Showing posts with label economie. Show all posts
Showing posts with label economie. Show all posts

Sunday, August 24, 2025

Anti-economie: liberalizarea prețurilor la energia electrică

Uniunea Europeană vine cu idei dintre cele mai îndrăznețe, uneori greu de pus în practică și dovada o are ceea ce s-a întâmplat în timpul pandemiei, când pe bătrânul continent cu s-a realizat un vaccin de o generație perimată, în raport cu vaccinurile venite de peste ocean.
Dacă vorbim de o piață a automobilelor, acestea se văd, se stochează, nu se uzează nici fizic, iar uzura morală nu este instantanee. Când se vorbește de curentul electric, se vorbește de ceva care:
- nu se stochează,
- nu se vede,
- are un proces de producție specific,
- necesită căi de transport,
- este universal necesar, ca aerul.
Dacă fătră automobil omul supraviețuiește, fără caviar, omul nu piere, fără curent electric, viața omului devine un coșmar, iar omul are grave probleme existențiale. Liberalizarea prețului energiei electrice reprezintă măsura anti-economică și neinspirată, care va avea efecte dramatice asupra societății în general și a societății românești în special, căci se suprapune cu măsurile ieșirii din marasmul deficitului bugetar. Este o măsură anti-economică pentru că generează dezechilibre fundamentale între diferite categorii de actori economici. Unii acumulează profituri inimaginabile, pe seama sărăcirii celor mulți, care depind de curentul electric la nivel elementar al necesităților curente de viață.



(24 august 2025)

Monday, August 11, 2025

Economia României este o economie PLANIFICATĂ!

 Pe când eram student în anul al IV-lea, am avut în planul de învățământ disciplina PLANIFICAREA ECONOMIEI NAȚIONALE, disciplină unde am învățat și chiar am promovat examenul cu o notă foarte bună, ceea ce mă îndreptățește să spun că economia României este o economie planificată.
Imediat după Decembrie 1989, societatea românească s-a debarasat de tot ceea ce era simbol al comunismului și planul cincinal, ca și planul anual, făceau parte din această simbolistică.
A fost desființat Comitetul de Stat al Planificării.
A fost schimbat numele Facultății de Planificare și Cibernetică Economică.
A dispărut Catedra de Planificare a Economiei Naționale.
Toate tezele de doctorat în curs de elaborare, care aveau în titlu cuvântul planificare, au trebuit regândite.
Cuvântul PLANIFICARE a devenit tabu.
În realitate, nicio societate, niciun individ, nicio organicație nu există în afara planificării.
Oamenii își planifică timpul.
Oamenii își planifică banii.
Oamenii își planifică resursele.
Tot așa se întâmplă și la nivelul organizațiilor.
Un teatru își planifică fiecare stagiune.
O fabrică își planifică producția.
Societatea își planifică prin intermediul BUGETULUI întreaga existență.
Planificarea a fost înțeleasă greșit, ca fiind instrumentul de control al modului în care oamenii acționează, căci se planifica:
- producția industrială,
- producția agricolă,
- numărul de profesori,
- numărul de absolvenți,
- numărul de locuri la admiteri
și era vai și amar de cei care nu îndeplineau sarcinile de plan, De aceea era detestată planificarea. Se credea în comunism că o forță supranaturală (partidul) a hotărât să se realizeze 20.000 de tractoare pe an și dacă se realizau 20.100 de tractoare era bine, dacă se realizau 19.999 de tractoare era foarte rău. Este exact ceea ce se întâmplă acum cu prognozele meteo căci oamenii nu înțeleg că a prognoza înseamnă a aproxima, cum și a planifica înseamnă a prognoza, deci a aproxima și nu este nicio calamitate că există o diferență între ceea ce s-a planificat și ceea ce este în realitate.
Concluzie: din moment ce avem un buget care stabilește cu un an înainte ce trebuie făcut prin prisma cheltuielilor bănești, înseamnă că economia României este o economie PLANIFICATĂ!



