Cu cine faci digitalizarea?

Azi am avut revelația! Calitatea digitalizării depinde de oamenii de la punctele terminale care realizează dialogul cu clienții, viitorii beneficiari ai digitalizării. Azi am văzut că cei care ar trebui să determine calitatea interfețelor pentru aplicațiile care implementează adevărata digitalizare, sunt de acel nivel care au menirea de a compromite întreg procesul. În mintea lor, digitalizarea înseamnă a transpune pe calculator procedurile birocratice, fără a ține seama deloc de lucrurile normale, naturale și uzuale cu care se lucrează în mod normal de către toți clienții care-și asumă tot ce decurge din intrarea lor în mediul online, atât riscuri, cât și beneficiile legate de costuri și de economia de timp.

Când se începe procesul de digitalizare, cei care vor fi chestionați asupra interfețelor și fluxurilor, trebuie școliți astfel încât să dobândească acele abilități legate de ascultarea clienților și înregistrarea tuturor opiniilor, criticilor și doleanțelor acestora, căci numai așa sunt definite soluțiile ca digitalizarea să maximizeze nivelul de satisfacție al cetățeanului care relaționează cu o aplicație informatică.

Așa-zisele măsuri de siguranță sau de securitate, cu coduri transmise pe telefon, cu semnarea de contracte, trebuie chibzuite, astfel încât să-l facă pe cetățean să se simtă și în siguranță, dar și să lucreze în mod natural, nerestricționat de convenții absurde. 

Să zicem că acum Ț ani clientul a făcut un contract pe o perioadă determinată. În mod normal, ar trebui ca reînnoirea contractului să se facă automat, tacit cum se spune, dacă părțile nu-l denunță. Acastă clauză ar trebui stipulată în contract. Dacă există un portal și clientul are cont, la accesarea contului, clientul are posibilitatea, dacă este atenționat fie să reînnoiască contractul, fie să facă alt contract, dar maniera trebuie să fie extrem de simplă, căci în baza de date există toate datele despre client. Cel mult, clientu să fie rugat să-și actualizeze datele. Obligarea clientului să se prezinte la un ghișeu, în condițiile digitalizării eswte o cerință aberantă, care contravine oricăror reguli ale digitalizării. Mi-a plăcut că președintele unei republici baltice a zis că la ei digitalizarea presupune prezența fizică a cuiva doar când anunță o naștere sau un deces. Va mai trebui să curgă multă apă pe Dunăre până să ajungem și noi la acest stadiu.




(17 septembrie 2025)

Decizia politică, decizia contractuală, decizia de execuție și?

