De ce statul este un prost administrator?

Apare întrebarea: de ce statul este un prost administrator? 
Unii doar constată: statul este un prost administrator?
Oricum punem problema, adevărul acesta este și viața ne-a demonstrat și ne demonstrează că așa stau lucrurile, pentru că oricât de nobile sunt intențiile oriunde există proprietate de stat, nu trece mult timp de la înființare și lucrurile o iau rău de tot la vale, toată lumea ridicând din umeri atunci când trebuie să răspundă la întrebarea: de ce?

Niciodată nu vom înțelege de ce statul este un prost administrator, dacă nu vom privi în oglindă ceea ce se întâmplă pe o proprietate privată și să comparăm cu ce nu se întâmplă pe o proprietate de stat, dar și să vedem ce nu se întâmplă pe o proprietate privată, dar se întâmplă pe o proprietate de stat.

În primul rând, trebuie să ne uităm la fluxurile bănești. În cazul proprietății private, banii vin doar după ce sunt vândute produse, sunt prestate servicii și numai dacă clienții sunt mulțumiți, căci clienții nu aruncă cu banii lor doar de dragul de a-i îmbuiba pe unii și pe alții.

În al doilea rând, să ne uităm la disciplină. Pentru a realiza produse de calitate și la timp sau de a executa prestări deservicii de calitate și la timp, este nevoie de disciplină, iar acolo unde este proprietate privată, toată lumea urmărește încasarea de bani, încasare de bani care este strict dependentă de disciplina cu care toți oamenii de acolo lucrează.

În al treilea rând, în mediul privat activează oameni selectați după criterii precise care fac ca producția și prestările de servicii să nu ridice probleme.

În al patrulea rând, în mediul privat lumea lucrează respectând cu strictețe proceduri.

În al cincilea rând, fiecare lucrător la oricare ar fi nivelul lui de competență are responsabilități precise și este verificat dacă și-a îndeplinit sarcinile, iar în caz contrar, toate corecțiile care se fac se răsfrâng cu claritate maximă asupra veniturilor și asupra evoluției în carieră. Toto timpul se exercită controlul și evaluarea este permanentă, cu efecte directe asupra salariului.

În al șaselea rând, cererea și oferta joacă un rol esențial în dinamica activității organizației bazată pe proprietatea privată și conectarea acesteia la nevoile pieții face ca atât decidenții cât și executanții de acolo să trăiască în fiecare moment tensiunea impusă de fiecare stadiu de derulare a proceselor de producție și a prestării de servicii, căutând soluții constructive, bazându-se pe postulatul că nimic nu merge de la sine.

În al șaptelea rând, problema riscurilor este o problemă majoră, știind că asumarea de riscuri atrage după sine direcții clare de evoluție a proceselor de producție sau a prestării de servicii, iar consecințele vin de la sine și se răsfrâng direct asupra tuturor celor ce lucrează în organizația bazată pe proprietatea privată, fie în mod pozitiv, când este vorba de un risc urmat de succes, fie în mod negativ, când riscul asumat a dus la un insucces, mai ales dacă insuccesul este major și efectele negative nu sunt atenuate în niciun fel.

În al optulea rând, profitul este singurul indicator care dă măsura eficienței organizației unde există proprietatea privată și falimentul este direcția sigură când se ajunge să se lucreze pe pierderi. Criteriile de performanță sunt esențiale și acționează brutal.

Acum trebuie privite în oglindă așa cum am zis, cum stau lucrurile acolo unde oamenii la oricare ar fi nivelul lor de competență, acționează unde proprietatea este de stat, adică a tuturor și a nimănui în aclași timp.

Banii sunt siguri și vin de la stat.

Disciplina are caracter relativ, depinzând de șefi.

Selecția oamenilor este încărcată de subiectivism.

Procedurile sunt relaxate sau opționale.

Responsabilitățile sunt diluate la maximum, iar controlul este relativizat.

Se lucrează și pe producție pe stocuri nelimitate.

Nu există riscuri din moment ce banii vin oricum.

Eficiența este dată de profit, dar pierderile se acoperă de la stat.

