Dacă e lege, să fie pentru toată lumea!

Am ascultat în noaptea de Revelion maneaua pe care am găsit-o la  o adresă, în interpretarea lui Liviu PUȘTIU. Și pe la emisiunile tv am văzut că un anumit termen ce indică apartenența la o anumită etnie este folosit de cei ce aparțin etniei. În mod normal, dacă există un text de lege care interzice folosirea unor cuvinte, termeni și concepte, respectivele concepte, cuvinte și termeni să nu fie folosite de nimeni, inclusiv de cei care sunt incluși în respectivele categorii, pentru a nu-i discrimina pe cei care nu fac parte din categoriile cu pricina. Stau și mă întreb dacă în locul lui Liviu PUȘTIU, ipotetic vorbind, ar fi fost un tânăr român  și ar cânta tot o manea despre o iubire cu o fată dintr-o etnie și ar numi apartenența la respectiva etnie, nu mai știu dacă totul ar fi privit tot cu indulgența de acum. Există multe cuvinte rima în cauză:
bancă
fleancă
țărancă

vădancă
golancă
armeancă

dușmancă

săteancă

puștancă

hoțomancă
bădărancă
buzoiancă
orășancă
bucureșteancă
Femeile din multe localități sunt numite prin cuvinte care au terminația în ANCĂ și de aceea maneaua s-ar potrivi iubitei care face parte din multe colectivități pe care autorul textului sau interpretul le-ar alege să se potrivească locului unde se produce actul artistic. În concluzie: ceea ce este interzis, să fie interzis pentru toată lumea.

(01 ianuarie 2025)

Cuprinsul (III)

CUPRINS

01. Introducere

02. Perioada postdecembristă

03. Perioada comunistă

04. Peroada ambiguă

05. Perioada ipotezelor

06. Perioada absurdului

07. Perioada incertitudinilor

08. Perioada necunoscutelor

09. Încheiere

 

Riscul la americani

Acum mulți ani, mi-a venit ideea să văd cum diferă riscul la români și la americani. Pentru aceasta, m-am gândit să văd cum se comportă oamenii de la noi și cei din USA în raport cu o anumită situație. Am luat apropierea copilașilor de doi până pe la patru anișori, de marginea unui bazin și care este comportamentul maturilor față de distanța la care se află copilașii față de buza bazinului.
Am luat din fiecare parte câte 20 de situații, pe care le-am adunat de-a lungul mai multor ani, de când mergeam pe la bazinele de înot de la noi și de peste ocean. De fiecare dată am contorizat și mi-am notat. Când am ajuns la 20 + 20 m-am oprit și am zis să concluzionez. Mi s-a părut că dacă mai aștept și dacă mai fac numărători, voi avea informații mult mai bogate. Drept care am mai adăugat 10 + 10, dar după ce a trecut pandemia. 
Concluziile sunt cam următoarele:
- la noi, cam 75% din părinți se neliniștesc dacă copilașii lor se apropie la o distanță mai mică de un metru,
- la americani, cam 10% se neliniștesc dacă au copilașii în apropierea distanței de un metru de piscină,
- la noi, peste 80% din părinți sar în sus și-și pierd controlul când copilașii sunt la sunt 1/2 metri,
- la americani cam 50% din părinți se ridică în picioare și-și urmăresc copii când sunt la 1.2 metri,
- la noi, 95% din părinți aleargă disperați urlând, când copiii sunt pe buza bazinului,
- la americani 60% din părinți se apropie de calmi de copii când sunt pe buza bazinului.
Cred că atitudinile sunt diferite căci la noi nici copiii și nici părinții nu știu să înoate, în timp ce la americani ori părinții, ori copiii sau ambii știu să înoate.
Atitudinea față de risc depinde de cultura fiecărui popor și cei care dau dovadă de prudență, cred că rezolvă cu mult mai bine problemele, fără să-și dea seama că mai bine s-ar pregăti să înfrunte situațiile neprevăzute. Știam un caz în care o doamnă precipitându-se fără rost, a făcut o mișcare necontrolată și a răsturnat un ibric cu apă clocotită pe cotul fetiței ei, provocându-i o gravă arsură. dacă era calmă, cu siguranță că nenorocirea nu s-ar fi întâmplat. Educația definește nivelul fiecărui risc.

