Arta prescripției

Legile românești sunt făcute parcă pentru marțieni, nu pentru români. Unii spun că dacă furi 100 de milioane de euro ai șanse să scapi de pușcărie și să te alegi și cu 70 de milioane de euro la teșcherea, iar dacă furi o pâine sau un salam să nu mori de foame, încasezi în regim de urgență 5 ani de pârnaie.

Acum 15 de ani, o doamnă din grecia îmi povestea cum niște băieți deștepți care furaseră vreo două milioane de euro au scăpat basma curată cu un milion de euro, celălalt a fost cheltuit pe avocați. Nu am crezut-o până nu am văzut nenumăratele dosare închise pe plaiurile mioritice pe motiv de prescripție. Până și violurile erau prescrise sau actele sexuale cu minori. Acum s-a modificat legea și actele sexuale cu minori nu se mai prescriu. 

Există o artă, arta prescripției, prin care procesul este tărăgănat folosind tot felul de chichițe, până apare prescripția. În opnia mea, prescripția e necesară, dar pentru lucruri mărunte. Când faptele sunt de mare gravitate, nu ar mai trebui să intervină prescripția de niciun fel, căci corupția nu se stârpește dacă unele acte de corupție sunt incluse în aria de prescripție.

(10 iulie 2026)

Falsa protecție a consumatorului

În statele cu regim bolșevic, cetățeanul consumator este o anexă a regimului, doar unealta angrenată în rpoducția agricolă și în producția industrială, nu ca ființă umană, ci ca o uneală oarecare, dar care areviață și și care răspunde la comenzile date de partid și de șefi.

Cetățeanul consumator nu este protejat de statul bolșevic și de aceea, așa-zisele organisme destinate protecției consumatorului au doar rol decorativ din moment ce:
- procedurile lor nu sar în ajutorul cetățeanului consumator,

- cei care-l înșeală pe cetățeanu consumator sunt sancționați cu mângâieri pe creștet,

- se folosesc cele mai perfide trucaje pentru a-l înșela pe cetățeanul consumator.

Nerespectarea rețetelor de fabricație, lipsa la gramaj, ambalajele mincinoase, jongleriile cu prețurile, contractele oneroase, care-l jefuiesc pe cetățeanul consumator, rămân nesancționate în statele bolșevice, căci hoția este lege acolo, iar corupția este normalitate.


(17 iunie 2026) 

Tezaurul dacic - invitație la furt

Sunt siderat cum tezaurul dacic a plecat din țară pentru a fi expus la un muzeu obscur din Olanda, știut fiind faptul că Olanda este raiul hoților de opere de artă. Ne aducem aminte cum unele opere de artă au fost furate chiar de românași de-ai noștri, dintre care unele au fost chiar arse, undeva într-un sat mioritic.

După teribila aventură a brățărilor dacice, plecarea din țară a obiectelor de tezaur arată nu numai iresponsabilitate, ci lipsă de respect față de istoria poporului român. Acum toată lumea ridică din umeri și plânge, dar răul s-a produs. Nici măcar lecție nu se numește această nenorocire, ci este un lucru abominabil, căci prin neglijență crasă am devenit săraci lipiți pământului, căci piesele furate făceau parte din puținul cu care istoria ne-a dăruit. Acum nu mai avem acest puțin și am rămas ai nimănui, căci fără istorie suntem nimeni, ai nimănui.

Precis la Hollywood a început să se scrie scenariul unui film despre acest furt și deja mari actori se și gândesc la rolurile pe care le vor juca, iar succesul va fi colosal, istoric mai precis.

(25 ianuarie 2025)

Ce lasă o slugă din politică în urma ei?

Dacă privim cu atenție peisajul politic din spațiul mioritic, vedem că este populat de foarte multe slugi, de oameni fără calificare reală, cu diplome academice obținute într-un peisaj clar-obscur mai mult spre obscur, slugi care sunt lipsite de moralitate, care dansează pe pojghița subțire de gheață a politicii de doi bani pe care o exersează după cum se vede cu ochiul liber, din moment ce de pe poziția lor de slugi, nu au capacitatea de a înțelege ceea ce este marea politică.

Slugile din politică lasă în urma lor:

- justificări prin care argumentează de ce nu au făcut nimic,

- lungi discursuri în care nu spun nimic semnificativ,

- scene de balet în care-și arată mediocritatea și lipsa de originalitate,

- mirosul sulfuros al corupției în care s-au bălăcit cu timiditate,

- nenumărate verbe conjugate la viitor, crezând că-și vor prelungi statutul,

- fracturi de logică generate din dorința de a părea că sunt cu totul altceva,

- imaginea zâmbitoare, cu privirea ușor tâmpă, inexpresivă,

- gesturile copiate ale șefilor, realizate simultan cu aceștia,

- nerecunoștința față ce cel care i-a dat o bucată de pâine,

- praful și fumul unor existențe nesemnificative de lătrăi și zâmbăreți,

- golul lucrurilor nefăcute din cauza promisiunilor aprobate prea ușor de șefii lor,

- soluții de a tărăgăna realizarea unor construcții, doar pentru că ideile nu le aparțin.

