Cum așa ceva?

Nu aveam 30 de ani când am auzit recitându-se la radio versuri din poezia Acuarela  de George TOPÂRCEANU și m-am mirat când am auzit finalul:
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână.. 
Abia acum când am ajuns la 78 de ani, îmi dau seama cât de multă dreptate avea poetul.

Prin 1997, când am vizitat Delphi și eu aveam 50 de ani, am văzut un domn în vârstă, susținut de două persoane de brațe, cum cu pași mici se deplasa de la un loc la celălalt al zonei, pentru a admira monumentele civilizației antice grecești. Am admirat dârzenia acelui om, dar mă întrebam în sinea mea, de ce nu optează pentru plimbări mai ușoare. Abia acum am înțeles că dorința omului de a cunoaște, de a vedea și de a admira locuri, nu are nicio legătură cu vârsta, cu starea lui, ci ea a rămas constantă ca la tinerețe și nu există ceva pe această lume care să o stăvilească.

Există și lucruri pentru care chiar nu am nicio explicație și mă gândesc la bărbații trecuți de mult de 70 de ani, care cred că sunt la fel de verzi ca la 35 de ani și se dau în spectacol mai rău decât puștii cărora abia le-a mijit mustăcioara, în aventuri zgomotoase, crezând că ei sunt subiectul, nu banii și averile lor.

(21 octombrie 2025)

Cei ce-i chinuie și-i umilesc pe bătrâni

Am văzut foarte mulți indivizi cu profesii dintre cele mai diferite, bogați sau săraci, care fac ei ce fac și-i chinuie pe bătrâni cu vorba, cu fapta și cu gândul. De-a lungul timpului i-am urmărit pe unii dintre acești torționari și concluzia la care am ajuns este că niciunuia dintre ei nu le-a fost bine, din moment ce peste 95% dintre ei au ajuns rău de tot, explicația fiind una singură: atitudinea lor față de bătrâni era izvorâtă dintr-o răutate înnăscută de-a lungul timpului, răutate care a lucrat nu împotriva bătrânilor, ci împotriva propriei lor ființe, ducându-i spre destinații nebănuite, înainte de vreme.

Un foarte bun prieten al meu mi-a arătat un carnețel cu numele unor tipi care la viața lor s-au comportat ca torționari față de bătrânii cu care au relaționat, iar rezultatul le-a fost absolut nefavorabil, singura explicație era că viața respectivilor le-a fost măcinată de durerea singurătății, căci fără iubirea față de bătrânii din jur, își creaseră aura de oameni răi, cărora nimeni nu le intră în voie și care sunt sortiți să fie singuri, uitați și detestați, cu drum sigur spre final prematur.

Noi avem proverbul conform căruia dacă nu ai un bătrân, să-l cumperi. Lucrurile stau altfel, căci pe meleagurile dâmbovițene, bătrânii din autobuz sau din tramvai sunt întrebați de ce călătoresc, atunci când moartea îi caută pe acasă.  Cei în putere nu se gândesc o clipă că și ei vor fi bătrâni, vor fi dați la o parte de cei tineri care și ei vor fi bătrâni, pentru că pe nimeni nu interesează decât clipa și nicidecum crearea unei platforme pentru un viitor decent. Mi se face greață când văd la televizor cum știriștii vorbesc despre înghețarea pensiilor, despre vremurile triste care-i așteaptă pe pensionari, de umilințele la care pensionarii sunt supuși, de parcă peste 20 sau 30 de ani ei nu vor îngroșa rândurile acelorași bătrâni umiliți și chimuiți de o societate de tot c-c-tul în care trăim și ne vom târî zilele care ne-au mai rămas.




(24 decembrie 2024)

Bătrânii la GYM

La sala de forță unde merg eu vin și destul de mulți bătrâni, mai ales bărbați, căci femeile care vin, merg la bazinul de înot la ore cu instructori.
Fiecare bătrân care vine la sala de forță are programul lui. Nu i-am văzut că interacționează unii cu ceilalți. Fiecare își vede de treaba lui. 
Față de tinerii care vin la sală, bătrânii:
- nu sunt zgomotoși,
- nu stau pe telefon ocupând aparatul,
- nu organizează așa-zise circuite,
- nu lasă mizerie în urma lor.

