Showing posts with label SEI. Show all posts
Showing posts with label SEI. Show all posts

Friday, December 13, 2024

Cine este Vasile RĂILEANU?

Întâi de toate, pe Vasile RĂILEANU l-am cunoscut acum multe zeci de ani, pe când și el și eu eram asistenți universitari, mai precis, tineri asistenți universitari. De când l-am întâlnit pe foarte tânărul asistent universitar Vasile RĂILEANU, mi-am dat seama că am în față un om valoros, cu dragoste de carte, perseverent, aplecat pe problemele de contabilitate.
Vasile RĂILEANU este absolvent al Facultății de Contabilitate din ASE, promoția 1978. Vasile RĂILEANU a urcat toate treptele carierei didactice, fiind asistent universitar - 1981, lector universitar - 1990, conferențiar universitar - 1998 și profesor universitar - 1999.
Vasile RĂILEANU și-a susținutcu succes 
la vârsta de 43 ani, în anul 1997 teza de doctorat de 221 pagini, intitulată Mecanisme și functionalități privind contabilitatea întreprinderii de construcții-montaj, sub coordonarea marelui profesor universitar Alexandru GHEORGHIU. Peste ani el însuși a devenit conducător științific de doctorat și a coordonat tezele unor tineri doctoranzi și aici numesc pe Nicoleta PAVEL, Mihaela BĂCANU, Lumba Flavio MUCOMO, Elena STANCIU, Ionela IVAN, Iulian Vasile SĂVULESCU, Cristina MANEA, Florin BĂLESCU, dar și mulți alții.
Vasile RĂILEANU aeste acum un profesor universitar renumit, care și-a construit notorietatea prin muncă asiduă, cu dăruire, pasiune și cu foarte multă sudoare, căci știința contabilității este grea, cu multe ascunzișuri, cu multe finețuri și cu multe capcane, cu suișuri și coborâșuri și numai un om deosebit de perseverent are capacitatea de a depăși obstacolele pe care știința contabilității, prin realitățile crude pe care i le dezvăluie le va face față, dacă și numai dacă acesta are un caracter puternic și forța de a se ridica deasupra vremurilor prin calitatea soluțiilor pe care le oferă acelor probleme ce-i apar instantaneu de unde nimeni nu se așteaptă. 
Vasile RĂILEANU a scris multe cărți, dintre care enumer aici Proiectarea sistemelor informatice - 1989 cu un colectiv coordonat de Ioan ROȘCA, Contabilitate : sistem si mecanisme - 1998,  Contabilitatea și fiscalitatea întreprinderii  - 1995 împreună cu Mihai RISTEA și Lavinia OLIMID, Ingineria sistemului contabil - 1998, Informație, analiză și decizie în contabilitate - 1998, Proiecte economice. Modul contabilitate - 2003 împreună cu Marcel VULPOI, dar și multe, foarte multe altele.
Prin anii 2005 și 2006 pe când lucram în Ministerul Educației și coordonam un proiect de peste 110 milioane de dolari, l-am solicitat pe profesorul universitar Vasile RĂILEANU să facă audit la condițiile în care se făcuse contractul de leasing, el fiind unul dintre auditorii recunoscuți în acest domeniu și analiza făcută, dar mai ales concluziile la care a ajuns și textul pe care l-a semnat au fost deosebit de valoroase încât toate nelămuririle care planau asupra problemei au fost lămurite și subiectul s-a închis deși înainte erau extrem de mulți cârcotași deosebit de vocali, dar de un amatorism dezarmant.
Vasile RĂILEANU este un mare specialist în domeniul contabilității, un om care s-a ridicat prin muncă, prin calitățile pe care i le-a dat Dumnezeu și care a evoluat prin perseverența și tenacitatea pe care tot Dumnezeu i le-a dat, iar el a știut să le folosească pentru a deveni ceea ce  a reușit cu brio să devină, pentru a căpăta respectul colegilor, al studenților și al tuturor celor care l-au cunoscut.

(14 decembrie  2024)

Saturday, June 17, 2023

De ce s-a prăbușit școala românească după 1989?

