Soarta elevilor olimpici internaționali

Dacă pentru corigenți și repetenți căutăm soluții care ocupă cel puțin 60% din timpul managerilor, despre vârfuri vorbim puțin și pentru vârfuri se face și mai puțin, ceea ce este grav. Dovadă că așa stau lucrurile:

- vârfurile iau drumul străinătății pentru a fi apreciate,

- mediocritățile au împânzit toate funcțiile importante,

- societatea se complace în bălăceală și mocirleală.

Faptul că Nicușor DAN în CV-ul lui amintește că a fost olimpic internațional la matematică este un lucru de excepție, dar să nu uităm cât de ridiculizat a fost și este Nicușor DAN pentru cu totul alte aspecte ale sale, care nu au nicio legătură cu performanțele lui de cercetător și activist civic, ci doar că nu prea își gestionează degetele de la mâini și nările nasului în ale sincronicității.

Liceul Tudor VIANU despre care știu niște lucruri de detaliu era o industrie de olimpici internaționali. Din câte știu eu, mulți dintre olimpicii de acolo sunt acum prin Silicon Valley sau predau prin mari univeristăți americane. Sunt sigur că dacă se răscolesc prin arhivele Ministerului Educației și se reconstituie listele olimpicilor internaționali de matematică, fizică, informatică și chimie și se vede ce s-a întâmplat cu acei olimpici, se va vedea că peste 80% nu mai sunt în România.

Știu când s-a decis ca olimpicii inernaționali să aibă se siune de bac și de admitere decalată, cât de mare a fost tărăboiul, deși pentru cei care nu au fost în stare să ia bacul în mod natural se organizează toamna o sesiune specială, deși se crede că ce un om nu face 4 ani recuperează în două luni, conform unei gândiri aberante, cotraproductive și mediocre.

Și când pentru olimpici s-a zis că sunt scutiți de examen de admitere, ci ei au dreptul să se înascrie la o facultate pur și simplu. Societatea românească nu este pregătită:

- să accepte vârfurile de performanță,

- să încurajeze elevii eminenți,

- să promoveze micile genii olimpice,

- să urmărească evoluția olimpicilor,

- să stabilizeze aici pe olimpici,

- să contribuie la dezvoltarea completă a olimpicilor.

Va trebui să schimbăm soarta olimpicilor internaționali, căci ei sunt niște speciali. Dacă olimpicilor din sport li se acordă rente viagere, este normal ca în afara acelor premieri de la minister să se facă mult mai mult pentru olimpici, căci ei sunt dovada concretă a performanței. Nu ar fi exclus ca în corupția generalizată de aici, cum se crează handicapuri la persoane perfect sănătoase doar pentru a primi acele sume pe care societatea le dă oamenilor în nevoie reală, dacă nu se realizează un echilibru să vedem și în zona olimpicilor situații anormale, generate din dorința de a accede a unor mediocri exact acolo unde nu le este locul în mod natural.

Trebuie reconsiderată soarta olimpicilor. Așa cum era centrul de gimnastică de la Deva, tot așa ar trebui să existe centre de antrenamente pentru elevii supradotați pentru a face față condițiilor de competiție de talie internațională, vârfurile trebuind selectate și dezvoltate într-un cadru organizat, căci performanța trebuie stimulată, întreținută și mai ales respectată.

Nu am văzut în bugetul pe 2021 niciun leu atribuit super-performanței, dar îmi amintesc cum muncitorii încolonați strigau pe Ana IPĂTESCU la intrarea în Piața Romană: Moarte intelectualilor! Și cercetarea științifică este aproape în moarte clinică, iar învățământul se târăște în subfinanțare cronică.

(16 martie 2021)

Resurse infinite, cu costuri aproape zero

Dacă înainte ne văicăream cu toții că:

- tipografiile sunt scumpe,

- editurile sunt leneșe,

- distribuitorii sunt hrăpăreți,

- public area pe cont propriu este o utopie,

acum, în secolul al XXI-lea, Internetul face ca totul să depindă de noi, adică, a face un proiect oricât de complex, cu oricât de multe resurse multimedia antrenate, nu mai reprezintă nicio dificultate. Totul depinde numai și numai de capacitatea noastră de a:

- defini proiectul,

- identifica instrumentele,

- trece la realizare,

- asigura calitatea conținutului digital,

- da finitudine acțiunilor,

- respecta un plan,

- face o interfață prietenoasă.

Acum nu mai este în trend a face materiale așa cum se făceau undeva în deceniul al VI-lea al secolului trecut, căci resursele sunt practic:

- nelimitate,

- gratis,

- fiabile.

