1.000 de oameni care m-au impresionat: Liviu CIOBOATĂ

L-am reîntânit pe fostul meu student Liviu CIOBOATĂ când am mers la IDMS să mă interesez cum trebuie să procedez când voi merge să-mi cumpăr mașina ARO 244D pe care o așteptasem într-un fir de așteptare de 7 ani la IDMS. Sediul IDMS era în buricul Bucureștiului, lângă Service CICLOP de pe MAGHERU. Discutam cu persoana de la ghișeu, când a apărut fostul meu student Liviu CIOBOATĂ care lucra acolo. Mi-a explicat el totul. Am discutat multe atunci. El fusese coleg cu Andrei GOGA, care era acum colegul meu de catedră.
De atunci am ținut legătura cu Liviu și ne-am întâlnit toți trei, adică Andrei, Liviu și eu. Pe vremea aceea nu erau restricțiile de cafea cum au fost ceva mai târziu și în Clădirea ASE din EMINESCU de la subsol, ne vedeam să bem o cafea, să mai discută când aveam câte o fereastră.
Liviu CIOBOATĂ era un om special. Am mers împreună cu Andrei și cu el undeva lângă Ateneul Român unde Liviu cumpărase un apartament pe care îl amenaja. Soția lui era balerină. După câțiva ani am aflat că formau o familie frumoasă cu doi copii.

Liviu CIOBOATĂ m-a convins că omul sfințește locul.

Liviu CIOBOATĂ știa să vorbească cu oamenii.

Liviu CIOBOATĂ știa meserie.

Liviu CIOBOATĂ era un om extrem de eficient.

Mi-a plăcut la Liviu faptul că nu lăsa niciodată lucrurile neterminate sau să le amâne pentru mai târziu. dacă avea o problemă, o studia cu atenție, vedea ce trebuie făcut și oferea soluția completă la problemă, astfel încât nimeni să nu piardă timpul sau să facă drumuri în plus și fără rost. M-a impresionat faptul că Liviu aborda pe toată lumea în același fel, cu același respect și mai ales urmărind același nivel de eficiență pentru cel care îi era în față.


(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion CAPANU

Despre profesorul Ion CAPANU am auzit tot felul de legende de la colegii mei de studenție care erau studenți la Secția de Statistică din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

Ion CAPANU a fost asistent universitar la 23 de ani.

Ion CAPANU a fost lector universitar la 26 de ani.

Ion CAPANU a fost conferențiar universitar la 39 de ani.

Ion CAPANU a devenit profesor universitar la 46 de ani.

Așa erau vremurile atunci, în anii '50 și imediat după.

Se zicea că profesorul Ion CAPANU când îți începea cursul vorbea că în lumea aceasta există apa, aerul și statistica.

Mai circula legenda că dacă la examen venea un student netuns, îi dădea doi lei să meargă la frizer și numai după aceea îl primea la examen. Tot așa se zicea despre studenții care veneau cu botinele nefăcute la examen. Le dădea doi lei să-și cumpere ghete, să le lustruiască și abia după aceea îi primea la examen.

Se zicea că Ion CAPANU era corectitudinea întruchipată. Că o dată când i s-a dat o primă, s-ar fi ridicat în ședință și a spus că nu o merită, căci nu a muncit atât de mult încât să merite prima.

Eu nu relatez decât ceea ce se discuta ca povești, că deși am discutat cu profesorul Ion CAPANU mult, niciodată nu l-am întrebat ca el să-mi zică adică așa stau lucrurile sau sunt numai snoave.

Am stat de mai multe ori de vorbă cu profesorul Ion CAPANU, care era din județul Argeș ca și mine.

Prin 1978 când s-a organizat un concurs de lector în Catedra de Cibernetică Economică și s-a văzut că eu cu doctoratul luat am pierdut în fața unui contracandidat care trăsese niște sfori, neavând decât un examen promovat din stagiul de doctorat, am aflat că singurul care și-a exprimat nemulțumirea în consiliul profesoral din facultate, a fost profesorul Ion CAPANU. Am fost sfătuit să fac un memoriu spre senatul ASE și să contest rezultatul concursului. Am stat de vorbă cu profesorul care mi-a fost conducător științific și acesta mi-a zis:

- Dragă, tu ai pierdut o bătălie, dar ai câștigat războiul.

