Clasificarea universităților românești

Cum nici noi nu suntem perfecți, nici clasificările universităților românești nu sunt perfecte. Acceptăm imperfecțiunea, căci ne acceptăm pe noi înșine și este un punct de plecare. reste foarte important să avem o clasificare, pentru că știm câte universități avem și știm cam ce poartă fiecare dintre ele, în raport cu o serie de criterii pe care le definim și le acceptăm ca să avem o imagine cât de cât despre cum stăm cu aceste universități. Există mai multe clasificări, dar dacă este să fim corecți, va trebui să acceptăm una dintre ele și să mergem cu ea, căci trecând de colo până colo nu ajungem la niciun rezultat. Și metrul e o convenție și o folosește toată lumea, cum și alte unități de măsură sunt tot așa de mult folosite și n-a murit nimeni. Ideea este de a spune ce unitate de măsură folosim este necesară, iar la universități este corect să spunem ce listă folosim și acolo pe portal se va spune metodologia folosită și mai ales, cine a făcut ierarhizarea. La adresa https://www.4icu.org/ro/ am găsit o ierarhizare a 76 de universități, dar la alte adrese sunt și alte ierarhizări. Eu am agreat această ierarhizare pentru că este dată sub forma unui tabel simplu și ușor de urmărit, în raport cu ceea ce m-a interesat pe mine.

Ceea ce este trist acum este faptul că această clasificare nu este folosită de toată lumea, pentru a vedea ce hram poartă universitățile, atunci când un tânăr dorește să urmeze o facultate. Se vede că oamenii sunt interesați de meserii, de ușurința de a obține diploma, de distanța față de universitate, de costuri și mult prea puțin de calitatea universității. mai e mult timp până tinerii și familiile lor vor pricepe că diferențele dintre universități sunt acelea care-i plasează pe tineri pe piața muncii, așa cum se întâmplă în USA, unde din start proveniența de la o anumită universitate îi dă tânărului la angajare un salariu și de 10 ori mai mare decât în cazul în care provine de la o universitate mai puțin bine clasificată. la noi, lumea vede diploma, căci restul nu contează. Mai mult, unii fac apologia că nu diploma și nici certificatul de absolvire a unui curs contează, ci ceea ce știe persoana, ca și cum diploma sau certificatul nu ar consfinți că respectivul știe meseria, ci este un fel de hârtie igienică.

(22 iunie 2023)

Cum devii un personal trainer?

Acum există nenumărate profesii extrem de rentabile, despre care nu se vorbea acum 10 ani sau acul 20 de ani. Una dintre profesii este aceea de personal trainer sau cum se zice pe românește antrenor personal la o sală de fitness.

La ora actuală, orice persoană cu oarecare dorință de a câștiga bani, dacă dorește să se califice cumva, nu este deloc complicat să devină personal trainer, adică antrenor personal într-o sală de fitnes. Pentru a atinge un astfel de obiectiv trebuie:

- să ai bacalaureatul,

- să urmezi un curs,

- să obții un certificat,

- să mergi la o sală,

- să începi munca.

În orice profesie este vorba de succes. Succesul se construiește pas cu pas. Ca să devii personal trainer, nu este suficient să ai certificat, să cunoști programe de antrenament, ci trebuie să știi să te prezinți persoanelor care au nevoie de un personal trainer.

Eu merg prin sălile de fitness de foarte mulți ani, am citit despre fitness și despre culturism, am văzut nenumărați antrenori de fitness și de culturism și am idee de cum trebuie să arate un antrenor personal, pentru a avea șanse mari în a-și găsi clienți.

Contează enorm pentru un personal trainer:

- cum arată,

- cum vorbește,

- ce referințe are,

- cât de eficient este,

- cum lucrează.

Am văzut personal traineri care vorbesc urât cu elevii lor.

Am văzut personal traineri care doar explică prin vorbe ce au de făcut elevii.

Am văzut personal traineri care lucrează în același timp cu elevii lor.

Am văzut personal traineri care sunt pachete de mușchi și inspiră încredere.

Am văzut personal traineri care urlă ca disperații la elevii lor și se enervează.

Am văzut personal traineri care vorbesc la telefon în timp ce elevii lor lucrează câte ceva.

Am văzut personal traineri care numără repetările și eventual corectează poziția corpului elevului.

Am văzut personal traineri care fac măsurători înainte și după o lună.

Am văzut personal traineri care dau și explicații legate de dietă, pe lângă programul de antrenament.

