Isteria sparanghelului

Acum e mare tărăboi că pleacă forța de muncă din Ro spre Germania la cules sparanghel.

Ei pleacă, nu vin și nu văd de ce ar trebui să fie atâta neliniște în legătură cu contribuția lor la pandemie, căci ei pleacă, deci nu influențează nimic la noi.

Dacă în țară li s-ar oferi de muncă și salarii de 1.000 de euro aș mai zice, dar:

- nu li se oferă nimic,

- nici câștiguri nu vor avea,

- nici perspective de a munci nu au.

Deci, mi se pare nejustificată abordarea ieftină a jurnaliștilor și așa-zișilor patrioți care depllâng că ne pleacă românașii noștri în țări străine, de parcă de plăcere pleacă bieții oameni.

În opinia mea, fiecare om care pleacă la muncă în Germania înseamnă:

- o gură mai puțin de hrănit cu nimic aici,

- mai mulți membri ai familiilor care vor avea păpică,

- oameni care deja s-au format cu munca cinstită,

- mai puțini care vor cere ajutor social.

Dacă ar exista culturi de oarece aici și acel oarece s-ar exporta pe valută adevărată și patronii de la noi n-ar fi atât de lacomi încât să le dea salarii mizerab ile muncitorilor, așa cum fac ei acum,  m-aș fi urcat și eu cu picioarele pe pereți. Cum nu au ce face aici, oamenii zdraveni, cu dorință de a munci și de a câștiga, să plece acolo unde e de muncă și unde munca lor este bine plătită.

(12 aprilie 2020)

A plecat și Ludovic ORBAN

În managementl politic se vorbește mult despre optim.

Există momentul optim.

Există perioada optimă.

Există persoana cu șanse optime.

Există strategia optimă.

Există soluția optimă.

După cum merg lucrurile în politica dâmbovițeană, lumea nici nu a auzit de optim, nici nu gândește în termenii optimizării poziționării sau avantajelor și totul decurge ca și cum s-ar merge absolut la întâmplare.

Pentru a se face ceea ce se dorește a fi făcut, managementul politic arată că trebuie:

- construit un model,

- identifications un algoritm,

- obținerea soluției optime,

- efectuarea calculului de eficiență.

Nu este borna de un model matematic, ci de un model procedural, de complexitate redusă, care dă totuși soluție cu probabilitate de realizare suficient de bună pentru a fi luat în considerare. Ceea ce s-a întâmplat cu căderea guvernelor DĂNCILĂ și ORBAN arată că nimic din știința modernă nu funcționează pe malurile Dâmboviței.

A plecat și Victor ORBAN. Ceea ce va urma, va arăta că pe tabla de șah piesele sunt așezate haotic, nerelevant, iar jucătorii sunt atât de slabi încât un copil de 7 ani cu experiență redusă în șah îi face șah-mat într-un număr foarte restrâns de mutări. Vin în sprijinul acestor afirmații dorința subită a unuia care n-a trecut pragul la europarlamentare de a fi candidat la prezidențiale, iar pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat în 4 februarie cu cele 25 de ordonanțe de urgență, care mi-au adus aminte de o fătucă lacomă care urla:

- De-ar muri mama, să mă satur de păsat!

Ceea ce este clar se leagă de faptul că în continuare pământul de învârtește și că Laura Codruța KOVESI a scăpat de mocirla de pe Dâmbovița și joacă într-un context cu reguli clare.

(05 februarie 2020)

Guvernul Ludovic ORBAN - 1

Zilele sunt numărate până când Parlamentul României, adică aleșii care au talentul unanimităților în a-și mări sumele care chipurile li se cuvin, vor da votul de învestitură guvernului ORBAN-1.

Nu vreau să discut nimic despre:

- numărul de ministere,

- ocupanții fotoliilor de miniștri,

- programul de guvernare,

doar pentru faptul că vor urma guvernele ORBAN-2, ORBAN-3 și tot așa. PNL și-a asigurat prin președintele IOHANNIS o domnie pe termen lung la butoanele țării și nimeni și nimic nu-i va da laoparte din moment ce vor fi obligați de UE să facă măriri de salarii, căci UE nu va accepta ca sărăcia să se perpetueze la nesfârșit în spațiul nostru mioritic.

Analiștii politici de la noi, despre care eu nu am o părere deloc bună, fac tot felul de previziuni, unele sumbre, altele bizare, altele chiar de proastă calitate. Este clar că politica de la București nu are cum să fie ruptă de politica de la Brussels. De aceea, ce se dictează acolo se va regăsi direct sau indirect în măsurile luate la București. Cât timp vor exista NATO și UE, la București nu se vor face năzbâtii nici politice, nici economice. Așa că sunt liniștit. Guvernul ORBAN-1 va trece pentru că:

- vrea Europa și NATO,

- parlamentarii nu dau din mâna găina cu ouă de aur cu 12 luni mai devreme,

- pe Dâmbovița nu există onoare cât negru sub unghie,

- inerția și codoșala fac casă bună dintotdeauna la noi.

Ceea ce este interesant, ce nu trebuie uitat și nici bagatelizat se leagă de iminenta austeritate de care unii vorbesc. Să nu uităm o clipă că există două rânduri de alegeri și nimeni nu-și permite să repete gluma proastă de acum 10 ani cu creșterea cu 50% a salariilor la profesori de dinainte de alegeri ca apoi să se facă puternicii zilei, că plouă sau că ninge. Nu-mi mai amintesc. Dacă fac prostioara la locale, se vor frige la generale. dacă nu fac prostioara la locale, evident se vor frige la generale, așa că trebuie să comită cel puțin darea de pomeni în 20.20 cum zicea Veorica noastră, fată din popor.