Eu am zis de mult timp că o slugă nu va fi niciodată boier și niciodată nu va reuși să depășească statutul de slugă, de ins care imediat ce a plecat stăpânul, trece la noul stăpân, aruncând cu zoaie în cel ce a plecat. Dacă privim cu mare atenție, vom vedea mai ales acum în ultimele trei luni de mandat ale lui Klaus IOHANNIS care i-au fost slugi credincioase și care i-au fost doar slugi, care imediat ce-și vor afla noul stăpân, vor merge să-i pupe condurul. Va fi un spectacol demn de EUROVISION.




(11 octombrie 2024)

De ce nu merg lucrurile bine în spațiul mioritic?

Trebuie să recunosc din start că lucrurile nu merg bine în spațiul mioritic, dar această constatare nu este suficientă. Trebuie identificate cauzele profunde care au dus la această stare și trebuie stabilite căile și metodele de a scăpa de această situație.
Mai întâi, trebuie stabilite ce lucruri nu merg bine.
După aceea trebuie stabilite cauzele.
Doar în final trebuie găsite modalitățile de a ieși din acest vis urât.

Lucrurile care nu merg bine se referă la:

- ritmul de construire autostrăzi în general și absența autostrăzii Comarnic - Brașov, în special,

- construirea și funcționarea spitalelor regionale,

- învățământul preuniversitar după  rezultatele proaste la testele PISA,

- invadarea pieței de bunuri alimentare din import,

- absența proiectului de țară,

- lipsa de preocupare pentru aderarea la zona euro.

O cauză importantă legată de faptul că toate acestea nu merg bine datorită decidenților politici aflați în funcțiile cheie de la toate nivelurile, dintre care unii sunt aleși, iar cealaltă parte, marea majoritate,  sunt numiți de către cei aleși. Votul a condus la plasarea în poziții importante a unor persoane mediocre, ceea ce a perpetuat diluarea criteriilor de performanță la selectarea persoanelor de decizie și de execuție numite de cei aleși.

Faptul că nivelul corupției a ajuns la cote alarmante, reprezintă o altă cauză a faptului că lucrurile nu merg bine la noi și nu se întrevede corectarea acestei situații, din moment ce totul este considerat un business, inclusiv domeniile educației și cel al promovării, unde latura cantitativă are o pondere prea mare în raport cu latura calitativă, apreciindu-se foarte mult rigoarea testelor grilă în detrimentul creării de conținut original, structurat, dar mai ales cu construirea unei argumentații solide a ipotezelor avansate.

Modalitățile de remediere a situației nu sunt multe și nu depind de alții, căci scenariile unor conspirații mondiale la adresa noastră trebuie excluse. Prima modalitate de a schimba felul în care merg lucrurile constă în efectuarea de schimbări profunde la nivelul conștiinței fiecăruia dintre noi, astfel încât atunci când mergem la vot să alegem pe cei mai buni. A doua modalitate de a schimba felul în care merg lucrurile la noi este definirea în mintea fiecăruia dintre noi a unor criterii prin care scara valorilor autentice să fie restabilite și să avem oamenii protriviți la locurile potrivite. Atât timp cât vom privi pasivi ceea ce se întâmplă în jurul nostru și ne lăsăm pradă emoțiilor pe care le crează mediocrii și impostorii, nu vom depăși pragul sărăciei și nesiguranței în care ne aflăm strict datorită propriei noastre neimplicări.




(08 octombrie 2024)

Mare mai este grădina Ta, Doamne!

Am văzut în ultimele zile, ceea ce credeam că nici nu există sau dacă există, nu cred că le voi vedea eu. 
Am văzut la televizor bărbatul cu fustă și pălărie care sălășuiește în mediul academic mioritic.
Am văzut la televizor  femeia care mănâncă batoane de cretă, cât cuprinde.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă buretele din saltele.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă păr de pisică.
Am văzut la televizor bărbatul care-și iubește autovehiculul mai ceva ca pe o femeie.
Am văzut la televizor femeia cu sâni avânt fiecare echivalentul a 5 butelii de Coca Cola.
Am văzut la televizor părinți care-și dau copiii pe mâna unui necunoscut numit antrenor de genii.
Am văzut la televizor doamne care se iubesc cu tineri de vârsta nepoților lor.

Am văzut la televizor plagiatori de teze de doctorat, care se dau fecioare neprihănite.
Și câte or mai fi pe lumea aceasta de care să mă minunez, dacă le-aș afla, căci Doamne, mare este grădina Ta!

