O nouă meserie: blogger/bloggeriță

Există mari personalități ale lumii, care au conturi \pe diferite rețele de socializare și postările lor sunt urmărite de milioane sau chiar zeci de milioane de fani, ceea ce atrage încasări corespunzătoare de pe urma celor care pun reclame pe conținutul digital al respectivelor personalități. Sunt situații în care o vedetă din fotbal cum este RONALDO, încasează bani frumoși de la postările pe acre le are în online.

Aceste exemple au încurajat pe mulți tineri să devină realizatori de conținut digital, iar numărul de urmăritori face ca respectivii să încaseze sume frumușele din postările lor, care au un număr semnificativ de urmăritori. Am auzit la Tv că un tânăr interpret de muzică modernă reușește să încaseze lunar din conținutul digital pe care-l postează undeva la 100.000 de mii de euro.

Literatura spune că întreruperea Internetului pe teritoriul Rusiei și aici mă refer la rețelele de socializare clasice, nu la cele locale, a avut ca efect pierderi de peste 500 milioane de dolari, căci conținutul digital al generatorilor de conținut digital din Rusia nu a mai fost accesibil în afara acestei țări. 

Eu nu cunosc mecanismele prin care se fac bani din conținutul digital, așa cum sunt prezentate de cei din spațiul mioritic, pentru că 4.000 euro pe lună nu se fac fluierând, așa cum se prezintă mulți dintre cei care se auto-intitulează blogger sau bloggeriță. Eu știu că sumele ce revin din reclame în raport cu numărul de urmăritori sunt simbolice, undeva la 2 eurocenți de urmăritor. Dacă cineva se laudă că în luna mai a avut un câștig de 4.000 de euro, înseamnă că a avut în acea lună 200.000 de accesări. Am mari dubii că cineva din Ro este în stare să genereze conținut digital care să aibă 200.000 accesări. Cine intră pe Youtube are posibilitatea să vadă numărul de accesări și se lămurește ce și cum. Melodia Fericire bună dimineața, cântată de LOREDANA și cei mai străluciți maneliști, are 40.000.436 vizualizări. Melodia Timpul interpretată de ANDRA are 4.880.575 vizualizări. Cântecul Unge Leano, ușa bine în interpretarea lui Petre ALEXANDRU are 646 viziualizări. Știu că mulți dintre oameni se laudă. Așa că, mă rezerv să nu fac afirmații și să-i las pe bloggeri și pe bloggărițe să se îmbogățească. Eu am o teorie. dacă pe scara mea sunt 32 de miliardari în euro, și eu nu sunt în stare să-mi plătesc întreținerea i s-o face milă de mine unui miliardar și mi-o plăți întreținerea. Dar dacă sunt pe scara mea 32 de milogi ca mine, precis vom fi evacuați și asta este. De aceea eu vreau să știu că toți sunt bogați pe lumea aceasta, deci și bloggerii și bloggărițele, indiferent de conținutul digital pe care-l postează.

(25 iunie 2025)

Responsabilitatea în mediul virtual

Am observat că mulți oameni au devenit extrem de mirați de când chestia cu Cambridge Analytica și formulează tot felul de teorii, dintre care unele sunt:

- penibile,

- fanteziste,

- aiuritoare,

- nerealiste,

- șocante,

- cocante, 

- delirante și etc.

Când plecăm de acasă închidem ușa cu cheia noastră?

Când lăsăm bagajul la cală îl închidem cu cheia noastră?

Documentele personale le punem în portofelul nostru?

Când elaborăm o teză ne ferim s-o vadă 100% vecinul?

Banii îi ținem în buzunarul nostru, cât mai puțin accesibili.

Rezultă că în viața de zi cu zi, știm să ne ferim bunurile și banii, astfel încât nici banii și nici bunurile să nu ajungă prea ușor către deloc la străini, fără voia noastră. Și așa, tot se mai întâmplă că ni se fură bagajul, că ni se fură portofelul, că vecinul se mai uită în teza noastră, că ni se mai intră în casă prin efracție.