Mare dreptate a avut conducătorul meu științific, pentru că nefăcând zgomot aiurea, am fost chemat unde trebuie și am fost pus să arăt cu degetul postul pe care vreau să mi să scoată la concurs. Era semnul clar că lăsasem oamenii să-și facă mendrele, dar se recunoștea tacit că ce era al meu se găsea pus deoparte și așa a fost după aceea tot timpul, până m-am pensionat.

Cred că profesorul Ion CAPANU a avut foarte mulți dușmani, din moment ce în zilele Revoluției din Decembrie 1989 când s-au produs mari schimbări în mediul universitar, s-au plătit și multe polițe, iar profesorul Ion CAPANU a fost una dintre victimele inocente ale acelor zile imposibile.


(30 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Tudor BARON

Pe Tudor BARON l-am cunoscut din primul meu an de asistent stagiar. Era singurul care mi s-a adresat cu Ioane. Alții îmi spuneau IVANUȘCA, IVĂNEL sau tovarășul IVAN. Am apreciat că mă striga așa cum o făceau părinții mei. Mă simțeam și eu altcumva, nu al nimănui.

A absolvit ISEP în anul 1963. În intervalul 1963 -1966 a fost asistent universitar stagiar. În intervalul 1966 - 1969 a fost asistent universitar. În intervalul 1969 - 1973 a fost lector universitar. În intervalul 1973 -1990 a fost conferențiar universitar. Din anul 1990 Tudor BARON a devenit profesor universitar.

În anul 1970, Tudor BARON  la vârsta de 31 de ani, a susținut teza de doctorat de 203 pagini, intitulată Modelarea fenomenelor si proceselor tehnico-economice, coordonată de profesorul Manea MĂNESCU. Toată lumea știa că la Manea MĂNESCU nu veneau decât oameni absolut remarcabili ca să deruleze stagii doctorale, iar exigența acestuia privind calitatea tezelor elaborate de doctoranzii săi, era proverbială.

Sunt mândru de rezultatele colaborării mele cu profesorul Tudor BARON, iar aici voi enumera câteva dintre lucrările pe care le-am realizat și Tudor BARON a fost coautor. Am avut un stil de lucru din care am învățat că nimic nu este bătut în cuie, până nu este disecat și analizat cu mare atenție, căci o eroare, oricât de mică te compromite și nici o mie de ape nu te spală. Printre lucrările realizate, enumer aici:

Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG - ISO 9000 and Capability maturity model for software: approaches to quality management and process improvement,  The Proceedings of the 2th International Symposium of Economic Informatics Software Engineering and Applications, Bucharest, 10-13 May, 1995, INFOREC Printing House, pp. 126 – 130

Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG - Analiză comparată a modelelor  de fiabilitate software, Lucrările Simpozionului Internațional de Informatică Economică, 19-22, Mai 1993, Editura Centrul Editorial Tipografic ASE, Bucureşti, 1993, pg. 131-135

Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG - Mentenabilitatea produselor program, Teorie şi practică economică, nr. 4, 1982, pg. 23-30

Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG - Reutilizarea produselor-program, Teorie şi practică economică, nr. 2, 1984, pg. 40-45
Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG - Sistemul caracteristicilor de calitate a produselor program, Revista Română de Statistică, nr. 1, 1982, pg. 29-43.

Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG - Software Reliability Evaluation, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research, vol. 18, nr. 3, 1983, pp. 35-46.

Ion IVAN, Tudor BARON, Andrei GOGA, Alexandru BALOG - Constantin Baron, Costul calitatii produselor program, Teorie şi practică economică, nr. 4, 1986, pg. 31 - 36

Ion IVAN, Tudor BARON, Alexandru BALOG - Evaluarea calității produselor program, Revista Economică, nr. 17, 1982, pg. 6-8

Ion IVAN, Tudor BARON, Andrei GOGA- Modelarea costului calității sistemelor de programe, Studii şi Cercetări de Calcul Economic şi Cibernetică Economică, vol. 23, nr. 2, 1988, pg. 21-31.

