Planificarea internă în facultăți și lipsa planificării la nivel macroeconomic

În vremurile când eu eram student, profesoara de economie politică a capitalismului vorbea despre haosul din economie din lipsa planificării la nivel național, în contradicție cu planificarea extrem de riguroasă din interiorul întreprinderilor. Profesoara mea spunea că numai economia socialistă rezolvă contradicția dintre planificarea riguroasă din întreprindere și haosul din economia națională, pentru că în economia socialistă există planificarea la nivel național și planificarea în interiorul întreprinderii și planul întreprinderii este rezultatul defalcării planului de la nivelul economiei naționale.

În facultăți se pornește de la:

- planurile de învățământ ale specializărilor facultății,

- numărul de cadre didactice cărora trebuie să li se asigure normele,

- fondurile alocate de minister,

- estimările numărului de candidați care ar veni la facultate,

- resursele estimate ale familiilor pentru studenții de la taxă.

Interesează puțin sau spre deloc capacitatea pieței forței de muncă de a absorbi absolvenții pregătiți, după terminarea studiilor. Numai așa se explică explozia apariției unor specializări, care atrag prin denumire și prin ambalajul frumos cu care sunt împachetate planurile de învățământ, dar care pregătesc specialiști care nu-și găsesc locuri de muncă în piața forței de muncă și sunt obligați să profeseze în domenii numai după ce termină cursuri de calificare de scurtă durată sau se califică la locul de muncă.

Există facultăți ceva mai ușoare, pe care tinerii le abordează pentru a avea certitudinea că obțin o diplomă, în speranța că vor profesa la un loc de muncă și vor fi asimilați cu ceva mai multă bunăvoință ca absolvenți de studii superioare. Există facultăți precum medicina, arhitectura, informatica, matematica, robotica, calculatoarele, contabilitatea, construcțiile, cibernetica, unde nivelul de dificultate este cu mult mai mare decât la alte specializări, dar efortul cerut determină o autoselecție a celor care le urmează, iar după absolvire, riscul de a nu lucra în profesia pentru care s-a pregătit absolventul este zero, totul depinzând de cel care dorește să lucreze în meseria pentru care și-a tocit coatele pe băncile facultății. La aceste facultăți numărul de locuri este redus pentru că este urmărită calitatea candidaților, condițiile de asigurare a procesului didactic, iar planificarea din interior depinde de resursele facultăților și nu de o așa-zisă nevoie socială imaginară, dictată de asigurarea unor salarii peste limitele  decenței acceptate. În cazul acestor facultăți există o discrepanță uriașă între ceea ce se planifică în interior și deficitul de absolvenți pe care economia reală îl resimte în mod concret, deși planificarea macroeconomică dacă ar exista, tot nu ar rezolva problema pe termen scurt, căci există autonomie universitară.


(02 august 2024) 

Importanța liceului

Așa cum stau lucrurile, liceul este poarta de intrare în facultate în condițiile în care nu mai există concurs de admitere la facultate și contează:
- media de absolvire a liceului,
- cunoștințele acumulate în liceu,
- caracteristicile intelectuale ale candidatului.
De aceea, în zilele noastre, liceul capătă o importanță cu totul specială și părinții urmăresc să orienteze copiii lor spre a da admitere la licee cât mai bune, deși acolo admiterea se face după media de la examenul național de capacitate de la sfârșitul clasei a VIII-a.

Facultatea apare doar ca o consecință firească a muncii depuse de elevul de liceu.

Dacă elevul de liceu a muncit serios, va opta pentru o facultate mai grea, cu pretenții mai mari și care-i oferă o meserie căutată mult pe piața muncii, iar satisfacțiile lui materiale și spirituale vor fi pe măsură.

Dacă elevul de liceu a tratat cu superficialitate disciplinele și a trecut prin cele patru sau cinci clase ca gâsca prin apă și nu s-au lipit prea multe de el, va perge către o facultate ușoară sau către o fabrică de diplome, dar să nu se aștepte ca de acolo să iasă cu o meserie. El va fi ca o frunză în bătaia vântului și va ocupa poziții pe piața muncii care nu au nicio legătură cu ceea ce a învățat în facultate, rămânându-i doar să se laude că are o facultate și punct.



(11 noiembrie 2023) 

Întrebări pentru concurenta cu videochat de la MIREASA sezonul 8

Este o concurentă la showul de televiziune MIREASA sezonul 8 care cu extrem de mare ușurință vorbește că a făcut videochat pe la 19 ani, dar că și după aceea a făcut o firmă și acum s-a retras din branșă. Ea spune că este asumată, că a făcut-o ca să câștige bani și multe alte explicații. Eu nu am intrat să plătesc pe Internet ca să privesc ce face o femeie la videochat, dar acum ajuns la 76 de ani, aș fi penibil să spun că ard de nerăbdare să aflu, dar cel mai bun lucru este s-o întreb pe concurentă ca să mă lămurească, pentru că vorbește cu o așa de mare detașare despre activitatea ei de acolo, încât întrebările mele sunt firești, necesare și mă vor lămuri dacă ea îmi va da răspunsuri convingătoare.