Decizia politică înseamnă totul. Un nene vine cu o idee pentru a rămâne și el în istorie cu ceva, să zicem autostrada Transilvania care să lege ceva cu ceva, adică Ardealul de Muntenia. Se știe cine este nenea care și-a asumat decizia politică. În mod normal, trebuie să existe un nene YY care spune că-și asumă decizia politică. Realitatea este însă una crudă și anume, toți se bagă cu idei și vor să se ia decizii politice și nimeni nu-ți asumă. A asuma o decizie politică înseamnă că la sediul de partid se scrie o pagină cu definirea problemei și cu specificarea deciziei și există data dar și o singură semnătură, după ce a fost scris numele în clar. Trebuie spus că acea semnătură arată că decizia e asumată de cel ce semnează și deci el răspunde.
Decizia contractuală înseamnă că există cineva delegat din partea partidului, un om de încredere care negociază contractul pentru implementarea deciziei politice. Există și partea care va transpune în practică decizia politică. Deci, există un nene ZZ care semnează din partea țării noastre, om de încredere al partidului și o companie care ia în antrepriză realizarea obiectivului concretizat pentru decizia politică. Pânp acum avem pe YY, omul de la partid care a luat decizia politică și răspunde pentru ea și omul de încredere al partidului ZZ, cel care negociază și semnează contractul de realizare a obiectivului.
Decizia de execuție presupune mai mulți nene din partea română care trec la execuție și  cel din partea companiei care a semnat contractul cu ZZ. Fiecare executant are nume, termene, costuri și contract pe baza căruia primește de lucru și i se și plătește lucrările executate.
Observăm că în toate momentele există:
- numele în clar a celor implicați,
- documente semnate în baza cărora se ia decizie,
- responsabilii pentru fiecare etapă,
- recepția lucrărilor executate și cine a făcut recepția.
În opinia mea, pentru tot lanțul trebuie să existe responsabilități și nu oricum, ci un. responsabil. Nu se vor pune doi sau mai mulți responsabili pentru a da vina unul pe celălalt dacă treaba nu iese bine. Mai mult, trebuie stabilit ce se întâmplă dacă lucrarea este bine executată, care sunt avantajele și ce se întâmplă, dacă din contră, lucrarea este prost executată. știind cine este responsabilul se va ști cu exactitate cum a muncit respectivul. la ora actuală, se lucrează atât de infect încât nu se știe niciodată cine este responsabil de ceva și mai nasol, nu este cunoscut documentul în baza căruia s-a executat o oarece activitate. Și toate acestea pentru că se fuge de răspundere și de implicare. Toți vor să fie în frunte la masa bucatelor gustoase, dar nimeni nu răspunde de nimic și treba merge stând pe loc și doar justificându-se de ce nu s-au înregistrat progrese.

Ca să fiu mai concret, să luăm contractu de realizare a unei autostrăzi de către Bechtel, numită Transilvania. Nu se știe cine a semnat contractul din partea română. Nu există un exemplar de contract. Nu există pagina cu decizia politică și nu se știe a cui a fost ideea din PSD de a realiza acea autostradă. Nu există documente privind decizia politică de a sista lucrările. Nu există documentele. S-a lucrat haotic, în dorul lelii și acum nu există niciun vinovat, deși cineva a fost cel care a dat ordin să nu se mai continue lucrările de s-a ajuns să se plătească penalizări cât nu făceau. S-a vorbit de decizia verbală. Pe vorbe nu se face nimic.

(13 septembrie 2022)

Virgil HORNOIU, un om de nota 10

Virgil HORNOIU, fostul meu coleg din Centrul de calcul al ASE, omul de mare caracter cu care am colaborat în vremurile mele de început și m-a ajutat de pe poziția pe care o avea la dispecerat și la operarea calculatorului IBM 360, să rezolv multe probleme, pe care oamenii în ziua de azi nu le-ar înțelege în niciun caz.

Virgil este omul care nu vorbește mult, dar face foarte multe. Cu el discuți, îi explici. El evaluează situația și-ți propune o soluție la problema pe care i-o prezinți. Dacă a fixat o oră, ora aceea așa rămâne. El se ține de cuvânt. 

În vremurile de demult, se proceda astfel:

- șeful de contract enunța problema,

- mă documentam,

- defineam algoritmul de rezolvare,

- elaboram schema logică,

- constriam setul de date de test,

- scriam programul pe foi de programare,

- duceam foile spre a fi perforate cartelele,

- pachetul de cartele mergea la dispecerat,

- erau rulate programele,

- se obținea o imprimantă,

- dacă se obțineau rezultate complete și corecte era perfect și gata,

- dacă erau erori, se făceau corecții,

- se mergea din nou cu cartelele la dispecerat, 

- etc, etc, etc.

Rolul lui Virgil HORNOIU era fundamental, mai ales când trebuia să se obțină rulări mai multe pentru a reuși încadrarea în termene. Se lucra contra cronometru, iar Virgil HORNOIU știa să găsească acele momente când să intercaleze pachetele de cartele ceva mai mici printre lucrări mari. Atunci el spunea că dacă aștepți 10 minute va veni cu imprimanta și cu cartelele proaspăt preluate de cititorul de cartele al calculatorului, programul compilat și eventual intrat în editarea de legături și era și mai bine dacă intra programul în execuție.