(11 august 2025)

Saturday, December 14, 2024

Profesorii mei din studenție

Moisă ALTĂR
Constantin BARON
Tudor BARON
Elena BIJI
Vasile BIȚĂ
Anica CHERCIU
Constantin DINESCU
Luigi DOBRESCU
Gheorghe DODESCU
Ioan DUMITRESCU
Mircea GRUMĂZESCU
Ludwig GRÜNBERG
Alexandru HALLUNGA
Gheorghe IOAN
Vasile IONESCU
Marcela IOVANELLI
Nicolae LESSEANU
Elena MĂLIN
Ștefan MUSTĂȚEA
Nicolae NICHITA
Edmond NICOLAU
Valeriu PESCARU
Constantin PINTILIE
Alexandru POPOVICI
Lucia POP
Otilia POPOVICI
Marin PREDESCU
Cornel PUMNEA
Nicolae RACOVEANU
Valer ROȘCA
Florea STAICU
Maria STURZA
Alexandru ȘCHIOP
Dragoș VAIDA
Gheorghe VASILESCU
În anii mei de studenție, eu am avut cu adevărat profesori, nu ca studenții din ziua de azi, care pun sub semnul întrebării orice, inclusiv sutimile din notele de la examen, pentru că tot timpul se cred nedreptățiți. Profesorii de pe vremea mea era oameni speciali, adevărate modele, căci aveau cultură, deschidere la nou, viziune și mai ales prestanță. Niciodată profesorii mei nu fumau cu studenții pe holurile facultății. Profesorii mei nu lipseau de la seminarii sau de la cursuri. dacă unul dintre ei era plecat la o conferință, ne anunța și trimitea să-l înlocuiască un coleg la fel de bun ca și el.
Profesorii mei mi-au fost exemple, pe care am căutat să le urmez, căci de la fiecare am avut ceva de învățat.
Profesorii mei știau să predea un curs.
Profesorii mei știau să țină un seminar.
Profesorii mei aveau verbul la ei.
Profesorii mei știau să se îmbrace ca adevărați profesori.
Profesorii mei aveau cursul în cap, nu capul în curs.
Profesorii mei erau tobă de teorie.
Profesorii mei aveau experiență practică.
Profesorii mei erau personalități adevărate și lumea știa de ei, căci erau prezențe în viața publică, prin rezultatele lor din domeniile în care activau.



(14 decembrie 2024)

Tuesday, August 30, 2022

Multe crize suprapuse sau încârligate?

Un nene care se autointitulează oficial de la Bruxelles a spus că vom traversa trei cize care se suprapun. Eu zic că sunt cu mult mai multe, din moment ce nenea de la Bruxelles nu a inclus ciza de prostie care bântuie Europa, lucru dovedit prin criza energetică generată prin liberalizarea prețului, aspect nestudiat în profunzime, mai ales că s-a vorbit de liberalizare înainte de pandemie și totuși, fără a ține seama de pandemie, ne-profesioniștii și pseudo-economiștii lu pește prăjit au luat-o pe arătură și s-a ajuns în situația de azi, greu de suportat, dar situație scăpată de sub control.

Mie îmi plate la nebunie când îi văd pe tot felul de troglodiți plătiți cu bani grei, care ies la Tv și ne spun niște banalități pe care și bebelușii le intuiesc, numai că nu le spun că încă ei nu vorbesc. Era la mintea cocoșului că omenirea traversează mai multe crize, căci omenirea dintotdeauna a traversat crize suprapuse. Acum crizele sunt precis încârligate, căci efectele lor se combină și dau ceva nasol rău de tot.