Stau și mă și mir că la ora actuală nu există abordări îndrăznețe la nivelul unor persoane private care trebuie să aibă numai un telefon mobil cu o cameră bună și cu o aplicație eficientă de scanare și în felul acesta, folosind rețelele de bloguri sau de socializare, fără a depune un efort foarte mare ar realiza adevărate opere de reconstituie de cariere, de punere în valoare a unor documente, ca prim pas în asigurarea materiei prime pentru derularea unor cercetări sistematice care să ducă la interpretări și evaluări sau la construirea unor sinteze care să acopere domenii sau perioade de timp clar definite, sinteze atât de necesare celor care doresc să afle adevărul despre vremuri, evenimente și mai ales despre oamenii acelor perioade.

Am citit un excellent material despre eminentul informatician Mihail PĂTRAȘCU, realizat de Andrei CRĂCIUN în 20.12.2015 și care se află pe pressone.ro

Este excelent efortul acestui autor, dar în condițiile pe care le-am enunțat, cred că se impun următoarele acțiuni:

- scanarea diplomelor obținute de marele informatician la olimpiade,

- fotografierea medaliilor cu detaliile care permit identificarea evenimentelor,

- postarea toezei de doctorat a marli informaticien,

- crearea listei cu lucrările publicate de Mihai PĂTRAȘCU și link-urile aferente,

- enumerate conferințelor la care a participat și link-urile cu comunicările prezentate,

- scanarea de documente care atestă înalta performanță a lui Mihai PĂTRAȘCU,

- prezentarea problemelor propuse de acesta la olimpiade,

- selecții din presa vremii legate de rezultatele de excepție ale lui Mihai PĂTRAȘCU,

- scanarea unor fotografii ce corespund unor evenimente esențiale ale carierei,

- scarier apărute în legătură cu viața și activitatea marelui informatician,

- publicarea acelor elemente de corespondență care acompaniază traseul de excepție al carierei sale.

Cei care vor face aceste demersuri vor contribui la furnizarea de materie primă pentru toți cei care vor să cerceteze activitatea științifică a marelui informatician și mai ales să înțeleagă dimensiunea realizărilor sale. Acum nu mai există niciun motiv real de a avea rețineri în realizarea unui demers care să se concretizeze prin operații de adăugare de conținut digital în vederea obținerii unei imagini cât mai complete despre viața și activitatea lui Mihai PĂTRAȘCU.

(16 februarie 2020)

Dincolo de cuvinte

Este de apreciat faptul că orice om caută să dezvolte activități care să-i fie favorabile în raport cu un obiectiv bine definit. În cazul alegerilor parlamentare, obiectivul este obținerea de voturi. În orice campanie electorală există două părți. O parte este formată din mulțimea candidaților, iar cealaltă parte este formată din mulțimea alegătorilor. Cei care candidează au în atenție:

- să-i facă pe alegători să iasă din case și să voteze în număr cât mai mare;

- să inspire acea încredere alegătorilor încât să pună ștampila ca ei să fie votați;

- să definească acel context care să capteze atenția alegătorilor spre ei.

Dincolo de cuvinte sunt faptele care trebuie luate în considerare. Dincolo de cuvinte sunt oamenii care se prezintă pe postura de a fi candidați, respectiv, oamenii care sunt alegătorii. Dacă persoanele de pe poziția de candidați iau în considerare exact cine sunt alegătorii, se vor adresa corect acestora și mesajele vor fi înțelese de aceștia. Dacă, din conntră, alegătorii au în mintea lor niște alegători virtuali și li se adresează acestora, evident alegătorii reali nu vor înțelege nimic. Trebuie reținut că dincolo de cuvinte sunt oamenii și numai oamenii, nici realități virtuale, nici fantome și nici manechine de carton fără viață.

Văd acum cum USR a scos la rampă niște tineri foarte valoroși așa cum este Virgil Petrea, olimpic internațional de matematică în 2002 și absolvent de MIT în 2007, pe locul 5 în top  500 universități din lume. Sunt tare curios să văd cum electoratul reacționează la apariția unor profesioniști autentici, deși în minte îmi revin urletele din 1990 ale demonstarnților care scandau: moarte intelectualilor! S-or fi produs mari mutații în mintea noastră pentru a-l accepta pe Virgil Petrea sau, din contră am rămas înțepeniți în noi înșiine pentru a demonstra că trăim într-un spațiu și într-un timp unde nu se întâmplă nimic.

