#RESPECT: digitalizarea = standardizare

Lumea se sperie de standardizare, dar un standard reprezintă un set de reguli care asigură ca un produs sau un proces să  aibă asigurat acel nivel de calitate care să-l facă să satisfacă exigențele în utilizare, de cei care au plătit un preț pentru a intra în posesia produsului sau pentru a beneficia de serviciul pentru care au plătit niște bani și de la acre au așteptări care se adeveresc a fi realizate.

dacă intrăm acum pe portalurile ministerelor, ale liceelor, ale universităților, ale băncilor din spațiul mioritic vedem că fiecare portal are:

- o structură originală,

- un vocabular particular,

- arborescența lui unică,

- mod original de traversare,

- căutare proprie,

- lipsă arhiva,

- nivel de completitudine limitat,

- fluxuri irepetabile.

Era normal și firesc pentru portalurile care se referă la entități de același fel, ca oamenii să se așeze la o aceeași masă, să discute și să cadă de acord la o structură unică, la un vocabular unic, la dispunere unică a butoanelor, la modalități comune de a accesa articolele, așa fel încât o persoană care merge prin portalurile entităților omogene, să se orienteze rapid, căci de la o entitate la alta nu apar diferențe semnificative, standardizarea fiind prezentă și operrațională. Există mii de posibilități de a personaliza un portal, dar esențială este structura și eficiența cu care cetățenii se orientează în a găsi ceea ce caută printr-un număr cât mai mic de clickuri.



(13 iulie 2023)

Nudismul sugerat și nudismul explicit la culturiști

Culturiștii sunt persoane care au reușit să dezvolte elemente de performanță care se regăsesc în:
- forma corpului,
- dezvoltarea masei musculare, 
- definirea și separarea categoriilor de grupe de mușchi,
- realizarea de postări în poziții impuse în concursuri,
- crearea de poziții artistice care reliefează armonia corpului,
- crearea de postări în condiții de încordare a mușchilor,
- obținerea de efecte speciale prin folosirea bronzului.

Pornind de la sculpturile antice, dar și de la sculpturile Renașterii, culturiștii au ajuns la nivelul la care au apariții de-a dreptul sculpturale, atât în condițiile impuse de concursuri, cât și prin abordări mai diferite, care lasă să se vadă ceva mai mult din corpul lor, decât în competiții, fără însă a promova nudismul explicit, ci este vorba de aparițiile nudismului sugerat, care nu duce spre curiozități, ci scot în evidență exact ceea ce atât culturismul, cât și fotograful doresc să arate din nivelul de performanță la care s-a ajuns. este vorba de a face o trecere de la statuile de marmură, care împânzesc marile orașe și marile muzee, spre fotografii color ale unor persoane, în ipostaze aproape similare, dar care doar lasă la vedere ceea ce este de văzut, fără a se trece într-o altă zonă, care excede fotografiei artistice și duce spre zona porno, pe care nu și-o dorește nimeni, dacă obiectivul urmărit este fotografia artistică.

Nudismul sugerat este foarte apropiat de arta fotografică. În filmele pentru cei mai mari de 18 ani care rulează pe ecranele cinematografelor sau ale televizoarelor, nu neapărat după ora 24, apar scene de sex ne-explicite, ci sunt elemente care sugerează și-l lasă pe spectator sau telespectator să-și imagineze continuarea. Și fotografiile cu culturiști ale nudismului sugerat prezintă părți ale corpului care reprezintă detalii importante, de regulă acoperite de lenjeria intimă, dar care nu au nicio legătură cu partea strict sexuală a persoanei fotografiate. Ceea ce este permis în fotografiile porno, în fotografiile cu nuduri sugerate nu este permis și fotografii știu să realizeze acele unghiuri care asigură exact obținerea expunerii care este definitorie pentru fotografia artistică. Abordările facile sunt cele mai numeroase, căci nu sunt mulți cei care dețin tainele artei fotografice, care știu să exprime tot felul de stări și de trăiri, doar din jocul de lumini de pe corpul plin de mușchi încordați ai unui culturist. Dacă ar fi o treabă simplă, cu siguranță ar face-o toată lumea. Numai că e o treabă extrem de complicată. Unii au crezut că apariția fotografiei digitale color, a simplificat mult problema. Nu a fost așa, pentru că asemeni tuburilor de culori în ulei, ele sunt în toate magazinele, numai că doar cei cu har le cumpără și le pun pe pânză obținând acele tablouri care ne încântă azi, exact cum ne-au încântat pe vremuri pânzele lui GRIGORESCU, LUCHIAN, ABDREESCU, TONIZA, BABA, GHIAȚĂ, DĂRÂNGĂ, POPESCU-NEGRENI. Culoarea în fotografie crește dificultatea de expresie, mai ales că la culturiști bronzul dat pe piele impune folosirea unei lumini de mare intensitate și nu oricine știe dintre fotografi să jongleze cu așa ceva, mai ales când este vorba de lumina artificială  din sala de concurs.

Nudismul explicit se îndepărtează de arta fotografică pentru că adâncește curiozitatea privitorului spre părți ale corpului care nu au nicio legătură cu performanța sportivului, ci cu dotarea făcută de natură a

extremităților unde antrenamentul la sală nu are niciun efect. 