(25 octombrie 2019)

Șansele prezidențiabilului Mircea DIACONU

Nu pornesc de la ideea că în primăvara acestui an a fost ales în funcția de președinte al Ukrainei actorul de comedie Volodimir ZELENSKI.

Nu fac nicio legătură între revoluțiile portocalii care i-au impus pe Traian BĂSESCU și pe Viktor IUSCENKO.

Nu fac nicio legătură între Maidan-ul de la Kiev și revolta din august 10 august 2018 din Piața Victoriei, căci lucrurile sunt diferite.

Văd că Mircea DIACONU, cel hăituit de regimul de tristă amintire care s-a sfârșit în 2014, după un mandat de europarlamentar, a revenit în țară și nu oricum, ci de pe poziția de candidat independent, sprijinit de alianța a două partide și anume ALDE- Pro România.  ALDE a obținut la alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai 2019 numai 4% din voturi neatingând pragul electoral care să-i permită trimiterea de deputați în PE, iar Pro România a obținut  6,6% voturi, ceea ce era excelent pentru o primă participare la un proces electoral.

Despre actorul Mirecea DIACONU am numai cuvinte de laudă, pentru că l-am văzut și în filme și pe scenă dar și la televizor, în roluri memorabile.

Despre ministrul de la cultură Mircea DIACONU spun că este un luptător cu idei generoase, care în cazul Casei COANDĂ a dovedit verticalitate, onestitate și claritate.

Despre prezidențiabilul independent Mirecea DIACONU știu că a avut necesarul de semnături, chiar dacă nu a mai bătut țara cu acel ARO 10 galben, ceea ce înseamnă că semnăturile se obțin și altfel dacă sunt angrenate partide politice în acordarea unui sprijin eficient.

Sondajele spun că prezidențiabilul Mirecea DIACONU are șanse. Cred că șansele sale ar fi în continuă creștere dacă:

- prezența sa ar fi pe toate canalele Tv la fel de insistentă,

- discursul său ar fi ceva mai clar și mai bine direcționat,

- s-ar uita ceva mai mult în ochii alegătorilor poziționați sub medie,

- ar veni și ar spune cu subiect și predicat ce va face.

Nu mă pronunț acum despre șansele lui Mirecea DIACONU de a accede în turul al doilea. Depinde numai și numai de calitatea staff-ului său de campanie, de modul în care penetrează în mediul online și mai ales de experiența pe care Victor Viorel PONTA i-o transferă și aici mă refer la prima jumătate a camăaniei acestuia din 2014, căci a doua parte a fost extrem de deficitară.

Nu trebuie uitat că evenimentele rare au probabilități extrem de mici de a se repeta și pentru ca norocul să-i surâdă lui Mirecea DIACONU prima condiție este să-și joace inteligent rolul de prezidențiabil, știut fiind faptul că are resursele necesare și talent cu carul.

(07 octombrie 2019)

CCR și un banc cu Bulă

Se zice că tata lui Bulă îl cheamă pe fii-su și zice:

- Bă, Bulă, tu știi cine sunt eu?

- Ești tăticul mei!

- Bulă, eu sunt partidul. Ce zic eu, aia se înfăptuiește aici în casă.

- Maică-ta știi cine este?

- Simplu, mama.

- Nu. Ea este Ministerul de finanțe. Ea ține casa, bă, ai înțeles?

- Dar bunică-ta, ce este, Bulă?

- Mamaia, cine să fie?

- Inexact. Ea este sindicatul, căci vorbește toată ziua și nu o ascultă nimeni.

Tot așa stă situația și cu CCR, căci se vede treaba că derapajele de la rigorile Constituției nu mai impresionează pe nimeni și textele stufoase al CCR deși sunt de aplicat de îndată, rămân undeva pe hârtie, exact ca în vremea sindicatelor comuniste.

Părintele Constituției a făcut erori impardonabile în scrierea textului, lăsând ca fiecare să acționeze cum îl duce capul, căci acel text nu conține în el cuvântul onoare. Oamenilor fără onoare nu ai cum să le ceri ceva, dacă ei nu dispun de acel ceva.

(03 octombrie 2019)