Când ai indivizi care doar constată este cel mai rău lucru posibil. La banii lor, oficialii de la Bruxelles ar trebui să vorbească 3 minute despre problemă, 5 minute despre algoritmii utilizați și 120 minute despre variantele de soluții și 15 minute despre soluția pe care ei au ales-o ca fiind cea mai bună în raport cu o serie de considerații de care au ținut seama. Descriptivismul dus până la obscenitate, mă enervează teribil. Nu mă interesează să mi se spună că azi este miercuri, căci știu și eu că azi este miercuri. Nu mă interesează să mi se spună că e ultima zi din august, căci știu și eu că e ultima zi din august. Pentru aceste elemente nu trebuie plătite salarii de peste 15.000 de euro pe lună. Eu sunt interesat să aud soluții la problema facturilor la curent și la gaze. Eu vreau să știu cum cresc salariile și pensiile, căci cei ce mă conduc de aceea sunt plătiți, nu să ridice din umeri.

Criza energetică se vede cu ochiul liber.
Criza alimentară e iminentă datorită secetei prelungite.
Criza sanitară se continuă căci ieșirea din pandemie întârzie.
Criza economică a devenit obișnuință și nu se mai pune la socotează.
Despre criza politică nu mai vorbește nimeni.
Nici despre criza educațională nu se scoate un cuvânt.
Criza din societate nu mai interesează pe nimeni.



(31 august 2022)

Tuesday, July 5, 2022

Crize suprapuse sau crize încălecate?

Acum s-au năpustit peste noi un puhoi de crize.
Avem criza prețurilor.
Avem criza benzinei.
Avem criza gazului.
Avem criza alimentară.
Avem criza electricității.
Avem criza sanitară a covid-ului.
Avem criza politică a războiului din Ucraina.
Se zice că nicio nenorocire nu vine niciodată singură, dar în acest an 2022, prea au venit așa de multe necazuri peste noi. unii exagerează când vorbesc despre aceste crize, alții le privesc cu detașare. Sunt extreme. Ceea ce este cert, se datorează faptului că lumea a trecut de-a lungul timpului  tot așa prin crize suprapuse sau încălecate sau simultane și a reușit să iasă din ele, chiar dacă ieșirea nu a fost prea simplă. Criza gazului este o criză ce va fi resimțită la iarnă. Criza alimentară nu va fi foarte dramatică pentru că pământul nostru e roditor și seceta nu va fi pe mulți ani care să se transforme într-o catastrofă. Criza sanitară este atenuată din moment ce există vaccinuri și sunt deja stabilite scheme de tratament. Criza benzinei este relativă, căci omenirea a trăită și fără milioane de autoturisme. Criza de curent electric nu va fi profundă atât timp cât centralele atomo-electrice vor funcționa.
Concluzie: și crizele suprapuse au soluție, căci totul se rezumă la atitudine și la voință.



(05 iulie 2022)

Tuesday, December 7, 2021

Cum naibii duduie economia, bre?

 Se tot spune că economia duduie. În realitate, nu duduie nicio economie. Ca să duduie economia trebuie să meargă:
- serviciile,
- producție, 
- învățământul,
- construcțiile,
- drumurile.
În realitate, totul este joc de imagine.
Se inaugurează șantiere,
Se folosesc verbele la timpul viitor.
Se fac promisiuni și doar atât.
Dacă mergi în magazin alimentar, alimentele provin din alte țări.Produsele românești sunt de slabă calitate. Legumele sunt veștede. Menta din pachețele este pătată, Prețurile sunt destul de piperate. 
Dacă mergi într-un service, soluția oferită este halucinantă, pentru că nu au personal, pentru că piesele de schimb lipsesc. 
faptul că programul RABLA de electrocasnice s-a epuizat în 8 minute în a elibera vauchere și apoi voucherele au apărut la vânzare, deja spune mult despre lentoare, speculă și stagnare economică. Indicatorii de creștere econom,ică nu ar trebui să fie bazați pe rostogolirea banilor, ci pe alte criterii cu mult mai realiste.

