spirituali;

- inventivi;

- talentați;

- riguroși;

- curajoși;

- riguroși;

- sprinteni;

- generoși;

- iubiți;

- altruiști;

- perfecți;

- inegalabili.

Nu mi-a trebuit prea mult timp până să-mi dau seama că am în față un mediocru și imediat ce m-am convins, am făcut doi pași înapoi și m-am retras. În opinia mea, colaborarea cu un mediocru este contraproducțivă pentru că:

- nu are idei proprii și enumeră numai generalități;

- dacă prinde ceva din zbor nu se ferește în a zice că a fost ideia sa;

- nu pornește de la simplu către complex pentru a progresa;

- pleacă de la cea mai complexă formă unde se împotmoleste 100%;

- amână venirea cu ceva pe care el singur să fi realizat;

- se aciuiește tot timpul lângă cineva și evoluează ca plantele parazite;

- au darul de a repeta aproape papagalicește ceea ce au zis antevorbitorii;

- sunt îmbibații de clișee care nici diverse nu sunt și nici sofisticate nu sunt;

- diferă foarte mult între ceea ce povestesc și faptele care s-au petrecut;

- evită să aibă puncte de vedere proprii și dacă au și le reprimă de teamă.

Toți mediocrii au o răutate viscerală întrucât:

- vor să se impună;

- nu au variantă alternativă;

- cred că este starea lor normală;

- uită că au în față oameni;

- vor să-și dea măsura maximă;

- iubesc suferința altora;

- adoră să pedepsească;

- vorbele grele sunt mângâieri la ei;

- cred că strigarea durerii se face din fericire;

- a umili este sinonim cu a lăuda;

- numai ei sunt adevărașii eroi de poveste;

- frica de situații riscante îi face să fie duri;

- trimit pe alții în bătălii, ei stând foarte departe;

- nu uită și nu-i artă pe cei care au îndrăznit să fie mai buni ca ei.

Cei care cred că vor face treabă printre mediocrii se înșeală amarnic. Ei vor înregistra grave regrese și nu vor ieși din cercul vicios în care singuri au intrat. Căutând să se salveze din mocirlele unde zac de mult timp și se zvârcolesc neputincioși, fac oferte aproape de nerefuzat unor tipi capabili. În realitate, se folosesc de aceștia ca de niște ciorapi, care o dată epuizați sunt aruncați la coș, așa încât vine rândul altora, care neinspirați și mânați de lăcomia câștigurilor pe termen scurt cad în plasa și sunt aruncați fără milă peste bord să-i mănânce rechinii.

(08 decembrie 2016)

Oameni mediocrii = soluții mediocre

Un om este mediocru dacă:

• nu are idei;
• se fofilează;
• nu semnează;
• nu se implică;
• nu decide nimic;
• amână o rezolvare;
• vrea și alte avize;
• urlă;
• gesticulează;
• ezită;
• se vaită;
• revine asupra soluției;
• se tot consultă;
• nu-i întreabă pe deștepți;
• se crede neînțeles;
• se îngroapă în hârtii;
• încurcă lucrurile;
• îi acuză pe totți din jur;
• se consideră singurul nevinovat;
• nu încep și nu termină nimic;
• ignoră cadrul legal;
• construieste texte lungi și goale;
• dacă fac ceva o fac prost;
• se face că face ceva.

Dovezile clare că oamenii mediocrii nu fac nimic sau fac lucruri proaste sunt în jurul nostru și anume:

• nu au structurat bugetul din prea multă mediocritate, încât să includă banii pentru centura capitalei;
• cer studii de fezabilitate care nu duc la nimic dar manâncă bani și studiile care au stat la baza a ceva s-au dovedit a fi de un înalt imbecilism, cel mai recent fiind penitenciarul de la caracal care este prea aproape de baza ceea...
• pasajul sunteran de la Pitești spre Rm. Vîlcea are două fire, iar o trecere spre lărgire face să crească cheltuielile cu mult mai mult decât dacă mediocrii îl făceau de la început de 2+2;
• elanul de a face analize în laboratoare neacreditate cu aparatură necalibrată determină cheltuieli fără rost, știut fiind că pe orice buletin se trece nume laborator, data acreditării și data calibrării aparaturii, altfel totul este cooperativa munca în zadar;
• generează tot felul de tertipuri chipurile legale să fure startul în orice așa cum a fost chestia cu chioșcurile unde nimeni nu strângea nicio semnătură dar acolo era vizibil candidatul pozat.

În mediocritatea lor, oamenii au caapcitatea de a critica tot ce fac ceilalți, unii buni, dar alții tot mediocrii ca ei. Nu se suportă unii pe alții și nici nu suportă ceea ce fac. De aceea soluțiile proaste, date de mediocrii sunt criticate tot de mediocrii și nu se propun decât soluții tot proaste sau sa se facă îndreptări, dar tot poaste. Să ne uităm la casa poporului. este o Casa Scânterii ceva mai mare, adică mult mai mare, căreia i s-a retezat moțul. Hidoșenia rămânând intactă. Să ne uităm la Teatrul Național, căruia orice i s-ar face, tot hidos va arăta. A fost o chestie groaznică în mediocritatea ei dar nici transformările de demult dar și de azi nu au ieșit din nivelul de mediocritate consacrat. ceea ce nu a fost mediocru în tot ce s-a făcut a fost prețul.

Aștept ieșirea din mediocritate în toate domeniile, dar mi se pare că revin la vorba unei nemțoaiece care zicea că numai când aici va fi șomaj de peste 20% oamenii se vor trezi și vor face acelsalt calitativ care să ne ridice din mediocritatea noastră, mediocritate nenaturală, generată din comoditate și din suficiența roadelor date de acest pământ. Nici nu trebuie să facem vreun efort că ne pică mâncarea în gură și rostul nostru este doar să căscăm gura pentru a ne intra poamele, legumele sau toate cele.

(25 mai 2016)