Tipuri de teze de doctorat

Există mai multe tipuri de teze de doctorat și mă voi strădui să le identific pe toate, să le definesc și eventual să le exemplific.
Teze de doctorat adevărate sunt acele teze construite cu multă trudă, care au la bază o documentare serioasă și includ soluții originale din punct de vedere teoretic, soluții obținute într-un autentic proces de cercetare științifică.
Teze de doctorat plagiate sunt acele teze în care autorii au inclus fragmente mai mici sau mai ample din alte lucrări științifice originale, ale altor autori, fără a indica sursa. Machedonii au un proverb: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Deci, dacă într-o teză de doctorat plagiatul reprezintă 4% sau 5% sau 30%, teza de doctorat și-a pierdut originalitatea și este o teză de doctorat plagiată, iar autorul ei plagiator se numește.

Teze de doctorat mediocre sunt acele teze realizate în dorul lelii, fără o documentare solidă, fără soluții originale date problemelor, ci mai degrabă sunt înșiruiri corecte de idei preluate de colo șoi de colo, fără a avea o logică sau un fir roșu conducător sau o analiză comparată. Ele sunt texte din care cititorul nu înțelege prea mare lucru, pentru că nu se constituie în sinteze complete, ci sunt niște preluări neglijente, nesistematizate din literatura de specialitate, îmbrăcate în false construcții care să dea senzația că s-a derulat un proces de cercetare științifică, dar finalitatea lipsește sau rezultatele sunt afectate în rigurozitatea lor, iar la verificări fără pretenții se văd erori fundamentale.

Teze de doctorat ca și inexistente sunt acele teze care  au fost susținute, în fața unor comisii speciale care au acces la secrete de nivel maxim, iar după susținere sunt puse în mape sigilate, la care au acces specialiști care au același nivel de acreditare pe care l-a avut comisia în fața căreia a fost susținută teza care a acordat titlul de doctor. Este cunoscut că tezele de doctorat se susțin în ședințe publice și tezele sunt puse la dispoziția publicului larg pentru a fi consultate la biblioteca universității unde se susțin aceste teze. Din moment ce tezele nu parcurg pașii necesari, se încalcă principiile doctoratelor, ceea ce convin anumitor categorii pentru care doctoratul nu mai este de mult timp știință, căci știința nu este la secret.

Tezele de doctorat auto-denunțate sunt acele teze de doctorat pe care autorii lor le retrag din circuit chiar și dacă au fost susținute și au fost acordate titlurile de doctor în știință pentru ele. Autorii renunță la titlurile științifice din varii motive, despre care nu vreau să vorbesc, dar aici se exclude situația că teza este atât de bună și de valoroasă încât ar impune ca multe alte teze să fie considerate ca necorespunzătoare și respectivilor autori să le fie retrase titlurile de doctori. Altele sunt cauzele din care autorii solicită anularea diplomei de doctor, retragerea titlului științific și distrugerea exemplarelor din teza auto-denunțată.

Teze de doctorat viciate sunt acelea în care conducătorul de doctorat a pierdut această calitate datorită unor motive întemeiate, drept care unele etape ale stagiului doctoral se reiau, pentru asanarea acelor cauze care au generat încetarea calității de conducător științific al doctorandului sau chiar a celui care a obținut titlul științific, care titlu este afectat de incidentele legate de conducătorul științific.

(19 februarie 2025)

Ce lasă o slugă din politică în urma ei?

Dacă privim cu atenție peisajul politic din spațiul mioritic, vedem că este populat de foarte multe slugi, de oameni fără calificare reală, cu diplome academice obținute într-un peisaj clar-obscur mai mult spre obscur, slugi care sunt lipsite de moralitate, care dansează pe pojghița subțire de gheață a politicii de doi bani pe care o exersează după cum se vede cu ochiul liber, din moment ce de pe poziția lor de slugi, nu au capacitatea de a înțelege ceea ce este marea politică.

Slugile din politică lasă în urma lor:

- justificări prin care argumentează de ce nu au făcut nimic,

- lungi discursuri în care nu spun nimic semnificativ,

- scene de balet în care-și arată mediocritatea și lipsa de originalitate,

- mirosul sulfuros al corupției în care s-au bălăcit cu timiditate,

- nenumărate verbe conjugate la viitor, crezând că-și vor prelungi statutul,

- fracturi de logică generate din dorința de a părea că sunt cu totul altceva,

- imaginea zâmbitoare, cu privirea ușor tâmpă, inexpresivă,

- gesturile copiate ale șefilor, realizate simultan cu aceștia,

- nerecunoștința față ce cel care i-a dat o bucată de pâine,

- praful și fumul unor existențe nesemnificative de lătrăi și zâmbăreți,

- golul lucrurilor nefăcute din cauza promisiunilor aprobate prea ușor de șefii lor,

- soluții de a tărăgăna realizarea unor construcții, doar pentru că ideile nu le aparțin.

