Complexul celui care merge pentru prima dată la sala de fitness

Pentru toate există un început. Cel care-și propune să meargă pentru prima dată la o sală de fitness, are un complex, pe care eu l-am numit complexul începătorului, complex pe care și eu l-am avut. Acest complex apare de la nenumăratele întrebări care apar în mintea celui care vrea să meargă la sala de fitness.
Oare se merită?
Oare e o decizie bună?
Oare ce vor zice cei din sală când mă vor vedea?
Oare arăt cum trebuie?
Oare nu voi fi penibil?
Oare mă voi ține de a veni la sală mereu?
Oare vârsta mă dezavantajează?

Acum 20 de ani mi-am pus mult mai multe întrebări decât acestea. Există acum Internet și avem tot ce trebuie încât să ne documentăm. 
Identificăm sălile.

Ne documentăm despre antrenorii personali de acolo.

Vedem despre echipamente și moduri de utilizare.

Sunt filme cu exerciții pentru începători.

Ne interesăm despre programul sălii și despre costuri.

În viață, totul este să vrei. Apoi îți iei inima-n dinți și aplici principiul: dacă merg pe bicicletă 100 de oameni și eu voi fi al 101-lea. Sacă merge pe sârmă care leagă două blocuri un nene dintr-un milion, eu nu voi merge pe sârmă, pentru a fi al II-lea.

Acum 20 de ani:

- am depășit complexul vârstei,

- m-am documentat,

- mi-am luat echipament,

- am făcut abonament,

- am mers la sală,

- am discutat cu un antrenor personal,

- am primit informații,

- am început să lucrez cu grijă, fără să exagerez,

- am scăpat de complexul a ceea ce se va zice despre mine.

Au trecut anii și am schimbat mai multe săli, am păstrat ritmul de a merge la sală, am învățat să lucrez la aparate și de fiecare dată am făcut antrenamente fără exagerări, în condiții de maximă siguranță.

În viață, totul este să vrei.

(23 septembrie 2025)

Ghidul nesimțitului de la sala de GYM

Nu știu cum se face dar tot am văzut persoane destul de nesimțite la sala de GYM și așa cum scriitorul Radu PARASCHIVESCU a scris o carte cu titlul Ghidul nesimțitului  mi-am zis că s-ar merita să scriu și eu câteva rânduri pe același subiect, dar nu m-aș duce spre vecinii de la bloc sau de cartier, ci pe ceea ce am văzut la sala de GYM, fără a avea pretenția că mă dau eu prozator, căci nici nu am cu ce mă lăuda în ale prozei literare.

Nesimțitul de la GYM este cel care se tolănește pe un aparat, nu lucrează la acel aparat, dar butonează la telefonul mobil concentrat nevoie mare, deși exact același lucru îl poate face și acasă, dar de aici se poate lăuda că a fost la sală, pentru a crește în ochii contemporanilor lui.

Nesimțitul de la GYM este cel care face un așa-zis circuit, adică dorește să lucreze la mai multe aparate într-o anumită ordine, drept care face el ce face și pune un prosop pe un aparat, pune în mișcare o bandă, mai pune o sticlă pe scaunul altui aparat și lucrează la al IV-lea aparat. După ce se uită în telefon, trece să meargă pe bandă, pe care o părăsește lăsând-o în mers, apoi trece la aparatul unde a lăsat sticla, lucrează un pic. Iar se uită în telefon. Trece să lucreze la aparatul unde a lăsat prosopul, Revine la aparatul unde a lucrat și repetă figura de mai multe cicluri, crezând în nesimțirea lui că toată sala-i aparține.

Nesimțitul de la GYM este cel care  merge să lucreze cu halterele sau cu ganterele. Ia piesele din rastel sau discurile de pe suporți. Face câteva flexii sau ridicări, după care, lăsând haltera cu discurile pe ea și ganterele pe jos, lângă băncuță, pleacă voios nevoie mare, spre un alt aparat, să-și continue antrenamentul.