Întrebarea nr. 1: sesiunea de videochat se desfășura într-un amfiteatru de la Sorbona din Paris și participau studenți de la filosofie sau de la istoria artelor?

Întrebarea nr. 2: la sesiunea de videochat persoana era plătită să poarte discuții despre opera lui Martin HEIDEGGER sau să comenteze modul în care Andrew WILES a demonstrat marea teoremă a lui FERMAT?

Întrebarea nr. 3: sesiunea de videochat se derula cu invitați din mediul politic într-un studiou special amenajat pentru a dezbate necesitatea implementării referendumului referitoare la 300 de parlamentari?

Întrebarea nr. 4: în timpul sesiunii de videochat dialogurile dintre persoanele participante constau în recitarea din sonetele lui  PETRARCA sau ale lui SHAKESPEARE, cu luarea în discuție a calității traducerilor din volumele disponibile în bibliotecile de unde se făceau transmisiile?

Întrebarea nr. 5: sesiunea de videochat comenta marile panseuri emanate de politicienii români de-a lungul timpurilor, punând accent pe zicerea că iarna nu-i ca vara, de exemplu?

Sunt sigur că în lume există foarte mulți bărbați care plătesc bani grei pentru a întreține conversații pe teme de matematică, de mecanică cuantică, de robotică și de filosofie comparată cu distinsele și eruditele persoane din studiouri, fără a se plictisi nicio clipă și dorind să aprofundeze aceste chestiuni. Voi fi recunoscător dacă voi primi răspunsuri de la concurenta care a exersat misiunea de culturalizare a maselor prin videochat și va adăuga și alte teme cu mult mai actuale și mai complexe decât cele date de mine.


(07 septembrie 2023)

Facultățile grele sunt acelea care...

Peste tot în lume, există facultăți grele, care au programe de învățământ ce conțin discipline cu grad de complexitate foarte mare, care presupun ore de laborator, multe teste și examene cu rate de promovabilitate care abia dacă trec de 60%, nu datorită exigenței profesorilor și nici a lipsei de preocupări a studenților, ci datorită volumului de cunoștințe, a legăturilor dintre ele și mai ales a minimului de tipologii de probleme pe care studenții trebuie să le cunoască, minim care este considerabil de mare și de diferit.

La facultățile grele, curba lui GAUSS este atotputernică, întrucât ponderea celor cu note de peste 9,50 este de sub 10%, ponderea celor cu note între 9,00 și 9,49 este de cel mult 15%, cum tot atât de bine, ponderea celor cu note sub 5,00 este și ea de sub 10% căci studenții care urmează o facultate grea, au venit s-o și termine, nu să facă mișto, pe timpul și pe banii lor.

Facultatea grea nu este de nasul oricui. A urma o facultate grea înseamnă a fi în liceu nu un elev oarecare, ci un elev foarte bun. Proba cea mai bună pentru a pregăti o admitere la o facultate grea este aceea de a te prezenta la olimpiade la disciplinele de admitere de la facultatea grea și de a obține la olimpiade punctaje de trecere de la o fază la alta, până la faza națională. Un elev mediocru, de 7,00 ca medie, nu are nicio șansă să intre la o facultate grea, căci acolo media de admitere în cel mai rău caz este de peste 8,50. Au fost cazuri în care media 9,25 nu a fost deloc suficientă pentru a intra la o facultate grea pe locurile de la buget.

Pentru a crea premisele admiterii la o facultate grea, părinții au un rol absolut special. Ei trebuie să-și pregătească odrasla cu mare atenție, adică să-i insufle dorința de a învăța încă din școala elementară, fără ingerințe bizare în relația lor de părinți cu profesorii din școală. Ei trebuie să înțeleagă care sunt limitele copilului lor și dacă sunt realiști și-și dau seama că odrasla lor nu este de o facultate grea, s-o cotească în altă direcție cu grație, fără ca odrasla să simtă ce și cum. După școala elementară, părinții trebuie să țintească licee de top. Stai cu deștepți, te deștepți. Stai cu proști, te prostești. Acest proverb trebuie să-l știe orice părinte și trebuie să-l aplice. Orice cocoloșire a părintelui în ideea de a-l trimite pe copilul său la un liceu slab pentru a fi el acolo strălucitor, este o mare greșeală. Și la liceu, părintele trebuie să urmărească să fie odrasla lor într-o clasă foarte bună, adică să aibă elevi foarte buni, dar și profesori foarte buni.