Greșala originară

Deconspirarea listelor securității a fost o problemă care s-a fâsâit la noi în cel mai jalnic mod, iar pe termen lung efectele sunt catastrofale.
După revoluțiile de catifea din 1989, în multe țări foste comuniste au fost demarate proceduri dure și complete pentru deconspirarea securității comuniste și pentru a scoate la iveală metodele, procedurile și persoanele care au dat forță, eficiență și gravitate aceslei instituții care a făcut ca societatea comunistă să reziste o jumătate de secol.
Și la noi s-a căutat o soluție, dar lucrându-se cu jumătăți de măsură asemeni bancului cu Ghiorghe și cu troița, s-a ajuns la o formă de lege care a transformat deconspirarea celor care au colaborat cu securitatea ca poliție politică să fie o armă extrem de puternică în mâinile celor care doreau să-și nimicească adversarii, prin publicarea dosarelor lor de turnători.
Așa au apărut dosarele unor oameni incomozi în plan politic și până a-și demonstra nevinovăția au plătit cu funcțiile, ieșind chiar din viața publică pentru totdeauna. Trebuie intrat pe Internet și văzut că lista celor ale căror dosare de turnători făcute publice au picat la țanc, exact când cei vizați erau fie mai vocali, fie doreau să ocupe demnități de mare importanță.
Eu am mai spus de nenumărate ori că cei 25 km de dosare de securitate nu s-au scris singure, ci a fost nevoie de o colectivitate de turnători ce depășește cu mult 3.000.000 de persoane, ceea ce arată că la noi securitatea a însemnat cu totul altceva decât în oricare altă țară fostă comunistă, căci s-a apelat la spiritul românului de a scrie, de a vorbi, de a bârfi și mai ales de a aplica cu asiduitate proverbul: să moară capra vecinului!
S-a vorbit extrem de mult despre presiunile exercitate de securitate în ceea ce privește racolarea turnătorilor. Adevărul este undeva la jumătate, căci nimeni nu vorbește deloc despre cei care-și ofereau serviciile de a fi turnători în mod voluntar. Eu afirm din ceea ce știu că peste 80% dintre turnători nu au lucrat ca fiind racolați, ci fiind voluntari. Am văzut tipi care au lucrat în învățământul superior și care motivau gesturi de turnători despre care eu știu cu precizie că erau nenecesare, ci au fost exersate doar din dorința de a ieși în față, din exces de zel și nimic altceva.
Faptul că fostul președinte Emil CONSTANTINESCU vorbea de un premier care a colaborat cu securitatea, părea o noutate, fără a fi așa ceva, căci respectivul, în mediul de unde provenea era recunoscut ca ciripitor.
Faptul că unii au ieșit public și și-au pus cenușă în cap, în dorința de a fi iertați, echivalează cu frecția la un picior de lemn, ei nescăpând de oprobiul public și nefăcându-se în fața societății nici mai buni și nici mai valoroși, deși unii i-ai iertat cumva, măcar de ochii lumii și aici mă refer la conu ' A.
Faptul că acum prin tribunale se vorbește de un anume PETROV ca pseudonim al unuia care a făcut poliție politică, este un lucru de-a dreptul banal, căci peste timpul care a trecut s-a așternut deja praful și se știe și de către copii că timpul nu se mai dă înapoi, indiferent de situație.
Consider că la noi există o greșală, pe care o numesc greșala originară, căci nu a fost soluționată problema turnătorilor de la securitate în mod adecvat, ca în viitor să nu mai existe turnători, să se stopeze apariția unei poliții politice și statul de drept să fie așezat pe baze solide, în care șantajul cu dosarele vechii securități care se traduce prin schelete din dulap, într-o figură de stil mai elaborată, să nu mai fie operațional orice s-ar întâmpla. Nu mă apuc eu să dau soluții. Nici nu trebuia să de dea publicității toate dosarele de securitate, nici măcar listele, ci trebuia să aibă loc o resetare, cu condiționări foarte clare pentru viitor, căci fum fără foc nu există. Nu s-a procedat așa, deci să nu ne mirăm că și în continuare se va vorbi despre un PETROV, despre fiii de securiști și tot așa. Germania de după HITLER a rezolvat probleme cu mult mai grele în ceea ce privește nazismul și sunt sigur că cine dorește să soluționeze pentru totdeauna problema securității are de unde se inspira și sunt de asemenea sigur, că rezultatele benefice n-ar întârzâia să apară.

(01 octombrie 2019)

Candidații noștri cei de toate zilele

Până acum, să zicem că se văd destul de clar unii dintre candidații la prezidențialele din toamna acestui an, mulți dintre ei doar anunțați, fără șanse chiar de a strânge semnăturile pentru a se înscrie în cursă.

Văd trei categorii de candidați  și anume:

- candidații partidelor puternice, PSD, PNL, USR, cu șanse reale de a intra în turul al II-lea,

- candidații unor partide mici, fără șanse de a penetra în turul al II-lea,

- candidații independenți, care au șanse limitate chiar de a aduna semnăturile de a accede în cursă,
- candidați care doar își anunță intențiile doar-doar se va vorbi și despre ei un pic.

Cele două categorii în niciun caz nu sunt destinate a trece de primul tur, ci sunt doar pentru a ține partidele lor în atenție sau de a face doar ca numele candidaților să apară pe cele 18 milioane de buletine, chestie care nu este puțin lucru.

Ceea ce am observat se leagă în primul rând,

- puterea,

 că toți candidații din ultimele două tipologii nu au:

- forța,

- definirea,

- personalitatea

care să-i impună astfel încât să-și asigure nu intrarea în primul tur, ci trecerea de turul al doilea. Ei nu au înțeles că o candidatură de prezidențiabil:

- se construiește în cel puțin 10 ani,

- necesită o echipă foarte puternică și profesionistă,

- impune lucrul fără greșală, nu fără gafe.

Dacă dintre cei independenți era unul care în anul 2018 fusese recunoscut într-un domeniu precum medicina, fizica sau chimia și recompensat cu premiul NOBEL, cu siguranță ca independent avea șansele cele mai mari, doar dacă mișca un deget în sensul exprimării dorinței de a candida. Nimeni nu trebuie să ia în considerare că succesul fulminant al președintelui Volodymyr ZELENSKY a fost ceva întâmplător, că așa și-a dorit el și vreo câțiva din jurul lui. Totul a fost o știință a profilurilor aplicată țării sale și el a fost alesul, adică cel care a avut profilul cu cele mai multe trăsături comune cu profilul alegătorului din Ukraina.
Deja zilele acestea vor începe depunerile oficiale ale candidaturilor. Totul va fi eșalonat astfel încât cineva să ia caimacul, fără a se călca pe bătături candidații între ei, îngrămădindu-se toți pe ultima sută de metri, așa cum stă bine românului.
Voi înc erca să aplic pentru prima dată ceva din teoria profilelor să vedem dacă se va verifica în acest sezon de alegeri, căci după ce voi vedea care sunt candidații, voi pune elemente de analiză calitativă, să vedem ce merge și ce nu merge din această teorie, știută fiind apetența românului spre scandal, bârfă, zgomot și aroganțe care să șocheze, căci lumea nu prea este interesată de lucruri serioase, deși în ultimii 30 de ani parcă au fost prea obositor tot ce s-a derulat și fără efecte concrete în planul infrastructurii, dar un pic de masochism avem fiecare în noi, ceea ce ne face să ne placă să suferim puțin, dar să avem circ cât cuprinde.