Nesimțitul de la GYM este cel care  după antrenamentul unde a lăsat totul vraiște, merge să facă duș și nu face duș oricum, ci cu ușile deschise de stropește cu apă peste tot. El nu se șterge în cabină, ci pleacă cu apa șiroaie după el prin tot vestiarul, încât trebuie musai ca toți ceilalți să fie atenți să nu alunece.

Mai sunt multe de spus despre nesimțitul de la GYM dar stau să mai reflectez dacă să scriu sau nu o carte pe acest subiect suculent.




((13 martie 2025)

Politețea îân sălile de fitness de fițe

În București sunt câteva săli de fitness pe care eu le-aș încadra la săli de fitness de fițe pentru că acolo vin persoane:
- de la corporații,
- din lumea bună,
- din televiziuni,
- care au bani.
Îți dai seama despre fiecare că are o părere foarte bună despre sine, după mers, după țoale, după cum țin capu, după gesturi.

Nu aș fi scris acest articol, dacă aș fi văzut în aceste săli de fițe o atmosferă cât de cât civilizată. Dar nu am văzut. Primul lucru care m-a izbit a fost acela al dezordinii. Respectivele persoane, pe care eu le numesc clienți, căci nu se deosebesc de mine prin nimic, deci toți am plătit un abonament, lasă discurile, funiile, benzile elastice, mingiile, aruncate pe unde își finalizează exercițiile. Nici personal trainerii nu se sinchisesc de ceea ce se întâmplă, ba mai mult, în anumite proaste obiceiuri ei dau tonul. Politețea în sălile de fițe lasă de dorit, căci elementarul bună ziua acolo nu există. Am făcut greșeala să urez o zi bună la plecarea din vestiar și tipul căruia m-am adresat s-a făcut că plouă, deși era cu mult mai tânăr decât mine. Nici tinerii între ei nu se salută, ceea ce mă duce cu gândul că standardele din ziua de azi au coborât foarte mult. La ceea ce am văzut eu în sală, dar și la vestiar, mă duce cu gândul că în sălile de fitness de fițe, politețea lasă de dorit, iar ca să fiu mai concret și educația elementară a clienților s-a făcut la cursuri cu frecvență redusă sau chiar la cursuri fără frecvență, căci altă explicație nu există.


(18 august 2023)

Sala de fitness de la HART HOTEL Timișul de Sus

La hotelul HART din Timișul de Sus se află o sală de fitness foarte bine utilată, pe care și-ar dori-o foarte mulți dintre cei care se ocupă cu managementul unor astfel de săli.

Sala este luminoasă.

Sala este spațioasă.

Sala are un tavan înalt.

Dispunerea aparatelor este astfel făcută încât cel ce le folosește are posibilitatea să admire priveliști superbe.

Marea diversitate a aparatelor arată posibilitatea ca și sportivii de performanță au cu ce să lucreze dacă vin la acest complex. Pentru aparatele mai des folosite există mai multe exemplare, ceea ce dă garanția că nu se formează fire de așteptare. Aparatele se adresează tuturor categoriilor de mușchi, iar dispunerea lor este corect efectuată, dând posibilitatea de a se organiza și circuite, pentru cei care doresc antrenamente structurate după reguli mai elaborate.




(08 august 2023)

Eu și culturismul

Cred că știu când am văzut prima dată o fotografie de culturiști. Nu li se spunea culturiști, dar culturiști erau. M-a impresionat faptul că în fotografie, tinerii arătau ca în sculpturile antice, cu mușchi foarte bine conturați. Am văzut după mulți ani o carte de culturism apărută în limba română. Am văzut că există și concursuri de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau săli de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau echipamente de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau reviste de culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau atât de multe informații despre culturism.

Pe vremea tinereții mele nu existau  atâtea competiții de culturism.