(25 ianuarie 2023)

Marele beneficiu al înjurăturilor la români

Cine are curiozitatea studierii aprofundate a înjurăturilor la români va identifica marele beneficiu pe care îl înregistrează toți cei care știu să scrie corect înjurăturile în limba română. Spre deosebire de vorbirea curentă în limba română, înjurăturile reprezintă modalitatea unică de a verifica nivelul elevat al cunoașterii limbii române, căci  dacă nu toate înjurăturile, atunci majoritatea covârșitoare a acestora necesită o înțelegere profundă a limbii române, pentru a le exersa corect în scris.

Numai marii maeștri ai înjurăturilor corect scrise au plăcerea de a se lăuda că stăpânesc foarte bine meandrele limbii române. Mai toate zicerile de acest fel necesită utilizarea cratimei și nu oricum, ci de cele mai multe ori, necesită folosirea a două cratime.

Îmi aduc aminte de  cântecul al lui Connect-r intitulat Mai du-te-n dragostea mea și care este o formă delicată de a-i spune cuiva ceva frumos, dar folosind o parafrazare a unei înjurături care stă pe buzele oricărei persoane care a învățat să gângurească un pic și care vrea să se manifeste plenar prin vorbe.

Nu voi da aici o listă a înjurăturilor pe care le frecventează tot românul pentru că este inutil, dar sunt sigur că tot ce începe cu du-te-n ..., băga-mi-aș ... sau lutu-te-n... indiferent ce continuare au, se bucură de apariția celor două cratime, ceea ce pentru un vorbitor de limba română, care dacă are măreția să învețe să le și scrie este mare lucru, căci nuanțele fac diferența.

(19 septembrie 2022)

Drama românului de rând

Românul de rând trăiește o dramă continuă pentru că:
- nu are bani să trăiască decent, oricît ar munci,
- pentru el toate lucrurile sunt scumpe,
- nu găsește meseriași pentru micile reparații din casă,
- problemele dentare sunt lăsate pentru altădată,
- serviciile medicale la care apelează sunt deficitare,
- medicamentele la care are acces nu-l rezolvă,
- el tot timpul trebuie să scoată banul din buzunar,
- în relația cu statul el este tot timpul în dezavantaj,
- statul îi ia cu promptitudine, dar îi dă cu întârziere,
- este marginalizat minut de minut în permanență,
- este asuprit din toate părțile,

- pentru el nu există soluții, există doar decizii,
- nu are nicio bucurie de niciunde.

Omul de rând are o casă de rând, are o mașină de rând, își duce copilul la o școală de rând, merge la o sală de sport de rând, are acces la un teatru de rând, cumpără țoale de rând, merge cu autobuzul de rând, se distrează la petreceri de rând și nimic nu-l îndreptățește să spere că vreodată se va simți și el altfel decât este la locul de muncă, în casă cu nevasta, căci lipsa banilor îl restricționează să facă acel salt care să-i permită să intre și pentru câteva ore într-o altă lume, lumea oamenilor care-și permit să vadă o trupă unde biletul costă 100 EURO, să facă un Revelion unde un tacâm costă 500 EURO, să meargă într-o vacanță de 1.500 de EURO. Omul de rând cu salariul de 2.000 LEI pe lună are interzis la nenumărate resurse, la care nici cei mai răsăriți un pic, mă refer la cei cu 5.000 LEI pe lună, care nici ei nu au acces la multe.