Acum, Virgil HORNOIU a împlinit o foarte frumoasă vârstă. Îl urmăresc pe Facebook și nu este schimbat deloc. Este exact cu aceeași privire pe care o avea atunci când discutam cu el.

Să ne trăiești Virgil HORNOIU, căci ești omul cu care am colaborat excelent și dacă s-ar mai ivi ocazia, aș colabora fără să stau pe gânduri nicio secundă!

(27 noiembrie 2021)

Telefonul mobil și contractele salariaților

A fost o știre cu un italian care primește pensie că s-a îmbolnăvit deoarece vorbea peste 3 ore zilnic la mobil în interes de serviciu. Înseamnă că angajatorii vor trebui să specifice în contracte cu claritate dacă salariatul vorbește sau nu la telefon în interseul serviciului. Dacă nu o face expres, va fi obligat, atunci când salariatul se îmbolnăvește din cauză ca a vorbit la telefonul mobil, să scoată banul din buzunar. Dacă mergem în magazine vom vedea că vânzătorii mai mult vorbesc la telefon decât să vândă. Ei sunt de-a dreptul deranjați din lungile lor convorbiri de clienții nesimțiți care le intră în magazin. De asemeni, cei care asigură securitatea magazinelor, paznicii altfel zis, vorbesc și ei nestingheriți la telefon. Neavând calificări sofisticate, asta știu, asta fac. Nu va trece mult timp și doamnele care vorbesc la telefon la volan, dacă vor face accident, vor invoca apelurile în interes de serviciu. Înseamnă că pe viitor angajatorii vor trebui să scrie mult mai multe în contractele pe care le înrefistrează la Oficiul Forțelor de Muncă pentru a nu da de bucluc.

(09 mai 2017)

CSIE'50 -cercetare pe bază de contracte și proiecte

Dintotdeauna în Facultatea de Cibernetică Economică s-a făcut cercetare științifică autentică, fără a se mima nimic. Dacă fac o analiză a cercetării științifice, împart cei 50 de ani de existență ai facultății de Cibernetică Economică în două etape și anume:

• perioada de până la Revoluția din Decembrie 1989, adică perioada cuprinsă între 1965 și 1989, în care cercetarea științifică s-a desfășurat în Centrul de Calcul al ASE, care era de fapt Centrul de Calcul al Catedrei de Cibernetică Economică, unde lucrau peste 100 de cercetători, analiști, programatori și unde participam la activități de cercetare și noi cadrele didactice din Catedra de Cibernetică Economică; mă laud, că am avut birou între 1970-1989 la sala 2320 de azi; acolo se desfășura activitate de cercetare pe bază de contracte între ASE și mari combinate și întreprinderi industriale, căci România în acele vremuri avea platforme industriale, realiza produse de mare complexitate care necesitau optimizări sau alte tipuri de soluții care numai prin cercetare primeau soluții și numai utilizând calculatorul electronic;
• perioada 1990 și până în prezent, când activitatea de cercetare științifică s-a desfășurat pe bază de proiecte cu care se participa în competiții la nivel național pentru a obține finanțare; a fost o perioadă în care valoarea proiectelor de cercetare științifică realizate de Catedra de Informatică Economică, din care cu mândrie mă laud că am făcut parte, avea peste 80% din valoarea proiectelor de cercetare finanțate din fonduri naționale și internaționale care erau în ASE la un moment dat.