(26 iulie 2024)

Explicația despre lipsa de autostrăzi la români

O autostradă înseamnă 5 miliarde de euro dați unui constructor. Numai la noi o autostradă e împărțităpe nenumărate loturi să primească toți flămânzii o ciosvârtă și în final nu e nimic gata deodată. În mod normal, o autostradă se dă unui constructor serios și acesta o dă în funcțiune după un grafic, cu garantarea calitîții, ceea ce pe aici nu prea se întâmplă.

A existat la noi apologia imposibilității de a construi autostrăzi din cauza terenului și a vremii, deși realitatea îi contrazicea pe tembelii ce susțineau serii și serii de argumente aberante. În realitate, în loc să dai o autostradă unui singur constructor, suma o împarți al 41 de județe și acolo fiecare face ce-i bubuie capul adică drumuri de tot râsul, centuri cu finalizare într-un zid sau sensuri giratorii din 100 în 100 de metri. Adică banii se duc pe apa sâmbetei, căci la corupție mare, para-ndărătul este și el mare și n u mai rămâne mai nimic pentru a face ceea ce trebuie făcut.

(25 decembrie 2023)

Pe când criminalii, hoții și violatorii își vor da singuri pedepsele?

Când s-a constituit CPUN am fost șocat să văd cum membri acelei adunături și-au propus salarii și chiar dacă-și scoteau ochii pe chestii de doctrine, la votul salariilor s-au iubit pătimaș cu unanimitate zdrobitoare.

Au urmat ale perioade în care parlamentarii și-au votat indemnizațiile, fără a ține seama de nimeni și de nimic, căci unde onoare nu e, nimic nu e, iar banul este ochiul dracului.

Acum mulți ani am cunoscut un profesor care avea nora studentă și în ziua în care nora a dat examen, profesorul, adică tatăl socru a cerut asă nu participe la examen, ca să nu se interpreteze că-și favorizează nora. Unii l-au apreciat, dar alții au considerat că este doar o chestie de mascaradă. De la acel profesor, am considerat că apariția ANI - Agenția națională de Integritate, vine să aducă o serie de corecții. De foarte multe ori am semnat o hârtie în care declaram pe proprie răspundere că nu sunt în conflict de interese în legătură cu activitatea la care participam. Stau și mă întreb cum stă treaba cu legea eliminării pensiilor speciale, în condițiile în care uni membri CCR au astfel de pensii și nu au semnat o declarație legată de conflictele de interese.

Am și eu o întrebare: Pe când criminalii, hoții și violatorii își vor da singuri pedepsele?


(03 august 2023)

În coadă de pește

Mama, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorbă:

- Ioane, dacă te apuci să mănânci un c-c-t, mănâncă-l până la capăt.
Avea mare dreptate mama, căci văd acum cum politicienii, dar și oamenii de rând, când se apucă să mânânce un c-c-t, n-o fac până la capăt și te Leasă cu ochii-n soare, iar soluțiile lor sunt în coadă de pește. Există o singură explicație și anume, dacă ar continua cu zicerile prin care chipurile se apucă ei să-i demaște pe unii sau pe alții, ar trebui să arate și rolul lor în tătășenie, ceea ce ar însemna că s-ar afunda și ei în mocirlă, iar rostul spuselor trunchiate este tocmai acela de a crea senzația că toți sunt mânjiți, în afară de ei, care flutură stindardul dreptății.
Îmi amintesc de un nene care fusese mare sculă pe basculă la garda financiară și care anunța dezvăluiri șocante. Când a apărut la tribuna parlamentului parcă era un pisoi jigărit, căci ceea ce se anunța ca fiind o cascadă de bombe, s-a dovedit a fi niște fâsuri puturoase, căci bietul de el nu deținea niciun mare secret, care să tragă în jos mărimi ale statului.
Un alt nene, fugar de această dată, a lăsat niște filmulețe despre niște chestii banale, dar anunța mari dezvăluiri de se cutremura scena politică dâmbovițeană, lucru care nu s-a întâmplat, totul reducându-se la o fotografie care i-a fost arătată unui jurnalist hârșit în ale dezvăluirilor, care jurnalist a povestit multe emisiuni despre ceea ce el a văzut în poza aceea, iar publicul asculta cu gura căscată banalitățile insului.
Acum este un mare scandal legat de azilurile groazei și o televiziune, mai corect o hazna, se laudă cu dezvăluiri în exclusivitate. Moderatorii, destul de versați în ale meandrelor care macină vorbe goale, fără a implica procese de calomnie, anunță cu surle și trâmbițe tot felul de chestii de pe aici sau de aiurea, despre proiecte de sub 30 de milioane de euro, de deși eu am arătat că aștept pe hoțul deștept care va fura un miliard de euro, ca să scriu un articol admirativ, căci m-am săturat de găinari care se mânjesc ca tâmpiții cu 500 de euro, cu 3.000 de euro, cu 10.000 de euro, cu 200.000 de euro, iar acum vine acea televiziune să ne aburească cu o sumă de sub 30 de milioane, în condițiile în care am zis că voi scrie articolul despre hoțul din spațiul mioritic care va fura un miliard de dolari sau de euro, dar milioard să fie, exclus miliard de lei.
Este clar că nimeni nu deține mari secrete, căci eu nu am văzut hoți deștepți, care să facă inginerii și să cadă în picioare, iar apoi să defileze în mulțime ca fiind businessman-i inocenți. Toți găinarii mioritici sunt proști făcuți grămadă, din moment ce caută refugiu în politică și la scurt timp sunt dați în gât nu de complicii lor, ci de propria lor prostie, căci operează neprofesionist, lăsând droaie de urme ca invitații de a fi descoperiți și duși la zdup. Șansa vieții lor este că statul nu reușește să recupereze nici bruma de sume furate și pe undeva mă apucă și mila când văd cât de neputincios este statul, care în final, după ce nu recuperează prejudiciile, mai și le plătește găinarilor despăgubiri în urma sentințelor pe care găinarii le obțin la CEDO din varii motive.