(07 decembrie 2021)

Thursday, December 2, 2021

Fabrica de modele

 De câte ori mă uit peste modele cibernetice, economice, matematice, construite cu furca, mă gândesc la versurile marelui Mihail EMINESCU:
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Tot așa este și în lumea celor ce construiesc modele cibernetice sau modele matematice sau modele economice sau modele tehnice. Pentru a construi un model se parcurge un ciclu format din etapele următoare:
- se studiază realitatea,
- se definesc ipotezele de lucru,
- se culeg date,
- se definește obiectivul,
- se aleg instrumentele,
- se stabilesc variabilele,
- se pun de acord variabilele cu datele culese,
- se construiesc inecuațiile, 
- se construiește funcția obiectiv,
- se identifică un algoritm pentru soluționare,
- se scrie software pentru implementarea algoritmului,
- se testează software,
- se verifică modelul,
- se rafinează modelul,
- se testează în producție,
- se reiau etapele dacă așteptările sunt înșelate,
- se implementează modelul,
- se utilizează modelul curent în producție,
- se dezvoltă elementele de reinginerie ale modelului.
Mulți nu procedează astfel. Fiind teoreticieni, consideră că orice construcție abstractă a lor este un model valabil și de aceea vin cu ipoteze de lucru simplificatoare care nu au nicio legătură cu realitate și modelele rezultate sunt de-a dreptul aberante. Alții aplică pur și simplu modele pe care le-au învățat în studenție sau despre care doar au auzit în stația de tramvai, ceea ce duce la soluții aberante, ridicole, compromițătoare.
Am cunoscut o fabrică de modele cibernetice. Am discutat cu respectivul, am căutat să văd dacă a aplicat etapele pe care le-am enumerat. Mi-a zis că el doar crează modele, alții având obligativitatea să le verifice. O fi și acest mod de abordare o soluție în procesul de modelare, dar știu din practică despre absurditatea abordării și niciodată nu am colaborat cu vreo fabrică de modele, căci nu mi-am propus să mă compromit.





(02 decembrie 2021)


Wednesday, February 17, 2021

Contracția economică și calitatea

Contracția economică înseamnă:
-  mai puține locuri de muncă,
- condiții mai aspre de salarizare,
- introducerea criteriilor de selecție,
- ridicarea standardelor de calitate,
- apariția filtrelor de menținere.
Dacă în perioadele de dezvoltare s-a vorbit de un deficit de forță de muncă și pentru a fi acoperit acest deficit angajatorii:
- au făcut rabat la calitate,
- au adus muncitori din alte țări,
- au școlarizat tinerii,
- au reactivat specialiști,
în vremurile de contracție lucrurile se pun invers și abia acum oamenii conștientizează ce înseamnă:
- a avea meserie,
- a cunoaște meserie,
- a avea experiență,
- a arăta concret performanța, 
- a fi echilibrat la salariu,
- a asigura calitate în muncă.
Contracția economică vine și ca element de reglare pentru mediul academic pentru că inflația de specialiști care nu-și găsesc un loc de muncă vine să determine un număr mai redus de cursanți și dificultăți în a susține specializări pe care societatea nu le acoperă cu locuri de muncă. Latura de reglare este extrem de complexă și apar multe situații artificiale în care se mențin specializări fără corespondent în locuri de muncă de dragul unui trecut cândva înfloritor și inerției unor cadre didactice care nu înțeleg că lucrurile trebuie privite altfel și toate abordările trebuie făcute într-o altă cheie.



(18 februarie 2021) 