(18 septembrie 2019)

Era de așteptat

Trebuie să se știe că cea mai proastă impresie o lasă peste tot în lume conaționalii noștri care-și vorbesc de rău țara, conducătorii și pe cei mai buni prieteni ai lor, dar și pe cei mai aprigi dușmani.

Ni s-a spus de la obraz să nu mai exportăm problemele noastre și să ne prezentăm ca o națiune, ca o echipă și nu ca o gloată de indivizi care vor să iasă în evidență bârfindu-și pe cei de acasă și aruncând cu noroi în românii lor, fie că sunt plecați, fie că sunt rămași pe glia străbună.

Nici atitudinea de slugă nu este apreciată de străini. Orice om demn, cu o mândrie a lui este de o mie de ori mai apreciat decât unul care pleacă privirea și spune despre ai lui lucruri dintre cele mai urâte.

Spectacolul disgrațios la votului împotriva propriei țări a fost reținut și taxat de străini ca atare. Nu mai miră pe nimeni când vede pe femeia cu buletinul de vot la țâțe sau pe tipul care se plimbă izolat și nebăgat în seamă de nimeni, nu prentru că n-ar fi important, ci doar pentru faptul că prin ceea ce a făcut a arătat că trebuie ignorat pur și simplu.

Era de așteptat ca acceptând eticheta de țara cea mai coruptă din Europa să nu primim de la masa bogaților nimic, nici măcar un oscior de ros, nu mai zic ceva carne macră.

Este o lecție, dar sunt sigur că nu vom învăța prea multe, căci pâra este sport național, iar trădarea este o componentă a matricei noastre intime. Istoria are nenumărate exemple, căci la Înalta Poartă nu se mergea de dragul unui sejur pe Bosfor sau din turism electoral, ci se mergea cu pâra. Nici la Moscova nu se mergea de dragul de a vedea turnul Spaski, ci se mergea cu pâra.

 Acum la Brussels, sub ochii noștri s-a mers cu pâra și cu aruncatul cu lături în ceea ce se întâmpla la București. În loc să vorbim străinilor despre calitățile noastre, vorbim despre ceea ce este mai rău la noi și în noi. Când i-am dus unui rector de la o universitate din Vest albumul Eterna și fascinanta Românie, l-a răsfoit și a rămas profund impresionat, căci el știa doar despre orfelinatele groazei și despre Dracula. De foarte multe ori mi-am porcăit niște conaționali care-și vorbeau de rău țara și pe cei ce trăiesc și muncesc aici, căci ei credeau că sunt interesanți, frumoți și mai ales, apreciați de străini. Străinii nu dau doi bani pe astfel de inși și cel mult îi folosesc pe rol de otrepe.

Aș fi fost fericit ca prezidentul nostru să devină președintele Consiliului Europei, iar KOVESI să devină procuror european. Așa ceva nu este posibil, căci nimeni nu apreciază pe cel ce vine dintr-o țară atât de coruptă cum s-a creat de unii și de alții imaginea țării noastre și mai mult, unii s-au lăudat cât de mult se luptă ei cu corupția pe Dâmbovița.

Așa ceva scriam eu pe 16 iunie când se zvonea că prezidentul va ocupa o înaltă funcție la Brussels. Imaginea construită de unii la care alții au pus umărul pentru a se detașa ei ca mariisalvatori ai nației, a generat efectul invers, căci nimeni din cea mai coruptă țară nu are cum să se așeze la masă cu imaculații, deși amenzile de un miliard de lei nu sunt premii de excelență, iar mânăriile de sute de milioane de euro nu sunt gesturi de mentaliști, căci toate poartă tot numele de corupție silențioasă, însă și care nu este de export.
este un gust amar, pentru că șiu că suntem buni, avem educație, avem performanță, avem tot ce trebuie să merităm un loc bun. Dar trebuie să muncim să fim o echipă, o voce, un destin.

(03 iulie 2019)

Un sondaj nesemnificativ

Acum, toate casele de sondaj se întrec în a ieși în prim plan cu sondaje:

- aberante,

- neștiințifice,

- nesemnificative,

- ciudate,

- aiuritoare.

Acum casa de sondaje CURS a dat un sondaj în care arată că la niște alegeri imaginare dintr-o duminică imaginară, Klaus IOHANNIS ar obține 36%, Dan BARNA ar obține 28%, Călin TĂRICEANU ar obține 15% și Eugen TEODOROVICI ar obține 13%. Crocant, nu?

Bazaconia nu merită nicio atenție pentru că:

- personalitățile sondate sunt pe poziții diferite,

- numai Klaus IOHANNIS are candidatura anunțată,

- limitarea ariei de sondare la un singur oraș duce la rezultate neconcludente.