Eu am văzut trei, cu mine patru bătrâni care frecventează sala de forță cu regularitate și o doamnă antrenoare cu care am intrat în vorbă își manifesta admirația față de ei, deși am senzația că eu aș cam fi decan de vârstă acolo. Mă așteptam ca atunci când vin la vestiar, fie să înceapă antrenamentul, fie să plece, să salute, ceea ce nu se întâmplă, comportamentul lor fiind identic cu cel al tinerilor corporatiști.

Dacă aș face un calcul și dacă aș ține seama că în București populația este una îmbătrânită rău de tot, numărul bătrânilor, bărbați și femei, care vin la sală este infim și acest lucru se datorează faptului că bătrânii sunt pensionari și pensiile sunt mizerabile, ceea ce nu le permite acestora să plătească pentru un antrenament undeva la 20 lei, iar în ipoteza că ar veni la sală de 3 ori pe săptămână costul ar fi de 60 lei ceea ce echivalează cu doi pui din supermarket, ca să fiu mai concret.


(05 octombrie 2024)

Românii și bătrânii lor

Generațiile tinere de români nu au primit educația necesară de a-i respecta pe bătrâni, pentru că cei care trebuiau să facă educație acestor generații au lipsit ei înșiși de la lecția de educație a bătrânilor. În comparație cu alte popoare, românii nu au niciun respect față de bătrâni. Pentru generațiile tinere, bătrânii sunt:
- niște asistați sociali,
- o povară greu de suportat,
- doar consumatori,
- ființe inutile.

Există deja ziceri ale tinerilor pe care le auzim prin mijloacele de transport sau prin magazie care sună cam așa:

- Moartea te caută pe acasă și tu te plimbi cu tramvaiul...

- Moartea te caută pe acasă și tu-ți faci cumpărăturile pentru pomană?

Îmi aduc aminte că acum foarte, foarte mulți ani, eram la un examen de admitere și colegii mei, tineri ca mine la acea vreme se minunau cum niște profesori bătrâni mergeau la cei ce răspundeau de admitere și solicitau niște săli mai mici pentru supraveghere. Colegii mei făceau bășcălie și-și exprimau nemulțumirea, căci la salariile lor de profesori, bătrânii trebuiau să meargă la supraveghere în cele mai mari amfiteatre. Anii au trecut, iar colegii mei tineri atunci, bătrâni acum, își doreau la rândul lor săli mici la supraveghere și erau nemulțumiți de colegii lor mult mai tineri, care cereau ca ei, bătrânii de azi, să meargă la amfiteatre. Eram în aceeași formație de dialog ca în tinerețele noastre. Le-am reamintit bunilor mei colegi de zicerile lor de demult și le-am zis că roata se învârtește.

Tinerii români trebuie să nu uite că peste 30 sau 40 de ani vor fi și ei niște bătrânei și nu știu cât de bine le va cădea să vină tinerii și să-și exprime exact aceleași sentimente urâte pe care de deșartă ei acum bătrânilor neajutorați de azi, bătrâni pe care societatea îi oropsește în fel și chip.

Întrebări:

- de câte ori ați văzut  tineri cedând locurile rezervate bătrânilor în mijloacele de transport în comun?

- câți tineri ați văzut vorbind cu respect bătrânilor?

- câți tineri ați văzut dând o mână de ajutor unui bătrân?

- ați văzut tineri salutând cu respect bătrânii din blocul unde locuiesc?

În toată tărășenia bătrânii sunt de vină, căci atunci când erau în putere și aveau posibilitatea să facă educație, nu au făcut-o și s-au complăcut, crezând că starea lor de maturitate este veșnică, dar uitând că timpul trece și bătrânețea îi va ajunge și pe ei din urmă și n-o să le placă deloc ce vor vedea atunci.


