Un fraier zice că motorul economiei este consumul

Cine crede că motorul economiei este consumul face o mare eroare. Motorul economiei este producția de mijloace de producție, producția de software pentru industrie, producția de bunuri nealimentare, producția de bunuri alimentare și producția agricolă. Producția este creatoare de plusvaloare. Serviciile sunt pe locul al II-lea. Daxcă o economie are 60% producție, 30% servicii și 10% altele este în stare să se susțină.

Faptul că orientarea a fost spre consum, ca motor ale economiei, a adus țara noastră la situația dezastruoasă de a avea datorie externă de 60% din PIB și tendința este de a crește datoria externă, dacă nu va fi schimbată strategia ca producția să devină prioritară, iar consumul să fie consecința firească, pentru a nu produce de dragul producției și să se producă pe stoc, adică generare de ineficiență.

Acum, mai mault ca oricând, trebuie create și implementate modele cibernetice de dezvoltare economică sănătoasă și utilizarea obligatorie de către decidenți, căci altfel vom cădea cu toții în cap.


(06 mai 2026)

Eu și planificarea comunistă

Pe mine m-a enervat planificarea comunistă pentru că mi-a creat senzația că face un lucru pe care nici Dumnezeu nu-l face și anume se bagă chiar peste tot,  crezând că rezolvă ea totul.

Se planifica producția de tractoare.

Se planifica producția de grâu.

Se planifica producția de țiței.

Se planifica producția de oțel.

Ajunsese să se planifice numărul de locuri în facultăți.

Ajunsese să se planifice numărul de clase în școli.

Ajunsese să se planifice numărul de copii în clasa a I-a.

Ajunsese să se planifice numărul de absolvenți de liceu.

Ajunsese să se planifice numărul de absolvenți de facultate.

Ajunsese să se planifice numărul de medii peste o valoare de la examene.

Nu am dat doi bani pe planificarea comunistă pentru că pornea de la ipoteze false. Dacă ai un șir de date așa-zise niveluri planificate pentru diferite domenii și dacă alături pui valorile reale și dacă există diferențe, planificarea devine doar ceva orientativ, ori în comunism, a îndeplini planul era un obiectiv în sine și vai de cei care nu îndeplineau planul și raportau restanțe la finele trimestrului sau la finele anului, nu neapărat că ei nu s-au străduit, ci doar din faptul că planul fusese eronat construit.

Planificarea comunistă era o activitate făcută de om și cum omul este supus greșelilor, este clar că și în planificare există riscuri ca omul să greșească. Mi s-a părut aberant ca planificarea să meargă până la niște detalii supărător de fix precizate, ca și cum mâna omului este o mână divină. 

În planificarea comunistă cineva planifica, altcineva se angaja și cu totul altcineva ducea planul la îndeplinire. Cei care se angajau solemn să îndeplinească planul erau politrucii de serviciu ai regimului comunist, oameni cu rolul exact de a mobiliza masele. Comunismul nu accepta nerealizări de plan și cu atât mai puțin rebuturile. Se zice că de frica sancțiunilor, la o fabrică de motoare electrice, când s-a trecut la construirea unei noi hale, pe când se săpau temeliile, au fost găsite nenumărate motoare rebutate, îngropate în pământ. Se zice că la o vizită  pe partid la o fabrică de porțelan, unui barosan i s-au prezentat cifrele legate de producție și că rebuturile au scăzut de la 5% la 4%, iar barosanul a ridicat din sprîncene și a zis că nu e de acord cu rebuturile. I s-a explicat că la producția de porțelanuri Rosenthal ponderea de rebuturi este de11%. Nu vreau să povestesc care erau consecințele la finele fiecărui sfârșit de semestru când la unele discipline ponderea restanțierilor era mai mare de 10%.

După căderea comunismului, planificarea a căzut în disgrație și s-a pornit pe drumul fiecăruia cu consecințele care se cunosc, căci au apărut dezechilibre datorită alunecării în extrema cealaltă a non-planificării, în care fiecare face ce-i bubuie prin cap, fără a ști dreapta ce face stânga.