În mediul virtual lucrurile sunt și mai complicate. Fizic și logic, nu există nimic sigur 100%. Pornind de la această premisă, evident, utilizatorii de Internet trebuie să fie responsabili, prudenți și mai ales selectivi cu ceea ce pun în mediul virtual din informațiile de care ei dispun și pe care le consideră de uz personal. Noi nu spunem la serviciu parola cardului nostru. Evident, nici pe Internet nu trebuie s-o livrăm dacă ni se cere, decât în cazul unor plăți 100% sigure, efectuate prin cei care au eliberat cardul. De când cu Cambridge Analytica se pun tot felul de probleme legate de extragerea de informații din mediul virtual livrate bineînțeles de către fiecare dintre noi. În viața de toate zilele, noi intrăm în contact cu mii de oameni care ne citesc după cum:

- vorbim,

- ne îmbrăcăm,

- gesticulăm,

- mergem,

- privim,

- ne pieptănăm,

- ne bărbierim,

- ne adresăm,

- salutăm,

- evităm,

- ne așezăm,

- așteptăm.
Așa cum în viața reală trebuie să fim responsabili cu ceea ce arătăm sau ceea ce facem, tot așa și în mediul virtual trebuie să fim cu mare atenție. Și aici merge proverbul: unde nu-i cap, vai de picioare, dar și proverbul capul face, capul trage. Când am creat un cont și am definit o parolă este ca și în cazul în care am pus o clanță, nu o cheie, la ușă. Deci, oricine apasă pe clanță  deschide ușa. Pe Internet nu există niciun secret. Singura chestie de care trebuie să fim siguri este doar ca aplicațiile cu care lucrăm să nu fie penetrate și conținutul nostru digital să fie alterat ireversibil.  Nimeni nu are cum să interzică nimănui să baleieze ceea ce se petrece pe Internat, să preia ce este de preluat și să folosească așa cum crede de cuviință. Numai așa progresează omenirea. Se fac tot felul de experimente și dacă resursa memorie calculator este infinită și e bal, păi, bal să fie!

(29 martie 2018)

Managementul conținutului propriu pe Internet

Oricare dintre noi are:

- profil pe facebook;

- aderse de -email;

- acces la booking;

- căutări pe internet;

- jocuri online.

În toate cazurile, apăsând pe taste și introducând orice șir de caractere, nu facem altceva decât să generăm conținut digital. Operațiile pe conținutul nostru digital sunt:

- accesare de conținut digital;

- creare de conținut digital;

- ștergere de conținut digital;

- adăugare de conținut digital;

- modificare de conținut digital;

- codificare de conținut digital;

- interschimbare de conținut digital;

- sortare de conținut digital;

- conversie de conținut digital;

- arhivare de conținut digital;

- standardizarea de conținut digital;

- transformarea de conținut digital;

- falsificarea de conținut digital;

- deformarea de conținut digital;

- manipularea de conținut digital;

- compresia de conținut digital;

- înlocuirea de bațiți în conținut;

- deszoltări de tip steganografic;

- inserare de conținut digital.

Mai sunt și alte operații pe conținutul digital, care trebuie luate în considerare, funcție de obiectrivele urmărite de cei ce manipulează astfel de conținut. În toate cazurile, conținutului digital trebuie să i se asociueze un management complet și orientat spre a asigura exact realizarea obiectivelor pentru care a fost creat. Așa cum aerul nu costă bani, în mediul virtual există nenumărtate resurse free, dar trebuie înțelese riscurile ce apar la  utilizarea acestora, căci calitate și siguranță fără costuri nu prea există pe această lume. Cine crează conținut digital, adică cine apară pe tastele unui computer pentru a introduce șiruri de caractere, trebuie să fie cănștient că se expune integral hățișurilor existente acolo și nu are de ce trebuie să se mire dacă i se întâmplă tot felul de grozăvii. În mediul virtual, ignoranța și credulitatea au costuri foarte mari. De aceea, asemeni croitorului care măsoară pe material de zece ori înainte de a băga foartfeca să taie, tot așa și noi trebuie să fim foarte atenți, chiar precauți cu toate deciziile pe care le luăm atunci când interacționăm în mediul virtual cu aplicații, cu oameni sau pur și simplu dezvoltăm propriul nostru conținut digital, folosind facilități oferite de alții, cu costuri zero.

La crearea de conținut digital, trebuie să evităm furnizarea datelor proprii, adresa locuinței, CNP sau conturi bancare și parole de carduri.

La stocarea de informații în spații oferite free trebuie să evităm stocarea de documente confidențiale pe care le-am scanat, pentru că există posibilitatea de a fi transformate în texte cu caractere ASCII, care să fie supuse oricăror prelucrări pe niveluri de complexitate nebănuite.