(22 iulie 2024)

Burți dansatoare

Există așa-zise centre de conservare a patrimoniului cultural, centre care au și echipe de dansatori:
- lenți, 
- burtoși,
- bătrâni,
- netalentați,
- nesincronizați,

- netalentați,

- neglijenți,
care se produc pe tot felul de scene, cu dansuri care nu au nicio legătură cu dansurile tradiționale. În vremurile întunecate ale comunismului, erau niște reguli clare în ceea ce priveau diferitele profesii, mai ales în ceea ce se referea la pensionare. Acum în vremurile democrației originale, aceste reguli, inclusiv regulile bunului simț au dispărut. De aceea, așa-zisele centre de conservare a tradițiilor populare sunt de fapt locuri călduțe, unde se retrag tot felul de personaje cu tot felul de pile, căci acolo se iese la pensie la 100 de ani, dacă legea va impune așa ceva.

Deja și în zona aceasta a dansului popular, s-au creat dinastii de coregrafi, de manageri, de băgători de seamă, căci nu trebuie decât tupeu, nu talent, nu performanță fizică, pentru a ocupa o funcție fie în staff, fie în echipa de dansatori. O altă concepție, cu amatori la bază, cu voluntari, ar schimba radical înfățișarea celor care sunt puși să păstreze tradițiile, căci tradițiile sunt la sate, nu în așa-zise centre de conservare, căci nimeni nu conservă nimic, dacă se procedează după ureche, arbitrar și de prost gust.

(08 mai 2024)

Pe când eram tânăr...

Pe când eram tânăr am auzit multe lucruri despre bătrâni, dar nu le-am dat atenție, căci mediul în care eu am trăit era construit pe respect față de aceștia. Ai mei mi-au zis că atunci când trec prin fața unei bătrâne să-i zic sărut mâna, chiar dacă nu știu cine este, căci așa se cade. Când trec prin fața unui bătrân, mama mi-a zis să-i zic bună ziua, că așa este frumos. Când eu m-am născut tata avea 40 de ani și mama avea 38 de ani, iar când am devenit școlar, tata avea fire de păr alb pe cap, iar când eram student, tata era deja pensionar, ceea ce m-a determinat să știu din propria-mi experiență ce înseamnă să ai părinții în vârstă și cum trebuie să-i respecți.

Când eram tânăr am auzit despre conflictul dintre generații, dar nu i-am dat atenție. Am auzit despre răutatea bătrânilor și despre lipsa de respect a tinerilor față de bătrâni. Am fost preocupat de alte probleme și nu am căutat să găsesc nod în papură la orice. Am auzit bătrâni lamentându-se că acum tinerii sunt lipsiți de respect, în timp ce tinerii de pe vremea lor, nu treceau prin fața unui bătrân, ci-l respectau din tot sufletul. Am auzit cum ei, bătrânii când erau tineri, ascultau de părinții lor și nu le ieșeau din cuvânt. Niciodată nu le-am pus sub semnul întrebării, dar știu cum eu și prietenii mei făceam tot felul de drăcovenii și nu prea ascultam de părinții noștri. Eu niciodată nu am spus că am fost un sfânt, dar am văzut pe alții care se văitau cum tinerii din ziua de azi fac numai nefăcute, pe când ei când erau tineri erau cu totul altfel, deși eu știu că și ei făceau aiureli cât cuprinde, căci doar fusesem și eu acolo, când spărgeau geamurile de la casele vecinilor, când se cocoțau în pomii vecinilor, când fugeau la râu la scăldat de-i căutau părinții să-i pună la treabă și multe, foarte multe altele.