Toate acestea dau diferența dintre organizațiile bazate pe proprietatea privată, respectiv, cele unde proprietatea de stat este la bază și explică de ce staul este prost administrator. Existența sau absența criteriilor de performanță arată unde este organizare și unde este haos, unde este management și unde se lucrează după ureche.

(03 februarie 2025)

Bazele de date și administrarea lor

Administrarea bazei de date este o treabă pe care trebuie s-o facă numai un specialist cu calități morale și care este un om integru. Nu oricărui nene îi dai pe mână o bază de date, pentru că acel nene are:
- acces nelimitat la baza de date,
- cunoaște parolele operatorilor pe conținutul bazei de date,
- știe tot ce mișcă îl legătură cu baza de date,
- dă OK pentru efectuarea de operații speciale pe baza de date,
- asistă derularea tuturor proceselor legate de baza de date,
- oferă sau limitează drepturi pentru operatorii care actualizează câmpuri din baza de date,
- răspunde de calitatea și integritatea bazei de date.

Am văzut administratori de baze de date care sunt adevărați profesioniști, cărora nu le scapă nimic în ceea ce privește dinamica de conținut a bazelor de date și care dispun de numeroase chei de control, în așa fel încât nimeni nu are cum să-i ducă cu preșul dacă au făcut o operație eronată pe baza de date și nu au curajul s-o corecteze. Ei au imaginea a tot ce se întâmplă pe conținutul bazei de date din punctul de vedere al fiecărui operator. La ora actuală se știe că nu se șterg informații, ci actualizarea de câmpuri se face prin adăugarea de informații din care rezultă momentul, cine a actualizat, ce modificare a făcut. Vechile valori rămân la locul lor. Deci nimeni nu mai are nicio scăpare în cazul în care dorește să zburde aiurea, depășindu-și rolul, care nu are cum să fie schimbat decât cu acordul administratorului...


(22 mai 2023)

Bazele de date și actualizarea lor

După părerea mea, actualizarea bazelor de date este sarea și piperul în orice sistem informatic unde apar bazele de date. A actualiza o bază de date înseamnă:
- a adăuga înregistrări când colectivitatea la care se referă baza de date crește numeric cu noi elemente,
- a modifica acele câmpuri care reflectă noua realitate referitoare la fiecare element din colectivitate,
- a dezactiva acele elemente care devin nenecesare în baza de date,
- a insera noi câmpuri pentru a descrie noi caracteristici ale elementelor din colectivitate,
- a adăuga noi chei de regăsire a elementelor după noi criterii.

Cine nu este în stare să actualizeze baza de date în timp real, să nu se apuce să lucreze cu baze de date, căci o bază de date neactualizată face mai mult rău societății chiar și decât inexistența ei. Au devenit proverbiale bazele de date cu alegătorii decedați, care nu au avut înregistrările dezactivate chiar în momentul în care a fost emis certificatul de deces. Amânarea oricărei operații de actualizare a unei baze de date echivalează cu anularea bazei de date în integralitatea ei, căci a calcula un indicator agregat când lipsesc termeni reali, înseamnă a obține valori care nu reprezintă nimic. Este ca și cum ai crede că ți-au rămas în buzunar cei 500 de lei pe care tu i-ai cheltuit, dar ai uitat că nu-i mai ai, ci îi mai crezi în buzunarul tău.


(22 mai 2023)

Bazele de date și popularea lor

Îmi aduc aminte de un nene care a venit și făcea pe deșteptul că el a proiectat un sistem de baze de date despre disciplinele din ASE și le turuia acel nene de nu mai știai că va și termina. L-am întrebat care este modul de populare a acelui sistem de baze de date și a dato-n bâlbă. Toată lumea care se crede deșteaptă știe să conceapă baze de date de mare complexitate despre orice. Problema este de a popula acele baze de date și apoi de a le actualiza. Dacă am un muzeu cu 10.000 de piese, fac o bază de date în care descriu piesele și dacă sunt și șmecher, adaug tot felul de poze despre fiecare piesă. Ideea este nu de a proiecta baza de date, ci de a o pupula, adică de a descrie în 10.000 de înregistrări ale bazei de date, cele 10.000 de articole de artă existente în muzeu. Dacă un om realizează 20 de înregistrări pe zi, vor fi necesare 500 de zile, deci ne dăm seama că nu este deloc simplu să populăm o bază de date. De dat din gură este ușor. Tot poporul are posibilitatea să trăncănească. Numai că lucrurile sunt foarte dificile.

