Despre ce înseamnă calitatea unui concert

Voi analiza  concertul de la Viena din 1 septembrie 1979 organizat sub egida ONU, doar prin prisma numelor de artiști care au apărut acolo dar și prin prisma vârstei lor, dacă am în vedere că la Festivalul Enescu de la noi, prelungit ca zeama de varză și dispersat ca un nor, să mulțumească pe toată lumea, unde calitatea este destul de scăzută, adică ceva provincial, prăfuit și modest, pe bani mulți, care împărțiți la și mai mulți, devin bani puțini.

Au cântat la acest concert:

Leonie Rysanek-Gausmann care avea în 1979 vârsta de 53 de ani

René Kollo care avea în 1979 vârsta de 42 de ani

Siegfried Jerusalem care avea în 1979 vârsta de 39 de ani

Birgit Nilsson care avea în 1979 vârsta de 61 de ani

Agnes Baltsa care avea în 1979 vârsta de 35 de ani

Nicolai Ghiaurov care avea în 1979 vârsta de 50 de ani
Jose CARRERAS care avea în 1979 vârsta de 33 de ani
Sherrill MILNES care avea în 1979 vârsta de 44 de ani

Piero Cappuccillicare avea în 1979 vârsta de 53 de ani

Placido Domingo care avea în 1979 vârsta de 38 de ani

Montserrat Caballé care avea în 1979 vârsta de 46 de ani
Ruza Baldani care avea în 1979 vârsta de 37 de ani
Gianfranco Cecchele care avea în 1979 vârsta de 41 de ani
Peter Wimberger care avea în 1979 vârsta de 37 de ani
Kurt Rydl care avea în 1979 vârsta de 32 de ani
Au dirijat:
Horst Stein care avea în 1979 vârsta de 51 de ani
Miguel Gomez Martinez care avea în 1979 vârsta de 32 de ani
Placido Domingo care avea în 1979 vârsta de 38 de ani.
Se observă că în acest concert apar:
- nume foarte mari ale operei mondiale precum Birgit Nilsson și Nicolai Ghiaurov;
- artiști consacrați la apogeu precum Montserrat Caballé, Placido Domingo și René Kollo;
- artiști mari în prima parte a ascensiunii precum Agnes Baltsa și Kurt Rydl.

Concertul a avut tot ceea ce trebuie pentru a fi de înaltă ținută artistică și pentru a fi reprezentativ pentru instituția sub patronajul căreia s-a realizat.

Dacă vom compara acest spectacol cu șușele dâmbovițene cu greu ne vom reține plânsul în hohote, căci la noi mai vine când și când câte un mare cântăreț care se află la pogeu. Ultimul a fost Michael JACKSON din 1992. Restul, mai toți au fost artiști la apusul carierei, deși era vorba de artiști foarte mari, dar la apusul carierei, nu era vorba de artiști veniți direct de pe marile scene ca să plece tot pe marile scene, ca în cazul acestui concert din 1 septembrie 1979 de la Viena.

(29 iulie 2018)