Omul de rând trăiește drama barierei sale existențiale, în care nimic bun nu ni se va întâmpla vreodată, căci chiar dacă el muncește și vrea să fie respectat, sunt prea mulți cei care nu muncesc și li se plătește nemunca sau dacă muncesc, salariile lor sunt disproporționat de mari în raport cu complexitatea muncii lor, iar omul de rând vede, analizează, merge mai departe, dar durerea în sufletul său se amplifică.


(13 august 2022)

Sunt discrfiminat!

Am urmărit emisiuni și constat că persoane publice de etnie rromă folosesc cuvântul țigan. Aceste persoane văd că au voie să folosească acest cuvânt. Pentru aceste persoane a spune că sunt țigani, nu este ceva înjositor, ceva degradant, în timp ce dacă eu aș folosi acest cuvânt aș avea probleme. dacă este lege, trebuie să fie pentru toată lumea. Deci, toată lumea trebuie să spună rrom și nimeni nu mai trebuie să folosească cuvântul țigan. Cine îl folosește să suporte rigorile legii, indiferent cine este cel care folosește acel cuvânt. Numai în acest condiții mă voi considera că nu mai sunt discriminat. Punct. 

(09 mai 2022)

Am văzut indivizi tâmpiți

Vă mai amintiți de vremurile în care cei care doreau un bilet gratis la Revelion se înscriau pe liste?
Vă mai amintiți de cei care se așezau la coadă la încărcarea buteliei lăsau o cărămidă la coadă?
Vă amintiți de zilele în care oamenii își lăsau rând la alimentara pentru un pachet de carne?
Cei de atunci au transmis genetic dorința de a ocupa un loc pentru un beneficiu viitor.
Az 31 august 2021 am văzut la bazinul interior de la President SPA din 50 de șezlonguri 32 ocupate, adică 64%,  doar cu prosoape de indivizi tâmpiți, care nu au apărut pe parcursul a 60 de minute să intre să se bălăcească, dar au dorit ca atunci când vin să aibă locul lor rezervat. Nu m-am mirat deloc pentru că eu sunt un tip de 75 de ani, din care 44 de ani i-am în comunism și am văzut oameni:
- fricoși,
- lacomi,
- tâmpiți,
- răi,

- servili,
- cârcotași,
- mincinoși,
- hoți,
- proști.

De aceea nu mă miră când văd indivizi care se umilesc în mod gratuit, care ar face gesturi extreme doar pentru a accede la o anumită resursă, iar azi am văzut ceea ce știam și chiar s-a verificat ipoteza că voi găsi șezlongurile ocupate. Eram deja consolat când am deschis ușa de la bazin la ora 9,40 și am văzut totul ocupat și am devenit chiar fericit că mi se verificare ipoteza cu care m-am urcat deja în lift. Acum, când toate lucrurile sunt clare și nu există penurie de resurse și nici restricții de alocare, comportamentul de om tâmpit arată:

- involuție,

- incultură,

- incompetență,

- indolență,

adică rămânerea pe aceeași poziție de dinainte de 22 decembrie 1989, când lumea zice că se debarasat de comunism, ceea ce arată că una este să se zică și alta este să se facă, distanța de la vorbă la faptă este ca xde la c el la pământ și retur.

(31 august 2021)

Răutatea la români

Nu mă apuc eu acum și aici să compar popoarele între ele, ci mă refer la răutatea la români care în opinia mea nu este deloc mică și nesemnificativă. Ea se reflectă prin proverbe, atitudini și vorbe zise direct.

Proverbul să moară capra vecinului, nu arată în niciun caz o atitudine relaxată, optimistă, de bucurie față de cel cu care suntem gard în gard.

Poreclele chiorul, strâmbul, ciungul, damblagiul, orbul, ologul, nebunul, leprosul, turbatul,  care în timp se transformă chiar în nume de familie, arată nu compasiune și nici înțelegere față de cei aflați în suferință din moment ce foarte târziu societatea a acceptat existența acestora ca o realitate care nu mai trebuie ascunsă și căreia se impune să-i aloce resurse pentru a asigura evoluția oamenilor cu probleme.