(03 august 2023)

Hoții în viteză

Există:

- hoți de buzunare,

- hoți din case,

- hoți din mașini,

- hoți din bănci,

- hoți din trenuri,

- hoți din vestiare,

- hoți de tablouri,

- hoți de haine,

- hoți de alimente,

- hoți din marketuri,

- hoți de bijuterii.

Nu mă voi acum să fac alte clasificări și nici să discut despre calitățile pe care trebuie să le aibă un nene sau o tanti pentru a deveni hoț, căci dacă nu are acele calități, este hoț prost și este prins imediat asupra faptului. Acum mă voi ocupa de hoții în viteză, care arată culmile la care sa ajuns cu hoția, căci aceasta a rămas un pic mai în urma vremurilor, din moment ce hoția în viteză a apărut după anul 2000, iar secolul vitezei a fost secolul al XX-lea, iar acum suntem în secolul al XXI-lea.

Voi descrie procesul. 

Băieții au informația legată de conținutul unui TIR, pentru că riscurile sunt prea mari pentru ca operația să fie de succes, iar prada să fie nesemnificativă. Deci, băieții știu ce produse transportă un TIR și dacă după ce au efectuat calculele de eficiență folosind câteva dintre ecuațiile mecanicii cuantice și un produs software de ultimă generație, decid să întreprindă acțiunea.

Băieții folosesc o mașină foarte bună. Urmăresc acel TIR și având elemente de cascadorie, se apropie în viteză de TIR, deschid ușile unde se află marfa și încep procesul de golire. Teoria zice, dar practica o infirmă, că băieții așteaptă porțiunile din traseu unde sunt fie restricții de viteză, fie lucrări pe carosabil, ca șoferul de pe TIR să încetinească, iar ei să aibă spor la golirea remorcii de marfă. Unii dintre băieți au ajuns la astfel de performanțe încât nu se mai folosesc de astfel de artificii și la 100 Km/h își manifestă talentul, curajul și inteligența.

După ce au furat exact cât și-au planificat, se depărtează de TIR-ul prăduit și munca lor pentru acea zi este aproape încheiată, dacă lucrează pe un singur schimb.

Există și riscuri pe care și le asumă hoții în viteză, căci la 80 sau 100 Km/h distanța prea mică dintre TIR și autoturismul prădătorilor, orice frânare, orice reducere a vitezei fără reacția adecvată a șoferului de pe autoturism deja ridică mari probleme echipajului din autoturism și a celor implicați în descărcarea mărfii din TIR. Accidentele care se produc sunt accidente la locul de muncă, dar nicio societate de asigurări nu încheie polițe de asigurare pentru astfel de procese de transfer în mare viteză a mărfurilor.

(20 iulie 2023)

Hoții de noapte

Se știe că istoricul grec HERODOT nu avea cea mai bună părere despre traci și de aceea năravul hoției care a dăinuit în istorie, a căpătat forme dintre cele mai rafinate, interesante, originale și riscante. Toți hoții își fac calcule de eficiență în mintea lor și nu riscă dacă ar ieși pe minus dacă ar fi prinși. Hoții din spațiul mioritic sunt foarte siguri pe ei, căci justiția le dă pedepse simbolice, iar recuperarea bunurilor dobândite ilicit este o poveste lungă, interesantă, cu final previzibil, adică statul nu recuperează decât valori simbolice, grosul bunurilor furate rămânând la hoți.

Toți hoții cu gulerele albe fură la lumina zilei și de ei doresc să mă ocup aici căci sunt neinteresanți, grosolani, absurzi, lacomi și fraieri. Despre hoții de noapte vreau să scriu aici, căci ei sunt mulți, fac rău la toată lumea și sunt greu de depistat.