Acum, este prematur să se analizeze șansele de victorie pentru o serie de presupuși candidați, mai ales că fiecare dintre aceștia este pe o anumită poziție, cu o anumită opțiune și mai ales cu un anumit context legat de partidul sau alianța de sprijin.

În opinia mea harta candidaților va arăta cu totul altfel, pentru că aici primează elementul surpriză, mai ales că managementul politic face ca poziționările optime să fie determinate de alți factori decât cei pe care niște analiști primitivi, empirici și superficiali îi iau în considerare. Arta manipulării nu este o artă, ci este vorba de știința de a manipula, iar metodele cantitative funcționează atât în managementul politic, dar mai ales în știința manipulării, al dracului de bine, cuantificările dintre cauze șiu efecte sunt foarte bine estimate cantitativ, iar modelele după care se lucrează se vede că nu au dat greș niciodată.

E ca la cozonaci, dacă vrei să fie ceva mai dulci, adaugă zahăr, iar dacă vrei că crească, adaugă drojdie și bate bine aluatul. Nu degeaba i se zice arta cofetarilor și nu știința acestora.

(02 iulie 2019)

Spre o nouă soluție imorală

Dacă ne aducem aminte, Traian BĂSESCU s-a dus la GRIVCO și l-a convins pe Dan VOICULESCU să se despreindă de binefăcătorul său PSD, ca puțin timp mai târziu, același Traian BĂSESCU să numească acea alianță ca fiind o soluție imorală, dar necesară schimbării traiectoriei politice a țării, ceea ce a făcut la 10 ani PDL-ul să stea bine-mersi la guvernare, iar Traian BĂSESCU să conducă exact după cum a avut proiectul său de țară, transformând statul într-un stat mafiot, după spusele sale.

Vedem acum scena aceeași, numai că nu prezidentul s-a dus la împricinatul PONTA, ci invers, împricinatul PONTA s-a dus la opoziție, să-și ofere serviciile de mare mediator. 

Nefericitul Victor Viorel PONTA, caută acum și el, după gravele erori făcute, să-și găsească drumul, afundându-se într-o combinație care-i va fi total nefavorabilă, exact cum i-a fost și predecesorului său în ale soluțiilor imorale.

Cineva îmi spunea o poveste despre un tip care era extrem de sensibil în a-și schimba șosetele. Cum se folosea de o pereche de șosete o zi, o arunca la coșul de rufe murdare, nemaifiind interesat ce se întâmplă cu ele, căci avea o servitoare care le ducea ma mașina de spălat, apoi le rostuia în sertar pentru a fi folosite cu o altă ocazie.

Numai că în politică foamea este foarte mare și refolosirea nu mai este posibilă, căci alții vin să-și ofere serviciile de șosete cu unică utilizare, ceea ce se vede cu ochiul liber, mai ales la cei care se prezintă gata de sacrificiu dacă țara le-o cere, dar în realitate doresc să intre în cărți și să fie băgați în seamă. APR, PUNR, nu sunt numai acronime, ci sunt momente de istorie, care au semănat unui zumzet de bondar pe lângă stupul albinelor harnice.

(14 iunie 2019)

Mitul statului paralel

Dintotdeauna când omul nu a reușit să explice ceva, a găsit soluția, introducând o forță sau o persoană așa cum plăsmuirea minții sale i-a dictat.

Acum, nereușitele noastre sunt puse pe seama statului paralel, format din securiști, oameni vânduți puterilor străine, corupți de toate sortimentele, în niciun caz statul paralel nu-i include pe cei ce arată cu degetul.

Toată lumea uită să spună ceva esențial și anume că nenumărate nereușite din istorie nu vor avea niciodată explicația în existența statului paralel, căci Decebal nu a fost vândut de statul paralel și nici Brâncoveanu nu a avut acea soartă crudă datorită unui stat paralel. Tot timpul trebuie să vorbim despre oameni și mai trebuie să ne uităm ceva mai atent în oglindă pentru a vedea cu mult mai mult decât chipurile senine ale celor care dorm liniștiți, chiar dacă conștientizează ca nu și-au făcut bine traba în ziua precedentă.

Să iau câteva exemple.

Blocurile confort doi din timpul lui CEAUȘESCU nu au fost opera unui stat paralel, ci a unor arhitecți mediocri, care au răspuns unei comenzi mediocre dată de un super-mediocru la care ei se uitat cu admirație tremurându-le paltalonașii căzuți deja în vine de frică. Acolo statul paralel era mediocritatea în persoană.

Acum spunem că nelipsesc autostrăzile. Legea licitațiilor publice este mediocră, pentru că autorii săi au fost mediocritățile în persoană. Studiile de fezabilitate ca soluție sunt o mediocritate monstruoasă, iar execuțiile să nu credem că sunt făcute de genii ale Carpaților, ci de mediocrii șetrși, incompetenți și bizari. Neacceptând această realitate, suma tuturor ciudățeniilor și limitelor este pusă în cârca unei fantasme care poartă numele generic de statu nostru paralel.

Biata Veorica DĂNCILĂ are dreptate când zice că statul paralel nu există, dar există legi proaste, decizii proaste, proiecte proaste și management prost la toate nivelurile.

Acersta este statul paralel: eu, tu, el ea, noi, voi, ei, adică toți care trăim aici și care chiar credem că facem ceea ce trebuie, deși toți se uită la noi și se miră cum de am ajuns să credem așa ceva, deși lumea civilizată zice că nu e bine. 

(12 iunie 2019)

Setea de referendum

Așa cum stă bine celor care se fac că fac ceva, în cazul referendumurilor, acestea sunt consultative.