Blesteleme precum cădea-ți-ar mâinile, lovi-te-ar boala, trăzin-te-ar să te trăznească, n-ai mai apuca ziua de mâine, căclcate-ar mașina, mânca-te-ar buba neagră și multe, chiar prea multe altele, nu sunt doveditoare ale gândurilor pozitive pe care oamenii acestor meleaguri le nutresc unii față de ceilalți.

Ca să concluzionez, răutatea prin vorbe este o reflectare a răutății sufletești și vor trebui secole să treacă pentru a-l face pe român să fie educat, înțelegător, pozitiv și bogat sufletește.

(05 aprilie 2021) 

Blestemul lucrurilor care merg bine, la români

este un blestem pe acest popor ca în momentul în care un lucru merge foarte bine să se găsească un nene oarecare, care în numele perfecționării ca lucrurile să meargă și mai bine, face o serie de propuneri, care în final duc la prăbușirea construcției anterioare, iar cum mortul de la groapă nu se ma întoarce, nici revenirea la forma anterioară nu va mai fi operațională. 

Voi ca câteva exemple.

Primul exemplu a fost desființarea facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică și înlocuirea ei cu Facultatea de Cibernetică și Planificare Economică. rezultatul a fost o struțo-cămilă salvată numai de calitatea excepțională a studenților și nicidecum de ceea ce făceau ei la disciplinele de planificare.

Al doilea exemplu, a fost unirea ICI cu ITC, rezultând o construcție oarecare ICSIT-TCI care nu a dus la nimic, pentru că cele două construcții inițiale și-au păstrat structurile operaționale de bază, dar diluarea managementului nu a avut efecte bune.

Al treilea exemplu, este dat de încercarea minsterului sănătății de a se implica în vaccinare, știut fiind faptul că disciplina militarilor este sursa sigură de succes a operațiunii de caccinare. O promovare nu duce automat la schimbarea în bine a proceselor de vaccinare.

Dorința de a distruge este o latură negativă care s-a manifestat în istoria noastră de nenumărate ori și acest lucru ne-a tras înapoi, așa cum se întâmplă cu legea învățământului care se modifică de nenumărate ori, cu legea pensiilor care nu e bună niciodată și naște monștrii și cu legea salarizării care nici ea nu e bună, căci blestemul este acela de a nu învăța niciodată de la cei mai buni și de a face fiecare cum îi bubuie capul, adică prost sau foarte prost.

(02 aprilie 2021)

Greșelile poporului român

Se zice că fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită. Eu zic că fiecare popor are conducătorii după chipul și asemănarea sa. Totuși am observat că poporul român face greșelile:

- semnează cecuri în alb celor pe care nu le merită,

- consideră că toți oamenii sunt buni ca el, deși nu e așa,

- iartă prea repede pe cei care greșesc nepermis,

- uită lucrurile greșite pe care le fac netrebnicii,

- se lasă ompresionați de lacrimile false,

- crede în a doua șansă a celor care l-au dezamăgit,

- întoarce și celălalt obraz pentru a fi scuipat ori pocnit,

- trece cu prea mare ușurință netrebnicia, răutatea și violența,

- crede că timpul le rezolvă pe toate și vindecă la fel,

- invocă prea des puterea divină în rezolvarea de probleme care-i stau lui în putere,

- vrea ca alții să facă dreptate, deși nedreptatea tot el o face.

Nimic nu se schimbă de la sine. Trebuie lucrat mult, chiar foarte mult. În cazul nostru, atât timp cât hrana se află pe toate drumurile și omul doar trebuie să caște gura și-i cade halalea-n gură, omul va fi tot așa cum este acum. Doar când pentru o bucată de pâine omul va trebui să nădușeaască, doar atunci vor apare acele modificări ce vor face diferența, căci a fi îngăduitor acum echivalează cu a fi prost în ochii multora. dacă munca ar fi criteriul esențial al existenței noastre și coloana noastră vertebrală ar fi dreaptă, exigența ar fi alta și acceptarea jumătăților de măsură și-ar pierde actualitatea în favoarea deciziilor ferme.

