Actalizări în aplicațiile web românești

Nu vreau să vorbesc acum despre calitatea aplicațiilor web românești că iar mă supăr, numai din faptul că:

- nu respectă nicio regulă,

- sunt făcute după ureche,

- informația este regăsită greoi,

- actualizările sunt absente,

- au un conținut incomplet.

Aplicațiile web ale federațiilor sportive nu sunt omogene, de parcă n-ar fi organisme care își desfășoară activitatea sub umbrela celor care le îi finanțează. De aceea, cine deschide aplicații web de la diferite asociații și federații va avea supriza de a se pierde într-o originalitate care le face foarte puțin frecventabile. Peste tot în lume se știe că orice organizație trebuie să aibă o aplicație web a cărei structură să ducă rapid spre informațiile de interes pentru cei ce vort să afle câte ceva despre ceea ce se întâmplă acolo. Este indecent ca o competiție să se desfășoare în 2018 și pe aplicația web să fie disponibile doar rezultatele din 2014.

Se mai întâmplă ceva bizar și anume, aplicațiile web au fotografii ale președintelui organizației în diferite ipostaze și în diferite momente, din care rezultă musai că se zbuciumă. Numai că acel zbucium nu se vede și prin rezultatele sportivilor.

Am urmărit aplicația web a FRCF și am căutat butonul numit ARHIVĂ care ar trebui să se găsească pentru fiecare tip de competiție, campionat, cupă, dar și de la alte competiții desfășurate sub patronajul FRCF. Am identificat o formulă pentru calculul vitezei de actualizare. Dacă aș aplica-o rezultatul ar fi dezamăgitor, căci mai nimeni nu se sinchisește să actualizeze aplicațiile web de la noi. Este un lucru elementar ca la o competiție să de dea calendarul, să se ofere informații progresive pe măsură ce se apropie competiția, inclusiv să se ofere lista concurenților. De asemenea, este important ca la cel mult 3-5 zile să fie postată lista cu rezultatele de la competiție. Existența argivei crează posibilitatea analizei evoluției competițiilor, dar și a sportivilor participanți. Este un exemplu de urmat, căci pe WIKIPEDIA la concursul de Mr. Olympia există un istoric, există niște tabele sintetizatoare, iar actualizările sunt făcute foarte rapid. Este exemplul de urmat, ceea ce presupune profesionalism din partea celui care administrează aplicația web. În primul rând, prin standardizarea informațiilor care i se oferă, administratorul doar le preia și le postează. Dacă aplicația web este inteligent făcută, actualizarea cade în sarcina și responsabilitatea celor care generează informațiile.

(25 octombrie 2018)

Actualizarea în aplicațiile web

Aplicațiile web sunt caracterizate prin calitate dacă ele răspund cerințelor celor care le accesează sau sunt niște porcării fără valoare dacă mai mult încurcă decât să rezolve problemele oamenilor. Pentru ca o aplicație web să fie bună, trebuie:

- să conțină informații corecte,

- să fie actualizate,

- să permită accesarea ușoară,

- să producă satisfacție,

- să asigure tranzacții sigure,

- să ducă la interacțiuni de succes.

Cel mai nasol lucru este dat de situația în care informațiile nu sunt actualizate și ne trezim că datele din aplicațiile web nu corespund cu realitatea de nicio sămânță. Mi s-a întâmplat cu un mers al trenurilor, de am ajuns la gară și trenul era anulat, dar online nu sera informația. Am martor. Și la magazinele de încălțăminte nu se actualizează bazele de date și ne trezim că nu au nici modelul și nici numărul în stoc, deși în aplicația online se zice că le au. Actualizarea trebuie să se facă în timp real, adică timpul scurs de la momentul în care s-a produs modificarea din mediu reali și momentul în care modificarea este reflectată în baza de date sau în orice altă formă de conținut digital, să nu treacă chiar foarte mult timp, cât să ne trezim în situația că apar clienți care au accesat aplicația web și iau decizii greșite.

Am văzut o bancă în care actualizările de baze de date se făcea între orele 16-17 în loc la miezul nopții și toți clienții care erau în magazine nu aveau cum să facă plățile căci birocrații din bancă s-au gândit la propriul confort. Vreți numele băncii mioritice?