Deși pare o profesie ușor de realizat, profesia de personal trainer nu este nici simplă, nici ușoară, nici bănoasă, dacă stai să gândești că zi de zi trebuie mers la sală, trebuie lucrat și succesul depinde de rezultate și rezultatele depind în egală măsură de programele de antrenament și de efortul depus de elevii cu care personal trainerul interacționează de la o zi la alta.

Nu spun că este inflație de personal traineri, dar aceștia nu au o viață nici simplă și nici ușoară, căci ei trebuie tot timpul să fie interesați să aibă un nivel de încărcare, adică un număr de elevi care să le facă munca rentabilă, căci de frumoasă, munca de personal trainer este foarte frumoasă.

Am cunoscut personal trainer absolvent de UNEFS, cu masterat.

Am cunoscut personal trainer certificat de FRCF.

Am cunoscut personal trainer cu certificat obținut de la un SRL.

Toți erau personal praineri de succes, pentru că munciseră foarte mult, pentru că pe lângă cursurile absolvite se documentau mereu și erau la zi cu cele mai importante lucruri din meseria lor, ceea ce îi făcea să fie eficienți, solicitați și mai ales apreciați de elevii lor.

(07 iunie 2023)

Eu și premianții

Din start trebuie să spun că am fost și eu premiant. Nu am luat premiul întâi, dar am fost pe scenă și am primit premiu niște cărți, fără coroniță, desigur. Îmi pare rău că nu am păstrat diplomele de premiant doi sau trei, dar acum dacă le aveam mă lăudam și eu cu ceva. Întotdeauna i-am respectat pe premianții clasei, pe cei care luau premiu pe munca lor, nu pentru cadourile pe care părinții le făceau învățătoarei sau profesorilor, căci munca și inteligența trebuie apreciate, respectate și de aceea eu m-am înclinat cu respect în fața celor care mi-au arătat că sunt foarte buni și de cele mai multe ori mi-au arătat că sunt mai buni decât mine. Niciodată nu am comentat că ei au luat premiu deși nu-l meritau, dacă eu eram convins că ei erau premianți pe meritele lor.

Știu că mulți dintre premianți s-au pierdut pe drum și știu și de ce. Societatea noastră care este o societate a mediocrității pure, nu acceptă niciodată să aibă în fruntea ei oameni capabili, care s-o dirijeze. Sunt exceptate situațiile în care e de muncă și există riscuri cu consecințe dramatice. Atunci mediocrii se dau în lături și-i lasă pe cei ce vor să riște să se expună. Atunci e vremea premianților. Numai că aceștia, nu prea au curaj și tot la butoane se află unii dacă nu mediocri cel puțin nebuni, pentru care riscul e a doua lor natură. Am cunoscut o situație în care un tip foarte bun, premiant a ajuns la butoane, dar tot l-au mâncat cei din jurul lui, găsindu-i nod în papură. Omul s-a scârbit și a trecut pe planul al VII-lea și-i este foarte bine, iar mediocrii lui o duc din rău în mai rău și se vaită că Dumnezeu nu-i ajută.

Am văzut la viața mea premianți umflați cu pompa, adică ajunși să ia coroniță și să fie pe scenă prin voința și eforturile părinților. Am văzut chiar și olimpici la matematică sau la latină, tot așa, prin voința părințolor. Am văzut și un doctor în științe care-și datora teza mămicuței lui. Și pentru aceștia am respect căci ei au trecutul de copii chinuiți și pentru acel chin merită respect. Ei nu confirmă, căci părinții  nu stau după coada lor tot timpul, mai ales la serviciu, acolo unde ei trebuie să-și dovedească adevărata performanță, personalitatea și mai ales să lucreze independent.

(23 mai 2023)

Greva din educație

Cadrele didactice din școala generală, cadrele didactice din licee, cadrele didactice din universități, conducătorii de doctorate merită să fie umiliți în ultimul hal, exact așa cum îi umilește guvernul, cum îi terfelește parlamentul, pentru că dacă au ajuns în halul în care sunt, și-au făcut-o cu mâinile lor, conștienți de ceea ce va să vie când elevii lor pe care i-au promovat fără să merite, când studenții lor care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă, când doctoranzii care au devenit doctori fără să merite o clipă acest titlu, mergând pe principiul pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, elevii sub-mediocri deveniți studenți, de asemenea, sub-mediocri, deveniți mai târziu doctori în oarece științe, dar rămânând sub-mediocri, adoptă legea umilirii binefăcătorilor, atunci când puterea pixului lor lovește năucitor.