Școala românească înainte de 1989 însemna:
- sistem centralizat comunist,
- număr de ore fix pe săptămână,
- profesori înrolați politic,
- organizație de pionieri,
- disciplină comunistă,
- sistem de notare comunist,
- obligativitatea frecvenței,
- obligații cât cuprinde,
- drepturi la limită,
- reguli stricte la angajarea în muncă,
- conducerea de către partid.
După 22 Decembrie 1989 o dată cu venirea democrației în România și școala a suferit o serie de  transformări, din care enumer aici:
- apariția grevelor la profesori și la elevi,
- dezvoltarea învățământului privat,
- apariția pieței muncii,
- schimbarea criteriilor la angajare,
- au apărut drepturile elevilor,
- a dispărut organizația de pionieri,
- profesorii au și ei drepturile lor,
- s-au dezvoltat manualele alternative,
- cererea și oferta și-a făcut loc peste tot,
- s-au diversificat tipurile de licee,
- admiterea se face centralizat,
- examenul de bac se face centralizat,
- au apărut analfabeții funcționali,
- a crescut la cote alarmante abandonul școlar,
- se câștigă mulți bani din munci care nu presupun studii,
- numărul orelor pe săptămână a scăzut,
- oamenii au drept să facă și servici și școală.
Toate modificările au interpretări originale, mioritice, ceea ce au dus la scăderea calității actului educațional, căci oamenii au alte obiective, decât cele de a învăța, de a obține note mari, căci există munci de unde se câștigă foarte bine fără a avea specializări înalte. Faptul că în educație provizoratul prin suplinitori depășește 30% din personalul didactic, arată că preocuparea pentru calitate are cote minime acum. Scandalurile care se țin lanț în zona doctoratelor, arată că școala românească nu este în stare să-și gestioneze calitatea actului educațional.  Inexistența criteriilor de ierarhizare valorică reală a școlilor și a profesorilor au dus în derizoriu actul educațional.

(17 iunie 2023)

Friday, March 10, 2023

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ștefan MORCOV

 În anul 2005 când am venit la ministerul educației și am avut o colaborare cu firma SIVECO, am avut ocazia să-l cunosc pe tânărul informatician Ștefan MORCOV.
La viața mea am auzit pe foarte mulți vorbind despre e-LEARNING, dar nimeni nu a reușit să mă convingă de faptul că ar fi înțeles corect ceea ce înseamnă acest concept. La un simpozion de la IPB era un nene care vorbea foarte mișto deswpre e-LEARNING, ca la carte și care a încercat să mă pună la punct că nu știam eu definiția dată de UE acestui concept, definiție pe acre el o turuia ca o moară stricată. Când l-am rugat să-mi spună dacă el are o aplicație, un curs, o lucrare de laborator 100% de e-LEARNING a dat-o-n bâlbă, dar ca el erau și încă sunt foarte mulți.
Singurul care m-a convins că știe cu adevărat ce este e-LEARNING este Ștefan MORCOV. Am discutat cu el destul de mult fără să spun ce cred eu că este e-LEARNING, dar ceea ce explica el, se suprapunea destul de mult cu ceea ce credeam eu că este e-LEARNIG. Am căzut de acord că lecțiile livrate de SIVECO în contul proiectului de care ne ocupam noi pentru informatizarea sistemului educațional SEI sunt doar elemente de început, că mai este cale lungă până la a se ajunge la adevăratul e-LEARNING și că cine vrea să facă cu adevărat ceva de e-LEARNING trebuie să scoată din buzunar banul gros și să plătească, pentru că nimic nu este gratis.
Am urmărit evoluția lui Ștefan MORCOV și m-a impresionat faptul că este un tânăr dedicat muncii acesteia de a dezvolta proiecte pentru educație. Aș fi tare bucuros să văd acum, după 18 ani ce a mai făcut el în zona aceasta și am certitudinea că având o bază sănătoasă, rezultatele nu pot fi decât excelente.




(10 martie 2023)

Wednesday, March 11, 2020

e-Learning-ul salvator, dacă...