În opinia mea, o aplicație web neactualizată este cu mult mai nocivă decât lipsa acesteia și menținerea lucrului clasic cu toate inconvenientele lui, care sunt cunoscute și acceptate.

(29 aprilie 2018)

Șablon sau template în aplicațiile web

Când deschid diferite portaluri de pe la conferințele organizate la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la ministere de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la  licee de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la  universități de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la magazine virtuale de la noi îmi vine să plâng.

Când deschid diferite portaluri de pe la hoteluri de la noi îmi vine să plâng.

De ce-mi vine să plâng?

Simplu: îmi vine să plâng pentru că:

- sunt așa de încâlcite că trebuie muncit mult pentru a ajunge la ce cauți,

- sunt prea originale și diferențele de la un portal la altul sunt oribil de mari,

- originalitatea cu orice preț, îl face de neabordat căci se pierde timpul,

- sistemele de căutare sunt inflexibile și absurde,

- informațiile nu mi se adresează mie, ci celui care a construit portalul,

- multe dintre portaluri nu au funcții elementare, specifice interacțiunii,

- managementul datelor introduse este deficitar, neindicând erorile,

- procesul de actualizare este haotic și fac inutilizabil portalul,

- deși sunt date adrese de e-mail pentru corespondeță, ei nu răspund,

- utilizatorul trebuie să învețe de fiecare dată cum să ajungă la informație,

- dezvoltatorii nu învață din experiența înaintașilor lor în ale portalurilor.

Voi lua spre exemplificare un portal al unei conferințe, care trebuie să conțină butoane pentru:

- titlul conferinței,

- perioada de organizare,

- locul de organizare,

- hartă a zonei,

- nivelul conferinței,

- termenele limită  impuse,

- definirea organizatorilor,

- indicarea sponsorilor,

- programul pe zile,

- evenimente de socializare,

- taxe și alte cheltuieli,

- locații, mijloace de transport,

- costuri și alte detalii ale locației,

- forme de plată și avantaje,

- perioada de organizare,

- date de contact,

- tematica secțiunilor,

- reguli de redactare,

- comunicarea cu autorii,

- condiții de participare,

- comitetul de program,

- bordul științific,

- detalii de publicare,

- arhiva conferinței,

- programul conferinței,

- accesul la materiale.

Cine vrea să facă un portal pentru o conferință, este obligat:

- să intre pe portalurile conferințelor mari organizate de IEEE și ACM,

- să vadă care sunt punctele lor comune, cuvintele cheie și structurile,

- să stabilească tehnologia cu care lucrează pentru a fi top,

- să asigure continuitatea, în ideia de a face un portal asemănător,

- să aibă respect față de toți cei care doresc să participe,

- să asigure accesul rapid și standardizat la toate informațiile,

- să nu introducă detalii nesemnificative, dâmbovițene sau mioritice.

În opinia mea, o conferință care se respectă trebuie să aibă automatizat cam tot fluxul, astfel încât cel ce vrea să participie s-o facă simplu, natural și fără stres.

Să zicem că eu vreau să particip la o conferință pe problema YYY. Voi proceda astfel:

- intru pe Internet și dau căutare cu cuvintele cheie specifice domeniului YYY,

- găsesc mai multe conferințe și intru pe ele, dar mă fixez la una care-mi convine,

- văd care sunt termenele limită și conchid că mă încadrez,

- citesc regulile de întocmire ale materialului,

- completez un formular online și trimit materialul,

- primesc răspunsul, un cod și să zicem că este acceptat fără rezerve,

- tot prin portal intru să plătesc taxa de participare,

- primesc confirmarea plății,

- primesc programul conferinței,

- în ziua cu pricina mă orezint, primesc mapa, prezint,

- mi se dă diploma de participant,

- eventual merg și la evenimente de socializare dacă am plătit, 

- primesc detalii postconferință legate de indexarea volumului.

Orice portal care se respectă trebuie să aibă o arhivă, cu motor de căutare deosebit de performant. La arhivă trebuie puse lucrurile pe ani, după un șablon din care să rezulte:

- anunțurile inițiale,

- tematica stabilită,

- termenele limită,

- programele,

- volumele cu lucrări,

- galerii foto de la lucrări,

- lista cu participanții,

- ceva statistici.

