Plecarea lui MACRON

După incidentul din avion dintre soții MACRON, acum a venit vijelia mișcărilor de stradă generate de căderea guvernului François BAYROU, iar ceea ce se urmărește mă duce cu gândul la mișcările studențești din mai 1968, care au adus mari schimbări în societatea franceză de atunci. Văd că așa-zișii analiști dâmbovițeni tratează superficial problema și nu iau în considerare cei 80.000 de polițiști scoși în stradă pentru a apăra ordinea publică și nici pe cei 175.000 de manifestanți ieșiți în stradă azi, știut fiind faptul că noaptea lucrurile au șanse să se amplifice și să atragă deplasări ale mesajelor spre intensificare. Să nu uităm rolul președintelui de GAULLE și faptul că în aprilie 1969 el a demisionat întrucât referendumul privind reforma administrativă a fost un eșec. Istoria Franței este complexă și tratarea ei cu superficialitate de către așa-zișii analiști politici de pe Dâmbovița, arată că ei nu-și depășesc statutul de diletanți, în contextul în care nimeni nu mai are cum să acuze lipăsa de informație.  Deși președintele MACRON a declarat că-și va duce la bun sfârșit mandatul, Franța are un popor foarte inteligent, care știe tot timpul ce este mai bun pentru patria lui, iar Revoluția Franceză a demonstrat acest lucru. A căzut Atunci Bastilia, iar ghilotina nu a iertat pe nimeni, ceea ce nicio revoluție nu a reușit să facă în planul curățeniei sociale până atunci și nici după. La noi au fost împușcați soții CEAUȘESCU, iar legea lustrației nu a existat, ceea ce a făcut ca nomenclaturiștii de planul alII-lea și al III-lea să rămână la putere, cu consecințele nefaste ale democrației de cumetrie, originale și ineficiente, cu milionari de carton.


(10 septembrie 2025)

Summitul pentru apărarea Europei de la Londra

În ziua de 02 martie 2025 a avut loc la Londra summitul pentru apărarea Europei la care au participat:
Ilie BOLOJAN - președinte interimar al României

Antonio COSTA - președintele Consiliului European

Petr FIALA - premierul Cehiei

Hakan FIDAN - ministrul de externe al Turciei

Mette FREDERIKSEN - premierul Danemarcei

Ursula von der LEYEN - președinta Comisiei Europene

Emmanuel MACRON - președintele Franței

Georgia MELONI - premierul Italiei

Mark RUTTE - secretarul general al NATO

Pedro SÁNCHEZ - premierul Spaniei

Dick SCHOOF - premierul Olandei

Keir STARMER - premierul Marii Britanii

Jonas Gahr STØRE - ministrul de externe al Norvegiei

Alexander STUBB - preedintele Finlandei

Justin TRUDEAU - premierul Canadei

Donald TUSK - premierul Poloniei

Volodimir ZELENSKI - președintele Ucrainei

Cei prezenți și-au exprimat sprijinul pentru Ucraina și au analizat modalitățile prin care trebuie să se asigure securitatea țărilor Europei în fața pericolului pe care-l reprezintă Rusia.

(02 martie 2025)

Justin TRUDEAU

Ce se întâmplă când nu vrei să greșești?

Fiecare dintre noi este pus în situația de a nu greși, fapt pentru care mărim concentrarea mai mult decât suntem obișnuiți și rezultatul este invers, adică greșim cu mult mai mult decât o făceam înainte de a lua decizia de a face lucrurile perfecte, fără greșeală.

Exact așa i se întâmplă lui Joe BIDEN care a făcut o serie de greșeli de-a lungul ultimilor ani, mai ales în a asocia persoane cu alte nume decât cele reale.

Dorind să nu mai greșească, Joe BIDEN se concentrează excesiv de mult pe construirea propozițiilor și pe utilizarea numelor de persoane, iar rezultatul se vede prin șirul de gafe pe care le face bietul de el, încurcând pe ZELENSKY cu PUTIN, Kamala HARRIS cu vicepreședintele TRUMP, MACRON cu MITTERAND, dar și altele. 