Există foarte multe portaluri care prezintă corpurile unor culturiști din față sau din profil, nuduri, fără a fi fotografii artistice, pentru că fotografii care le realizează nu sunt nici pe departe artiști, ci banali fotografi, care se folosesc de performanțele aparatelor de fotografiat de ultimă generație pentru a surprinde elementele în mod  cât mai natural. Ei nu dețin cunoștințele artiștilor fotografi care știu să se folosească chiar și de lumina soarelui pentru a obține contururile cele mai potrivite ale corpurilor cu mușchii încordați, dar care caută să obțină transmiterea de emoție, pe care numai artiștii știu să o surprindă.

Portalurile cu nuduri explicite ale culturiștilor sunt pretutindeni și unii sportivi care devin subiecte în fotografiile postate acolo, chiar cred că au dat marea lovitură din moment ce încheie contracte care numai aparent sunt avantajoase. În realitate, sumele pe care le obțin sunt mult prea mici în raport cu prejudiciul de imagine, atunci când se trece de la activitatea de culturist în competiții, la activități ale oamenilor obișnuiți. Chiar dacă se folosesc pseudonime sau să le zicem nume de scenă, sunt suficiente elemente de identificare și cine are un pic de răbdare să caute, găsește și face mare zarvă când găsește câte ceva. Românului îi face mare plăcere să pună goarna la gură și mai ales să arate cu degetul pe bărbatul care s-a lăsat de mult de a fotografia nud explicit, care acum are o familie, un serviciu și o poziție respectabilă. Arătatul cu degetul nu-i face bine celui în cauză și consider că este bine ca fiecare dintre cei tentați să posteze fotografii de acest fel, să gândească de 100 de ori, căci peste ani și ani, micile teribilisme ale tinereții, îi vor exploda în față într-o manieră extrem de zgomotoasă, cu efecte devastatoare. Societatea, deși este ea însăși bântuită de tot felul de angoase, când este vorba de alții, pozează într-o parte deosebit de imaculată și cei destul de murdari, mitraliază pe cei fără apărare, doar pentru că la un moment dat și-au expus corpul plin de mușchi foarte bine reliefați sub lumina reflectoarelor, mai mult decât trebuie.

Faptul că fotografiile migrează în mediul online necontrolat duce la imposibilitatea gestionării lor, deci la creșterea dificultății de a le șterge, iar trecutul nebulos, se comportă ca un pietroi legat de piciorul celui care a crezut că se va îmbogăți de pe urma unor fotografii deșucheate, iar peste ani culturistul își va căra trecutul așa cum un pușcăriaș își târăște lanțurile prin țărâna care se ridică până la cer.



(25 ianuarie 2023)

Lipsa de generozitate a teatrelor în pandemie

Metropolitan House Opera a avut o inițiativă extraordinară pe toată durata pandemiei crunte. A oferit seară de seară aproape un an și jumătate câte unul dintre cele mai bune spectacole. Trebuia doar să se intre pe adresa de Internet a MET și se accesa direct, fără niciun artificiu pe durata a 24 de ore pentru a cuprinde tot globul pământesc, unul din spectacolele anunțate cu o săptămână în urmă cel puțin.

În țărișoara noastră scumpă, deși teatrele stau cu mâna întinsă la buget, nu s-au sinchisit în afară de Opera Națională din Iași care a procedat la fel ca și MET, să ne ofere dintre producțiile lor. Mă așteptam ca Teatrul Bulandra pentru acre am o plăcere enormă să văd vechi reluări înregistrate să facă gestul, dar n-a făcut-o. Multe teatre aveau modalități întortocheate de a accesa câte ceva. În pandemie, doar că m-a anunțat cineva, am văzut piesa Regina mamă cu Olga TUDORACHE. În rest, n-am prea văzut nimic din Ro. Nu am suferit, căci între un spectacol răsuflat de la Opera Națională București și o capodoperă de la MET, evident, îmi consumam timpul cu capodopera.

Teatrele de la noi nu conștientizează nici acum în ceasul al XII-lea că pe Internet se găsesc miliarde de postări. Vreau ceva, intru pe Internet, dau cuvinte cheie și găsesc o listă de variante cu ceea ce caut. Avantajul este că plătesc doar un abonament și primesc exact ceea ce vreau. Dacă teatrele ar conștientiza pericolul în care se află, nu ar mai fi așa de reticente la a oferi spectatorilor virtuali lucruri extrem de valoroase, pentru a fi atractive. 

Am intrat în ultimul timp pe portalurile unor teatre și am văzut liste cu personal care deservesc scena, adică să zicem actori, care nu apar la televiziuni, dar care joacă. Este foarte dificil să mergi la un teatru să vezi o piesă unde joacă doar niște iluștri anonimi. Biletul nu are cost mare, dar ca să ajungi la teatru pierzi 45 minute, ca să ajungi acasă pierzi alte 45 de minute. Deci o oră și jumătate e doar drumul. Acum, când timpul nostru este drămuit, trebuie să te gândești de două ori până să cumperi bilet pe Internet.

Deplâng lipsa de empatie a teatrelor cu publicul pe perioada pandemiei, în condițiile în care deși nu au jucat, actorii și-au primit salariile de la stat, fără ca teatrele lor să ofere nimic publicului. Era normal și obligatoriu să fie urcate pe poprtaluri pentru câteva zile piese înregistrate și digitalizate. Nu s-a făcut așa ceva și e regretabil. De aceea eu îi tratez cu indiferență și pe actorii și pe directorii de teatre care m-au ignorat pe mine atunci când am avut nevoie de ei. Bine că nu am depins de ei, bine că am avut spectacole de la MET și a fost și mai bine că am găsit pe Internet tot ceea ce mi-am dorit.

(23 decembrie 2021)