Să intrăm pe portalurile conferințelor noastre cele mioritice și vom vedea că ne apucă groaza de cât de diferite, neomogene, greoaie și neesențiale sunt modalitățile de a identifica exact ceea ce ne interesează. Și toate acestea se datorează faptului că noi nu avem preocupare și respect față de timpul celor care intră pe portal și vrea chiar să facă o treabă bună. Aici nu este o chestiune de a fi chemați cei ce fac portaluri undeva și să li se spună cum trebuie să facă. Un om învață să iubească nu cum i se spune, ci o face din instinct. Tot așa este și la a face un portal. Dezvoltatorul trebuie să aibă acel instinct de a face lucrurile natural, așa cum le fac toți ceilalți, nu să reinventeze ei apa caldă.

(25 aprilie 2018)

Aplicația web de testare

Orice aplicație web destinată unei testări de orice nivel și pentru orice domeniu, trebuie să aibă următoarele funcții:

- definirea unui cont,

- accesarea de resurse cu parolă,

- definirea domeniului de testat,

- stabilirea nivelului de testare,

- opțiuni de tipărirea rezultatului,

- opțiune de tipărire certificat,

- măsurarea timpului de testare,

- derularea procesului de testare,

- afișearea întrebărilor și a variantelor de răspuns,

- afișarea testului cu rezultatele corecte,

- afișarea soluțiilor date de cel testat,

- salvarea testului și a răspunsurilor,

- prezentarea unei demonstrații,

- asigurarea nereproductibilității,

- prezentarea de concluzii și comentarii,

- asigurarea istoriei din cont,

- posibilitatea facilă de a plăti prin SMS sau cu card.

Aplicația trebuie să aibă o bază de întrebări și răspunsuri care trebuie construită astfel încât să nu existe nicio clipă posibilitatea de a fi găsite greșeli de formulare sau la nivelul răspunsurilor. Aplicația trebuie să fie astfel elaborată încât să corespundă unor standarde și exigențe reale, fiind de maximă utilizare pentru categorii largi de persoane care vor să cunoască anumite caracteristici  sau cele legate de pregătirea într-un anumit domeniu.

(07 aprilie 2018)

Defectele aplicațiilor web mioritice

Aplicațiile web mioritice sunt pline de defecte pentru că unele sunt:

- neomogene, chiar dacă aparțin aceleiași clase sunt foarte diferite, făcute după ureche,

- empirice întrucât problemele de studiu ale autorilor sunt trecute pe ultimul plan,

- incomplete, neincluzând funcții pe care alte aplicații din aceeași clasă le au,

- incomode din moment ce sunt construite pornind de la zero ca și când așa ceva se face prima dată,

- imprevizibile din cauză cu procesul de testare este parțial, iar erorile înglobate sunt multe,

- neadecvate în ceea ce privește conținutul, atunci când una se anunță și alta se prezintă efectiv,

- primitive, corespunzând unor soluții de acum 20 de ani, din lipsa documentării la zi,

- greoaie întrucât cei ce realizează astfel de aplicații le gândesc cu mintea lor și le fac din prima,

- neactualizate din moment ce dezvoltatorul nu lasă actulizarea la utilizator, dorind să o facă el,

- neperformante atât timp cât soluțiile utilizate de dezvoltator sunt vechi, uzate moral,

- primitive în achizițiile de date prea restrictive și în securizări depășite,

- inaccesibile ca preț, deși există cam aceeași informație free, ceea ce arată lipsa de adaptare,

- volatile din moment ce găzduirea presupune reînnoirea de abonamente, ceea ce unii nu fac,

- neprofesioniste, făcute de mântuială, fără a respecta cele mai elementare reguli ale web-ului,

- neadecvate în ceea ce privește conținutul digital care este preluat fără verificare din surse dubioase,

- false, fiind create în scopul de a pirata informații despre clienți pentru folosire în afara legii,

- mincinoase datorită faptului că rostul lor real este cu totul altul decât cel anunțat,

- enervante întrucât conțin prea multe căi ocolitoare până la ceea ce interesează,

- instabile, atât timp cât de la o perioadă scurtă la alta se fac modificări radicale în interfață,

- neactualizate din varii motive, dar unul esențial este disprețul față de utilizatori care le accesează.