Singurul remediu în atare situații este relaxarea, obținută prin reducerea duratei programului de lucru și creșterea perioadei de odihnă efectivă, cu gestionarea riguroasă a noului raport între efort și odihnă, pentru a fi refăcută starea emoțională și puterea de concentrare.

(20 iulie 2024)

Franța, încotro?

Acum lumea stă cu gura căscată să vadă ce se întâmplă la al II-lea tur de scrutin al alegerilor din Franța, ca și cum ar fi o mare noutate rezultatele, pe care mersul în timp al acestei țări, le anunța cu mult înainte. Este foarte clar că toți cei care se cred pe cai mari și ignoră matematica managementului politic și fac totul după cum îi taie capul, vor avea parte de surprizele de genul celor de la europarlamentare, care au generat schimbări semnificative în zona de extremă dreaptă, tendință ignorată de cei care au deținut puterea.

Democrația are și ea avantajele ei, atât timp cât colectivitățile se identifică cu obiectivele pe care le au liderii lor, lideri aleși democratic. În momentul în care liderii aleși democratic se depărtează de programele care au stat la baza votului acordat de cetățeni, lucrurile se schimbă și oamenii se reorientează spre acele forțe politice care le crează speranțe și care răspund așteptărilor lor, mai ales atunci când cetățenii se simt dezamăgiți, trădați, ignorați, neascultați și mai ales sărăcesc.

Istoria conține nenumărate lecții severe, nu prea îndepărate ca timp, dar oamenii luați cu mărunțișurile cotidiene le trec cu vederea și când apare momentul votului, prin deciziile luate după îndelungă chibzuință, consideră că dacă oferă posibilitatea ca și alții să ia frâiele puterii, vor înregistra elemente de progres. Așa stau lucrurile acum. Fiind în opoziție multe iterații, extrema dreaptă din Franța, prin criticile aduse celor care au puterea, a aplicat picătura chinezească și încet-încet, dar cu forță, a pus umărul la demolarea credibilității celor de la putere. Mesajele extremei drepte au fost adaptate, s-a produs o apropiere a acestor mesaje de cetățeni și s-a ajuns la un nivel de credibilitate suficient de mare încât să producă un cutremur în societate.

Îmi aduc aminte că în copilăria mea, auzeam vecine care se lamentau că o tânără nevastă a fugit de la bărbat și femeile mai bătrâne se întrebau care era cauza, dar tot ele își răspundeau că tânăra nevastă a plecat de bine de la soțul ei. Și acum, lucrurile stau cam la fel, din moment ce prin vot cetățenii vor altceva care le este necunoscut prin fapte, dar frumos prin vorbe și totul mă duce la acel de bine, pe care și-l răspundeau bătrânele vecine, acel de bine, descris prin vorbe, în condițiile în care realitatea e tulburătoare.

Cum va fi ziua de 14 Iulie?

Cum se vor deschide Jocurile Olimpice pe 26 iulie 2024?


(07 iulie 2024)

Tabelul cu trei coloane și învingătorul

În cazul războiului ruso - ucrainian se impune construirea unui tabel cu patru coloane și anume:
- prima coloană: denumirea indicatorilor,
- a doua coloană: nivel indicatori pentru Ucraina,
- a treia coloană: nivel indicatori pentru țările NATO,
- a patra coloană: nivel indicatori pentru Rusia.
Indicatorii pe care orice analist trebuie să-i ia în considerare sunt următorii:
- suprafața teritorială,
- populația,
- nivelul PIB,
- productivitatea,
- ponderea industriei în PIB,
- număr focoase nucleare,
- stoc de rachete,
- număr avioane,
- număr tancuri,
- volum stocuri de muniție,
- producția lunară de armament,
- capacitatea de reconversie a industriei.