Am văzut slugărnicia unui profesor diriginte de școală generală la vederea unui tătic-baron local, venit să-și ia odrasla de la școală și să mai reamintească dirigintelui că odrasla sa este de-a dreptul genială și merită coronița la sfârșit de ani, mergând pe răspunsuri cu da domnule, ca în schița lui CARAGIALE.

Am văzut slugărnicia unui director de liceu agricol dintr-o comună din câmpie, pe când eram președinte de bacalaureat, care făcuse compromisuri în cascadă pentru a-i aduce pe analfabeții săi în postura de absolvenți de clasa a XII-a și de candidați la examenul de bacalaureat. Să nu-mi spună mie nimeni că un elev cu media trei în primul trimestru și în al doilea trimestru, la limba română, se luminează instantaneu și obține media nouă în al III-lea trimestru, ca la final, media generală la limba română în clasa a XII-a să fie 5(cinci).

Să nu mai vorbim de colcăiala din mediul academic de stat și din cel privat, în care devin absolvenți cu diplomă de licență destul de mulți tineri ale căror diplome nu au nici 20% acoperire în cunoștințe.

Ei bine, toți acești absolvenți pe care învățătorii, profesorii din școala generală, profesorii de liceu și profesorii din universități, i-au promovat fără să merite, conștienți fiind de ceea ce s-a petrecut pe când erau elevi sau studenți, nu au respect nici față de profesorii care i-au promovat fără să merite, nici față de școala pe care au absolvit-o, pentru că în ochii lor, nici profesorii și nici școala nu merită nici respect și nici gratitudine, ci exact ceea ce ei știu să ofere școlii și profesorilor, adică dispreț și umilințe, iar forma cea mai eficientă și simplă pentru ei constă în micimea salariilor aduse la stadiul de salarii mizerabile.

Când eram elev am văzut profesori care dădeau note pe nedrept unor elevi, note meritate de părinții lor. Am văzut în vremea studenției mele când profesorul dădea nota maximă unui student care nu o merita nici pe departe. Atunci aveam în minte ziua când respectivilor li se va întâmpla ceva. Acea zi a venit și pedeapsa cerească a fost salariul mizerabil dat profesorilor exact de cei pe care ei i-au înscăunat când au deformat scara valorilor prin notele acordate pe nedrept.

Dacă profesorii ar fi dat notele corect, sunt sigur că nu ar fi ajuns în funcții decât oameni care ar fi știut să le prețuiască munca și oamenii care-și respectă prin fapte profesorii care i-au făcut profesioniști autentici, drept mulțumire le oferă și salarii corespunzătoare. Profesorii au împins spre funcții deosebite pe cei care nu le merită și aceștia se răzbună căci în sinea lor știu cine sunt și procedează ca atare, umilindu-și dascălii pe care nu i-au respectat nicio clipă pentru cât de mult au lărgit ciurul promovabilității în favoarea lor.




(17 mai 2023)

Examenul de maturitate de pe vremea mea

Pe vremea mea, la terminarea liceului se susținea examenul numit Examen de maturitate, un fel de bacalaureat, dar nu atât de centralizat ca acum.

Știam care erau probele de examen. Știam zilele în care se susțin acele probe. Nu era tevatura de azi cu comisiile venite de aiurea, cu președinte de comisie de import, cu subiecte centralizate pe țară, căci pe vremea mea exista o oarecare independență a liceelor și o încredere în capacitatea profesorilor de a fi corecți, nefiind necesare comisii centralizate de corectare a tezelor dintr-un liceu, altundeva din mii de suspiciuni care plutesc acum asupra corectorilor, care dacă ar cântări la gramaj, tot ar greși. Eu am o teorie, dar o voi expune altundeva.

Îmi aduc aminte cum am fost eu la acel examen.

La Limba română eram sigur că promovez pentru că citisem operele literare înscrise în programa de examen și dacă le citisem, eram sigur că voi scrie ceva de promovare a examenului.

La matematică lucrasem în timpul celor patru ani suficient de mult și credeam, ceea ce mai cred și azi, că am o gândire curată, logică în stare să scoată apă și din piatră seacă, deci nu îmi era teamă că nu voi obține o notă cât de cât bunicică la examen.

Mai erau și alte discipline, care sunt înscrise pe verso la Diploma de maturitate a mea, dar nu mă apuc acum să bat câmpii cu detalii pentru că acolo figurează note modeste, nu note de zece, ca să zic și eu cât de geniu mă visam și bla, bla, bla.

