Între Florin și Harry aleg pe Florin

Întâmplarea a făcut că în anul 2022 a apărut cartea promisă cu mulți ani în urmă intitulată Viața este o poveste, a celebrului actor de teatru și de cinema, Florin PIERSIC.
Tot în anul 2022 a apărut cartea Spare a Prințului Harry, Duce de Sussex, care a fost tradusă și publicată în Editura Nemira. Mie mi-a fost trimisă pe e-mail o traducere a acestei cărți.
Florin PIERSIC este actor, om cu vastă cultură prin citirea pieselor în care a jucat, memorarea poeziilor pe care le-a recitat, a cărților necesare documentării pentru a înțelege epocile în care au trăit personajele sale.
Prințul Harry, Duce de Sussex, așa cum rezultă din titlu, este prinț și duce, iar viața lui a fost dirijată spre a îndeplini sarcini specifice nepoților reginei Elisabeta a II-a, fără ca el să fie un om cu preocupări speciale pentru scris, căc i dacă ar fi fost așa, ar fi produs opere literare anterioare cărții de memorii.
Citind cele două cărți, am ales cartea lui Florin PIERSIC căci este scrisă de un om talentat, cu o carieră solidă în spate. Cartea lui Harry este adevărat s-a vândut rapid și într-un tiraj uluitor, nu pentru că ar fi o carte care este de memorii, ci doar pentru că lumea așteaptă ceva din interiorul casei regale și Harry este cel mai nimerit să scrie, căci el este rezerva, nimic altceva și la anii săi, fără realizări speciale, nu are altceva de făcut, decât să dea din casă, atât cât știe și cât nu face să-și taie creanga de sub picioare. Stilul cărți lui este anost. Nu are dinamică. Apar fragmentări și discontinuități, căci nu spune totul. La cei 38 de ani ai săi, mă așteptam să știe cu mult mai multe și să fi făcut mult mai multe chestii, dacă chiar era în stare. Numai faptul că a scris cartea Spare, arată că este o fire slabă, care s-a lăsat manipulat. El mulțumește la prea multă lume, ceea ce arată că în spatele său se află o armată de persoane, fiecare cu un rol foarte bine stabilit. 

(27 ianuarie 2023)

Vai, ce urât!

Zilele trecute am văzut exact ceea ce vedeam la mine-n mahala, adică scene disgrațioase, scandaluri care nu au fost diferite de ceea ce făceau niște oameni simpli, needucați, săraci și zgomotoși. Un tip, fost prinț a vrut să intre într-o casă să-și vadă bunicul și mamă-sa, dar și mătușe-sa la-u oprit și s-au purtat exact cum se purtau femeile simple din mahala care apelau la sectorist să le rezolve daravelurile așa cum știa el, în primitivismul lui ancestral.

Nu vreau să judec pe nimeni, dar a fost urât! A fost chiar foarte urât! A fost de neimaginat pentru o lume care se vrea altfel decât a celor de teapa mea și a celor fără sânge albastru, care se cred speciali.

Îmi aduc aminte cum regina Angliei a gestionat situația fiului ei de dinainte de căsătoria cu Diana și după divorțul de aceasta, căci complicațiile au fost cu mult mai mari din moment ce era vorba de fiul său cel mare, viitor rege. Lucrurile trebuie analizate cu grijă și la modul în care s-a purtat regina la câteva zile după decesul Dianei, dând o soluție pe care eu o consider genială. Tot o soluție genială o găsesc și pe aceea privind căsătoria fiului ei cel mare cu o femeie divorțată și cu doi copii, mai mare decât viitorul rege.

În schimb, cu aer provincial, să nu zic de mahala, cu circul de rigoare un tinerel fără prea multă minte a fost dezmoștenit și alungat, generând scandaluri în lanț și atitudini care au scăpat de sub control și vor continua, căci lumea așa ceva așteaptă cu gura căscată. Vor oamenii ca ființe pe care le consideră speciale să le vadă în ipostaze neconfortabile, lumești, banale și făcând gesturi obișnuite, ample și chiar pitorești, pentru a da savoare unor încăierări misterioase, degradante și spumoase chiar.

Vai, ce urât!

(14 noiembrie 2017)