Admiterea la o facultate grea se pregătește. Copilul trebuie să și-o dorească. Părinții trebuie să facă tot ce depinde de ei ca admiterea să nu fie un risc nepermis de mare, iar copilul să plătească acele costuri pe care părintele extravagant le-a impus, dar el ca părinte are buzunarele în care fluieră vântul. Copilul trebuie meditat și părintele trebuie să nu se lase dus de val în ceea ce privește meditatorii. El nu trebuie să-i îndoape cu bani, ci trebuie să plătească doar calitatea muncii lor și nu excesele lucrului la grămadă.

Facultatea grea, are admitere grea. Facultatea grea are sesiuni de examene grele, unde învățatul doar în sesiune, nu asigură nici 30 din volumul de cunoștințe ce trebuie acumulat. Studenții de la o facultate grea nu au timp să aibă și job part time. Tânărul absolvent de liceu, după ce trece de toate sesiunile de examene de la o facultate grea, este cu totul alt om. El știe o meserie și de a doua zi după ce susține lucrarea de licență el dacă merge în producție, face față cu brio.

Toată lumea știe care sunt facultățile grele din România. Nimeni nu-i va spune unui absolvent al unei facultăți de doi bani că nu-l angajează că știe că respectivul a trecut ca găsca prin apă prin anii de studii la respectiva facultate, ci îi va spune că-i mulțumește că s-a prezentat la interviu, dar să aștepte acasă, că va fi contactat. Absolventul unei facultăți grele este așteptat cu brațele deschise pe piața muncii și pentru el se va găsi imediat un loc. De nenumărate ori am văzut angajatori care așteptau la ușile unde avea loc examen de licență și imediat ce un absolvent ieșea de la examen, era abordat pentru a fi angajat.

(10 august 2022)

Mobilizare sau mobilezare

De vreo douăzeci și ceva de ani a apărut telefonul mobil. Acum se zice:

- dă-mi mobilul,

- aplicații mobile,

- folosirea mobilului,

- telegonia mobilă,

- comanda de pe mobil,

- informarea cu mobilul,

ceea ce arată că acest micuț echipament care este telefonul mobil, a intrat în viața noastră ireversibil, eficient și mai ales drăguș, cu voioșie și alert.

Noi folosim cuvintele informatică și informatizare. Cu primul definim un domeniu, cu al doilea definim procesele prin care informatica pătrunde în societate, în economie, în tehnică, în medicină, pentru a da soluții flosind computere, cu beneficii maxime pentru oameni.

Noi folosim cuvintele cibernetică și ciberneticare. Cu primul definim un domeniu, cu al doilea definim procesele prin care cibernetica pătrunde în societate, în economie, în tehnică, în medicină, pentru a da soluții flosind modelele și principiile cibernetice, cu beneficii maxime pentru oameni.

Noi folosim cuvintele roboți, robotică  și robotizare. Cu primul definim echipamente complexe, cu al doilea definim un domeniu tehnic ultramodern iar cu al treilea definim procesele prin care robotica pătrunde în societate, în economie, în tehnică, în medicină, pentru a da soluții flosind roboții și principiile roboticii, cu beneficii maxime pentru oameni.

Noi folosim telefonul mobil pentru a discuta cu prieteni, cu rude, cu oficiali de oriunde ne-am afla, dar și pentru a face plăți, pentru a face tot felul de tranzacții, pentru a trimite scrisori pe poșta electronică, pentru a face poze, pentru a viziona filme. Dacă pe vremuri de la cuvântul mobil a derivat cuvântul mobilizare pe care îl găsim în dex cu semnificația cunoscută de toată lumea, este greu de inventat cuvântul mobilică așa cum este informatică, cibernetică sau matematică, deși un echivalent ar fi dinamică. Totuși cred că pentru telefonul mobil se potrivește procesul de mobilezare, adică de penetrare a facilităților pe care le oferă telefonia mobilă în economie, în tehnică, în știință, în medicină. Așa cum există cuvântul sponsor care spune totul și care nu prea este de înlocuit fără a deveni ridicoli, tot așa cred că este corect să zicem mobilezare pentru tot ce se dezvoltă în jurul telefonului mobil, folosind resursele acestuia. Deci, există cu vântul mobil pentru a defini mai pe scutătură telefonul mobil. Va exista cuvântul mobilezare pentru a defini toate procesele în care telefonul mobil este folosit ca instrument pentru a soluționa probleme concrete de la distanță, doar printr-o apăsare de buton. Deja există așa ceva. 

Se deschide ușa de la garaj cu telefonul mobil.

Se fac tranzacții pe bursă cu telefonul mobil.

Se fac plăți de facturi în mod curent cu telefonul mobil.

Se stinge lumina în casă cu telefonul mobil.

Se trimit e-mailuri de pe telefonul mobil.

Cu siguranță că viitorul ne va rezerva multe alte surprize în care telefonul mobil dacă nu este chiar piesa principală, este elementul cheie care va fi parte dintr-un flux extrem de complicat, mobilezarea fiind inclusă alături de informatizare, cibernetizare și de robotizare într-o construcție extrem de complexă, dar până la urmă revoluționară pentru specia umană. 

(06 martie 2018)