L.C.K.

Nu trebuie să cunoască omul prea multe chestii de teoria probabilităților pentru a dezvolta abordări dintre cele mai speciale. Dacă o persoană ocupă o funcție care este cu caracter unic, prezident de republică, prezident de camera, prezident de bancă centrală, prezident de o academie, calculele probabilităților sunt extrem de interesante, mai ales când este vorba de a compune evenimente, folosint ipoteze de lucru, unele simplificatoare, dar nu simpliste.

Dacă se ia în considerare o persoană dintre acestea cu poziție unică și dacă se presupune ca relaționează zilnic în medie cu 20 de oameni diferiți, în ipoteza că lucrează 200 de zile pe an, este clar că respectiva persoană are să zicem 4.000 de relaționări. Nu am zis nimic daca sunt accidentale, dacă sunt programate sau dacă sunt la cererea sa. Dacă pe durata relaționării sunt abordate să zicem 5 chestiuni, rezultă că persoana cu pricina, într-un an ia cunoștință sau se implică sau dă soluții sau își dă cu părerea sau numai ascultă despre 20.000 de chestii. Nu am spus daca sunte legate între ele, dacă sunt de bine sau dacă sunt de rău, dacă sunt decizii sau dacă sunt pur și simplu chestii de auzit și nimic mai mult.

Pentru a unifica un pic limbajul, chestiunea se pune în corespondență cu ceea ce statisticienii numesc eveniment probabilistic. 

De aici încep să se construiască tot felul de probleme și problemuțe de calcul probabilistic. De fiecare dată se specifică ipotezele. Așa că dacă ipoteza este falsă, întreg raționamentul cade.

În ipoteza destul de restrictivă că chestiunile sunt independente unele de altele, notând N numărul lor și că acestea ca la zaruri sunt echiprobabile, probabilitatea p de a avea loc un astfel de eveniment este p = 1/N. 

Dacă dintre chestiuni un număr K aduc bucurie, zâmbete pentru persoana în cauză, se va zice că probabilitatea de a avea loc un eveniment pozitiv este P= K/N. În restul de cazuri H = N -K persoana va fi tristă și deci chestiunile, evenimentele au caracter negativ, iar probabilitatea este Q = H / N. Dintr-un calcul simplu, rezultă P + Q = 1. Aplauze!

În realitate, evenimentele nu sunt echiprobabile, ele nici nu sunt independente. Dar pentru frumusețe să le lăsăm așa...

Apar întrebări:

• care este probabilitatea să se producă două evenimente pozitive unul după celalalt?
• care este probabilitatea să se producă două evenimente negative unul după celalalt?
• care este probabilitatea să se producă unul  pozitiv urmat de unul negativ?
• care este probabilitatea să se producă unul  negatic urmat de unul pozitiv?

Trebuie deschisă numai o carte de calcul probabilistic elementar și toate aceste întrebări își primesc răspunsul pe loc.

O mare problemă de cercetare este legată de construirea secvențelor de evenimente. Dacă N este mare și am arătat că ajunge cu mare ușurință să fie N = 20.000 și chiar cu mult peste, din cele 20.000 de evenimente se selectează nu la întămplare un număr R paparținănd unui interval și cu ele se construiește o secvență cu care se demonstrează inclusiv că plouă de jos în sus dacă acest lucru este necesar și suficient pentru a impune o așa-zisă demonstrație.

În ipoteza că se ia intervalul 29 martie -8 aprilie 2016 , zilnic cu media de 20 persoane și 5 chestiuni, se genereaza pentru 8 zile lucratoare 800 de evenimente. Dintre acestea, pentru a demonstra orice este suficient de a extrage să zicem 10 într-o anumită ordine, pentru a susține acel orice care nu este chiar orice, ci cva anume, îmbrăcat în inocentul orice pentru a da credibilitate.

Tot teoria probabilităților arată ca se utilizează mult și combinatorica, iar numărul de variante este compleșitor la o adică. Si în aceste condiții jonglând din ipoteze meșteșugit alese, fix orice scenariu capătă mare consistență. Înghesuind anumite evenimente extrase cu grijă și cu substrat rezultă orice concluzie ca fiind bazată pe fapte reale. Pe intervalul unei zile se generează 100 de evenimente. Extrăgând cintre acestea numai doua, rezultă un număr de cpmbinații uluitor de mare, acică adică 4950. Din atătea precis este și aceea care vine să uluiască lumea. Dacă însă secvența pentru a deveni și mai credibilă ia 3 evenimente, combinări de 100 luate câte 3 conduc la 161.700 de variante. E atât de tentant de a minți grațios și de a fabula încât chiar omul trece la fapte si crede ca marile adevăruri i se dezvălui numai și numai lui, ca venind dintr-un fum alb al unei năluci, fiind el alesul sorții.