Eu am zis de mult timp că o slugă nu va fi niciodată boier și niciodată nu va reuși să depășească statutul de slugă, de ins care imediat ce a plecat stăpânul, trece la noul stăpân, aruncând cu zoaie în cel ce a plecat. Dacă privim cu mare atenție, vom vedea mai ales acum în ultimele trei luni de mandat ale lui Klaus IOHANNIS care i-au fost slugi credincioase și care i-au fost doar slugi, care imediat ce-și vor afla noul stăpân, vor merge să-i pupe condurul. Va fi un spectacol demn de EUROVISION.




(11 octombrie 2024)

De ce nu merg lucrurile bine în spațiul mioritic?

Trebuie să recunosc din start că lucrurile nu merg bine în spațiul mioritic, dar această constatare nu este suficientă. Trebuie identificate cauzele profunde care au dus la această stare și trebuie stabilite căile și metodele de a scăpa de această situație.
Mai întâi, trebuie stabilite ce lucruri nu merg bine.
După aceea trebuie stabilite cauzele.
Doar în final trebuie găsite modalitățile de a ieși din acest vis urât.

Lucrurile care nu merg bine se referă la:

- ritmul de construire autostrăzi în general și absența autostrăzii Comarnic - Brașov, în special,

- construirea și funcționarea spitalelor regionale,

- învățământul preuniversitar după  rezultatele proaste la testele PISA,

- invadarea pieței de bunuri alimentare din import,

- absența proiectului de țară,

- lipsa de preocupare pentru aderarea la zona euro.

O cauză importantă legată de faptul că toate acestea nu merg bine datorită decidenților politici aflați în funcțiile cheie de la toate nivelurile, dintre care unii sunt aleși, iar cealaltă parte, marea majoritate,  sunt numiți de către cei aleși. Votul a condus la plasarea în poziții importante a unor persoane mediocre, ceea ce a perpetuat diluarea criteriilor de performanță la selectarea persoanelor de decizie și de execuție numite de cei aleși.

Faptul că nivelul corupției a ajuns la cote alarmante, reprezintă o altă cauză a faptului că lucrurile nu merg bine la noi și nu se întrevede corectarea acestei situații, din moment ce totul este considerat un business, inclusiv domeniile educației și cel al promovării, unde latura cantitativă are o pondere prea mare în raport cu latura calitativă, apreciindu-se foarte mult rigoarea testelor grilă în detrimentul creării de conținut original, structurat, dar mai ales cu construirea unei argumentații solide a ipotezelor avansate.

Modalitățile de remediere a situației nu sunt multe și nu depind de alții, căci scenariile unor conspirații mondiale la adresa noastră trebuie excluse. Prima modalitate de a schimba felul în care merg lucrurile constă în efectuarea de schimbări profunde la nivelul conștiinței fiecăruia dintre noi, astfel încât atunci când mergem la vot să alegem pe cei mai buni. A doua modalitate de a schimba felul în care merg lucrurile la noi este definirea în mintea fiecăruia dintre noi a unor criterii prin care scara valorilor autentice să fie restabilite și să avem oamenii protriviți la locurile potrivite. Atât timp cât vom privi pasivi ceea ce se întâmplă în jurul nostru și ne lăsăm pradă emoțiilor pe care le crează mediocrii și impostorii, nu vom depăși pragul sărăciei și nesiguranței în care ne aflăm strict datorită propriei noastre neimplicări.




(08 octombrie 2024)

Proverbul machedonesc

La machedoni există un proverb: dacă într-o oală cu ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește. Mare adevăr spune acest proverb machedonesc! Nu știu dacă dintr-un milion de indivizi aduși în fața unei oale de ciorbă, dacă li se spune că s-a pus acolo o lingură de c-c-t, vreunul mai dorește să guste din ciorbă. Să deplasez discuția spre tezele de doctorat, despre care se zice că au în ele 4% text plagiat sau 0,84% text plagiat sau 2,95% text plagiat, căci este vorba de o lingură de c-c-t sau de o linguriță de c-c-t aruncată în oala cu ciorbă, totul c-c-t se numește. Deci nu contează cât text plagiat este în teza de doctorat, căci dacă există puțin text plagiat sau mult text plagiat, teza plagiat se numește. Nu avem cum spune că un criminal l-a omorât doar un pic pe un cetățean, dacă cetățeanul a rămas fără viață. Criminalul l-a omorât și punct. Tot așa și cu plagiatul în teza de doctorat. Dacă autorul tezei a scris 150 de pagini a 30 rânduri, adică 4500 de rânduri din care 5% sunt plagiate, în opinia mea, autorul are capacitatea de a reformula textul format din 4 pagini și un pic, astfel încât să fie toată teza originală. În opinia mea, autorul nu trebuie să ajungă la aplicația informatică de anti-plagiat după ce a depus teza de doctorat, ci înainte, pe cont propriu. El va afla care sunt hibele din teză și se va aplica asupra tezei să le remedieze. Este mult mai important să previi decât să te umpli de c-c-at și după aceea s-o iei de la capăt ca Sisif, fără a mai ști că ajungi la liman cândva, căci după un scandal de plagiat, niciun conducător de doctorat nu va mai colabora cu respectivul.