La construirea de albume foto în spații generoase de câțiva Gb, oferite free, există posibilitatea identificării anumitor tipuri de poze și regăsirii de chipuri sau de fragmente de sunete. Să nu mai spunem nimic ce și cum cu recompunerea de inagini digitate, de fișiere de sunet, care sunt azi mizilic. Rezultă cu claritate că managementul conținutului digital propriu este esențial. Una este să avem un calculator nelegat la Internet, cu sistem de operare virgin, în care să descărcăm poze, să scriem ce ne bubuie prin cap, în care să se afle documentele noastre scanate și pe care să le ahivăm pe suporți și ei virgini sau să le tipărim și alta este să ne destăbălăm cu un calculator legat la Internet, unde se întâmplă fix orice și devenim prizonierii sa nu zic sclavii propriilor noastre ambiții, inclusiv a neprotejării de viruși.

Conținutul nostru digital este propria noastră oglindă, cu mult mai fidelă decât cea agățată în perete și unde ne zgâim dimineață de dimineață, crezând că suntem și frumoși și deștepți. El ne arată exact cum suntem ca frumusete, ca deșteptăciune, cum este caracterul nostru. Cine știe să citească bine conținutul digital, ne filmează și se comportă ca atare cu noi. Dacă nu avem un management bun al conținutului nostru digital, evident suntem mâncați. Mi se pare impardonabil să furnizăm adresa de e-mail de contact și acolo, pe lângă conținutul digital asociat contactului, să punem excat ceea ce nu trebuie să constituie subiect de acces public, inclusiv la nivel neautorizat. Cine a auzit de intranet și trăiește într-o lume paralelă, să nu se mire că i se întâmplă porcărele. Intranetul și Internetul sunt două lumi disjuncte. Orice altă abordare este una de c_c_t, pe românește.

(10 iulie 2017)

Bloggers, Vloggers și etcetera

Blogger-ul este cel care are un blog.

Vlogger-ul este cel care tot pune videoclipuri pe internet.

Etcetera e așa o mulțim de chestii luate de-a valma și neprecizate.

Așa cum hanbalistele se vedeau campioane olimpice și au venit cum au plecat, tot așa și bloggerii și vloggerii mioritici se și văd miliardari ăn euro. Era un vlogger care zicea că e mai ceva ca Michael Jackson. Fiecare zice ce vrea că de aceea este democrație, ca fiecare sa fie slobod la gura. altul se credea Elvis Presley. Nu trebuie aruncat cu noroi, ci trebuie stimulate ideile valoroase. Mie îmi place să văd milionari și să văd și cultură, căci subcultura e ca pecinginea, se întinde.
Este vorba de două meserii respectabile care merg clar pe principiul liberal al raportului cerere-ofertă. Numai cei cu idei și constanți în ceea ce privește calitatea vor răzbate. Așa cum reușesc să aibă proprii fani, tot atât de repede aceștia migrează spre alte direcții. Este foarte greu să se mențină cineva în mediul virtual, unde totul este gratis. Totul depinde de calitatea celui ce crează, fără ca acesta să invoce opreliști de niciun fel. Înainte scriitorii invocau:
- cenzura;
- editurile;
- costurile;
- comunicarea;
- publcul.
Acum totul depinde de blogger sau de vlogger pentru că:
- un blog nu costă nimic;
- postarea pe youtube până la un punct nu costă nimic;
- echipamentele sunt cu costuri infime;
- puterea artistului dă ritmul și conținutul.
Acum se cern adevăratele valori și se impune calitatea într-un echilibru dintre cei ce vor să se distreze și cei care vor să evolueze, să învețe ceva. Atât bloggerul, cât și vloggerul cunt creatori care știu ce să facă pentru a atrage pe cei acre asemeni telespectatorilor care au la dispoziție telecomanda, aceștia sunt și mai categorici, au la dispoziție accesarea la resurse, pentru că pentru ei un blog sau un videoclip este numai o resursă marcată într-o listă cu sute de mii de elemente, regăsite după cuvinte cheie. Totul este o artă, conținutul digital este ca un fluviu cu mii de metrii cubi de apă debit.
Aici e arta pură!
Aici este talentul autentic!
Aici se vede adevăratul artist de geniu!
În rest, totul este ori poveste, ori teorie absconsă.

(17 decembrie 2016)