Viața a fost nedreaptă cu profesorul Tudor BARON, dar în mintea mea el este acea figură luminoasă și caldă de la care am învățat foarte multe lucruri despre practica evaluării fiabilității în general, pentru ca eu și bunul meu prieten Alexandru BALOG să ducem acele elemente esențiale spre fiabilitatea software, care este cu totul altceva, căci produsele software nu au uzură fizică, aspect care schimbă totul.

(30 ianuarie 2023) 

Am fost contemporan cu Andrei GOGA

Andrei GOGA mi-a fost student, apoiam devenit colegi de catedra, caci el a fost fortat sa se mute din catedra de Economie Politica dupa ce cumnatul sau a fugit in America. El nu mai prezenta garantii morale, caci asa erau priviti in acele vremuri nenorociye ale comunismului toate neamurile celor care fugeau in occident.

Il stiam pe Andrei din studentie, ca fiind un tip de exceptie. Am devenit prieteni, desi eu eram ceva mai batran decat el. Am scris multe articole impreuna si am reusit sa ne cunoastem mai bine, incat reuseam impreuna cu ERmil MOSCOVICI sa gandim parti din articole care se imbinau perfect fara a mai fi nevoie sa muncim fara rost la a asigura omogenitatea materialului, caci el se nastea omogen de la inceput.

Dupa 1989 Andrei a plecat la o bursa in Franta si acolo de dorul baietelului sau s-a imbolnavit si nu s-a mai facut bine niciodata. Viata lui a luat o turnura groaznica de cand femeia lui a divortat. A trebuit sa plece la Cluj. Am tinut legatura, dar la un moment dat n-am mai auzit nimic despre Andrei. Dupa mult timp am aflat ca s-a stins din viata. Era foarte tanar. Mi-a parut nespus de rau ca am pierdut un prieten, asa cum in copilarie am pierdut pe Sanducu, cel care mi-a zis Nutu si zeci de ani n-am mai permios nimanui sa-mi zica astfel.

Andrei era un tip:

- destept,

- spontan,

- creativ,

- cult,

- profund,

- analitic,

- obiectiv,

ceea ce-i permitea sa realizeze constructii logice impecabile, care sa reziste la analize oricat de exigente ale celor care erau pusi sa verifice articolele pe care noi le trimeteam sa fie publicate in vremea comunismului la diferite reviste. Ori de cate ori ma gandesc la vremurile in care am scris articole cu Andrei, regret ca timpul nu a mai avut rabdare cu el si nu ne-a permis sa scriem acea carte pe care visam sa o scriem si al carui plan deja incepuseram sa-l facem. 

In zilele Revolutiei m-am dus acasa la Andrei sa lucram si am vazut cadavrele celor pe care revolutionarii pusesera placute cu cuvantul TERORIST, ca dupa ani si ani sa aflu ca erau ofiteri USLA ucisi nu din intamplare, ci pentru ca stiau de un dosar Corbu.

(05 ianuarie 2020)

CSIE'50 - Andrei GOGA, tânărul valoros

Este nedrept că despre Andrei GOGA trebuie să vorbesc la timpul trecut. Eu l-am considerat pe Andrei GOGA ca fiind del mai bun prieten al meu, deși era cu mult mai tânăr decât mine. Andrei provenea dintr-o familie deosebită, el fiind un tânăr cu o educație aleasă. Mi-a fost student și l-am apreciat pentru inteligența sa, pentru profunzimea gândirii sale și pentru capacitatea de a sintetiza în cuvinte puține lucruri deosebit de complexe, pe care el a știut să le prezinte cu maximă claritate. După terminarea Facultății de Planificare și Cibernetică Economică, Andrei a lucrat în cercetare și a revenit rapid în Catedra de Economie Politică. Ne întâlneam pe la învățământ politic sau pe la ședințele de partid unde mai ne ziceam câte un banc, de regulă foarte bun, pentru că Andrei avea și acest talent. Multe lucruri i s-au întâmplat lui Andrei și că era foarte deștept și că provenea de la Cibernetică, venind din rândurile unor elite pentru care matematica nu mai reprezenta un mister, așa cum se întâmpla cu unii dintre colegii lui, descriptiviști dogmatici proveniți din școala moscovită.