(15 martie 2021) 

Românul care a schimbat România: BULĂ

Nic nu știu dacă vreun părinte șia botezat copilul cu numele BULĂ sau dacă BULĂ este nume de familie,dar știu că snt familii care i-au botezat copiii cu numele de Frigider, Motorina, Mercedesa sau altele la fel de șocante.

Chiar dacă BULĂ nu există pe persoană fizică, știu că ani în șir a fost pe buzele multor români atunci când unii spuneau bancuri cu BULĂ, iar foarte mulți le ascultau i râdeau în hohote, căci BULĂ era:

- inventiv,

- miștocar,

- ingenios,

- hâtru,

- plăcut,

- genial,

exact avea acele calități cu care ne place să credem că ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi natura patriei noastre, punânu-le pe ursitoare în situații dintre cele mai delicate, chiar forțându-le să facă lucruri nefirești, dintre care să prezică lucruri neașteptat și nesperat de luminoase în viața fiecăruia.

Oricum, au apărut atâtea bancuri cu BULĂ încât la un moment dat credeam că la un colț de stradă va apare un bărbat care mi se va recomanda simplu:

- BULĂ.

Au apărut cărți despre BULĂ și cu bancuri cu BULĂ, da n cred că s-au bucurat de succes, entru că BULĂ este un personaj viu, care circul pe stradă, în metrou, pe avion și mai ales în gândurile noastre, iar ca o chestiune secretă, nu ne sfiim să credem că și noi i-am unele trăsături.

BULĂ este elevul din fundul clasei care pune învățătoarea în dificultate.

BULĂ este soldatul care-și uimește superiorii prin ceea ce face.

BULĂ este omul politic gata să slujească superiorii, dar exclusiv în avantajul său.

BULĂ este muncitorul acceptat în echipă doar pentru faptul că scoate cărbunii încinși cu mâna șefilor.

BULĂ este  peste tot și oricând, iar prin ceea ce face schimbă viața tristă a românilor, aducându-le un zâmbet, chiar dacă ceea ce face sau ceea ce zice îl dezavantajează uneori, dar de fiecare dată reflectă ingeniozitatea unora dintre noi  care am trecut prin istorie fie acceptând compromisul, fie chiar umilindu-ne la greu, fără a recunoaște când am fost învinși sau am pierdut rușinos pariuri cu istoria.

(08 martie 2020)

Terfelirea demnității, ritual la români

Terfelirea demnității semenilor lor reprezintă semnul primitivismului dus până la obscenitate a acelor indivizi slabi, ridicoli, mediocrii, neproductivi, răi și nesăbuiți. Ei văd în a face acest lucru singura soluție de a apărea în ochii semenilor lor exact ceea ce nu sunt, adică drepți, puternici, învingători, creativi, cu suflet mare și dezinteresați. În realitate sunt egoiști, orgolioși, delăsători, influențabili și viermi.