Să ne imaginăm că un nene are un mic teren undeva în afara orașului și face pe acel teren un depozit de anvelope uzate. La un preț de nimic pentru unii, dar foarte important pentru el, vin oamenii și depozitează anvelope uzate, pe care altfel ar trebui să le abandoneze și să riște amenzi. Nenea cu terenul, noaptea arde anvelopele uzate poluând aerul cu fumul rezultat, din jurul locului unde are loc incinerarea. Foarte rare sunt cazurile în care astfel de acțiuni sunt depistate și făptașii sunt sancționați, pentru că noaptea funcționarii însărcinați cu controalele au somnul lin sau adânc sau frământat.

Dacă un alt nene are ideea de a face o mică făbricuță care are un proces în care rezultă fum. El își va monta un coș și dacă ar derula procesul de producție ar umple cu fum mult spațiu din jurul făbricuței lui. Așa, că acest nene, desfășoară producția noapte. Pe coșul făbricuței iese fum cât cuprinde toată noaptea și zona pute îngrozitor, dar nimeni nu știe de unde vine mirosul. Nenea își vede de treaba lui căci nu-l deranjează nimeni.

Nu există o hartă a celor ce poluează noaptea de aerul devine irespirabil în unele aglomerații urbane, căci hoții de noapte își exersează profesia, iar cei care ar trebui să asigure calitatea aerului nu-și fac treaba. În plus, hoții de noapte sunt oameni fără onoare și la astfel de oameni nici biciul nu funcționează, căci lipsa onoarei este completată de lipsa empatiei față de semenii lor, iar lipsa de empatie duce la întocmirea planurilor de afaceri care încalcă orice reguli de coabitare.


(20 iulie 2023)

Ce fac cei care nu au onoare?

Cei care nu au onoare, nu fac lucruri mărețe.
Cei care nu au onoare, fură,
Cei care nu au onoare, mint.
Cei care nu au onoare, își angajează rudele pe joburi la ei la munca de la stat.

Cei care nu au onoare, se coalizează și construiesc dinastii de rubedenii pe bani grei la același serviciu.

Cei care nu au onoare, se dau rotunzi cu doctorate nemuncite, dar plagiate, până sunt descoperiți.

Cei care nu au onoare, se cred deștepți deși nu sunt nici pe departe.

Cei care nu au onoare, cred că li se cuvin onoruri pe care nu le merită deloc.

Cei care nu au onoare, spun prostii prin care își arată și mediocritatea.

Cei care nu au onoare, deși nu știu despre ce vorbesc, ei cred că se pricep la toate.

Cei care nu au onoare, acceptă premii și onoruri pe care nu le merită.

Cei care nu au onoare, se laudă cu rezultatele muncii depuse de alții.

Cei care nu au onoare,  uită prea repede că habar nu au despre poziția pe care o ocupă vremelnic.

Cei care nu au onoare, lovesc mâna care le-a dat o bucată de pâine când le-a fost foarte greu.

Cei care nu au onoare, găsesc justificare la orice, inclusiv pentru ploaia de jos în sus.

Cei care nu au onoare, se exprimă în tautologii și prin sofisme la tot pasul.

Cei care nu au onoare, când vorbesc înșiruie vicii de logică în cascadă.

Cei care nu au onoare, găsesc argumente halucinante pentru a ieși basma curată din orice mocirlă.

Cei care nu au onoare,  nu au nici simțul ridicolului și nici simțul măsurii, când trăncănesc.

Cei care nu au onoare, când sunt puși pe un scaun, se cred că au devenit așii profesionalismului.

Cei care nu au onoare, cred că se pricep la orice și dau sfaturi chiar și când nu li se cere.

Cei care nu au onoare, se cred de neînlocuit și fac  artificii din cele mai ridicole pentru a rămâne la bucate.

Cei care nu au onoare, știu să pozeze în victime chiar și atunci când se dovedește că au greșit.

Să te ferească Dumnezeu de oamenii fără de onoare!

(30 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Căpănoaia

I se zicea Căpănoaia, dar ea era de fapt madam 'CAPANU. Cred că era trecută de șaptezeci de ani. Pe mine m-a impresionat nu prin ce vorbea când venea în vizită pe la mama și nici când alerga după hoții de prune de pe deal cu ciomagul sau când punea câinii pe copiii vecinilor veniți la furat de cireșe. Pe mine m-a impresionat Căpănoaia când o vedeam în corul de la biserică și cânta cu o voce subțire de îngeraș. Veneam acasă și-mi plăcea să-i zic mamei că am văzut-o pe Căpănoaia dar și pe alte babe îmbrăcate în negru cântând de mama focului în corul bisericii. Mama nu se abținea și zicea, așa ca pentru dânsa:
- E, să le ierte Dumnezeu păcatele, că toate s-au iubit prin mărăcini, la viața lor, ale dracului...
N-am înțeles vorbele cu tâlc ale mamei decât mulți ani mai târziu, când mi-am dat seama de încâlceala vieții de mahala, în care nu știe nimeni cine cu cine se ține și cine cu cine de drăgălășește pe unde apucă în miez de noapte când nici vântul nici pământul nu știe.