Eu eram student și în ASE nu existau la sala de sport echipamente de haltere și culturism. Dacă știam ceea ce se știe azi, cu totul altfel aș fi privit eu culturismul. Am avut de făcut o alegere între a practica un sport și a merge pe drumul informaticii și cercetării științifice. Am văzut acum că sunt cadre didactice universitare care participă cu mare succes în competiții de culturism. Nu era așa ceva pe vremea mea. Nu am avut eu acea sclipire care să-mi dea imboldul de a face și culturism și informatică. regret amarnic, dar nu am cum să întorc timpul. Acum merg la sală, trag de fiare, dar vorba de a face performanță este imposibilă, căci cine vrea ceva, trebuie să facă acel ceva la vremea lui. Bate fierul când e cald, zice proverbul, ceea ce se traduce cu începe practicarea culturismului când organismul este în formare și te ajută să evoluezi. 

Am citit despre culturism. Am cărți despre culturism precum:

Florin UCEANU - Culturism de performanta, Editura REDIS Club, Bucuresti, 1994, 122 pg

Tudor O. BOMPA - Dezvoltarea calităților biometrice, Editura CNFPA, Bucuresti, 2001

Am reviste foarte multe despre culturism, pe care am dat foarte mulți bani. Eu zic că sunt un tip destul de documentat. Chiar mi-am cumpărat și gantere atât de aici, cât și din Grecia în 1996. Când am venit cu autocarul din Atena, un vameș scârbos a încercat să ridice greutatea în care erau ganterele mele de 10 + 10 Kg. S-a enervat și nu știa ce e așa de greu într-o cutie așa de mică. A vorbit urât și eu i-am vorbit și mai urât și chiar am pretenția că l-am umilit când am deschis cutia și a văzut prostul de el că acolo am gantere.

La mine pe portalul ionivan.ro am o zonă specială dedicată culturismului la adresa:

http://ionivan.ro/2021-CULTURISM/CULTURISM2021-aaindex.htm

Când am mers la Timișoara am vizitat galeria cu statui a culturiștilor de la sala Olimpia ale cărei fotografii se află pe portalul meu la adresa:

http://ionivan.ro/2015-BODYBUILDING/DIVERSE/DIVERDEtimisoara.htm

Cred că am o poziție corectă față de acest sport și față de sportivii care practică sportul numit culturism.

(15 mai 2023)

Sala de fitness unde vin corporatiștii

Am fost de-a lungul timpului la multe săli de fitness, iar acum merg la o sală de fițe, unde vin corporatiștii și am văzut diferențele.
Corporatiștii vorbesc la telefon și ocupă aparatele fără să lucreze pe ele.
Corporatiștii pun prosoape pe aparate ca să le țină ocupate.
Corporatiștii  lasă benzile în mers și lucrează simultan la alte aparate sun ochii antrenorilor personali.
Corporatiștii lasă discurile împrăștiate prin sală.
Corporatiștii  nu pun ganterele la locul lor pe stativ.

Corporatiștii râd foarte zgomotos în sală.

Corporatiștii  lasă peturile pe unde apucă.

Corporatiștii lasă ușile dulăpioarelor vraiște în vestiar.

Corporatiștii lasă lucrurile aiurea pe băncuțe în vestiar.

Corporatiștii  iau cu ei umerașele din dulăpioare.

Corporatiștii nu salută nici la venire și nici la plecare.

Corporatiștii lasă prosoape de hârtie pe unde nici nu te gândești.

Pe o scară de la 1 la 10 o sală frecventată de corporatiști este la nota 3(trei). Acest lucru arată că printre corporatiști domină persoanele cu educație precară, cu simțul disciplinei scăzut, care nu sunt interesate de altceva decât de ceea ce ele gândesc și de ceea ce cred că le este bine, fără a fi vorba de altceva.