Să zicem că avem o bibliotecă cu 3.000.000 de exemplare de cărți și de reviste. Vrem să facem o bază de date cu 3.000.000 de înregistrări. Dacă totul merge perfect și dacă pentru o înregistrare sunt necesare 20 de minute, pentru a popula baza de date avem nevoie de 60.000.000 de minute, adică de 1.000.000 de ore, adică de 41.667 zile, adică de 114 ani, în condițiile în care lucrează un om. Dacă facem o echipă de 50 de oameni, sunt necesari 2,3 ani, iar dacă lucrează 200 de oameni, popularea bazei de date durează sub 7 luni. Nu am spus că este vorba decât de a introduce date despre cărțile și revistele din bibliotecă. Scanarea cprților, revistelor, ziarelor este altă mâncare de pește. Se vede că o bază de date foarte serioasă nu se populează bătând din palme, ci necesită muncă foarte multă. Să nu uităm că trebuie făcută în prealabil o analiză atentă și o simulare a populării, înainte de a bate în cuie structura înregistrării, pentru a nu ne găsi în situația jenantă de a reproiecta înregistrarea când ne dăm seama că am uitat ceva câmpuri care apar pe traseul la popularea unor elemente din bibliotecă, de care nu am știut și acestea au caracteristici de care noi nu am ținut seama, deci le lipsesc câmpurile unde să le descriem.

(22 mai 2023)

Bazele de date, de la mit la realitate

Despre bazele de date eu am amintiri destul de urâte.
Prima amintire a fost aceea că nu am văzut baze de date adevărate, fără fisură până după anul 2010.
A doua amintire a fost aceea că pe mulți i-am auzit vorbind despre baze de date și mai ales despre tabelă, fără a ști despre ce vorbesc, pentru că la mine, cel care vorbește despre ceva, trebuie să coboare la nivel de bytes și să-mi spună cum stau lucrurile, ca să-l înțeleg că știe cum se referă articolele și cum funcționează stocarea informațiilor acolo unde vorbim de colectivități de miliarde de înregistrări.

A treia amintire este legată de faptul că nu am văzut și eu implementată o aplicație de baze de date de către niște persoane, ceva legat de activitatea unei colectivități formată din mai puțin de 100 de persoane, care să permită câteva selecții după criterii bine definite. Deși eu nu lucrez cu baze de date am demonstrat respectivelor persoane că eu sunt în stare, fără să mă dau rotund, să fac o bază de date cu 200 de elemente, care să fie operațională și care să facă exact ceea ce persoanele ar fi trebuit să facă, dar nu au făcut.

A patra amintire este legată de filmul Made in Italy cu Ana MAGNANI în care o femeie merge la primărie să obțină o adeverință. După consultarea bazei de date obține o hârtie mototolită. Se întâmpla prin 1970.

Există un mit legat de bazele de date, numai că bazele de date sunt o realitate. Mitul este dat de așteptările pe care le generează bazele de date și realitatea este că ele produc dezamăgiri cumplite.

Să nu uităm că președintele Emil CONSTANTINESCU, avea obiceiul să felicite pe tinerii care făceau majoratul. Folosind o bază de date neactualizată, el a trimis o scrisoare de felicitare unei tinere care decedase de ceva timp. A fost un eveniment nefericit, generat de o bază de date eronată. Machedonii au o vorbă: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Se potrivește de minune bazelor de date, atunci când conținutul este compromis de un număr introdus greșit. La un examen național cu 150.000 de concurenți, o medie introdusă greșit generează un adevărat tsunami căci aici nu funcționează legea numerelor mari.

Dovada reală a faptului că nu dispunem de baze de date corecte și complete este dată de faptul că în anul 2022 a fost făcut un recensământ. dacă existau baze de date adecvate, acest recensământ nu mai era necesar, ci doar se foloseau indicatorii agregați calculați prin parcurgerea de baze de date.


(22 mai 2023)