Așa se face că s-a zis DA la unicameral și 300 de parlamentari. După 10 ani tot bicameral și tot o gloată de aleși avem.

Pe 26 va mai fi un referendum, tot consultativ. Trebuie citit totul printre rânduri, într-o cheie gen studii de fezabilitate care mănâncă bănuțul și care nu duc la nimic sau în nota activităților de conservare a construcțiilor pentru care nu se mai găsesc fonduri.

Am văzut de multe ori cum oamenii sapă gropi pentru ca alții să le astupe.

Am văzut pe unul care nu pune asfaltul pe drum, ci îl arunca în șanț. Sunt lucruri pe care străinii nu le înțeleg.

Să derulăm banda: Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

Mircea fă-te că faci ceva.

.................

Mircea fă-te că faci ceva.

Aceasta este definiția din care nu se va ieși decât atunci când niște oameni inteligenți și de onoare se vor instala în poziții importante și vor da direcția de mers, dar și modul în care trebuie mers, adică muncind ca lumea, fără minciuni și cu creier.

(26 aprilie 2019)

Ieșirea din scenă a lui Augustin LAZĂR

Nici pe departe nu sunt eu acela care să-i ridice osanale lui Augustin LAZĂR și acest raționament îl am datorită unor chestiuni de ordin subiectiv.

Niciodată nu am apreciat pe acei bărbați care-și colorează părul.

Niciodată nu i-am apreciat pe cei cu dare de mână care nu-și repară dinții.

Aș fi apreciat pe Augustin LAZĂR dacă:

- mi-ar fi dovedit că știe meserie,

- ar fi avut ieșiri publice civilizate,

- nu s-ar fi lansat în zicei aproximative,

- ar fi făcut un dosar beton al Revoluției,

- l-ar fi combătut cu argumente solide pe TOADER,

- n-ar fi băgat foaia aceea în dosarul de concurs.

Augustin LAZĂR a fost identificat ca marele rău din cauza căruia se întâmplă aici cele mai groaznice lucruri.

Nu avem autostrăzi din cauza lui Augustin LAZĂR.

Trenurile rulează cu sub 45 km pe oră din cauza lui Augustin LAZĂR.

Iarna ninge din cauza lui Augustin LAZĂR.

Ziua are 24 de ore din cauza lui Augustin LAZĂR.

Alfabetul începe cu a că așa vrea Augustin LAZĂR.

Se lucrează în baza 10 că este de vină Augustin LAZĂR.

Până și algoritmul adunării este cel cu care lucrăm și suntem nemulțumiți din cauza aceluiași Augustin LAZĂR.

Acum că Augustin LAZĂR a plecat în pensia de invidiat de 27.000 lei,

- se vor construi 5.000 km de autostradă,

- ziua va avea 25 de ore,

- PI nu va nai fi un număr irațional,

- zona seismică Vrancea se va liniști pe vecie,

- șansele să ne calificăm la EURO 2020 au crescut infinit,

- va curge numai lapte și miere.

Numai că lucrurile nu vor sta așa decât vreo 5 minute, pentru că vom căuta un alt rău absolut care ne ține în loc și nu vom avea liniște până nu va ieși și acela din scenă.

Suntem ca în Evul Mediu când vrem arderi pe rug, decapitări, lapidări și spectacole în Turnul Londrei. Este mai spectaculos circul decât munca onestă.

(25 aprilie 2019)

Curiozitățile dâmbovițene ale secolului al XXI-lea

Era ceva cu secolul al XXI-lea care va fi religios sau nu va fi deloc. Ar fi zicerea lui André Malraux. nu așa ceva mă interesează. că iată suntem în acest secol al XXI-lea și nu știu dacă este sau nu religios.

Știu însă că am văzut cu ochii mei cum victima își premiază călăul. Chiar i-am zis victimei, care ajunsă pe o poziție importantă, avea resurse să premieze până și pe călău. Eu n-aș fi făcut-o. Călăul meu ar fi vrut să dau mâna cu el după 30 de ani, dar i-am spus că nu răspund solicitării călăului, ajuns un bătrânel oarecare, pentru ceea ce mi-a făcut cu multe zeci de ani în urmă.

Zilele trecute am fost martor cu în acest secol al XXI-lea, călăul își preșiază victima. Lumea s-a întors cu fundul în sus.

Și ca tacâmul să fie complet, cel ce a dat o oarece recunoaștere victimei, a omagiat pe călău la câteva minute distanță, printr-o strângere de mână călduroasă.

Concluzie: secolul al XXI-lea va fi cel mai ciudat și de neînțeles din toată istoria umanității.

(19 aprilie 2019)

O imensă surpriză

PSD, adică ciuma roșie, a furnizat vineri 12 aprilie 2019, la prânz prezidentului, o oarece surpriză. A trimis PSD la Cotroceni o delegație formată din:

Eugen NICOLICEA, deputat și membru PSD

Marin IANCU, fost deținut politic  la Aiud în regimul comunist

Ioan MUNTEAN, fost deținut politic  la Aiud în regimul comunist.

Consider că a fost o mișcare interesantă creată de strategii PSD, prin care într-un mod interesant, eficient, dar mai ales fără reproș, a fost adus în discuție un subiect foarte fierbinte al acestor zile, aici mă refer la discuțiile în legătură cu Augustin LAZĂR care în anii negrii ai comunismului, ca tânăr procuror, a fost președinte de comisie pentru eliberări condiționate la penitenciarul din Aiud.

se vede de la o poștă că subiectul este în primul rând unul de presă.