Niciunul dintre aceste defecte nu l-am inventat eu. Pe toate le-am găsit în aplicații mioritice dezvoltate în spațiul mioritic, de autori mioritici, cu instrumente mioritice, pentru utilizatori mioritici, care uneori nu sunt atât de mioritici și se mai și enervează, din moment ce nu au nivelul de satisfacție la care ei se așteaptă.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web user-oriented

Sunt acelea care sunt construite după ce au fost studiați cei ce formează grupul țintă cărora acestea li se adresează.

Să zicem că dorim să facem o aplicație web pentru o universitate. Vom proceda astfel:

- căutăm aplicații web similare dde la universități din USA,

- analizăm aplicații web ale universităților românești,

- identificăm elementele esențiale de vocabular,

- stabilim grupul țintă, format din profesori, studenți, elevi și cetățeni,

- analizăm nevoile de informare ale fiecărei categorii din grup,

- structurăm aplicația încât să asigurăm naturalețea față de utilizatori,

- fiecare utilizator trebuie să se regăsească în două click-uri acolo,

- elementele de continuitate sunt esențiale, ca aplicația să fie prietenoasă.

Orice aplicație user-oriented pleacă de la cerințele utilizatorilor și trebuie să conțină informația dorită de utilizatori și în forma agreată de aceștia. În niciun caz utilizatorul nu trebuie subordonat aplicației, chiar dacă aplicația web joacă rol de monopol. Există obligativitatea nu numai lucrului online și este simptomatică evitarea aplicației web, chiar în condițiile în care sunt create nenumărate facilități, inclusiv de ordin financiar. Înseamnă că este ceva în neregulă cu aplicația web dacă la o reducere a unei taxe cu 10% lumea tot la ghișeu vine să facă plățile. Am văzut o aplicație stupidă în care se vorbește de un formular care trebuie tipărit și trebuie depus la un ghișeu la un sediu care se află la mama dracului, undeva, unde bineînțeles se stă la o coadă de zeci de persoane. Era normal ca:

- utilizatorul să-și creeze un cont pe aplicație,

- utilizatorul să acceseze de pe cont formularul,

- să completeze online formularul,

- să facă plata taxei aferente,

- să trimită formularul completat cu plata confirmată,

- cetățeanul să primească o confirmare și ceva despre soluție.

Nu cred că cineva îl urățte într-un asemenea hal pe un cetățean încât să-i plătească taxa, să trimită o adresă falsă și să dea date de identificare false, mai ales că greul pentru respectivul abia după ce a făcut acei pași urmează, ca de exemplu un examen sau participarea fizică la un curs urmat de un examen. Cine respectă pe utilizatori va gândi soluții web 100% corecte și logice, așa cum fac și alții.
Aplicațiile web user-oriented nu ne prea caracterizează din moment ce tratăm trunchiat problemele și vedem în utilizatori niște sclavi, care în realitate ar trebui tratați doar ca pe niște stăpâni, pentru că ei sunt cu banul.
La ora actuală, cele mai prietenoase aplicații web sunt cele de comerț electronic. Se vede că interesul poartă fesul. Toate sunt construite după același calapod și au maximum de facilități pentru clienți.

(07 aprilie 2018)

Aplicațiile web mioritice

 Aplicațiile web mioritice sunt:

- originale 100%,

- încâlcite,

- empirice,

- aiuritoare,

- greoaie,

- neomogene,

- imposibile,

- incomplete,

- inutilizabile.

Mulți dintre dezvoltatori nu iau în considerare:

- grupul țintă,

- ceea ce există,

- obiectivul real,

- eficiența socială,

- integrabilitatea,

- utilitatea informației.

Ei fac aplicații web după cum le bubuie țestele, drept care se găsesc în situația să se mire de ce produsele lor estimate a fi deosebit de eficiente sunt ocolite sistematic de toată lumea. Cine crede că un utilizator va zăbovi mai mult de 3 click-uri la o aplicație pentru a găsi ceea ce-l interesează, se înșeală amarnic. Mi se pare de o stupizenie fără margini ca un site să ceară bani pentru o informație care se găsește free pe 1.000 de alte site-uri.