(17 mai 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dorel a lu 'TÂRCĂ

Dorel a lu  'TÂRCĂ era primul fiu al Mariei și al lui TÂRCĂ, primul fin al tatălui meu, căci Dorel era numele de alint de la Tudor, apoi Tudorel, apoi Dorel.
pe mine m-a impresionat Dorel că s-a băgat ucenic la un potcovar care avea baracă undeva mai spre oraș, pusă acolo în ideea de a fura clienții celor care erau mai spre Bascov. Numai că clienții veneau acolo unde mai potcoviseră caii, niciodată nu mergeau pe experimente. 
Și Dorel venea din când în când pe râu să facă baie, dacă patronul lui nu avea nevoie de el. Când apărea Dorel, primul  lucru pe care-l făcea era să ne arate nouă bicepșii lui. Era normal să aibă bicepși foarte dezvoltați din moment ce el dădea la baros toată ziua. Munca fizică îl făcea pe Dorel să aibă mușchi peste tot și el știa acest lucru, drept care dacă apărea duminica și oe râu veneau bărbați mai cu șunci pe ei, Dorel avea grijă să vină să se apropie de ei și să facă diferența. Îmi aduc aminte că într-o zi erau pe râu și niște femei tinere venite cu bărbații lor dar și cu copii să se scalde. Eu eram venit cu tata și cu un prieten al tatei, care prieten s-a scăpat și a tras o înjurătură la adresa unora dintre femei cărora le-a sticlit ochii-n cap după mușchii lui Dorel. Fiind și eu acolo, tata a zis ceva, care semăna a afirmație, dar nedorind ca eu să înțeleg sau să particip la vorbele lor, a schimbat subiectul.
Peste ani și ani, Dorel nu mai era ceea ce fusese în burlăcie. Avea femeie. Avea copii. Avea servici undeva la o fabrică de ambalat mezeluri peste linia de cale ferată, unde avusesem noi pământul agricol. Când l-am revăzut, el m-a recunoscut. Se îngrășase, avea deja o burtă cam prea mare, fața îi era brăzdată de griji, miar hainele nu mai stăteau deloc bine pe el. M-a impresionat ritmul prea rapid de schimbare.




(01 aprilie 2023)

Negarea planificării și dezastrul economiei haotice

Comuniștii au greșit exagerând rolul planificării în dezvoltarea economiei și societății în general și a societății românești în special.
Se planifica producția de tractoare. 
Se planifica producția de lapte.
Se planifica producția de grâu.
Se planifica producția de floarea soarelui.
Se planifica producția de energie electrică.
Se planifica producția de petrol.
Se planifica producția de  cărbune.
Se planificau locurile în învățământul superior.
Se planifica numărul de profesori universitari.
Se planifica numărul de paturi în spitale.
Se planifica totul.

Planul însemna cartea după care se realiza evoluția economiei și societății în ansamblul ei. Acolo, în plan se includeau proporțiile dintre ramuri, astfel încât să nu se producă risipă de resurse. Se planifica să se producă exact cât se consuma, nici mai mult și nici mai puțin.

În facultate am studiat disciplina Planificarea economiei naționale și știu:

- ce este un plan,

- cum se construiește un plan,

- care sunt proporțiile din plan,

- cum se fac ajustări în plan,

- ce riscuri apar în derularea planului.
Rezulta la un moment dat că la Comitetul de Stat al Planificării - CSP se face și se desface totul, că nimic din țară nu este în afara planului. Exagerările care le-au făcut comuniștii prin rigiditatea abordării au dus la situații dintre cele mai nefericite, căci una este ceea ce planifici și cu totul altfel stau lucrurile când condițiile meteorologice sunt potrivnice. Nu totul se planifică, mai ales în zone mai delicate așa cum este cercetarea științifică, inovarea și producția artistică. Nu ai cum să comanzi unui poet să scrie 500 de versuri pe zi, în același fel în care comanzi unui strungar să facă 1000 de șuruburi pe zi. Industria se planifică, arta nu se planifică. Unii comuniști au dorit să extindă planificarea și spre zone sensibile, așa cum a fost natalitatea și construirea omului nou. Unele le-au reușit, altele nu le-au reușit.

La data de 22 Decembrie 1989 românii erau atât de sătui de planificare încât au acceptat desființarea Comitetului de Stat al Planificării, au desființat facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, au scos din planurile de învățământ tot ceea ce ținea de planificare adică discipline precum Planificarea Economiei Naționale, Planificarea Teritorială, Planificarea Întreprinderii, Planificarea Ramurilor și multe altele.

Opusul economiei planificate este economia dezvoltată după regulile economiei de piață. Și în capitalism funcționează mecanisme de reglare, unele cu efecte mult mai dure decât cele ale planificării, iar în condițiile pieței libere, apar mecanisme ale cererii și ofertei, un de estimările sunt esențiale, căci prin estimări se face proiecția a tot ceea ce trebuie făcut ca la momentul derulării procesului de vânzare-cumpărare, profitul să atingă acele niveluri care permit derularea în continuare a producției și crearea premiselor dezvoltării în continuare a proceselor prin noi investiții.

Ceea ce se întâmplă acum în economiile unor țări dezvoltate din Europa arată că negarea planificării are acum efecte dintre cele mai dezastruoase, căci lipsa anumitor proporții și dezvoltări bazate pe resurse obținute în condiții de conjunctură, nu sunt decât premisele evoluției haotice, cu pierderi dintre cele mai mari, iar resursele imobilizate nu se refolosesc în niciun caz, ci se devalorizează prin neutilizare.

Chiar dacă se vorbește de macroeconomie, ea nu este un substitut al planificării, iar informatica permite efectuarea de ajustări care au la bază reacția inversă la dinamica unor procese și chestiunea de adaptare este voluntară, în timp ce în planificare este impusă.

(27 septembrie 2022)