Am considerat tot timpul că la curs sau la seminarii, profesorul trebuie să vorbească și din cărți, dar trebuie ca totul să fie dublat și de spuse care provin din activitatea proprie legată de tema abordată. Vorbitul numai din cărți nu este deloc benefic. Înainte de Revoluție, foarte mulți dintre cercetătorii din centrul de Calcul erau titulari de curs, iar mai tinerii lor colegi veneau și conduceau seminarii. Problematica expusă și studiile de caz proveneau din producție. Cine vorbește de scurtarea duratei de acomodare a absolvenților cu locurile de muncă atunci când au terminat facultatea, terbuie să ia în calcul necesitatea ca profesorii să lucreze și în laboratoare unde să aibă contact contact nemijlocit cu producția. Numai așa, cursurile și seminariile vor îmbina teoria cea mai nouă cu experiența și cu cerințele practice.
Reaminesc contractele de cercetare cu ICEPROBAV, DANUBIANA, Combinatul de Oțeluri Speciale TÂRGOVIȘTE, CIPA Rm. VÎLCEA, Combinatul Siderurgic de la GALAȚI, Institutul de Îmbunătățiri Funciare și multe, multe altele. Ce vremuri! Ce viață!
Triada cercetare-învățământ-producție nu este o poveste. Acum fie nu se văd copacii din cauza pădurii, fie când au fost aruncate lăturile din copăiță a fost aruncat și pruncul. Numai așa se explică slaba finanțare acordată cercetării științifice în învățământul superior.

(15 martie 2017)

Jocuri piramidale

Goana după bani nemunciți și câștigurile rapide le iau mințile oamenilor, oricât ar fi ei de așezați. Alba-neagra este ceva molipsitor, mai ales că acolo este cineva care simulează mai multe pierderi, apoi realizează un căștig și toți care chibițează cred că a nimeri nu este o treabă grea. dacă acolo lumea leșină de interes, la jocurile piramidale când calculele sunt entuziasmante, nimeni nu mai rezistă tentației.

Jocurile piramidale sunt extrem de tentante pentru că arată clar:

- factorul de multiplicare;

- intervalul la acre este dată suma;

- avantajele reinvestirii banilor.

În ultimul deceniu al secolului trecut au proliferat aceste jocuri și nu puțini au fost cei care au riscat totul din lăcomie dublată de prostie pentru a se înbogăți prin nemuncă.

Plini de ceva mai mult rafinament, fondurile populare de investiții i-au transformat pe cei care aveau banii de înmormântare în investitori, gata să bage banul și prin nemuncă să-l multiplice de 8 sau de 16 ori cât ai pocni din dește.

Lumea nu învață nimic și repetă greșelile în cascadă. dacă este vorba de semnat un contract, ochii le sclipesc oamenilor la coeficientul de multiplicare și la termenul în care primesc banii. Ei nu citesc undeva mai jos că partea care culege banii nu-și asumă niciun risc și toate riscurile sunt ale așa-zisului investitor.

Când din lăcomie unii duc bruma lor de economii la jocuri piramidale sau la fonduri tip himeră de investiții, nu ăntreabă pe nimeni. Când pierd totul atunci arată cu degetul către stat că nu-i ajută. Îmi aduc aminte de cum a fost cu părțile sociale. păreau un sac fără fund. A venit Revoluția și toată lumea și-a recuperat banii. Acum, la jocurile piramidale sau la fondurile de investiții nu este așa. Cineva câțtigă, nenumărați pierd. Calculele sunt foarte simple. Există modele matematice convingătoare din acre se vede că cine bagă banul nu are nicio certitudine că va iesi cu fața curată.

Aviz amatorilor: chiar și băncile care anunță dobânzi și produse spectaculoase din care  rezultp că deponentul se va umple de bani, acesta dacă face imprudența să asculte muzicile de sirenă, va ieși cu fundul ciuruit și cu buzunarele goale, banca fiind în faliment.

Se știe că nicio activitate cinstită care se derulează nu aduce un profit net mai mare de 25% pe ciclu de producție. Așa stând lucrurile, un factor de multiplicare egal cu 8 produce intreruperea jocului piramidal sau sucombarea fondului de investiții rapid dacă participanții nu cresc exponential.

Să nu se confunde niciodată jocul de la LOTO cu jocurile piramidale li cu fondurile de investiții cu caracter de himeră. Tocmai că se zice: dacă la LOTO se câștigă și aici e aceeași jucărie. Nu este. LOTO și celelalte două nu au nimic comun.

(01 aprilie 2016)