(15 septembrie 2024)

Mare mai este grădina Ta, Doamne!

Am văzut în ultimele zile, ceea ce credeam că nici nu există sau dacă există, nu cred că le voi vedea eu. 
Am văzut la televizor bărbatul cu fustă și pălărie care sălășuiește în mediul academic mioritic.
Am văzut la televizor  femeia care mănâncă batoane de cretă, cât cuprinde.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă buretele din saltele.
Am văzut la televizor femeia care mănâncă păr de pisică.
Am văzut la televizor bărbatul care-și iubește autovehiculul mai ceva ca pe o femeie.
Am văzut la televizor femeia cu sâni avânt fiecare echivalentul a 5 butelii de Coca Cola.
Am văzut la televizor părinți care-și dau copiii pe mâna unui necunoscut numit antrenor de genii.
Am văzut la televizor doamne care se iubesc cu tineri de vârsta nepoților lor.

Am văzut la televizor plagiatori de teze de doctorat, care se dau fecioare neprihănite.
Și câte or mai fi pe lumea aceasta de care să mă minunez, dacă le-aș afla, căci Doamne, mare este grădina Ta!

(26 iulie 2024)

Anul 2024 este anul dispariției plagiatorilor dacă

Anul 2024 este anul dispariției plagiatorilor de pe plaiurile mioritice, ale legendelor despre crima celor doi ciobani asasini, ciobanul muntean și ciobanul ungurean, căci zic versurile:

Iar cel ungurean

Şi cu ce-l vrâncean,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovan,

sau despre sinuciderea meșterului care s-a aruncat de pe o clădire după ce și-a făcut aripi de șindrilă, cum zic versurile:

Și de pe grindiș,
De pe-acoperiș,
Mort bietul cădea!

Aplicațiile de verificare a plagiatului deja existente acum, în anul 2024 vor fi floare la ureche în raport cu ce va da orice aplicație înzestrată cu Inteligența Artificială - IA tuturor celor obligați s-o folosească înainte de a-și pune iscălitura pe un referat aspra unei lucrări, cu care girează calitatea și originalitatea lucrării. Anul 2024 va fi anul dispariției plagiatorilor dacă și numai dacă atât plagiatorii cât și cei care au girat plagiatul vor fi pedepsiți, unii pentru furt calificat, iar ceilalți pentru complicitate la furt calificat, iar pedepsele vor fi privative de libertate de o zi pentru unii și de 6 ore pentru ceilalți, dar vor fi scrise în cazier și nu va exista reabilitare vreodată.

(26 iunie 2023)

Dispariția plagiatorilor

Este clar că plagiatorii nu sunt atât de măreți încât să preia texte din documente de arhivă, din manuscrise, din picturi, toate neajunse în procesul de digitalizare, pentru a nu fi depistați. Plagiatorii sunt cei care din ignoranța care-i caracterizează, folosesc conținut digital brut. Dacă ar fi măreți, adică profesioniști, ar prelucra conținutul digital existent, pentru a nu fi depistați ca plagiatori. 

Indicatorul productivitatea muncii W este dat de rlația:

W = VP / NM

unde:

VP - valoarea producției,

NM - numărul de muncitori.

Un tip cu ceva creier ar scrie în loc de productivitatea muncii, termenul rodnicia muncii RM și formula ar fi:

RM = NLSE / NPE

unde:

NLSE - număr linii sursă echivalent,

NPE - număr programatori echivalent.

Un software înzestrat cu componente de Inteligență Artificială - IA ar comenta o astfel de formulă, dar știința este bântuită de astfel de formule și normal ar trebui să continue analiza pentru a vedea dacă autorul a revenit la productivitate sau continuă cu rodnicia muncii și chiar vine cu puncte de vedere pe care produsul de Inteligență Artificială - IA nu le identifică prin conținutul digital existent.

Oricum, existența aplicațiilor de largă circulație înzestrate cu Inteligență Artificială - IA face ca plagiatorii să dispară și o dată cu ei să dispară și furturile intelectuale girate de tot felul de comisii, din moment ce aplicațiile cu Inteligență Artificială - IA le spun de la obraz diferiților pseudo-profesioniști din comisii, că au în față un plagiat și nu le permite continuarea demersului de a face referatul. Dacă se impune ca referatul să fie întocmit obligatoriu de un nene asistat de un produs cu Inteligență Artificială - IA și respectivul vine cu altceva, este clar că referatul acela nu va fi acceptat decât de niște corupți. Numai într-un mediu corupt plagiatorii nu vor dispărea. Cum stau lucrurile la noi, pun sub semnul întrebării dispariție speciei plagiatorilor de la noi, pentru că mediul este propice ca oamenii fără onoare să ocupe poziții nemeritate, prin furt, minciună, omisiuni și dezinformare.