În construirea oricărui model de agregare a indicatorilor este important setul coeficienților de importanță. Ei se obțin astfel:

- se iau cel puțin 100 de analiști militari,

- aceștia dau note de la 1 la 10 indicatorilor din tabel,

- completează cele 3 coloane,

- nu dau note identice pe linie,

- nu dau note identice pe coloane,

- dau note cu zecimale,

- caută să diferențieze semnificativ elementele de pe linie.

După ce au fost completate cele cel puțin 100 de fișe. După un algoritm, ca la patinajul artistic, sunt eliminate fișele în care există linii identice, punctajele maxime abundă nejustificat, sunt prea multe note de 1 și așa mai departe. Depinde de arta celui care vrea să aibă coeficienți de importanță reprezentativi câte linii are tabelul și ce restricții pune la acordarea punctajelor de către cei cel puțin 100 de analiști militari.

Va rezulta o matrice cu cel puțin 100 de coloane și atâtea linii câți indicatori are tabelul cu 4 coloane. Vom calcula coeficienții de importanță ca medii de ponderi pe care punctajele le au date de cei cel puțin 100 de analiști militari. Ideea este ca suma acelor coeficienți medii să fie 1(unu), valorile lor să fie diferite de zero și să fie cu valori pozitive.

Folosind coeficienții de importanță, dacă ne țin brăcinarele, aplicăm și teste statistice pentru a vedea dacă sunt reprezentativi. Dacă nu suntem în stare, asta e!

Cu datele completate în tabelul cu 4 coloane și cu ponderile obținute, calculăm indicatorii globali pentru cele 3 entități. Ce facem cu acele valori, lăsăm pe analiștii militari și pe decidenții militari să le folosească și să tragă concluzii. Eu știu că modelele globale dau o imagine aproximativă asupra realității, dar mai bine ceva, decât deloc. Uneori, dacă nu schimbăm coeficienții de importanță, vom vedea dinamica de dezvoltare a unei entități. Știu că Balanța Legăturilor dintre Ramuri - BLR s-a calculat la noi un timp, dar pentru că nu arăta o imagine frumoasă a economiei bolșevice, nu s-a mai continuat lucrul cu BLR și am rămas să plutim în întunericul ignoranței și al laudei de sine. Acest pericol este și în ziua de azi. Numai cine este înțelept folosește metodele cantitative, căci are posibilitatea să ia acele decizii inteligent, care ajustează realitatea în favoarea sa. Dacă adunăm indicatorii globali corespunzători de pe două coloane, vom avea prin comparație cu indicatorul rămas, cine este învingătorul.

(31 ianuarie 2023)

Infatuarea Germaniei naziste

Imediat ce Adolf HITLER a venit la putere, Germania a devenit un stat nazist și a trecut la înarmarea masivă a forțelor sale armate. Nu au trecut prea mulți ani și armata germană:
- a anexat Austria,
- a contribuit la sfârtecarea României,
- a defilat pe sub Arcul de Triumf de la Paris,
- a rupt bariera care delimita granița cu Polonia și invadat-o,
- a declarat război lui STALIN.
Trebuie spus aici că Germania nazistă era înarmată, avea o armată supradimensionată, avea o industrie de armament  de dezvoltată în exces, dar nu avea supremația mondială pe care o dă  arma de nimicire în masă. Calculele pe hârtie sunt unele, realitatea din teren este alta. Deși a existat experiența lui Napoleon BONAPARTE cu iarna rusească, HITLER a pornit războiul la 22 iunie 1941, cele 5 sau 6 luni până la venirea cumplitei ierni rusești nu erau suficiente să-l doboare pe marele dușman roșu, cum credea el. Infatuarea Germaniei naziste a făcut ca Al Doilea Război Mondial să se încheie cu capitularea necondiționată a Germaniei și cu dispariția completă unei generații de bărbați, pieriți pe câmpurile de luptă. În anul 1972 când am vizitat eu RDG am văzut în magazine și în alte locuri, muncind femei vârstnice, în absența bărbaților pierduți în luptele de pe prea multele fronturi deschise ale armatei naziste. Se pare că lecția istoriei n-a fost învățată de nimeni și ceea ce spun unii cum că istoria se repetă, nu este o poveste, ci este un adevăr. Partea proastă este că nimeni nu învață nimic din lecțiile dureroase ale istoriei mai vechi sau mai recente și anume că niciun popor invadat și cucerit nu iese niciodată  învins, mai puternic, cu sete și mai mare de luptă și de victorie pentru a-l alunga pe invadator, indiferent de cine este acesta, de resursele de care dispune el și de obiectivele lui.

