Nu aveam 30 de ani când am auzit recitându-se la radio versuri din poezia Acuarela de George TOPÂRCEANU și m-am mirat când am auzit finalul:
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână..
Abia acum când am ajuns la 78 de ani, îmi dau seama cât de multă dreptate avea poetul.
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână..
Abia acum când am ajuns la 78 de ani, îmi dau seama cât de multă dreptate avea poetul.
Prin 1997, când am vizitat Delphi și eu aveam 50 de ani, am văzut un domn în vârstă, susținut de două persoane de brațe, cum cu pași mici se deplasa de la un loc la celălalt al zonei, pentru a admira monumentele civilizației antice grecești. Am admirat dârzenia acelui om, dar mă întrebam în sinea mea, de ce nu optează pentru plimbări mai ușoare. Abia acum am înțeles că dorința omului de a cunoaște, de a vedea și de a admira locuri, nu are nicio legătură cu vârsta, cu starea lui, ci ea a rămas constantă ca la tinerețe și nu există ceva pe această lume care să o stăvilească.
Există și lucruri pentru care chiar nu am nicio explicație și mă gândesc la bărbații trecuți de mult de 70 de ani, care cred că sunt la fel de verzi ca la 35 de ani și se dau în spectacol mai rău decât puștii cărora abia le-a mijit mustăcioara, în aventuri zgomotoase, crezând că ei sunt subiectul, nu banii și averile lor.
(21 octombrie 2025)