Se zice că motorul dezvoltării sunt contradicțiile. Norocul meu a fost că am trăit printre tineri, datorită meseriei mele și am avut șansa să nu devin o murătură bătrână și decrepită, care să vorbească cu admirație de tinerețea ei, în comparație cu ceea ce fac tinerii din ziua de azi. Și eu când eram tânăr am crezut că lumea este a mea, exact cum cred tinerii de acum. Și eu când eram tânăr am avut mii și mii de planuri, din care unele au devenit realitate, iar altele au rămas doar în stadiul de vis. Este exact cum se întâmplă acum. Niciodată nu am spus nici cu voce tare și nici în gând unui bătrân că moartea-l așteaptă acasă, iar el e călare pe mijloacele de transport, așa cum aud eu acum, nu neapărat că mi se zice mie, dar aud și tac, pentru că mie nu-mi place să mă manifest atunci când cel ce vorbește îmi arată că nu are creier.

(13 decembrie 2023)

Bătrânii și sportul

Pe plaiurile mioritice bătrânii reprezintă acea categorie de vietăți inutile, pe care societatea și-ar dori s-o vadă dispărând. Azilurile groazei sunt un exemplu prin care tacit societatea a acceptat exterminarea lentă dar sigură a bătrânilor. Dacă stăm și judecăm la rece, faptul că sistemul de pensii așa cum este el conceput a redus bătrânii la statutul de asistați sociali din moment ce după pensionare se rup toate legăturile cu societatea și lipsesc în totalitate programele de integrare în societate a bătrânilor.

Bătrânii sunt buni de ajutat la creșterea nepoților.

Bătrânii sunt buni de a ține gospodăriile a nu intra în paragină, a celor plecați la muncă în străinătate.

Bătrânii sunt buni în ziua votului pentru a contribui la așezarea și consolidarea clanurilor prin manipulare.

Bătrânii sunt buni pentru jurnalștii care-i doresc plângând prin piețe din cauza neajunsurilor.

Bătrânii sunt buni pentru a prelua averile fiilor sau fiicelor lor intrați în politică spre a se căpătui fără risc.

Bătrânii sunt buni pentru a se târî de pe o zi pe alta în lipsuri, singurătate, dispreț și durere.

carențele de educație ale celor din jurul celor bătrâni arată că cei care sunt copii, tineri, adulți sau maturi nu au nicio clipă în gând că peste ani și ani vor fi și ei bătrâni, bolnavi, săraci, uitați, căci dacă ar avea proiecția lor într-un viitor rezonabil, cu siguranță și-ar schimba părerea despre bătrânii de azi și ar crea premisele unui trai rezonabil, de care într-un viitor oarecare să beneficieze și ei ca pensionari, cărora nu li se va flutura sucombarea sistemului de pensii, așa cum ei fac azi bătrânilor, pentru a-i aduce pe nefericiți în pragul disperării, ca și puținele zile care le-au mai rămas, să fie întunecate și imposibile.

Și totuși, există bătrâni care reușesc să-și depășească statutul de oameni bătuți de soartă și fac ei ce fac și practică sporturi care nu sunt deloc costisitoare. Ei fac plimbări prin parcuri. Ei fac jogging prin zone ceva mai liniștite din cartiere. Ei merg la săli de fitness. Ei merg la maratoane organizate de diferite ONG-uri. Dintr-un milion de bătrâni năpăstuiți nu sunt 10.000 care practică sportul sau participă la viața culturală a cetății, pentru că dacă ei fac ceva, fac din proprie inițiativă, nu pentru că societatea se interesează de viața lor și în niciun caz pentru că cineva și-ar dori ca bătrânii lor să fie și ei în rândul lumii, adică să nu fie izolați și arătați cu degetul că sunt doar consumatori și stau pe spinarea celor care muncesc, uitând că și ei au muncit și au cotizat la sistemul de pensii și bătrânețea lor ar trebui măcar decentă să fie.

(31 octombrie 2023)

Mai căutați, că găsiți camerele de gazare și crematoriile...

Se vorbește acum pe toate posturile de televiziune de azilurile groazei și apar la iveală tot felul de grozăvii, care m-au dus cu gândul la lagărele naziste de exterminare. În 1972 când am fost într-o excursie în Republica Democrată germană, într-un oraș, autocarul ne-a dus pe un deal și acolo a încetinit viteza. Ghidul ne-a arătat locul unde era un crematoriu care incinera cadavrele oamenilor cu dizabilități pe care naziștii îi strânseseră din oraș și pe care îi executaseră.