Fila de istorie din 30 aprilie 1945 ora 15:30 este încă nerăsfoită, deci necitită și neînvățată de școlarii de 70 de ani și peste, care cred că tot ce zboară și și mănâncă la apusul vieții.

(31 ianuarie 2023)

PUTIN a așteptat 52 secunde

Îmi aduc aminte că MACRON a așteptat un șef de stat 900 de secunde, iar respectivul nu era nici pe departe reprezentantul unui  popor de 85 milioane de locuitori, ci undeva de 4 ori mai puțin. 
ERDOGAN l-a așteptat pe PUTIN  129 secunde.
MERKEL l-a așteptat pe PUTIN 4 ore și 15 minute.
Regina Elisabeta a II-a l-a așteptat pe PUTIN 840 secunde.
Papa Francisc l-a așteptat pe PUTIN 300 de secunde.
Unii au plăcerea de a se lăsa așteptați. În diplomație se zice că cel care așteaptă pornește cu un dezavantaj în dialogul cu cel care s-a lăsat așteptat. Eu cred că lucrurile stau cu totul altfel. Întârzierile au în ele însele explicații extrem de concrete:
- cel care întârzie nu și-a planificat bine timpul,
- cel care întârzie e dezordonat,
- cel care întârzie are temeri de învins,
- cel care întârzie este complexat,
- cel care întârzie nu este pregătit de dialog,
- cel care întârzie mai are de lucrat cu el însuși,
- cel care întârzie are carențe privind respectul pentru celălalt.

Îmi aduc aminte că în 1972 eram în Germania Democrată și trenul a avut o întârziere de două minute. Noi aveam autocar care trebuia să ne ia de la gară. Șoferul de la autocar nu ne-a așteptat și a plecat. Așa că am luat-o cu bagajele spre hotel ca ultimii oameni. Eu apreciez respectul pe care trebuie să-l aibă cineva pentru omul cu care se întâlnește. Eu nu acord sferutl academic. Mi-a întâmplat ca o persoană cu care am convenit o întâlnire la momentul Ț să întârzie. Nu l-am așteptat și am plecat. Nu accept scuze.

(22 iulie 2022)

Dezbaterea MACRON - LE PEN

În cele două ore și jumătate ale dezbaterii, MACRON și LE PEN  au lălăit-o ca la Ploieși. MACRON că nu a făcut în 5 ani mare brânză, LE PEN, că nu are un proiect solid, bine fundamentat. Fiecare a zis câte ceva ca să mulțumească pe toată lumea. Nu s-au adresat grupurilor lor țintă, pentru că au vrut să ciugulească voturi de peste tot. Adică au alergat fiecare după nenumărați iepuri, ca să nu prindă niciunul.
MACRON și LE PEN au fost:
- banali,
- vagi,
- repetitivi,
- predictibili,
- plictisitori.
Votantul francez va vota aleator și vitoria unuia sau a altuia va fi cum vor alții. Dacă PUTIN și BIDEN îl vor pe MACRON, va fi MACRON. Dacă ei nu-l vor, nu va fi. Dacă PUTIN vrea pe unul și BIDEN vrea pe altul, în balanță vor atârna opiniile altora, care simt că miriapozii numiți UE și NATO se mișcă greu  și până acum au adâncit inegalitățile în Europa, spre nemulțumirile tuturor partenerilor.