(26 iunie 2023)

Eu și plagiatorii

Nu mi-au plăcut niciodată plagiatorii. Nu este vina lor că sunt plagiatori. Comunismul a deformat totul, iar plagiatorii sunt produsul comunismului. În comunism nu a existat dreptul de autor. În vremurile de demult, care au precedat comunismului, oamenii aveau onoare și onoarea îi obliga să nu facă lucruri mârșave. Ori plagiatul este o mare mârșăvie. Este furt. Dacă în comunism cine fura doi știuleți de pe câmpurile PAP-ului făcea pușcărie, nu același lucru se întâmpla dacă o betonieră care trebuia să ajungă pe un șantier, schimba un pic direcția și ducea betonul fie la nașul șoferului, fie la socrii șoferului, fie la directorul nevestei șoferului. Așa că plagiatul era un fel de a te înfrupta din bunurile altora și nimeni nu se supăra, căci nu era nici lipsă în gestiune și nici nu creștea ceva în ograda celui care plagia.

Când am intrat la doctorat, conducătorul meu științific mi-a zis că plagiatul este o mare rușine. Când am plecat de acasă în clasa a I-a, părinții mei mi-au zis să nu fur și plagiatul este un furt.

În vremurile de demult, veneau prieteni de-ai mei și-mi spuneau că unele persoane au plagiat bucăți importante din articolele noastre. De câte ori îi întâlneam pe plagiatori, le reproșam că n-au venit la mine să le dau materiale mai proaspete, nu vechiturile acelea pe care ei le-au plagiat. Măcar, dacă furau ceva, să nu fie ca ultimii borfași să fure vechituri, ci să fie și ei mai stilați, să plagieze după articole mai noi, mai importante, ca să se bucure și ei de isprava la care s-au dedat.

I-am urât pe hoți, îi urăsc și pe plagiatori, dar mai mult îi urăsc pe cei care sunt plătiți să bareze drumul plagiatorilor, ascensiunea acestora. Există nenumărate modalități de a gestiona o teză de doctorat, ca autorul ei să nu plagieze sub nicio formă. Doar dacă citești o teză îți dai seama imediat de locul unde apare partea plagiată, căci există o mare discrepanță de calitate între ceea ce produce doctorandul și ceea ce este furat de către acesta de undeva. dacă mai și discuți cu el să te lămurești asupra unor detalii se vede imediat că respectivul a furat, căci el nu a înțeles nimic. Dacă înțelegea, avea o minimă inițiativă și construia el ceva al lui, ușor diferit de ceea ce se găsea în lucrarea plagiată, iar dacă insista scotea ceva chiar mai bun.

(23 mai 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Gica DESPA

Am cunoscut-o pe doamna profesoară de matematică Gica DESPA cu mult înainte de Revoluția din Decembrie 1989. După ce am discutat mai mult cu dânsa, pe când mergeam la Școala Generală 194 unde și soția mea era profesoară, doamna Gica DESPA mi-a zis într-o zi:
- Domnule IVAN, noi, machedonii avem un proverb: dacă într-o oală de ciorbă, pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește.
Mulți ani nu am găsit tâlcul acestui proverb, dar de când cu procentele de plagiat din tezele unor pseudo-oameni de știință, proverbul acesta și-a dovedit marea actualitate. Dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t totul c-c-t se numește. Dacă într-o teză de doctorat ai 4% plagiat, totul plagiat se cheamă. Dacă într-o teză de doctorat ai 2,71% plagiat, totul plagiat se numește. Cum nu spui am violat un pic sau am omorât un pic, nici despre plagiat nu spunem că la o teză este plagiat doar un pic. Că e plagiat 4% sau 2,71%, teza este contaminată, exact cum s rezultat după un viol o pângărire și după o crimă un cadavru și în plagiat rezultă o teză plagiată și punct.
Câtă dreptate a avut doamna Gica DESPA! Cât de puțini au fost oamenii care m-au învățat cum se construiește o ierarhie curată a valorilor! Și doamna profesoară de matematică Gica DESPA mi-a deschis ochii să diferențiez valoarea de non-valoare, adevătul pur de adevărul contaminat de micniunele, care devine o mare minciună în integralitatea lui.

(05 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Dorel BANABIC

Dorel BANABIC este un bărbat de 66 de ani.
Dorel BANABIC este profesor universitar.
Dorel BANABIC este inginer, absolvent al Universității Tehnice din Cluj, promoția 1980.
Dorel BANABIC este doctor inginer din 1993, la 37 de ani.
Dorel BANABIC este membru al Academiei Române din anul 2015.
Dorel BANABIC a fost asistent universitar în intervalul 1984 - 1990.
Dorel BANABIC a fost lector universitar în intervalul 1990 - 1994.
Dorel BANABIC a fost conferențiar universitar în intervalul 1994 -1996.
Dorel BANABIC este profesor universitar din 1996.
Dorel BANABIC are o activitate de cercetare științifică absolut remarcabilă, fiind recunoscută de mari universități din lume, așa cum rezultă în CV-ul publicat de el pe Internet în 2016.
Dorel BANABIC este membru în consiliul general al CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că de pe poziția sa de cercetător științific cu activitate extrem de laborioasă și care are rezultate excepționale în sfera lui de activitate, nu a fost mult mai activ în lupta împotriva plagiatului în CNATDCU.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că academician fiind, are anvergura care-i permită să ia atitudine atât față de tezele de doctorat ținute la secret, cât mai ales față de plagiatorii care sunt deja cohorte.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că nu a folosit experiența de care dispune pentru a crea proceduri care să ducă la stârpirea plagiatului și deci și a plagiatorilor.
Dorel BANABIC m-a dezamăgit că nu a militat pentru sancționarea prin excluderea din rândul conducătorilor de doctorat a celor conducători care au coordonat lucrări ce s-au dovedit a fi plagiate 100%.