După grozăviile pe care le-am văzut la azilurile de la Voluntari, trebuie mers mai departe căci dezumanizarea celor care se ocupau de oamenii din aziluri a mers foarte departe. Bătăile cu răngi de fier, înfometarea și celelalte torturi, sunt copie la indigo ale lagărelor de exterminare naziste. Trebuie făcute cercetări mai amănunțite pentru a vedea dacă în acele locații se află și camere de gazare, dar și cuptoare pentru incinerarea cadavrelor. Finalizarea procesului de exterminare se face cu cele două componente.

(11 iulie 2023)

Eu și anticariatele

Până la Revoluția din Decembrie 1989 frecventam cu regularitate anticariatele, căci găseam acolo acele cărți de care aveam nevoie. După Revoluție au intervenit mulți factori și necesitatea de a procura cărți ceva mai vechi a scăzut din interes. Apariția la Universitate a vânzătorilor de cărți mi-a creat un sentiment de disconfort. Arăta că nu mai este cartea ceea ce a fost, din moment ce a coborât pe marginea drumului. 
Acum lumea nu mai citește. Acum lumea consultă Internetul și oamenii au cu totul alte priorități. dacă în USA oamenii nu au biblioteci, se pare că și la noi biblioteca nici element de mobilier nu mai prezintă interes.

Apar din când în când la noi la scară niște fluturași cu anticariate care cumpără cărți vechi. Nu știu dacă este o afacere, dar având în vedere că bătrânii nu mai au ce face cu cărțile, iar tinerii nu citesc cărți, cred  că anticariatele fac o afacere bună prin prețurile derizorii pe care le oferă, mai ales că există șansa ca printre acele cărți date de bătrâni pe nimic, să se afle cărți valoroase. dacă la 10.000 de cărți aiurea un anticar destoinic găsește o carte ca lumea, își scoate pârleala. Cred că acesta este adevăratul business.



(14 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Marius BUDĂI

Marius BUDĂI este un bărbat de 50 de ani.
Marius BUDĂI este ministru la muncă și justiție socială.
Marius BUDĂI are apariții frecvente la televizor.
Marius BUDĂI spune că nu doarme de grija seniorilor.
Marius BUDĂI caută soluții.
Marius BUDĂI a terminat un liceu la Botoșani la vârsta de 18 ani, așa cum se termină normal.
Marius BUDĂI a terminat Fdacultatea de Finanțe Bănci la Universitatea Spiru HARET, supranumită și uzina de diplome, la vârsta de 36 de ani, 
Marius BUDĂI are participări la tot felul de seminarii, unde a învățat câte ceva.

Marius BUDĂI nu are doctorat anulat așa cum au mulți politicieni, ceea ce înseamnă că e un tip decent.

Marius BUDĂI nu a făcut cursuri la academii de informații sau de apărare sau de comunicare ca să fie bănuit că este om al sistemului, ceea ce este o notă bună pentru el.

Lui Marius BUDĂI i se citesc pe față și în glas durerile națiunii, căci a ajuns să creadă chiar el că suferă pentru năcazurile acestui popor obidit, care nu știe să-și aleagă conducătorii și-și merită soarta.

Marius BUDĂI m-a dezamăgit că e trist.

Marius BUDĂI m-a dezamăgit că mimează că se gândește la năpăstuiți.

Marius BUDĂI m-a dezamăgit că e predictibil în abordările sale.

Marius BUDĂI m-a dezamăgit că vorbește mult și nu spune nimic.

Marius BUDĂI m-a dezamăgit că nu ia taurul de coarne în problema pensiilor.

(06 august 2022) 

Aniversarea a 30 ani de la terminarea facultatii

(11 iunie 2016)

Aniversarea a 40 ani de la terminarea facultatii

(11 iunie 2016)