Documentele de la penitenciar există din 1982, foștii deținuți politici în viață, au fost și ei surprinși de faptul că cel care le-a refuzat eliberările condiționate este procuror general.

Viața politică de la noi este numai joc de imagine, replici tari și 100% nemuncă, inactivitate și lipsa de rezultate. de aceea:

- nu se construiesc autostrăzi,

- deraiază zi de zi trenuri,

- în 30 de ani nu s-a construit niciun spital,

- se fură ca-n codru,

- s-au tăiat toate pădurile.

Mult mai bine ar fi dacă ar apare o minte luminată care să pună în fața politicienilor acea oglindă a adevărului și după aceea să se treacă la muncă adevărată, iar fiecare să fie socotit nu prin cât vorbește și minte, ci prin cât a făcut, ce a lăsat în urmă.

(13 aprilie 2019)

Campanii, manipulări și etc...

Augustin LAZĂR, cel care încă mai îndeplinește funcția de procuror general al Ro și-a depus dosarul pentru un nou mandat. Frumos. Numai că, acum s-a trezit lumea să-și dea seama că Augustin LAZĂR a fost torționar în 1982, iar ca dovadă este arătat u n proces verbal în care i se respingea liberarea condiționată lui Iulius FILIP, marele dizident, unul dintre autenticii dizidenți ai regimului comunist de la noi. 

Îmi amintesc de Radu BERCEANU care pentru prima dată a folosit sintagma sânge în instalație. Contextul era unul, dar aici se potrivește de minune pentru toți cei care au făcut politică în ultimii 30 de ani în spațiul nostru cel mioritic.

La noi s-a lucrat cu jumătate de măsură în toate. S-au făcut legiu submediocre, cu jumătate de măsură. Și Constituția este tot o construcție mediocră, căci a vrut să împace și capra și varza. m-am mai ocupat eu de acest text, dar acum, din cauza acestor construcții de o mediocritate desăvârșită, ne trezim că trebuie aruncate toate zoaiele pământului în capul lui  Augustin LAZĂR. Legea cu colaboratorii securității este o lege slabă. Dacă se tăia pisica în două în 1990, cu siguranță că societatea românească ar fi arătat altfel.

Acum toată lumea își dă cu părerea. Societatea a evoluat exact după legile și procedurile definite de această clasă politică submediocră. 

Să nu creadă nimeni că înainte de 1989 geniile se pogorâseră pe meleagurile cele mioritice și era totul roz. Faptul că au existat Nicolae și Elena CEAUȘESCU se datorează spiritului nostru al tuturora, căci numai cei născuți după 1991 nu i-au aplaudat și nu le-au recitat ode celor doi. Cred că și embrionii în burticile mămucelor lor prin 1990 recitaseră versuri omagiale.

Pe fundalul acestei stări de fapt, lucrând cu jumătăți de măsură ajungem doar să arătăm cu degetul, doar să facem isterie de grup și nimic altceva. Curățenie nu s-a făcut în 1990, curățenie nu se va face nici acum. Acum cu Augustin LAZĂR este doar o fumigenă și dacă-i reproșez ceva acestuia este legat doar de faptul că nu și-a rezolvat problema cu dantura. Îl cred, că și mie, ca oricărui bărbat care se respectă, îmi este frică de dentist. Sunt sigur că peste trei zile problema Augustin LAZĂR va fi închisă, căci în zona media, o știre ține capul de afiș foarte puțin timp. Rating-ul nu se face pisând la nesfârșit un subiect, oricât de suculent ar fi el. Între problema Augustin LAZĂR și un jaf, peste două zile, din punct de vedere al saturației informaționale, jaful va urca în top. 

Mai mult, apariția acelorași moace care vorbesc despre cazul Augustin LAZĂR, întorcând pe toate fețele problema, fără a aduce noi și noi dovezi, contribuie la creșterea ritmului uzurii morale a informațiilor despre acest caz.

Probabil, vor trebui aprofundate studiile genetice pe Dâmbovița să se identifice acele elemente din matricea noastră care duce spre violență, răutate și tortură, căci educatoarele care au lipit gura copilașilor cu bandă adezivă, părinții care-i bat copiii, milițianul violator, cu toții fac parte dintr-un ansamblu de torționari care se  perpetuează peste veac.

Am mai zis: în Constituție nu apare niciodată cuvântul onoare și asta spune totul.

(05 aprilie 2019)

Duelul referendumurilor

Ziua de 26 mai 2019 se anunță foarte bogată în evenimente. Deși recomandarea de la UE ca în ziua alegerilor pentru Parlamentul European să nu existe alte manifestăti care să le perturbe, au apărut deja discuții legate de organizarea a cel puțin două referendumuri. Prezidentul se gândește să propună un referendum. A doua zi, PSD se gândește să facă și el o altă propunere de referendum.

Deși nu sunt deloc ieftine, referendumurile noastre nu au dus la nimic. Doar referndumul chinuit din anul 2001 pentru validarea Constituției a avut efect. Toate celelalte au fost doar jocuri de imagine, căci vorba românului, s-au născut moarte. Azi nu avem parlament unicameral cu 300 de deputați, prezidentul nu a fost demis, familia tradițională a rămas cum am stabilit. ca acțiune, merită referendumuri, căci la un moment dat poporul se va maturiza și chiar va vota, iar deciziile sale nu vor mai fi trecute la și altele.