O întâmplare nefericită legată de plecarea unui cumnat de-al lui în USA a făcut ca Andrei să fie obligat să se transfere de la catedra de Economie Politică la catedra de Cibernetică Economică, deci să devenim colegi. Acolo l-am cunoscut eu și mai bine pe Andrei și am început o colaborare extraordinară, el fiind un economist extraordinar de fin și analitic, dar avea un condei nemaipomenit. Am scris și publicat nenumărate articole pe teme de informatică aplicată în întreprindere și pe probleme ale calității software privită din punct de vedere al teoriei economice moderne. Am rezonat la principiile de cercetare pe care mi le-a explicat marele Csaba FABIAN, cel cu doctorat la Universitatea din Bonn și care știa despre ce vorbește când prezenta cum se face cercetare adevărată în echipă, cu documentare, cu creativitate, adică, tot tacâmul, evitat cumva azi prin plagiat.

Ne stabileam o temă, ne documentam, căutam să facem și practică prin activitatea de la contractele din Centrul de Calcul și numai după aceea creionam un articol. La articol lucram când la mine acasă în Berceni, când în Drumul Taberei la el. Andrei era de o exigență ieșită din comun. El verifica modelele de o mie de ori. Cizela o frază până era mulțumit de cum suna. Mie mi-a plăcut să văd un om atât de aplecat spre a scoate un articol rotund, șlefuit și ori de câte ori apărea un articol pe care îl scriseserăm împreună eram sigur că vorbele despre respectivul articol vor fi de apreciere și chiar așa și erau, ceea ce mă bucura foarte mult.

A venit Revoluția din decembrie 1989 și Andrei, tânăr fiind și Revoluția fiind a tinerilor, s-a implicat foarte mult, speranțele lui fiind imense, căci a crezut în idealurile din acele luni și a făcut saltul pe care și l-a dorit, de a reveni în catedra de Economie Politică, pentru că el citise cartea lui SAMUELSON dar și alte cărți de fundamente ale economiei, care erau cu totul altceva decât acea economie ceaușistă dusă de unii până peste cotele vulgarității admise ale oricărui bun simț. A obținut o bursă în Franța, dar lucrurile au luat o turnură nefavorabilă din cauza problemelor de sănătate, pentru că fuseseră prea multe lovituri pe care Andrei le primise pe nedrept și cărora el a căutat să le facă față cu demnitate, dar care s-au reflectat în timp prin efecte dintre cele mai rele.

O situație limită l-a determinat să plece la Cluj și să lucreze tot în mediul academic vreo câțiva ani. Am ținut legătura un timp, dar la un moment dat s-a așternut tăcerea. Am intuit cum stau lucrurile și confirmarea mi-a venit de la un prieten comun. A fost vorba despre ceea ce n-aș fi vrut să aflu niciodată în legătură cu Andrei. A fost a doua lovitură pe care am primit-o în viață, prima fiind pe când aveam cinci ani și mergeam la grădiniță cu cel mai bun prieten al meu. M-a durut atunci, copil fiind și nu înțelegeam, m-a durut și când eram bărbat în toată firea, căci nici de această dată n-am priceput nimic despre cum sunt aranjate rosturile vieții pe pământ de pleacă cei buni.

De fiecare dată când am fost pus să-mi fac lista lucrărilor publicate și ajung la perioada în care am publicat cu Andrei articole în revistele de la noi, am o strângere de inimă. De multe ori am redeschis numerele din reviste și am reciti pasaje din ele, lucru pe care-l fac foarte rar, dar de fiecare dată rămân plăcut surprins de frumusețea unora dintre texte și gândul mă duce la excepționalul Andrei GOGA.

(24 august 2017)