(22 aprilie 2023)

Bizareriile din sălile de fitness dâmbovițene

Există mari diferențe între o sală de fitness din USA și una de pe Dâmbovița.
În sala de fitness din USA n-ai să vezi niciodată un disc aruncat aiurea, în timp ce în sala de fitness de pe Dâmbovița sunt discuri pe jos peste tot și aparatele rămân încărcate.
În sala de fitness din USA n-ai să vezi niciodată un sportiv că lucrează blocând mai multe aparate, casă lucreze pe ele când are el chef.
În sala de fitness din USA nu vei vedea niciodată o bandă mergând în gol că un antrenor personal o ocupă pentru un client al său, chipurile pentru a realiza un așa-zis circuit.
În sala de fitness din USA nu vei găsi niciodată peturi goale lăsate aiurea prin sală de clienți, căci le este lene să le ducă la coșul de gunoi.
În sala de fitness din USA nimeni nu vorbește la telefon asurzindu-i pe ceilalți cu banalitățile lor, ca pe Dâmbovița.
În sala de fitness din USA, antrenorii personali se mai plimbă prin sală și corectează anumite imperfecțiuni, chiar dacă executanții nu sunt clienții lor, în sălile de pe Dâmbovița nu se întâmplă.
La vestiarele de la sălile de fitness din USA, oamenii nu-și lasă papuceii de unică folosință pe unde apucă, așa cum se întâmplă la sălile de fitness de pe Dâmbovița.
La vestiarele de la sălile de fitness din USA nimeni nu lasă ușile de la dulapuri vraiște, așa cum se întâmplă la vestiarele de la sălile de fitness de pe Dâmbovița.

La sălile de fitness din USA nimeni nu ocupă cu prosopul cu petul un aparat, fără să lucreze pe el, așa cum se întâmplă la sălile de fitness de pe Dâmbovița.

(13 martie 2023)

AVAC - Almaden Valley Athletic Club

 Ori de câte ori am avut ocazia am frecventat săli de fitness și printre sălile unde am mers aproape zi de zi timp de câteva luni, câțiva ani la rând a fost și Almaden Valley Athletic Club - AVAC.

La înscriere se primea un card cu cod bară pe verso, care trebuia să fie validat pentru a primi acces la intrarea în sală. După validare erai întrebat ce fel de prosoape vrei, adică mici sau mari sau ambele. Ți să dădea prosop alb frumos împachetat. Sala avea mochetă și întotdeauna era curată, iar aerul era tot timpul ventilat. Sala acea geamuri mari și primea lumină naturală, dar erau aprinse și becuri fluorescente. Peste tot erau televizoare cu diferite programe. În dreptul fiecărei benzi de alergare era un ecran și exista posibilitatea de a alege programul Tv de urmărit.

Sala are echipamentele grupate pe categorii. Există o mare varietate de echipamente, de ultimă generație. Dacă trebuie reglate sarcini (greutăți) există soluții de a realiza reglajele dorite, în multe cazuri, fără a fi nevoie de a umbla cu discuri de diferite greutăți.

Ganterele se află pe stative și pe peretele unde sunt stativele se află oglinzi ca sportivii să regleze mișcările pentru a fi corecte. Există o mare diversitate de aparate, pe care în sălile din spațiul mioritic nu le-am întâlnit.

Disciplina este la ea acasă și la AVAC nu am văzut discuri și gantere împrăștiate aiurea, peturi uitate în sală, șervețele folosite pe dușumea. Totul este reglat prin educația celor care lucrează la aparate.

(03 ianuarie 2023)

24 Hour FITNESS

În USA există un mare lanț de săli de sport  24 hour FITNESS pe care eu le clasific cu nota 10 pentru că:
- sunt mari,

- au dotări foarte bune,
- există și bazin de înot,
- disciplina e exemplară,
- echipamentele sunt cu cap distribuite pe suprafață,
- personalul e educat,
- accesul este simplificat,
- vestiarul este organizat,
- prețul este bine corelat c ceea ce oferă.

Pe întreg intervalul cât am avut abonament acolo am observat că fără nicio dificultate mi-am realizat antrenamentul cu care plecasem de acasă pentru a fi executat. Nu mi s-a întâmplat niciodată să găsesc aparatul dorit ocupat și să fiu pus în situația să mă așez într-un fir de așteptare.