Acum vreo 15 ani, la sfârșitul guvernării sale Adrian NĂSTASE a semnat realizarea unei investiții de peste 110 milioane de dolari pentru implementarea SEI - Sistemul Educațional Informatizat, un proiect realizat de SIVECO împreună cu alte companii private, folosind cele mai bune resurse, adică software și calculatoare de top. Programul a demarat greu, cu finanțare germană, dar a evoluat sub presiunea finanțării care era cu condiții extrem de dure.
Acolo s-au realizat:
- peste 19.000 de laboratoare în școli și licee,
- peste 4.500 de lecții multimedia,
- instruirea profesorilor,
- lucru numai pe bază de licențe.
Așa ceva s-a întâmplat atunci și a fost începutul, adică era bine să spun acum doar începutul, dacă și numai dacă programul investițional ar fi fost continuat în același ritm, ceea ce nu s-a întâmplat.
Investiții s-au mai făcut și nu neglijabile, numai că nu au avut la bază o strategie care să adâncească procesul de instruire asistată de calculator a elevilor, obținându-se nu evoluție, ci stagnare, din moment ce miercuri 11 martie când s-a întrerupt activitatea în școli și licee nu s-a rostit niciodată cuvântul e-Learning, adică să se spună că elevii:
- stau acasă,
- accesează lecții online,
- studiază individual asistați,
- rezolvă asistați teme,
- sunt evaluați,
deci se contină coala ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Statului i-ar fi revenit numai sarcina să ofere facilități legate de realizarea conexiunilor Wi-Fi, prin sprijin de natură financiară mai ales în zonele unde acest lucru este dificil de realizat.
Faptul că stagnarea din e-Learning este aceeași ca stagnarea din întreaga societate românească, arată că realitatea se răzbună pe cei care nu au o strategie și care-și fură căciula singuri.
Noi avem o vorbă: dă, Doamne, mintea românului de pe urmă! Măcar dacă s-ar învăța ceva din această situație nefavorabilă, situație care dacă era gestionată ca lumea, totul ar fi fost OK. Înțeleg prin gestionare nu neapărat dotarea cu calculatoare a școlilor, ci realizarea de software adecvat și de instruirea profesorilor pentru a realizat lecții și pentru a face evaluarea online în sistem videoconferință complexă a elevilor, dar și pentru implementarea de componente bazate pe AI destinate evaluării elevlior altfel decât prin teste grilă, despre care și copiii de țâță știu că sunt general valabile, dar la noi inaplicabile în învățământul preuniversitar în regim online, mai ales când elevii sunt dispersați la casele lor, pe motive de suspicionare că părinții le rezolvă temele, deși elemente de siguranță ar fi nenumărate prin amplasarea a două camere de supraveghere dar și altele la fel de eficiente.


(12 martie 2020)

Wednesday, May 10, 2017

Milionul de laptopuri

Am mai spus și o repet: în societate organul crează funcția și nu este ca în biologie unde s-ar zice că funcția crează organul, după Carl von Linné.
Vin cu un exemplu.
Prin anul 2005 s-a prezentat la mine pe când eram director la Direcția de Informatizare și Personal din Ministerul Educației și cercetării, profesorul pensionar M.P. cu propunerea de a lansa un program susținut de profesorul  Nicholas Negropontede la MIT, de înzestrare a învățământului gimnazial și liceal de la noi cu 1.000.000 de laptopuri de 100 USD bucata. Mi s-a explicat că în Brazilia, China și India acest program național finanțat de guvernele țărilor respective a funcționat.
Se făcea u mare eroare și anume, nu se ținea seama de faptul că Brazilia are o populație de 202.768.562 locuitori, China are o populație de 1.350.695.000 locuitor, India are o populație de 1.330.000.000 locuitori, în timp de România are o populație de 20.121.641, adică de cel puțin 10 ori mai mică decât Brazilia și de 60 de ori mai mică decât India și China. Înseamnă că milionul de laptopuri funcționează cu totul  diferit acolo în comparație cu populația de la noi, mai ales că PIB-ul pe cap de locuitpr arată cu totul altfel la ei decât la noi și tot așa se pune problema și cu semnificația unui laptop la elevul de la noi și, respectiv, la elevul brazilian, chinez sau indian.
Ca lucrurile să fie clare, am propus și s-a întrunit o comisie formată din cei mai tari profesori de calculatoare din Ro care a analizat această problemă pentru a se lua o decizie corectă legată de a achizițional cele 1.000.000 de laptopuri la 100 USD bucata, adică un efort de 100.000.000 USD pentru statul român și a rezultat că nu este oportună o astfel de investiție pentru că:
- exista deja programul de 200 euro pentru calculatoare la elevi cu venituri mici;
- tehnic folosirea în clase este imposibilă din cauza firelor de alimentare;
- fiabilitatea ar face ca 30% să fie în reparații ceea ce presupune service imens;
- costurile ascunse sunt mult mai mari decât cei 100 USD per bucată.
Răspunsul a fost convingător și acest program nu a fost implementat. Era rezonabil ca statul să sprijine cu 300 - 400 euro familiile pentru a achiziționa laptopuri performante, părinții venind și ei cu niște sume. Sunt sigur că impunând accesul la acest program a familiilor sărace, dar cu oarece venituri, nu ar mai fi existat familii cu venituri zero, așa cum se demonstra la programul 200 euro, ci lucrurile ar fi luat o cu totul altă întorsătură. Formula nu a fost agreată, pentru că se stricau niște jocuri, căci dacă laptopul ar fi costat nu 100 USD, ci 97 USD și programul ar fi prevăzut 120 USD din mărinimia condeiului, diferența...