(11 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Corneliu BĂLAN

Corneliu BĂLAN este un bărbat de 66 de ani.

Corneliu BĂLAN este profesor universitar.

Corneliu BĂLAN este membru CNATDCU - Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare.

Corneliu BĂLAN este absolvent al Institutului Politehnic din bucurești, promoția 1981.

Corneliu BĂLAN este inginer.

Corneliu BĂLAN este doctor în științe inginerești din anul 1991 cu o teză susținută la o universitate din Germania, la Darmstadt, care nu figurează printre cele 2.000 de universități ale lumii clasificate, ștut fiind faptul că Universitatea Politehnica București figurează pe poziția 1201+.

Corneliu BĂLAN a publicat din 1980 și până în prezent numeroase articole în reviste de specialitate.

Corneliu BĂLAN a desfășurat activitate de cercetare științifică în laboratoarele unor mari universități ale lumii, așa cum rezultă din CV-ul său semnat la 10 ianuarie 2020.

Corneliu BĂLAN m-a dezamăgit crunt că de la experiența sa și de la anvergura sa, nu am văzut o atitudine tranșantă în legătură cu plagiatorii de la tezele de doctorat, mai ales că el spune că este membru CNADTCU încă din 2010, deci e acolo de 12 ani. Este adevărat că el este la o altă secțiune, dar totuși, nu trăiește pe sub pământ să nu știe despre plagiatorii nerușinați care proveneau de la o altă zonă, căci nu erau doi sau trei, ci erau cu grămada, adică la un nivel scandalos.

Corneliu BĂLAN m-a dezamăgit că nu a propus ceva proceduri în cei 12 ani care să limiteze dacă nu să excludă plagiatul din tezele de doctorat. Aici nu este vorba că X nu a votat acordarea titlului de doctor pentru un porc plagiator de teză de doctorat, ci de tot CNATDCU căci președintele a semnat nu ca nea Gheorghe de la împins vagoane, ci ca președinte al întreg CNATDCU, deci l-a inclus acolo și pe profesorul Corneliu BĂLAN, ca membru al CNATDCU.

(11 octombrie 2022)

x

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Cristian OARĂ

Cristian OARĂ este un bărbat de 54 de ani.
Cristian OARĂ este membru Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare - CNATDCU în mandatul 2020 - 2024. 
Cristian OARĂ este absolvent al facultății de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica București, promoția 1992.
Cristian OARĂ este doctor inginer în automatică și calculatoare din anul 1995.
Cristian OARĂ a fost asistent universitar, șef de lucrări, conferențiar universitar în intervalul 1992 - 2004.
Cristian OARĂ a devenit profesor universitar în anul 2004 la 36 de ani.
Cristian OARĂ a devenit conducător de doctorat la 41 de ani.
Cristian OARĂ este autor a nenumărate lucrări științifice originale, publicate în edituri și în reviste de mare prestigiu.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că în calitatea sa de membru al consiliului general al CNTDCU în cei aproape doi ani care au trecut de când este membru, nu a avut ieșiri publice din care să văd că are o atitudine combativă față de plagiatorii de la tezele de doctorat.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că nu a avut propuneri concrete, făcute publice în mass-media din care să se vadă că el depune eforturi pentru a preîntâmpina apariția cazurilor de plagiat din tezele de doctorat.
Cristian OARĂ m-a dezamăgit că nu a avut o atitudine publică în legătură cu punerea de teze de doctorat ale unor hoți-plagiatori, la secret, căci se știe că știința are secrete, dar din momentul în care secretele științifice au fost descoperite, devin bun al omenirii....

(10 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Adrian CURAJ

Adrian CURAJ este acum un bărbat este acum un bărbat de 64 de ani.
Adrian CURAJ este absolventul facultății de Electronică și Telecomunicații de la Institutul Poliehnic București,  azi Universitatea Politehnica București, promoția 1983.
Adrian CURAJ este doctor inginer cu o teză susținută la Universitatea Politehnica București - UPB.

Adrian CURAJ este profesor universitar la UPB din 1998.

Adrian CURAJ are o bogată activitate de cercetare științifică.
Adrian CURAJ are un master la ASEBUSS absolvit în anul 2003.

Adrian CURAJ a fost director la UEFISCDI.

Adrian CURAJ a fost ministru la Educație în intervalul 17 noiembrie 2015 – 5 iulie 2016.
Adrian CURAJ m-a dezamăgit că pe durata celor 231 de zile cât a fost ministru, neavând o strategie, a fost dus de val și de problemele mărunte din minister și nu a demarat nicio reformă ca acum să zic și eu că o anumită chestie e rezolvată de pe vremea când ministru era Adrian CURAJ.