(06 decembrie 2016)

Managementul succesului obținut prea ușor

Sunt persoane care au succes, un succes obținut bătând din palme. Adică, un succes facil. Fac un anume lucru, sunt apreciate și câstigă uneori și multi bani, de parcă ar fi jucat la ruleta destinului. Află lumea de ele cu iuțeala vântului. Devin arhicunoscute să nu zic celebre, chiar dacă nu au făcut nimic special cum ar fi un rol pe o mare scenă lirică, o teorie sau o vitorie la o olimpiadă pe un stadion la o probă transmisă pentru două miliarde de telespectatori. Unele se considera ele insele dive sau vedete și caută momentul să scrie scrisori către o națiune nerecunoscătoare.

Succesul este de trei feluri.

Primul fel de succes este cel de scurta durata. Sa zicem ca un compozitor scrie o melodie, devine șlagăr si este adulat. El nu mai este în stare să mai repete succesul. Iau spre exemplificare pe marele George Grigoriu care a scris inclusiv chestia aia cu partidul Ceaușescu, România de era cântat și pe stadionul din Peking din sute de mii de piepturi proleatre. A avut un succes de un sezon, de un an de un deceniu, de o viață. Tot așa se întâmplă în cazul unui actor care face numai un rol mare. Așa se intampla în cazul unui fotbalist care prin golul lui aduce o calificare sau o cupă dar nu mai face acelasi lucru niciodata.

Al doilea tip de succes este acela de durata medie, în care persoana face niște lucruri speciale la intervale rezonavile arătând ca este in stare de ceva. Pe termen mediu, persoana face câte ceva și repetă succesul. Îmi aduc aminte de Mihaela Peneș care după o olimpiadă unde a obținut aurul, la următoarea a obținut argintul.

Al treilea tip de succes este acela pe termen lung, când un compozitor scrie melodii in cascadă și toate sunt de succese. Cand fotbalistul în 20 de ani a dat gol după gol exact când a fost nervoie arătând că are talent și că are tehnică și mai ales are o pregătire constantă. Să ni-l amintim pe marele Ivan Patzaichin care a obținut aurul olimpic în 1968, 1972, 1980 și 1984.

Despre succesul total adică veșnic nu vreau sa vorbesc aici pentru ca este atât de rar încât noi muritorii de rand nu-l atingem in vecii vecilor. Talenul Nadiei Comăneci, talentul lui Radu Beligan, talentul lui Iolanda Balaș, talentul lui Ghorghe Hagi sunt numai o parte dintre talentele care au generat succese veșnice, pentru istorie, de-a pururi.

Fiecare dintre noi are în raniăa bastonul de mareșal în ceea ce privește succesul. Unii nici nu merg în armată și devin mareșali de paie. Unii ramân soldați și numai unu la un miliard ajunge generalissim prin autointitulare cum a facut Stalin.

A vorbi despre managementul succesului nu este nicio blasfemie, ci o necesitate, pentru că numai oamenii slabi cred că succesul vine de la sine și că odată ajuns sus se ramâne acolo necondiționat o veșnicie. Numai oaemnii fara bon ton care au avut succes de o clipă se consideră nedreptațiți atunci când lumea nu le mai face plecăciuni din moment de au intrat in anonimatul nostru, fiind la fel de banali ca oricare dintre noi. Nimeni nu trebuie să considere că merită orice din moment ce a avut o clipa de grație prin succes. Se zice că electoratul nu greșește niciodată. A zis-o cândva unul care candidează la primărie și dacă nu va câștiga, sunt sigur că va împroșca cu noroi acest electorat. Nici insuccesele in cascadă nu trebuie interpretate ca o greșeala, care urmează succesului de o clipă. Iar cel ce a trait clipa de succes trebuie sa constientizeze cand s-a produs prabusirea si sa o accepte pana nu se acopera de penibilul cel vesnic, crud si urat mirositor de oua clocite.

Unde o incadrați pe Simona Halep?

Unde il incadrați pe Gigi Becali?

Care este locul lui Simona Senzual?

Care este locul lui Beethoven?

Simona Trașcă ce fel de succes are?

Piesele lui Shakespeare in ce categorie de succes intră?

Unde il incadrati pe Leo de la Strehaia?

Succesul lui Carusso este unul de o clipă?

Sunt sigur ca niciunul dintre cei enumerati nu au constientizat regulile care guverneaza managementul succesului din varii motive. Unii erau geniali, altii nu.

Managementul succesului nu-și propune să prelugească succesul asemeni unei stări de agonie. Este o știință care arată cum se crează succesul, cum se întreține și cum nu trebuie distrus.

(28 februarie 2016)