(11 mai 2017)

Saturday, April 2, 2016

Șantajul de presă

Tor ceea ce scriu, sunt lucruri trăite de mine, nu sunt rezultatul unei imaginații, deși sunt lucruri foarte bolnăvicioase.

  • O copilă foarte obraznică de la un ziar aflat acum în moarte clinică și umplut de bubele purulente, aproape cu miros pestilențial ale corupției, a dat buzna la mine în birou. A zis ea ceva acolo dar i-am cerut să se legitimeze. A devenit obraznică cea de la EvZ. Am pus-o pe secretară să facă legătura cu un șef al ei de la ziar. Am discutat cu ăla și mi-a cerut să i-o dau la telefon. Am zis să-l sune de la telefonul public de la parter, să se mămurească și să vină pe cale ofocială. Tot oficial îî voi răspunde și eu. Muierușca nu s-a potolit, căuta să mă prindă cu afirmații. Politicos i-am cerut să mă întrebe orice, dar în scris. Eu îi voi răspunde tot în scris. Eram asistat de un foarte bun avocat. Și-a dat seama că nu prea are loc de întors și a virat.
  • Foarte mulți sugeau de la un contract al lui SIVECO cu MEC, ceva despre informatizarea învățământului preuniversitar. Așa că veneau băieții și fetițele cu tot felul de întrebări capcană. I-am strâns pe totți  și i-am anunțat delicat, suav și mai ales cu grașie că voi pune pe site textul contractului. Din ziua postării n-a mai apărut picioruș de șantajist la ușa biroului meu. Chestia cu băgatu-n vcerneală, nu este o vorbă-n vânt și s-a văzut cum din șantaje se fac averi uriașe în presa scrisă. Se cumpără ziare ca instituții, dar cu costuri, uneori plata este în zilele care nu se mai numără, pe un drum spre Ploiești.
  • Cel mai rău lucru este să discute omul cu un așa-zis jurnalist la telefonul mobil. Fără creirul la mine într-o zi, am fost sunat de un troglodit de la Adevărul, am discutat cu el civilizat. Mi-a pus întrebări, i-am răspuns. Politicoasă javra mi-a mulțumit. Când a doua zi am citit ziarul, m-am luat cu mâinile de păr. Una zisesem eu, alta se publicase. L-am contactat pe celbrul CTP, despre care din acea clipă am avut eca mai proastă părere. I-am zis ce și cum. Mă așteptam ca de la înălțimea sa de mare editorialist să spună niște lucruri dacă nu inteligente, măcar convingătoare. Nu s-a întâmplat. Când m-a solicitat să particip la Hotelul Flora al lui Copos la un seminar despre SEI, făcut de o fundație cu participarea lui Corina Drăgotescu, i-am zis pas. A intervenit, a recunoscut unde trebuie ca s-a greșit. Mânjitura a rămas.
Presa scrisă nu mai este muribundă. Presa scrisă a murit. Trăiască ziarele online!
Concluzie: presa are în ea neprofesionalism și șantaj cât cuprinde. Dovezile sunt la tot pasul. De                  aceea a și murit presa scrisă și nu va reînvia niciodată.

(02 aprilie 2016)