Dacă dorim să intrăm pe aplicațiile web ale:

- liceelor,

- universităților,

- ministerelor,

- primăriilor

de pe meleagurile noastre cele mioritice, vom vedea că alestea sunt foarte diferite și amețești căutând ceea ce te interesează pentru că:

- nu sunt complete,

- nu sunt la zi,

- au butoane foarte diferite,

- sunt necesare nenumărate încercări,

- sunt create pentru ei nu pentru noi.

este normal ca ori de câte ori se dorește dezvoltarea unui proces de informatizare să se stabilească un șablon cu tot ce trebuie, standardizat și toți cei interesați să accepte acest șablon și să-l urmeze cu sfințenie, rolul lor este:

- să personalizeze aplicația web ca design,

- să actualizeze obligatoriu conținutul digital,

- să asigure corectitudinea informațiilor postate,

- să gestioneze procesul de regăsire din maxim 3 click-uri,

- să dateze fiecare operație și să le resposabilizeze pe oameni.

Orice altă abordare va face greu accesibilă operația de regăsire a informației. Sunt situații în care aplicațiile web făcute în 2018 sunt asemănătoare aplicațiilor informatice din 1970, căci nu țin seama de ceea ce există acum în anul 2018, mai ales în ceea ce privește achizițiile de date și stocările de informații. Unii nici nu cred posibilă trimiterea de date pe o aplicație web pentru a primi permisul de conducere, deși pentru obținerea de viză pentru USA toată documentația se trimite onine, inclusiv poza. Primitivismul unor aplicații web de la noi arată disprețul proprietarilor lor față de utilizatori.

(07 aprilie 2018)

Responsabilitatea în mediul virtual

Am observat că mulți oameni au devenit extrem de mirați de când chestia cu Cambridge Analytica și formulează tot felul de teorii, dintre care unele sunt:

- penibile,

- fanteziste,

- aiuritoare,

- nerealiste,

- șocante,

- cocante, 

- delirante și etc.

Când plecăm de acasă închidem ușa cu cheia noastră?

Când lăsăm bagajul la cală îl închidem cu cheia noastră?

Documentele personale le punem în portofelul nostru?

Când elaborăm o teză ne ferim s-o vadă 100% vecinul?

Banii îi ținem în buzunarul nostru, cât mai puțin accesibili.

Rezultă că în viața de zi cu zi, știm să ne ferim bunurile și banii, astfel încât nici banii și nici bunurile să nu ajungă prea ușor către deloc la străini, fără voia noastră. Și așa, tot se mai întâmplă că ni se fură bagajul, că ni se fură portofelul, că vecinul se mai uită în teza noastră, că ni se mai intră în casă prin efracție.

În mediul virtual lucrurile sunt și mai complicate. Fizic și logic, nu există nimic sigur 100%. Pornind de la această premisă, evident, utilizatorii de Internet trebuie să fie responsabili, prudenți și mai ales selectivi cu ceea ce pun în mediul virtual din informațiile de care ei dispun și pe care le consideră de uz personal. Noi nu spunem la serviciu parola cardului nostru. Evident, nici pe Internet nu trebuie s-o livrăm dacă ni se cere, decât în cazul unor plăți 100% sigure, efectuate prin cei care au eliberat cardul. De când cu Cambridge Analytica se pun tot felul de probleme legate de extragerea de informații din mediul virtual livrate bineînțeles de către fiecare dintre noi. În viața de toate zilele, noi intrăm în contact cu mii de oameni care ne citesc după cum:

- vorbim,

- ne îmbrăcăm,

- gesticulăm,

- mergem,

- privim,

- ne pieptănăm,

- ne bărbierim,

- ne adresăm,

- salutăm,

- evităm,

- ne așezăm,

- așteptăm.
Așa cum în viața reală trebuie să fim responsabili cu ceea ce arătăm sau ceea ce facem, tot așa și în mediul virtual trebuie să fim cu mare atenție. Și aici merge proverbul: unde nu-i cap, vai de picioare, dar și proverbul capul face, capul trage. Când am creat un cont și am definit o parolă este ca și în cazul în care am pus o clanță, nu o cheie, la ușă. Deci, oricine apasă pe clanță  deschide ușa. Pe Internet nu există niciun secret. Singura chestie de care trebuie să fim siguri este doar ca aplicațiile cu care lucrăm să nu fie penetrate și conținutul nostru digital să fie alterat ireversibil.  Nimeni nu are cum să interzică nimănui să baleieze ceea ce se petrece pe Internat, să preia ce este de preluat și să folosească așa cum crede de cuviință. Numai așa progresează omenirea. Se fac tot felul de experimente și dacă resursa memorie calculator este infinită și e bal, păi, bal să fie!

(29 martie 2018)