Adrian CURAJ m-a dezamăgit că nu a avut o atitudine fermă în problema plagiatelor, iar Dacian CIOLOȘ l-a atenționat în această problemă. El trebuia să lucreze rapid și clar, căci avea în spate cadrul legal și doar trebuia să urnească lucrurile ca să se termine cu plagiatul în tezele de doctorat.
Adrian CURAJ esși are în nume cuvântul curaj, nu a dat deloc dovadă de curaj când a fost vorba să combată plagiatul din tezele de doctorat, fiind foarte temător în legătură cu sonoritatea numelor persoanelor care erau bănuite de plagiat, dintre care unele au și fost dovedite ca plagiatori și li s-au retras titlurile de doctor în științe.

Adrian CURAJ m-a dezamăgit, că dacă în 2016 era clarificată problema plagiatelor, cu siguranță că acum în anul 2022 nu mai vorbeam de plagiatori printre demnitarii României.

(08 octombrie 2022)

Popor, cum e cu toleranța zero la plagiat?

Azi, președintele Klaus IOHANNIS a vorbit de toleranța zero la plagiat.
Nu este întâmplător.
Noi avem un proverb, care în forma sa elegantă sună așa: bate șaua să priceapă iapa.
Se vor identifica proceduri de urmat care să stopeze plagiatul, căci așa a cerut președintele. Va exista un moment To de aplicare a acestor proceduri și cu siguranță că nu va mai trece nicio teză de doctorat în care autorul a plagiat. Numai că moralitatea ne duce și spre aplicarea de criterii de exigență folosite de acele proceduri spre tezele de doctorat de dinaintea momentului To. Mă aștept ca să continue acțiunea de epurare a plagiatorilor din viața publică, ceea ce înseamnă că mulți doctori în științe cu teze plagiate să ceară retragerea titlului de doctor în liniște, fără mare tam-tam. Vor fi și persoane cărora scandalurile de plagiat le vor aduce situații destul de neplăcute înainte ca justiția să dea verdictul final.
Oricum, sunt destul de optimist că în 15 - 25 de ani de acum încolo, chestiunea cu plagiatul va fi eradicată în țărișoara noastră. Nu este posibil să se producă efectele procedurilor mai repede căci:
- năravul din fire n-are lecuire,
- lupul își schimbă părul, dar năravul, ba,
- trebuie să iasă din circuit cei mediocri,
- numai oamenii valoroși să acceadă la derularea de stagii doctorale,
- numai o normare corectă a analizei tezelor ajută,
- doar conducătorii de doctorat relevanți elimină plagiatul.

Aștept ca toți cei dovediți plagiatori să facă vreo cinci pași în spate și să nu mai apară nici pe micile ecrane și nici în poziții importante, căci gestul lor a fost reprobabil și singura pedeapsă rezonabilă pentru ei este să intre în uitarea veșnică a poporului din care provin, fără vreo posibilitate de a se reabilita cumva.

Apropo, ce mai face Emilia ȘERCAN?

(03 octombrie 2022)

Hai, să ne bălăcim în mocirlă ca porcii!

Am văzut acum mulți ani un film american cu două femei care s-au luat la bătaie pe un teren unde plouase și pământul era de fapt un noroi păstos, lipicios și tocmai bun pentru a o promova pe învingătoare și a o pedepsi pe învinsă. Mai nou, acum, astfel de lupte se dau în cremă de ciocolată caldă, ca toată lumea să fie mulțumită.
Noi românii, avem vorba cu mocirla când ne referim la situații neplăcute în care ne găsit și comparăm ceea ce ni se întâmplă exact cu poziționarea noastră într-o mocirlă, de unde vom ieși murdari, cu hainele rupte și în gură cu gust de pământ și de apă stătută.
Societatea noastră actuală se află exact într-o astfel de mocirlă.
Senatorii se zbat în mocirlă și-și măresc indemnizațiile prin vot.
Deputații se luptă în mocirlă și printre trânteli își aruncă vorbe de duh.
Miniștrii și ei sunt până în gât în mocirlă și se zbat să arate că fac și ei ceva, dar nu se vede nimic.
Noi, oamenii de rând, avem mocirla noastră, căci aruncăm gunoaie pe fereastră la bloc, trecem indiferenți pe lângă nelegiuiți, asistăm impasibili când vedem pe cineva căzut în stradă, jugnim pe cei aflați în nevoie sau care nu se ridică la standardul nostru.
Stăm nemișcați în mocirlă atât timp cât nu impunem criterii valorice de accedere la demnități și lăsăm pe oricine să ocupe fotolii importante, deși nimic nu recomandă acele persoane, nici calificarea, nici experiența, nici rezultatele anterioare.

Acum mulți ani am văzut undeva lângă un lac o zonă inundată, unde se făcuse o mâzgă strălucitoare în razele soarelui, unde porcii unor gospodari din apropiere se bălăceau și mă gândeam că mulți aleși ai neamului ar sta confortabil acolo și s-ar simți excelent în mediul acela, căci așa cum se comportă, ne arată că acela este adevăratul lor mediu.