Știu că după probele scrise am susținute probele la oral și în aceiași zi erau mai multe probe, nu ca acum. Mie nu mi-au plăcut multe dintre discipline și aici mă refer la istorie, geografie, biologie pentru că presupunea să memorez și ceea ce nu era bazat pe construcții logice, de gândire îmi producea greață, vărsături și transpirație rece pe coloana vertebrală. De aceea examenul de maturitate a avut și probe care m-au torturat și de care dacă-mi aduc aminte acum, mă apucă jalea, disconfortul, trepidațiile și transpir.

Oricum, fără stresul din ziua de azi, cu ceea ce am învățat fără meditații, cu ceea ce am lucrat eu de unul singur, fără a memora nimic, m-am prezentat la examen și l-am promovat, ceea ce însemna pentru mine că nu am făcut umbră degeaba pământului patru ani de zile și că am drum liber să merg să fac pasul următor, adică să dau examen de admitere la facultate.



(30 aprilie 2023)

Diplome adevărate

Este vorba despre:

- diplome de bacalaureat adevărate,

- diplome de licență adevărate,

- diplome de master adevărate,

- diplome de doctor în științe adevărate.

Posesorul diplomei a parcurs următorii pași:

- a dat un concurs pentru a deveni elev sau student sau doctorand,

- a fost acceptat la acea instituție de învățământ,

- a urmat cursurile,

- a elaborat referate și proiecte,

- a dat răspunsuri care au fost evaluate cu note de promovare,

- a susținut examene în fața comisiilor exigente și a obținut note de promovare,

- a finalizat prin examen de bacalaureat, de licență, de master sau susținere teză de doctorat,

- a fost evaluat și susținerea examenului final a fost însoțită de notă de promovare,

- a obținut diploma,

- a mers și s-a angajat și are un loc de muncă unde folosește ceea ce a învățat pentru diplomă.

Anii de școală îi sunt utili posesorului diplomei căci la locul de muncă folosește conceptele de la disciplinele din anii de studii și faptul că a promovat anii de studii arată că toată munca lui a avut un rost. El recunoaște că nu a pierdut timpul degeaba pe băncile școlii și în proporție de cel puțin 60% din ceea ce face la locul de muncă are tangență cu ceea ce a învățat în școală.

O astfel de diplomă este adevărată, căci ea reflectă munca depusă de posesorul ei pentru a se califica și durata de acomodare cu locul de muncă nu a necesitat mai mult de 3 sau 4 luni.

(15 martie 2021) 

Diplome fără acoperire

Sunt persoane dornice să aibă diplome. Merg, se înscriu la facultate. Prin mijloace care ocolesc principiile de moralitate, mai ales dacă respectivele persoane sau altele din anturajul lor dispun de instrumente adecvate care să influențeze obținerea notelor de promovare, astfel că în final cei în cauză se află în situația de a avea folile matricole completate cu note de promovare, deși cunoștințele la disciplinele din planurile de învățământ sunt dacă nu nule, cel puțin foarte aproape de zero.

Diplomele fără acoperire corespund situației în care posesorul lor nu cunoaște concepte, nu a citi cărți din domeniu, iar dacă s-a aflat în fața examinatorului, acesta a fost convins să acorde notă de promovare nu prin răspunsurile date la întrebări, ci prin cu totul alte căi, bazate pe imoralitate, forță, corupție și indecență.

Sunt foarte multe persoane care după ocuparea de funcții importante au reușit să termine nenumărate facultăți, masterate și să facă doctorate, deși liceul l-au absolvit după vârsta de 25 de ani. Nu prea cred eu în iluminarea instantanee și nici în căpătarea de capacități geniale după 25 ani, care să permită astfel de performanțe. Se știe că adolescenții au capacitatea de a acumula cu mult mai bună decât maturii, iar un om cu nenumărate griji, are disponibilități mult mai reduse de a acumula cunoștințe care să-i permită absolvirea unei facultăți cu 40 de examene, care necesită timp pentru a citi materiale, pentru a face proiecte și referate, temeinice și pentru a avea o prezență reală la cursuri și la seminarii.

Eu am mari rețineri că o persoană care nu a avut performanțe în școala generală și care a întrerupt studiile liceale pentru a le finaliza după vârsta de 25 de ani, dispune de resurse care să-i permită de pe poziția de angajat la o firmă unde lucrează 8 ore pe zi, să meargă la cursuri la o facultate cu frecvență la zi și să o și termine pe bune, cum se zice.

Diplomele fără acoperire corespund situației în care exigența a fost controlată și promovabilitatea a fost asigurată chiar în condițiile unui volum de cunoștințe precar al celui examinat.

(15 martie 2021)