Trebuie să menționez că întotdeauna ganterele se aflau pe stative la pozițiile indicate cu etichete. Nu erau aruncate pe jos cum se întâmplă pe Dâmbovița, nu erau puse desperecheate sau la alte locuri decât cele care le indicau greutatea.

Mai trebuie să spun ceva: clienții care aveau antrenori personali erau tot timpul sub supravegherea acestora și primeau indicații de la antrenori. În plus, se vedea diferența dintre clienți și antrenorii lor, după modul în care arătau antrenorii, adică se vedea de la distanță că lucraseră la aparate și rezultatele erau evidente, ceea ce după părerea mea inspiră multă încredere.

Curățenia în sală era la un nivel foarte ridicat, căci nimeni nu lăsa nimic sau nu arunca nimic pe jos. La vestiare, de asemenea, era foarte curat. Curat era și la dușuri, deși acolo nu erau cabine individuale, dar gelul de duș  nu a lipsit niciodată. Exista și saună și bazin de înot. Am observat că persoanele care doreau să-și usuce slipul după terminarea activității la bazin, aveau la dispoziție un dispozitiv de stors și de uscat slipul, ceea ce m-a impresionat. La vestiar clienții aveau la dispoziție casete pentru bagajul personal, fără lacăt, cu cifru format din patru numere. Trebuia reținut codul și numărul casetei. Accesul la această sală se realiza rapid cu automobilul și niciodată nu am avut probleme cu a găsi un loc de parcare.


(02 ianuarie 2023)

Ganterele mele de acum 52 de ani

Dintotdeauna mi-a plăcut să fac sport. Nu am avut noroc nici de sală de sport, nici de profesori de sport de când mă știu. În școala generală, în liceu și în facultate, profesorii mei de sport nu aveau drag de meserie. Erau plictisiți. Nu știu ce urmăreau, căci nemulțumirile lor erau universale. Nici nu știau să facă ceva cu noi. Unii ne lăsau de izbeliște. Alții puneau baremuri de nimeni nu era în stare să facă jumătate din ce impuneau ei. Norocul meu a fost că am făcut sport după capul meu, așa cum am crezut eu de cuviință, cu ceea ce am avut eu la dispoziție. După ce am terminat facultatea, mi-a făcut fratele meu cu aparatul de sudură o pereche de gantere. Pe vremea aceea nu se găseau în magazinele de sport niciun fel de echipamente, așa cum se găsesc azi, dar lumea nu prea le folosește.

Se vede că discurile aveau denivelări și bavură, iar dacă nu eram atent, ceea ce s-a întâmplat de câteva ori, mă râcâiam pe piept și până treceau rănile dura câteva săptămâni bune. Era important că reușeam să mă antrenez acasă căci nu existau săli de sport ca acum și nici la locul de muncă nu exista acces la sala de sport, chiar dacă normal ar fi fost ca salariații să aibă acces acolo, deși sala stătea închisă foarte mult timp. Cu ganterele mele aveam posibilitatea să fac o gamă destul de variată de exerciții, chiar dacă nu erau reglabile și uneori pentru anumite exerciții erau prea grele, pentru altele, erau din contră, prea ușoare.

(29 noiembrie 2022)

Mereu aproape

Azi 08 decembrie 2016 am respectat acel element de a fi mereu aproape față de limitele pe care mi le-am impus. Am executat azi la lucrul cu ganterele din 70+70lbs din stând culcat pe băncuță cu 10 repetări. Am avut o teamă zilele trecute de a lucra cu ganterele de 50lbs și m-am bucurat mult când duminică 04 decembrie am reușit 10 repetări cu cele două gantere, adică 50+50lbs. Apoi cu un pic de emoție am trecut la a folosi ganterele de 60lbs, deci am făcut 10 frepetări cu 60+60lbs și m-am bucurat foarte foarte mult. Deși cu vârsta nu stau pe loc, văd că încă sunt mereu mai aproape.