(29 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Lazăr VLĂSCEANU

Lazăr VLĂSCEANU este un bărbat de 76 de ani.

Lazăr VLĂSCEANU este absolvent al Facultății de Filosofie de la Universitatea București, promoția 1970.

Lazăr VLĂSCEANU este doctor în sociologie din 1976.

Lazăr VLĂSCEANU este profesor de sociologie din anul 2008.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că de pe poziția pe care o are ca membru în Consiliul general al CNATDCU nu  a contribuit la realizarea unor proceduri eficiente care să conducă la reducerea numărului de plagiate printre cei cărora li s-a confirmat titlul de doctor în științe.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că nu a contribuit în mod ferm la promovarea de mecanisme care să prevină validarea de titluri științifice acordate la nivelul școlilor doctorale, pentru ca în plen, CNATDCU să nu mai fie pus în fața invalidării de titluri de doctor.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că nu a contribuit la transferarea responsabilității plagiatului către universitatea care a acordat titlul de doctor în științe unui autor care s-a dovedit că este plagiator.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că acceptă să facă parte dintr-un organism care nu lucrează pe zona de prevenție și se complace ca acest organism să joace rol de arbitru ineficient, mai ales prin duratele în care se iau deciziile definitive.

Lazăr VLĂSCEANU m-a dezamăgit că având un doctorat făcut la o universitate prestigioasă din Londra, nu a insistat să implementeze exigența de acolo în ceea ce privește modul în care se coordonează o teză de doctorat, se analizează teza de doctorat, se prezintă teza de doctorat, astfel încât să se închidă portițele care lasă loc srtrecurării plagiatorilor în rândul celor ce obțin titlul de doctor în științe.

(28 septembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Rodica ZAFIU

Rodica ZAFIU este o femeie de 64 de ani.
Rodica ZAFIU este absolventă a Facultății de Litere de la Universitatea București, promoția 1981.
Rodica ZAFIU este doctor din 1998 cu teza Narativul ca mijloc de poetizare, la 40 de ani. 

Rodica ZAFIU a lucrat după terminarea facultății în învățământul preuniversitar și în cercetarea științifică.
Rodica ZAFIU a fost asistent universitar în intervalul 1990 - 1993.
Rodica ZAFIU a fost lector universitar în intervalul 1993 - 2002.
Rodica ZAFIU a fost conferențiar universitar în intervalul 2002 - 2007.
Rodica ZAFIU este profesor universitar din anul 2007.
Rodica ZAFIU are numeroase lucrări științifice de specialitate.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că de pe poziția pe care o are ca membru în Consiliul general al CNATDCU nu  a contribuit la realizarea unor proceduri eficiente care să conducă la reducerea numărului de plagiate printre cei cărora li s-a confirmat titlul de doctor în științe.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că nu a contribuit în mod ferm la promovarea de mecanisme care să prevină validarea de titluri științifice acordate la nivelul școlilor doctorale, pentru ca în plen, CNATDCU să nu mai fie pus în fața invalidării de titluri de doctor.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că nu a contribuit la transferarea responsabilității plagiatului către universitatea care a acordat titlul de doctor în științe unui autor care s-a dovedit că este plagiator.

Rodica ZAFIU m-a dezamăgit că acceptă să facă parte dintr-un organism care nu lucrează pe zona de prevenție și se complace ca acest organism să joace rol de arbitru ineficient, mai ales prin duratele în care se iau deciziile definitive.

(28 septembrie 2022)

Doctorandul

Doctorandul este persoana care parcurge cel mai înalt stagiu de instruire care există pe lumea aceasta. Finalizarea se face prin susținerea unei lucrări numită teză de doctorat și dacă susținerea este de succes, autorul ei primește titlul de doctor în domeniul în care a făcut cercetarea și a obținut rezultatele pe care le-a inclus în teză.

Așa se explică faptul că există doctori în litere.

Așa se explică faptul că există doctori în matematică.

Așa se explică faptul că există doctori în știința calculatoarelor.

Așa se explică faptul că există doctori în informatică economică.

Așa se explică faptul că există doctori în geologie.

Așa se explică faptul că există doctori în medicină.

Așa se explică faptul că există doctori în psihologie.

Așa se explică faptul că există doctori în istorie.

dacă cineva are curiozitatea să vadă câte specializări sunt în care se va susține doctorate în țara noastrăut decât să consulte ORDINUL Nr. 5376/2017 din 19 octombrie 2017, care le enumeră pe toate.

Stagiul doctoral durează cel puțin trei ani și cel mult, cât vrea Dumnezeu, căci doctorandul găsește nenumărate tertipuri de a-l prelungi ca pe țuica botezată cu apă chiară.

Despre doctoranzi circulă nenumărate legende, cărora eu nu le dau crezare, pentru că în cei 25 de ani cât am fost conducător științific de doctorate nu am întâlnit decât oameni de toată isprava, muncitori, creativi, serioși și pe muncă pentru a face teze de doctorat valoroase, care să aibă originalitate. Despre acest subiect am scris de m-am săturat, multe dintre articole se găsesc la o adresă de pe blogul meu. 