Friday, May 12, 2017

CSIE'50 - Secția de Economie Matematică

Prin 199., a apărut  în Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, Secția de Economie Matematică, fără ca un cuvânt cheie al denumirii să fie inclus în denumirea facultății, care ar fi trebuit să devină Facultatea de Cibernetică, Statistică, Informatică  și Matematică Economică, ceea ce ar fi fost nu numai prea lung, dar și cu multe elemente controversate în lumea matematicienilor, care nu știu dacă ar fi găsit semnificația conceptului de matematică economică. Denumirea  Facultatea de Cibernetică, Statistică Informatică Economică și  Economie Matematică, ar fi introdus un cuvânt cu repetiție, ceea ce ar fi dat bătaie de cap tuturor celor care ar fi vrut să fie exacți când pronunță denumirea acestei facultăți. Deci, găsesc potrivit că fondatorii secției și-au reprimat elementele de orgoliu și au rămas la denumirea din 1990 a facultății.
Trebuie să spun din start că Secția de Economie Matematică a început cu stângul, adică prost. A fost concepută ca o secție fără discipline multe de informatică, știut fiind faptul că studentul, ființă pragmatică, merge acolo unde după absolvire știe că are de mâncat o pâine albă și nu aleargă după potcoave de cai morți, așa cum este actuariatul, mai ales că despre burse de valori, finanțe, acțiuni, bănci și altele asemenea, în ASE există o facultate de sine-stătătoare, iar marele profesor Moisa ALTĂR, cel care și-a dorit să fie în cibernetică, era profesor la Catedra de Finanțe și avea un master super-tare al lui, cu laureați ai premiului Nobel în comisii de disertație.
Numai datorită lipsei consistente a disciplinelor de informatică, la repartiția pe secții, la Economie Matematică au ajuns foarte puțini dintre studenții cei mai buni ai facultății, fapt care a făcut ca respectiva secție să se subțieze și la un moment dat să dispară pur și simplu. Mi-am adus aminte de un cântec din folclor în care i se reproșează unei mândre că este greșită și exact acest lucru se potrivește acestei construcții care s-a realizat pe baze nerealiste, fără a se ține seama că fără computer nu se face nimic la bursă sau oriunde în actuariat. Am văzut în calitatea mea de membru al Consiliului Facultății îndârjirea cu care erau susținute ipotezele nerealiste, fără a lăsa loc liber informaticii care ar fi fost un adevărat magnet pentru secție. Nu avea cum să fie de succes o secție unde sudenții care optează pentru ea formau cohorta celor care nu aveau loc nici la sectia de Informatică Economică, nici la secția de Cibernetică Economică și nici la Secția de Statistică și Econometrie, mai ales că prin specificul ei, se preda multă matematică, prea multă matematică. În plus, niciun cadru didactic de specialitate nu avea conducere de doctorat într-un domeniu conex care să aibe în titulatură cuvântul matematică și să fie în școala doctorală din ASE.
29 de cuvinte referitoare la istoricul secției, se află la pagina 16, în volumul intitulat FACULTATEA DE CIBERNETICĂ, STATISTICĂ și INFORMATICĂ ECONOMICĂ la SEMICENTENAR apărut la Editura ASE în primăvara acestui an, adică exact în 04  mai 2017, când a avea loc ediția a XVI-a a Conferinței Internaționale de Informatică Economică.
Îmi aduc aminte cu groază de un dialog avut cu un corifeu care preda la acea secție și notase pe un student de anul al V-lea cu 4,96 și mi-a explicat cu o balanță cu 234512945 cifre zecimale  cum nu are cum să facă din 4,96 un cinci, pentru că nivelul său de conțiință nu-i dă pace. N-am avut succes, dar nu acesta era primul sau ultimul meu insucces și m-am consolat, copiindu-i modelul.
Secția de Economie Matematică și Actuariat, rebotezată așa a mers ca mai înainte, atractivitatea fiind relativă din pricina faptului că activitatea bursieră la noi nu este fulminantă, iar șansa de a se intra pe marile burse de la Londra, Tokyo sau New York cu plasamente sau cu câștiguri era minusculă, spre zero, studenții care optau covârșitor spre informatică aveau calculele lor realiste.
Sunt sigur că dacă Secția de Economie Matematică și Actuariat ar fi fost garnisită cu multă informatică, ar fi predat acolo cei mai buni profesori din Catedra de Informatică Economică, ar fi fost pe primul loc ca interes pentru studenți sau în cel maii defavorabil caz, pe locul al II-lea. N-a fost să fie. Era o chestie de management strategic și nimic altceva. 



(13  mai 2017)