(22 martie 2019)

Irina LOGHIN este sărbătorită

Marea Irina LOGHIN este sărbătorită cu fast. la cei 80 de ani ai săi Irina LOGHIN are concerte și este prezentă cu mare succes pe toate televiziunile. Ea are:

- un repertoriu vast,

- o colecție impresionantă de bancuri,

- costume populare valoroase,

- o viață exemplară,

- copii bine educați,

- un soț de mare discreție.

În legislatura 200-2004 ea a fost depitat în Parlamentul României alături de Ion DOLĂNESCU din partea PRM condus de Corneliu VADIM TUDOR. I se spune Doamna muzicii populare românești. Am apreciat foarte mul cântecele ei care făceau parte din folclorul autentic, încărcate de emoție și metaforă.

Ea este exemplu cel mai important de transfer de notorietate către soliști tineri, pe care i-a lansat cu succes și care acum sunt renumiți. Mulți nu au uitat de marea lor maestră.

Lista cântecelor Irinei LOGHIN care au devenit șlagăre este foarte lungă, asemeni listei cântăreților în compania cărora ea a evoluat, din care amintesc aici pe Benone SINULESCU, Ion DOLĂNESCU, Gheorghe ZAMFIR, Romica PUCEANU, Ileana SĂRĂROIU, Maria CIOBANU, Daniela CONDURACHE și FUEGO.

Sunt tare curios dacă prezidentul îi va adăuga la lista trofeelor o distincție pe care el are posibilitatea să o acorde prin decret, așa cum a făcut și în cazul altor octogenari.

Să ne trăiești, Irina LOGHIN!

(20 februarie 2019)

Ioana d'Arc de Dâmbovița

Deși nu este de pe aici, ea s-a instaurat ca o veritabilă Ioana d'Arc de Dâmbovița, pentru că poartă stindardul unei lupte nemiloasă cu hidra.  Acum toți se dau de ceasul morții s-o acuze. Și vor reuși. Dar peste ani se va dovedi că au fost uneltiri și se va produce reabilitarea, exact așa cum s-a făcut în anul 1456. Ioana d'Arc de Dâmbovița nu va fi arsă pe rug așa cum s-a întâmplat în 30 mai 1431 la Rouen. Ioana d'Arc de Dâmbovița va fi umilită cu mult mai rău decât s-a făcut cu reeducarea de la penitenciarul din Pitești, știută fiind plăcerea noastră ca public în fața suferinței semenilor noștri. Acum tot un fel de Inchiziție o va condamna pe Ioana d'Arc de Dâmbovița, ca în 1431.

Noi suntem cei care desgropăm morții și-i mutăm de colo-colo. Râmaru nu este din Patagonia. Femeia care și-a tranșat bărbatul, A.Z., era din Roman nu din Antarctica. Ioana d'Arc de Dâmbovița este singură și furnicarul e nesfârșit. Legenda va zice că reabilitarea sa se va face undeva prin 2050.

(18 februarie 2019)

Scatoalce la KOVESI

Laura Codruța KÖVESI este în capul listei de procurori pentru ocuparea nou înființatei poziții de procuror european. Până aici totul este mișto. Numai că din țară se transmit mesaje către Brussels cum că Laura Codruța KÖVESI nu e atât de bună precum se cred, iar din aceste motive, Laura Codruța KÖVESI nu merită acest post în niciun caz.

Mai în anii trecuți aveam explicația lipsei de premianți NOBEL din rândul românilor. De fiecare dată când apare o persoană care ar merita să fie încununată de acest premiustui care să pună bețe în roate acelei candidaturi.

Îmi amintesc un banc: se zice că în iad toți dracii nădușeau învârtind lopețile la cazanele cu smoală clocotindă. Numai un drac stătea și nu făcea mai nimic în afară de a asculta rapp la căști. A fost întrebat de ce stă. Dracul a răspuns că el se ocupă de cazanul în care sunt cadre didactice. Acolo, cum încearcă unul să ridice capul, imediat ceilalți îl trag la fund. 

Ni se potrivește de minune acest banc. Nu este de azi această atitudine căreia i se aplică lui Laura Codruța KÖVESI. Să nu uităm că în timpul ultimului Război Mondial se întorcea glorioasă divizia Tudor VLADIMIRESCU, să nu uităm că boierii îl vindeau pe vodă la Stambul, iar DECEBAL a fost și el victima unei trădări.

Mă și miram dacă în legătură cu Laura Codruța KÖVESI nu s-ar încerca niște scatoalce, așa pe nevăzute, căci niciodată nasoliile nu se fac pe lumină, deschis. Cine crede că așa se face treabă, face o mare greșeală. Europa are cu totul alte rețete de lucru și nu-i apreciază în niciun fel pe cei care vând pe nimic și pleacă cu doi arginți în buzunar, crezând că au făcut afacerea vieții lor.

Are pielea tăbăcită zdravăn Laura Codruța KÖVESI dacă încă este pe baricadă și mai are puterea de a zâmbi, căci asta i se datorează din viața de baschetbalistă pe care a dus-o ani în șir. În sport se câștigă, dar se și pierde, iar Laura Codruța KÖVESI a trăit multe situații în care scorul a fost întors în favoarea echipei ei.

Noi avem o vorbă: dacă cineva spune că ești beat, te gândești, iar dacă doi sau mai mulți spun același lucru, trebuie să mergi obligatoriu să te culci. Acum, Europa a spus ceva, încât s-a ajuns ca Laura Codruța KÖVESI să fie favorită, în condițiile în care Franța și Germania au și ele candidații lor. Deci nu numai doi au spus ceva. Atunci de ce nu mergem la nani?

(13 februarie 2019)