(04 aprilie 2018)

PhD: profesia de doctorand

Pe vremea lui CEAUȘESCU era un  tip care se semna peste tot cu drd. ceea ce mă intriga. Misterul mi l-a descifrat profesorul Ludovic TÖVISSI, conducătorul meu științific. Respectivul era doctorand de 25 de ani, spunea profesorul și în lipsa unor merite speciale, își trecera în palmares această calitate de doctorand, dacă și aceasta o fi o calitate.

De atunci am luat hotărârea să nu folosesc niciodată nici eu și nici colaboratorii mei acest drd care nu înseamnă nimic special, ci din contră, ceva ce miroase a neisprăvit.

Acum, de când cu plagiatele la doctorate târâte prin justiție, oamenii onești evită să mai facă doctorate în Ro și se observă interesul scăzut pentru acestă formă de calificare. Totuși, există persoane care își dorec cu insistență să facă doctorate, deși nu au resursele necesare pentru așa ceva. Ele dau admiteri, sunt exmatriculate, iar dau admiteri și tot așa, pentru că un doctorand pentru un an reprezintă și pentru concucătorul său de doctorat o ajustare a normei didactice. Trei doctoranzi îl scutesc pe conducător de suficiente ore din normă încât să accepte și compromisuri, deși știe că respectivul nu va face în vecii-vecilor acele referate și nici teză. Ambele părți sunt mulțumite. Doctoranzii că-și clătesc orgoliul, iar coordonatorii că au locuri ocupate și norme ajustate. Finalitatea nu mai contează nici pentru unii și nici pentru ceilalți. Alți oameni, alte vremuri. Pe vremea mea, cu totul altfel se puneau problemele. Conducătorul își alegea doctoranzii. Doctoranzii erau în proporție de peste 80% cu șanse fe a finaliza prin susținerea tezei. În niciun caz nu se punea problema de a lua la doctorat un exmatriculat de la un coleg. Pe vremea când făceam eu doctoratul, dacă cineca era exmatriculat, trebuia să de admitere la doctorat în alt centru universitar pentru a i se pierde urma, atât de rușinoasă era situația acestuia. Acum nu mai contează nimic. Totul este în mișcare.

Profesia de doctorand se pare că este la modă, din moment ce au apărut doctoranzii permanenți sau de serviciu cum s-ar zice. Unor insituții le este convenabil să aibă pe ștatele de funcțiuni persoane despre care se zice că sunt doctoranzi. Conducătorilor științifici le convine. Dar și doctoranzilor le place. Fiecare are mulțumirea lui.

(18 martie 2018)

Plagiatorii și violatorii

După părerea mea, între violatori și plagiatori există foarte multe asemănări, cum există și foarte multe deosebiri.

Printre asemănări enumăr:

- și violatorii și plagiatorii fac lucruri în afara legii;

- și violatorii și plagiatorii sunt răi;

- și violatorii și plagiatorii nu lucrază cu jumătătți de măsură;

- și violatorii și plagiatorii își satisfac orgoliile prin faptele lor;

- și violatorii și plagiatorii își satisfac nevoile din prostie;

- și violatorii și plagiatorii îi cred pe cei din jurul lor incapabili;

- și violatorii și plagiatorii se consideră deasupra tuturor;

- și violatorii și plagiatorii se consideră neînțeleși;

- și violatorii și plagiatorii nu debordează de inteligență;

- și violatorii și plagiatorii sunt blamați de societate.

Printre deosebiri enumăr:

- violatorii sunt pedepsiți de lege, plagiatorii mai puțin;

- plagiatorii extrag și introduc, violatorii introduc și apoi extrag;

- plagiatorii nu folosesc creierul, violatorii folosesc altceva;

- plagiatorii fură, violatorii mutilează;

- plagiatorii se cred deștepți, violatorii se cred irezistibili;

- plagiatorii cred că fac știință, violatorii cred că fac dragoste;

- pentru plagiatori copy-paste este regula, violatorii nu au nicio regulă;

- plagiatorii sunt dominați de mediocritate, violatorii sunt acaparați de bestialitate;

- plagiatorii sunt pașnici, violatorii sunt violenți.

Mai sunt și altele, dar pe măsură ce le voi detecta, le voi include aici. Plagiatorii și violatorii sunt două specii bipede detestabile, pentru care societatea are atitudine diferențiată. Și violul și plagiatul sunt greu de detectat și de judecat, chiar dacă societatea are instrumente eficiente de a le desluși, de a le interpreta și de a le pedepsi.
Din punctul meu de vedere și plagiatul și violatul sunt acte reprobabile și societatea trebuie să fie intransigentă în egală măsură și cu plagiatorii și cu violatorii căci nu există doar un mic viol cum nu există doar puțin plagiat. Hoțul e hoț indiferent de cât a furat, iar criminalul este criminal căci nu se moare mai puțin niciodată.

(28 octombrie 2017)