Tot ce s-a produs în ultimele 3 zile sus sus de tot legat de decizii de numiri, privit prin aceste calcule simple arată subțirimea demersurilor jrnalistice, în care echiprobabilitatea este o utopie, iar evenimentele independente o fantasmagorie ieftină. În marea complexitate a vieții economico-sociale BIG DATA și SCIENCE DATA dacă vor fi luate în serios aici pe Dâmbovița vor produce efecte în construirea de modele euristice de comportament social și de previzionare realistă a deciziilor, pentru a veni în presă cu ceva interesant cu o zi înaintea producerii evenimentului și pentru a zice: uite, am avut dreptate! Altfel, baloanele de săpun se vor pierde în aer așa ca întotdeauna.

(08 aprilie 2016)

Săptămâna decisivă în alegerea RECTORULUI din ASE

Alegerile pentru poziția de RECTOR în Academia de Studii Economice se derulează conform METODOLOGIEIDE DESFĂŞURARE A ALEGERILOR UNIVERSITARE 2015-2016 și are calendarul:
 09-12.02.2016    Depunerea candidaturilor pentru Rector
 16.02.2016         Publicarea candidaturilor pentru Rector pe site-ul ASE
 22-24.02.2016    Întâlniri cu alegătorii organizate pentru prezentarea programelor
                            manageriale ale candidaţilor la funcţia de rector
 26.02.2016        Turul I pentru alegerea Rectorului
 29.02.2016        Eventual turul II pentru alegerea Rectorului
 01.03.2016        Transmiterea către MECŞ a dosarului pentru alegerea Rectorului
De regulă se fac o serie de calcule pe hârtie. Aplicând regula lui 10% rezultă următoarele  estimări cu o aproximație foarte grosieră. Lipsesc datele de la celelalte alegeri din trecut pentru a se face prognoze știind că grupul țintă este restrâns, cu mai puțin de 1000 de membri și este destul de omogen dacă sunt luate în calcul nivelul de instruire, tipologia activităților desfășurate și obiectivele urmărite pe termen lung.
Deci în ipoteza că în Academia de Studii Economice își desfîșoară activitatea 8i00 de cadre didactice și 10% nu se prezintă la vot, vor fi 720 de voturi în urne. În ipoteza în  care 10% din voturi vor fi anulate, vor fi 648 de voturi valide. În ipoteza în care 10% din vorile valide 10% merg către candidații din alte facultăți decât cele de la care provin candidații, rezultă ca  65 de votur sunt ale candidaților prin redistribuire. În ipoteza că 10% din voturile celor din facultatea de unde provine candidatul merg către candidații ce provin din alte facultăți, 65 de voturi merg prin redistribuire.
În aceste ipoteze, se estimează cam care este numărul de voturi obținit de fiecare candidat, fără însă a evita să se sună ca regula lui 10% a fost aplicată în cascadă.

În ipoteza aceasta simplificatoare dar nu 100% simplistă pentru a obține jumătate plus unu din voturi pentru a fi ales rectorul din primul tur de scrutin, adică 401 voturi pentru trebuie ca din cei 720 de votanți care se prezintă în data de 26 februarie 2016 la urne, 401 dintre ei să-l voteze pe fericitul profesor care va ieși învingător din primul tur. Conform ipotezei lui 10% cei ce dau voturi încrucișate, în număr de 65 își anulează efectele, deci rămân tot 720 de votanți cu opțiuni sigure. Cei cinci candidați provin din facultăți diferite, niciuna neavând catedre în subordine care să includă 401 profesori și care să determine înclinarea balanței din creion. Cu atât mai mult, rezultă că dintre cei cinci candidati trei ocupă poziția de prorector și cu siguranță ca ei au relaționat cu colegii profesori care au venit cu diferite probleme, să zicem în medie de 5 ori în cei patru ani de mandat. Se știe că dacă din 5 întâlniri din cei 4 ani de mandat una singură nu a avut rezolvarea favorabilă profesorului solicitant, acesta o retine și în peste 10% din cazuri o sancționează la vot. Oricine are posibilitatea să construiască propriile modele de estimare, cu luarea în calcul pentru fiecare etapă a unui alt procent de corecție. Va exista tot timpul o diferență imensă între ceea ce se obține pe hârtie și ceea ce se va produce în realitate. Dacă vor fi incluse și alte ipoteze, unele mult mai restrictive, cu atât mai mult, acum cifrele vor fi afectate în sensul scăderii șanselor de a se produce alegerea din primul tur de scrutin a rectorului ASE.
Calculele sunt una, realitatea este alta. Atmosfera din acestă săptămână va fi aceea care va decide cum se vor derula evenimentele. Mediul virtual folosit inteligent va influența hotărâtor scrutinul. Mesajele din zilele următoare sunt acelea care vor determina atitudinea votanților mai ales că peste b90% dintre profesori au conturi. Să nu se uite nicio clipă ca există adresa didactic@ase.ro, numai că acolo scrisorile sunt lungi și obositoare. Cine va ști să folosească resursele mediului virtual, acela va fi învingătorul. Candidații trebuie să știe că există specialiști în comunicarea din mediul virtual. Aceasta nu se face la întâmplare. Cine folosește astfel de specialiști și cine ține cont de regulile de aur ale managementului politic de promovare, acela va fi învingătorul chiar din primul tur din 26 februarie 2016.!