(11 aprilie 2023)

Bloc nou care se va prăbuși la un cutremur major

Pe când eram la sala de fitness de pe Calea Vitan 23 D cu geamuri mari și multe de la etaj, într-o zi a venit un tip cât un munte de mare foarte vesel. El avea o firmă de securitate și pază și primise un contract mare. Era vorba să păzească de hoți un bloc în construcție. Cu o zi înainte reușise să-i prindă pe hoți, care furaseră niște cilindri de metal cu care se prindeau plăcile de beton la bază pentru a le fixa. Hoții erau lucrători de la bloc, dintre constructori. Hoții aveau o basculantă în care încărcaseră nenumărați cilindri de metal și plecaseră cu ea spre comuna Berceni. Cei de la firma de pază erau pe urmele hoților. La un moment dat, au blocat mașina, i-au imobilizat pe hoți, i-au despuiat, au transbordat cilindrii într-o altă remorcă și au dat foc basculantei. Omul a adus cilindrii la constructor pentru a fi încorporați în construcție. El se întreba cât or fi furat hoții, din moment ce constructorul s-a alarmat și l-a angajat pe el să păzească lucrările. Acum, după atâția ani, mi-am adus aminte de întâmplare și știu doar atât că blocul era undeva în zona Institutului de Infra-microbiologie, hoția se produsese între 2005 - 2007 și că blocul nou nu avea multe etaje, dar avea balcoane foarte generoase. La sala de fitness noi nu ne recomandam între noi, în rare cazuri știam cum se numesc cei care veneau la antrenamente, nu schimbam numere de telefon între noi. De aceea azi nu am elemente de identificare precise ale blocului cu pricina. Tare mi-e teamă că lipsa acelor cilindri de legătură va antrena la un cutremur deplasarea plăcilor și prăbușirea lor.

(13 februarie 2023)

Profil pentru scursuri

Există profilul de nivel maxim, care presupune calități și performanțe speciale, specific pentru 5% din populație. Există profilul de nivel ridicat, specific pentru 20% din populație. Există profilul celor buni, care se potrivește la 50% dintre noi. Există profilul asociat mediocrilor care se potrivește la 20% dintre noi și există profilul ciurucurilor, pentru restul de 5% dintre noi și aici mă refer la cei care sunt bețivi, cartofori, hoți, borfași, violenți, adică cei pe care societatea îi respinge pentru trecutul lor.

Când elaborăm profilul unor indivizi din această categorie pornim din start de la carențele pe care respectivii le posedă și de care noi trebuie să ținem seama. 

Dacă vrem să angajăm un faianțar și acceptăm pe unui care:

- nu e punctual, 

- nu prea stăpânește meseria,

- mai trage la măsea,

- este irascibil,

- este delăsător,

vom avea grijă să fie inclus într-o echipă unde există capacitatea de a remedia rapid, fără efort, minusurile pe care respectivul le generează. Totul este ca noi să facem o evaluare realistă a respectivului și să știm de unde pornim, pentru a nu ne trezi în situația că punem în cârca lui exact activități pe care el nu este în stare să le realizeze. Ne vom modifica atitudinea pe măsură ce ne vom convinge că evaluarea noastră a fost mult prea strictă în raport cu comportamentul real al respectivului.

Profilul definit pentru scursuri, trebuie să ne ghideze spre direcția că trebuie să existe loc sub soare pentru toată lumea și noi trebuie să acceptă viața așa cum este ea, cu minusurile ei, să folosim totul în favoarea noastră, chiar și atunci când aparent credem că lupta este pierdută.

Este deosebit de important de a furniza proceduri simple și mai ales, de a defini un astfel de context, care să-l scoată pe ocupantul postului din acea zonă de așa-zis confort, care-l mână spre sticla de băutură, spre sala de jocuri, spre anturajul unde el nu știe să pună frână și se lasă dus în direcția greșită.