• În vremurile de demult, în zona Bărăganului,  tânăra care-și pierduse virginitatea înainte de noaptea nunții, a doua zi era purtată prin sat pe grapă și pusă pe mărăcini, ca pedeapsă pentru nesăbuința de a aduce rușinea supremă familiei. Era forma prin care părinții acesteia îi terfeleau demnitatea în fața întregului sat, care ieșea la poartă să se holbeze și să comenteze, nu spectacolul, ci nenorocirea.
• Circula pe Internet un filmuleț cu un soț și o soție care dansau de mama focului. La un moment dat muierea a greșit pasul de dans. Bărbatul enervat la culme s-a năpustit cu o ploaie de palme peste fața femeii. Și acesta era tot un mod de a terfeli în public demnitatea celei care-i era soție și mamă a copiilor lui. Ceilalți priveau jenați, consternați și parcă neputicioși, deși ar fi avut toate argumentele și posibilitățile din lume în a-l sancționa pe bou. N-au făcut-o să nu strice ritualul propriu-zis.
• Învățătorii au și ei plăcerea de a terfeli demnitatea ființeșor firave de a căror educație ar trebui să se ocupe. Pe elevii indisciplinați îi scot în fata clasei și-i pun să stea minute în șir cu mâinile ridicate deasupra capului, ca formă de pedeapsă, dar în principal ca formă de terfelire a demnității copilului știind că educația nu se face așa brutal, primitiv și abject.
• Anul trecut televiziunile arătau un bătrân infirm chemat anual în fața unei comisii să se verifice dacă i-a crescut piciorul amputat. Era forma prin care statul terfelea demnitatea acelui nefericit, din dorința de a arăta că el, statul, este puternicul stăpân al trupurilor și sufletelor tuturor vietăților din granițele unde el este definit, acționează și întreținut prin taxele plătite de sclavii lui.
• N-am să uit cum Elena UDREA, Alina BICA, dar nu numai ele, au defilat pe micile ecrane cu cătușele la mâini, ca modalitate de a li se terfeli demnitatea, sub privirile inchiziționale ale răului absolut, concentrat într-un punct și apoi disipat și dispersat în milioane de case. O directivă a UE spune clar niște lucruri despre modul de folosire a termenelor și cătușelor până la pronunțarea hotărârilor definitive și irevocabile a instanțelor de judecată, căci actul de justiție numai așa se face.

Voi fi profund impresionat în ziua când va dispărea de la noi tot ceea ce înseamnă terfelirea demnității, iar cei care ar face ceva în ideia de a perpetua acest ritual să fie pedepsiți cu 25 de ani de ocnă doar cu apă și pâine, dar cu muncă istovitoare zi lumină.

(12 aprilie 2018)

A fi patriot înseamnă:

A fi patriot înseamnă:

- a recunoaște că ești al patriei;

- a fi conștient că ai o patrie;

- a fi conștient că aparții neamului;

- a iubi patria;

- a munci cinstit;
- a fi om de omenie;

- a fi devotat dezvoltării patriei;

- a vorbi corect limba neamului;

- a vorbi frumos despre patria ta;

- a învăța istoria patriei;

- a-i cunoaște și cinsti pe eroii neamului;

- a iubi drapelul patriei;

- a iubi pământul patriei;

- a ști imnul patriei;

- a ști cât mai multe despre patria ta;

- a iubi frumusețile patriei;

- a recunoaște stema patriei;

- a fi cinstit, bun și drept;

- a-i urî pe dușmani;

- a lupta pentru binele patriei;

- a munci pentru măreția patriei;

- a avea mândrie că aparții  patriei;

- a vibra în fața trecutului glorios al poporului tău;

- a cinsti adevăratele valori ale neamului;

- a citi legendele eroilor neamului;

- a ști să reciți din marele Eminescu;

- a fi citit pe marele Creangă;

- a cinsti adevăratele valori ale neamului;

- a merge la Putna pentru închinare la mormântul marelui Ștefan;

- a nu distruge vestigii ale istoriei neamului;

- a-ți dedica viața pentru binele semenilor;

- a nu trăda nici patria, nici poporul;

- a nu fura și a nu minți.