(22 februarie 2016)

E firesc să fie așa...

Lumea l-a acuzt pe Nicolae Ceaușescu de tot felul de fapte, unele mai puțin interesante, altele abominabile, altele mai puțin abominabile.
Eu îl acuz numai pentru faptul că nu a știut să-și aleagă colaboratorii, mulți, chiar groaznic de mulți dintre ei fiind idioți. Lui i-au plăcut acei colaboratori care nu-l contraziceau, care îl lăudau, care se umileau, care intruiau cuvintele care îi gâdilau orgoliul și ei rosteau acele cuvinte, adică într-un cuvânt, îi prefera pe troglodiți.
Să facem un calcul, însă sunt necesare următoarele ipoteze simplificatoare, dar nu simpliste, de start:
- el era președinte;
- el concentrase puterea politică, economică, în știință, în cculturală și la nivel social;
- elaviza tot;
- el dădea soluții la toate problemele la nivel macroeconomic;
- el se îngrijea de fiecare om în parte;
- el lucra in medie 16 ore pe zi continuu, fără pauze, ca un robot perfect;
- zilnic avea în medie,  pe birou  1000 de  probleme de rezolvat;
- problemele nu erau diferite semnificativ ca nivel de complexitate.
Se știe că o ființă umană discriminează 8 entități distincte pe secundă.
Zilnic Nicolae Ceaușescu lucra în medie 57.600 de secunde.
Resursa timp alocată în medie unei probleme în ipotezele date era în medie de 57,6 secunde, adică sub un minut.
Să zicem că primea printre probleme, undeva în septembrie 1989 spre analiză Raportul cu privire la stadiul actual al societăţii socialiste româneşti, la activitatea Comitetului Central în perioada dintre Congresul al XIII-lea şi al XIV-lea, la realizarea programului-directivă de dezvoltare economico-socială în cincinalul al IX-lea şi în perspectiva până în anii 2000-2010, în vederea îndeplinirii neabătute a programului de făurire a societăţii multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, 20 noiembrie 1989, care avea destul de multe pagini. Materialul trebuia;
- citit;
- analizat;
- modificat;
- validat.
Rezultă cu tărie că în cele 57,6 secunde, cu 8 discriminări pe secundă era imposibil ca pentru un material care necesită  peste 5.000 de discriminări, adică 625 de discriminări pe secundă parcurge etapele de citire, analiză, corectare și validare la un nivel acceptat în condițiile în care rezultă că  se alocă de un timp ridicol pe discriminare. În medie o discriminare decentă are 7,5 secunde în medie. La respectivul, în ipotezele date, pentru o discriminare era nevoie de  0,09216 secunde, adică de 80 de ori mai putin decaât zice statistica pentru oameni normali. Să fim serioși!  Geniu, geniu, dar nici chiar așa...
Aceasta este explicația pentru nenumăratele soluții slabe date unor probleme. Deci colaboratorii săi slabi nu aveau cum să dea decât soluții slabe, pe care doar  le valida printre multe probleme, în cele 57,6 secunde per problemă. Cât privește soluțiile proprii date, este clar că nu erau decât produse la normă, pe bandă rulantă, cu automatismele de rigoare. Dacă ipotezele se schimbă crescând problemele de la 1000 la 2000 li scăzând timpul petrecut în birou de la 16 ore la 12 ore, ceea ce se obține devine alarmant. Se va vedea că 25 de ani omul a condus în niște condiții absolut aleatoare, căci și aruncatul zarului la jocul de barbut necesită mult mai mult decăt 28,8 secunde.
Adâncirea unei cercetări pe acest domeniu va da adevărata interpretare la toate soluțiile mediocre din zona privatizării industriei noastre de după 1990.Zicerea ca industria noastră e o grămadă de fier vechi în niciun caz nu era ceva izvorât dintr-o adâncă cugetare care îi dădea pe delături personajului care se dorea erou, dar care cu un ești bun ... a fost debarcat de nu s-a văzut.
Așa s-au petrecut toate. Ca să se ajungă la adevărata cauză a dezastrului este necesară aprofundarea fundamentelor. Orice altă abordare nu va duce nicăieri și se va merge din bâltoacă în bâltoacă până la epuizare.
(10 februarie 2016)