(09 ianuarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cristian OARĂ

Cristian OARĂ este un bărbat de 54 de ani.
Cristian OARĂ este membru Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare - CNATDCU în mandatul 2020 - 2024. 
Cristian OARĂ este absolvent al facultății de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica București, promoția 1992.
Cristian OARĂ este doctor inginer în automatică și calculatoare din anul 1995.
Cristian OARĂ a fost asistent universitar, șef de lucrări, conferențiar universitar în intervalul 1992 - 2004.
Cristian OARĂ a devenit profesor universitar în anul 2004 la 36 de ani.
Cristian OARĂ a devenit conducător de doctorat la 41 de ani.
Cristian OARĂ este autor a nenumărate lucrări științifice originale, publicate în edituri și în reviste de mare prestigiu.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că în calitatea sa de membru al consiliului general al CNTDCU în cei aproape doi ani care au trecut de când este membru, nu a avut ieșiri publice din care să văd că are o atitudine combativă față de plagiatorii de la tezele de doctorat.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că nu a avut propuneri concrete, făcute publice în mass-media din care să se vadă că el depune eforturi pentru a preîntâmpina apariția cazurilor de plagiat din tezele de doctorat.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că nu a avut o atitudine publică în legătură cu punerea de teze de doctorat ale unor hoți-plagiatori, la secret, căci se știe că știința are secrete, dar din momentul în care secretele științifice au fost descoperite, devin bun al omenirii....

(10 octombrie 2022)

Popor, cum e cu toleranța zero la plagiat?

Azi, președintele Klaus IOHANNIS a vorbit de toleranța zero la plagiat.
Nu este întâmplător.
Noi avem un proverb, care în forma sa elegantă sună așa: bate șaua să priceapă iapa.
Se vor identifica proceduri de urmat care să stopeze plagiatul, căci așa a cerut președintele. Va exista un moment To de aplicare a acestor proceduri și cu siguranță că nu va mai trece nicio teză de doctorat în care autorul a plagiat. Numai că moralitatea ne duce și spre aplicarea de criterii de exigență folosite de acele proceduri spre tezele de doctorat de dinaintea momentului To. Mă aștept ca să continue acțiunea de epurare a plagiatorilor din viața publică, ceea ce înseamnă că mulți doctori în științe cu teze plagiate să ceară retragerea titlului de doctor în liniște, fără mare tam-tam. Vor fi și persoane cărora scandalurile de plagiat le vor aduce situații destul de neplăcute înainte ca justiția să dea verdictul final.
Oricum, sunt destul de optimist că în 15 - 25 de ani de acum încolo, chestiunea cu plagiatul va fi eradicată în țărișoara noastră. Nu este posibil să se producă efectele procedurilor mai repede căci:
- năravul din fire n-are lecuire,
- lupul își schimbă părul, dar năravul, ba,
- trebuie să iasă din circuit cei mediocri,
- numai oamenii valoroși să acceadă la derularea de stagii doctorale,
- numai o normare corectă a analizei tezelor ajută,
- doar conducătorii de doctorat relevanți elimină plagiatul.

Aștept ca toți cei dovediți plagiatori să facă vreo cinci pași în spate și să nu mai apară nici pe micile ecrane și nici în poziții importante, căci gestul lor a fost reprobabil și singura pedeapsă rezonabilă pentru ei este să intre în uitarea veșnică a poporului din care provin, fără vreo posibilitate de a se reabilita cumva.

Apropo, ce mai face Emilia ȘERCAN?

(03 octombrie 2022)

Digitalizarea nu e nici pentru șmecheri, nici pentru hoți

Noi avem o vorbă: adevărul iese la suprafață ca untdelemnul. Dar mai avem o vorbă: adevărul umblă cu capul spart.
Digitalizarea este un proces prin care toate activitățile pe care le întreprindem se pun în corespondență cu documente în format electronic și cu fluxuri informatice.
Vreau să cumpăr ceva dintr-un magazin electronic, lansez comanda, fac plata cu cardul.
Vreau să depun o declarație la ANAF, îmi fac un cont, iau formularul, îl completez, îl transmit, îmi vine suma de plată, o plătesc prin e-Banking.
Vreau să văd notele copilului, îmi fac un cont, mă autentific de fiecare dată și vizualizez nu numai notele, ci și frecvența copilului.
Digitalizarea înseamnă că toate activitățile mele au corespondent în plan informatic și dacă vreau am soluții informatice la toate problemele.
Vreau carnet de șofer, o rezolv online. Așa se face în condițiile digitalizării.
Vreau pașaport, îl obțin online. Așa se face în condițiile digitalizării.
Vreau să-mi fac cont nou la o bancă nouă, îl fac online. Așa se face în condițiile digitalizării.
Omul mai merge  să se adreseze organelor statului când se naște cineva sau când moare cineva. În rest, totul se realizează online atunci când digitalizarea este completă. Cei ce nu fac digitalizare au motive obscure din care nu o fac.
Digitalizarea nu este pentru șmecheri și nici pentru hoți, căci în condițiile digitalizării nu mai există intrări de bani necunoscute, picate din cer și nici ieșiri de bani spre direcții necunoscute. Banul electronic se gestionează integral și fără sincope. Șmecherii nu mai au cum să fenteze, adică să ocolească, evaluările obiective, din moment ce și ei ca toți ceilalți intră în procesul de evaluare securizat 100% și sunt ierarhizați automat. Numai cei care trec de filtre solide în cascadă ajung la interviu, dar cel care ajunge acolo trebuie să fie foarte bun din moment ce a trecut de filtrele evaluărilor automate. Nu vom mai avea analfabeți care iau examenul la sala pentru carnetul de șofer, nu mai avem incompetenți care sunt declarați admiși la con cursuri, căci centralizat se definesc competențe, diplomele lor există deja introduse , activitatea lor în diferite poziții cu evaluări există în format electronic și automat sunt evaluați și numai dacă trec de acel filtru merg mai departe.