Orice om, dacă vrea devine un veritabil patriot, fără a clama din toți rărunchii că el este patriot, ci prin simpla lui muncă onestă de zi cu zi acolo unde are jobul, făcută cu conștiinciozitate, respectând proceduri și asigurându-se că cei din jur sunt cei care apreciază ceea ce el face și sunt mulțumiți. Orice om care știe să deosebească binele de rău și se străduiește să facă bine semenilor săi, prin ceea ce face  el dovedește patriotism. Nu trebuie ca un patriot să facă gesturi eroice pentru a arăta că dă dovadă de patriotism. Viața este făcută din lucruri mărunte. Profesorul care îi învață pe picii dintr-a-ntâia să scrie frumos prima dată cuvântul mamă, este tot așa de patriot cum este soldatul care stă cu arma-n mâini la fruntariile țării s-o apere de dușmani. Cismarul care face botine de înaltă calitate, pe placul clientului este tot atât de patriot ca și un șef de partid care luptă pentru dezvoltarea țării lui. Un savant care a făcut o descoperire pentru  a soluționa o problemă de sănătate a oamenilor care au un anumit tip de suferință, este la fel de patriot cu țăranul care trudește pământul și scoate reculta de grâu din care iese pâinea noastră cea de toate zilele. Întotdeauna au existat eroi, unii dintre ei cunoscuți, dar foarte mulți dintre ei sunt eroii tăcuți, anonimi care fac ca țara să meargă înainte. Cu toții sunt patrioții noștri, pe care îi prețuim fie că le știm sau nu numele și obârșia.

(02 septembrie 2017)

Hoți de cetățenie română și în același timp tâmpiți

În Italia zilele trecute niște hoți de cătățenie română au arătat cât de tâmpiți sunt, furând mașina poliției cu un polițist în ea. Bineînțeles că urmarea a fost dramatică pentru ei. Prostia se plătește.

Tot zilele trecute, un hoț de cetățenie română, dar tot așa de tâmpit ca hoții care au operat în Italia a furat de la Castelul Corvinilor peste 170.000 lei. Numai când să sară de pe un zid și-a paradit glezna din lipsă de antrenament, ceea ce înseamnă că atât de tâmpit a fost încât proiectul să managerial a fost incompolet, iar el ca resursă a fost de cea mai proastă calitate.

Nu mă mai miră nimic. Urmările năucitoare cu alți hoți tâmpiți, în seriile care vin. Are balta pește berechet!

(07 mai 2017)

Masa critică

Am văzut la o înmormântare un fiu care-și jelea tatăl mort și se dădea cu capul de marginea sicriului spunându-și toate păsurile și regretând amarnic tot ce făcuse. Și făcuse acel fiu, care era un bărbat de vreo treizeci de ani, cât un munte, care nu muncise la viața lui nicio oră. Defunctului îi plesnise inima tocmai când s-a dus să-și vadă fiul încătușat pentru o încăierare într-un club, fiu care era beat clei și bătut, dar și el bătuse la rându-i. Degeaba regreta malacul, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce.

Pe listele de alegători au fost înscriși 18.881.604 persoane. Dacă în 11 decembrie 2016 se prezentau la vot în jur de  17.500.000 și cel puțin 17.000.000 de buletine erau anulate, cu siguranță că avea loc acea restartare de cate vorbește prezidentul IOHANNIS, căci reformarea clasei politice din interior este numai o iluzie, gustul ciolanului și atracția spre câștiguri pentru muncă de noncalitate sunt la niveluri nemaiîntâlnite ca să se producă vreo restartare în partide.

Acum mai există șansa unei restartări, dar aceasta presupune atingerea unei mase critice, cu peste 17.000.000 de cetățeni onești, pașinici și tăcuți în stradă, fără ca politicieni să încerce să confiște puritatea mesajelor lor. Clasa politică se va autodizolva de la sine, se va trece la crearea de noi lideri, de obținerea de noi mesaje și numai în acest fel se va produce restartarea de jos în sus, căci nimeni niciodată nu va mai îndrăzni să facă altceva în afara cinstei, onoarei și mândriei de a aparține acestui popor măreț care este poporul român, unicul popor român, biruitor în istorie prin vitejia și atitudinea lui curajoasă, rațională și orientată spre progresul real al nostru al tuturor.

(03 februarie 2017)