Mie mi-a plăcut cum a abordat MACRON problema pandemiei. Mi-a plăcut că e mămos și are compasiune față de suferință. Este empatic. Nu mi-a plăcut că la Moscova a stat la 10 m de PUTI. Nu mi-a plăcut că nu a avut soluții și nici rezultate. 

LE pen parcă are un disc și potrivește acul unde trebuie ca să se audă în boxe ceea ce trebuie. Mă enervează. MACRON. a intervenit peste ea. De aceea mi s-a părut nesimțit. N-a lăsat o muiere să vorbească. Bărbatul din el trebuia să fie mai respectuos.

Dantura lui MACRON arată rău. Există multe soluții de corectat, dar ori nu le știe, ori e desineresat de cum arată, ori este fricos de a sta pe scaunul dentistului, ori nu-l lasă nevastă-sa să arate bine. Nici dantura lui LE PEN nu arată bine. O cred, că nu dispune de fondurile unui președinte. Dacă va câștiga, musai trebuie să treacă pe la dentist.

MACRON are 45 de ani.

LE PEN are 54 de ani este mai tânără cu 14 ani decât nevasta lui MACRON.

MACRON a câștigat acum 5 ani că a știut să-i îmbrobodească pe francezi cu trăncănelile lui fără substanță și mai ales că s-a știut că e însurat cu o femeie cu 24 de ani mai în vârstă decât el, ceea ce a atras simpatia unei pături largi de populație. Și mie mi-a plăcut de tip, căci s-a însurat cu femeia pe care a iubit-o, nu ca să urmărească o carieră, urmând traseele ariviștilor. Acum încearcă același lucru, adică să-i vrăjească pe francezi, pentru ați 5 ani, pe  care francezii îi vor pierde, el fiind considerat de mulți, răul cel mai mic în acest context. Pentru un președinte în exercițiu, MACRON a fost modest. Pentru un candidat cu pretenții LE PEN nu s-a ridicat la înălțime, ceea ce arată că Franța are de suferit în următorii 5 ani. Dacă tot așa s-a prezentat și în fața lui PUTIN, am explicația de ce a eșuat bietul de el, acest MACRON.

(20 aprilie 2022)

Înălțimile președinților

Președinții de state sunt caracterizați în diferite feluri, dar înălțimea lor este uneori foarte importantă, pentru că atitudinea lor în diferite împrejurări depinde de acestă caracteristică, mai ales când se fac comparații, care le sunt nefavorabile.
Voi constata numai că:

Vladimir PUTIN   are înălțimea de 168 cm.
Nicolas SARKOZY    are înălțimea de  166 cm.
Dmitry MEDVEDEV  are înălțimea de 162cm.

Nicolae CEAUȘESCU avea înălțimea de 168 cm.

De asemenea, constat că:

Boris ELȚÎN  avea înălțimea de   187 cm.

Donald TRUMP   are înălțimea de   190 cm.

Traian BĂSESCU   175

Klaus IOHANNIS   are înălțimea de   195 cm.

Charles de GAULLE avea înălțimea de   196 cm.

Bill CLINTON  are înălțimea de  188 cm.

George W. BUSH  are înălțimea de  182 cm.
Xi JINPING    are înălțimea de       180 cm.

Barack OBAMA   are înălțimea de  185 cm.

Sunt personalități pentru care măsurătorile arată:

Emmanuel MACRON   are înălțimea de     172 cm.

Mihail GORBACIOV    are înălțimea de     175 cm

Kim JONG-un     are înălțimea de       170 cm.
Mao ZEDONG   are înălțimea de      175 cm.
Traian BĂSESCU are înălțimea de 175 cm.
Nici în cazul unor studii folosind sute de milioane de subiecți, sunt sigur că nu este posibilă o punere în corespondență a trăsăturilor de caracter cu înălțimea rezultată din măsurătorile persoanelor analizate. personalitatea unui om este influențată de numeroși factori, dar cei mai importanți sunt cei de natură socială precum educația, societatea, tradițiile și familia.

(23 martie 2018)