Să zicem că au dreptul să se înscrie la un concurs absolvenți cu diplomă de licență care au media generală cel puțin 8,50. Dacă un candidat își depune dosarul, i se ia din baza de date unică media lui de la licență și dacă este mai mică de 8,50 nu va fi înscris și punct, față de situațiile de acum când se închide ochii. Tot așa, se procedează când este voprba de competențe. Fiecare facultate dezvoltă o listă de competențe. dacă în lista de competențe a facultății absolvite de un viitor candidat se află competențe cerute de postul pe care dorește să candideze, dosarul este admis. Se face verificare între baze de date deja existente, elementul uman nu intervine că nu mai are cum și șmecherii nu au cum să se mai strecoare.

(13 august 2022)

Unde este sistemul de irigații al României?

Înainte de 1989 comuniștii au construit un sistem de irigații destul de performant, care satisfăcea în proporție de 70% necesarul de terenuri ce trebuiau irigate atât din ISA-uri, cât și din CAP-uri.
A venit Revoluția din Decembrie 1989.
Cu o furie nestăvilită, poporul s-a năpustit asupra a tot ceea ce reprezenta simbolurile comunismului, fără ca cineva să pună stavilă.
Așa au fost demolate clădiri ale CAP-urilor.
Așa au fost vandalizate clădirile neterminate ale unor combinate industriale.
Așa a fost distrus sistemul de irigații.
oamenii au luat tubulatura.
Oamenii au astupat șanțurile de scurgere.
Oamenii au distrus stațiile de pompare. oamenii au abandonat și au lăsat în paragină ce nu era de furat.
Din tot ce a fost, nu a mai rămas nimic. Explicația nu este greu de dat, căci tot ceea ce s-a distrus nu a fost făcut din efortul celor care au distrus. Ei doar au fost beneficiarii acelui sistem de irigații. Acum, cine vrea să-și irige pământul, trebuie să scoată banul și să plătească tot ce înseamnă aducerea apei la pământul ce trebuie udat. Cine plânge acum că terenurile nu sunt irigate, să-și amintească de ura pe care oamenii au revărsat-o asupra unui sistem de irigații existent, pe care apoi l-au distrus și au folosit fiecare cum și-a dorit componentele furate, în propria gospodărie.
Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Statul dacă trebuie să irige ceva, o va face pentru terenurile sale, în niciun caz pentru terenurile celor care le au în proprietate privată. Dovadă stă faptul că PNRR nu cuprinde fonduri pentru irigații. Nici nu trebuie. Proprietarii să-și irige terenurile pe banii lor. Statul trebuie să creeze cadrul necesar obținerii de credite pentru a fi construite sisteme de irigații, dar în niciun caz nu trebuie să se ocupe de irigarea terenurilor aflate în proprietate privată. Cine este proprietar trebuie să investească și să se bucure de recolta obținută. recolta trebuie asigurată. Statul nu trebuie să aibă vreo treabă cu privatul, în sensul de a-l ghidona, de a-i  da pomeni. Statul trebuie să-i stimuleze pe privații din agricultură, nu să-i sufoce cu dări, cu politici aberante și cu decizii contraproductive.

(10 iulie 2022)

Reclamele înseamnă minciuni

Se știe că numai pentru produsele fără valoare se fac reclame, care prin minciună le fac să fie vandabile. marfa de calitate se vinde singură. La ora actuală, multe reclame se fac. pentru medicamente și suplimente. Ar trebui ca:
- medicii să fie instruiți cu ceea ce este nou în zona medicamentelor,
- televiziunile să fie extrem de reținute în a promova automedicația.
Vedem pe ecranele Tv un text dens și o voce care spune să citim cu atenție prospectul. O chestie mai idioată nici că există. Numai că este preluată în toate reclamele despre medicamente. Ar trebui ca societatea de profesioniști care avizează medicamentele să elaboreze texte obligatorii care să fie citite, ca publicul să nu fie înșelat prin prezentările medicamentelor sau suplimentelor.
A fi sat fără câini în zona aceasta extrem de sensibilă este lucrul cel mai dramatic. Am văzut o reclamă la niște perle reduse cu 80%. În realitate era totul minciună, căci era vorba despre mărgele de sticlă date cu sidef, nicidecum nu era vorba despre perle adevărate.

(01 aprilie 2022)