Știam de la rude despre grozăviile din închisorile comuniste, despre nenorocirile de la stuf din Deltă și despre ororile de la canal. Oamenii nu intrau în detalii că erau prea recente și prea dureroase momentele în care amintirile erau răscolite. Când l-am văzut pe Octav BJOZA, omul cu părul complet alb povestind ceea ce a trăit, mi-au revenit în minte privirile triste ale rudelor mele care mi-au tulburat adolescența. În momentul în care prezidentul Klaus IOHANNIS l-a decorat am crezut că se face dreptate. Nu știam că Octav BJOZA era subsecretar de stat. Știu că nenumărați liberali și-au lăsat oasele prin temnițele comuniste. Nu i-am văzut pe mulți dintre ei nici în anii 90, nici prin 2000 și nici acum, căci tinerii liberali cotropiți de pdeliștii lui BĂSE, îi acoperă. Dacă prin decretul din 1964 al lui DEJ au fost eliberați deținuții politici și dacă printre ei se aflau tineri de 30 de ani, cu siguranță aceștia acum sunt oameni trecuți de 87 de ani, dar în niciun caz nu sunt sub 75 de ani, care or mai trăi dintre ei.
Mă așteptam ca după eliberarea din funcția de subsecretar de stat a lui Octav BJOZA să fie emis un decret în care un mare liberal, fost deținut politic recunoscut de întreaga țară, inclusiv din filmul Memorialul durerii al Luciei HOSSU LONGIN, să fie numit pe aceeași funcție, arătând lumii că se continuă să se facă dreptate, înlocuind un fost deținut politic cu un alt fost deținut politic. N-ar mai fi fost necesare nici liste de susținere, căci dacă bulgărele de zăpadă a luat-o la vale nu se mai oprește.
N-a fost să fie.
(18 martie 2021)