Și cu altă ocazie mi-am propus să fiu mai aproape de limitele mele. La lucrul cu halterele am evoluat de la 10+10lbs, 20+20lbs, 30-+30lbs, 40+40lbs și respectiv, 50+50lbs, limită la care mă găsesc acum și îmi propun să fiu mereu aproape.

(08 decembrie 2016)

AVAC (001)

AVAC înseamnă Almaden Valley Athletic Club. De vreo 4 ani ori de câte ori este posibil lucrez la această sala. Spre deosebire de sălile de forță din Ro, la AVAC-Almaden Valley Athletic Club, ganterele sunt pe stativ, fiecare la locul ei, pentru că pe stativ sunt scrise numere și ganterele trebuie să se găsească la locul lor.

Fiecare persoană ia ganterele, lucrează și apoi le pune la loc, exact pe poziția pe care sunt scrise cifrele. De câți ani vin la această sală, dar și chiar la alte săli de aici, nu am văzut gantere aruncate aiurea pe jos lângă stativ sauprin sală, oriunde ar lucra omul. Este o chestiune de educație și de disciplină autoinpusă. Az am văzu un tip care a luat ganterele de 60lbs și a ieșit cu ele în afară. L-am urmărit. Am văzut cum el s-a întors cu cele două gantere, le-a pus la locul lor. Este ceea ce-mi doresc să văd și la noi acasă.

(03 decembrie 2016)

Nădușind la SAS GYM (006)

Și în acestă dimineață de duminică, mergând cu mașina, am avut șansa să găsesc loc de parcare chiar în incinta după atelierele de vulcanizare și era și umbră. Am lucrat ceva cu ganterele de 10, 12, 14, 16, 18 și 28kg. După aceea am mers la bandă unde am exersat 30 de minut cu 5km/h și 15 mimute cu 4km/h,

(26 iunie 2016)

Salile de culturism din vremurile comuniste

Din capul locului trebuie spus ca ramura de sport numita culturism nu a fost privita cu ochi buni nicio clipa in timpul comunismului. Culturistii lucrau ca sportivi la Federatia Romana de Haltere, iar concursurile de culturism desi nu beneficiau de ceea ce era specific propagandei comuniste aveau sali pline fie la casele de Cultura, fie la sala Polivalenta. Numarul concurentilor era cu mult mai mare deact acum, iar titlul de campion insemna cu mult mai mult pentru un sportiv, decat inseamna in ziua de azi.

Salile de antrenament pentru culturisti erau fie:

• in colturile salilor de antrenamente pentru halterofili;
• in sali de sport ale unor licee, caci aparatele specifice nu ocupau mult loc;
• in locuri improvizate, in care apareau probleme cu iluminatul si cu pardoseala;
• in locatii speciale daca oficialii de la municipii sau de la judet intelegeau rolul culturismului.

Indiferent de amplasamentul pentru spatiul destinat antrenamentelor sportivilor din culturism, a anliza o sala inseamna a vedea care erau:

• conditiile generale, adica dimensiunea unei astfel de sali, dotarile aferente si mai ales climatul asigurat; stiind ca sportivii culturisti desfasurau antrenamente lungi, bine structurate si obositoare, in acele sali lipsea fondul muzical; se auzau din cand in cand acele ignete specifice efortului deosebit de intens; la terminarea unei ridicari sau a unei indreptari, unii sportivi dadeau drumul halterei de la o inaltime nu prea mare, dar zgomotul de metal care loveste alt metal era remarcat fara nicio dificultate; despre covoarele fonoabsorbante care sunt in cam toate salile de culturism de azi nu avea cum sa fie vorba; existau cateva covoare de cauciuc banal puse lang[ haltere pentru a amortiza caderea acestora pe o dusumea de lemn sau pe pardoseala din beton;
• echipamentele in niciun caz nu erau de o asa mare diversitate asa cum sunt intalnite in salile de fitness culturism din ziua de azi; ganterele erau confectionate unele prin turnare, iar altele aveau in componenta manere, discuri care se ataseau si sisteme de fixare prin insurubare; se vedea de la o posta ca sunt de productie artizanala neavand protectii de cauciuc si felul in care erau inscriptionate cifrele care aratau despre ce greutate era vorba dovedea ca este vorba de o abordare specifica productiei de serie mica; in plus, nu erau slefuite, nu erau vopsiteiar manerele aveau striatii numai in anumite cazuri; halterele erau de cele mai multe ori realizate artizanal, barele si discurile dovedind modul acesta, iar sistemul de prindere nu avea cleme sau sisteme usir de fixat ca acum; echipamentul pe care erau asezate halterele nu includea elemente de reglare dupa lungimea bratelor, iar pozitia de utilizare din culcat arata ca bancuta oferea un grad de confort foarte scazut; oricine dorea si avea la dispozitie un strung si un aparat de sudura construia echipamentele dintr-o sala de culturism; magazinul SPORT din Lipscani avea si el gantere dar nu intr-o mare diversiatate, avea psaliere, discuri pentru haltere si chiar bare; restul de aparate care folosesc arcuri, contragreutati sau fire flexibile erau pentru cateva secunde, numai in anumite filme americane, in care erau aratati sportivi ce se antrenau;
• imbracamintea sportivilor includea in cele mai multe cazuri treningul sau sort din material elastic de trenijng si bluze sau maieuri de bumbaz de regula albe, fara imprimeuri si fara etichetele specifice brandurilor celebre ADIDAS,  NIKE, PUMA, COQ SPORTIF,  CONVERSE, LEGEA, UMBRO, NEW BALANCE, ASICS, MERRELL, LACOSTE, REEBOK, FILA, SKECHERS, cu care acum mai mult se face parada decat antrenamente efective; existau si atunci auxiliare care vizau centuri de protectie pentru mijloc, dar diversitatea lor de azi si tipologiile de manusi si palmare erau chestiuni SF;
• suplimentele erau prezente numai si numai pe copertile unor reviste din vest care mai patrundeau in randul sportivilor de la alte ramuri de sport si care cand se intorceau din mari turnee veneau si cu ceva reviste, din colegialitate;
• atmosfera era atunci cu totul diferita, intrucat cine intra intr-o sala de culturism avea convingerea ca pentru a ajunge cat mai sus trebuie extraordinar de multa munca. obiectivul era de a merge in competitii si mai putin de a dobandi acele patratele pe abdomen care sa faca furori, mai ales ftiut fiind afptul ca litoralul era populat de cei acre veneau cu bilete prin sindicat; zonele unde apareau turistii germani era foarte strict delimitate si nimeni nu risca sa fie abordat de un ofiter de securitate pentru a da explicatii de ce a intrat intr-un perimetru supravegheat;\
• antrenorul de culturism de atunci nu avea nimic comun cu ceea ce este azi un antrenor sau mai corect un instructor de fitness culturism care a absolvit cu curs organizat acum de Ministerul Muncii in colaborare cu un SRL; antrenorul era fie un absolvent de IEFS, fie un fost culturist care se remarcase la campionate nationale si care facand un curs special si sustinand un examen dur, obtinea brevet de antrenor de culturism:
• dietele au avut ca si acum un rol exceptional in programul de pregatire al culturistilor; este gresit sa se creada ca sportivii dintimpul comunismului lucrau empiric, stiut fiind faptul ca in gimanstica feminina functionau tehnici si metode de antrenamente si de diete de ultima ora, deci nu se excude ca interesul antrenorilor nu era maxim orientat pe antrenamente si pe diete; ideia de nutritionism exista si atunci si functiona fosrte eficient din moment ce toate concursurile de culturism evidentiau performante cu totul remarcabile, care si acum sunt de mare actualitate;
• antrenamentele ca si acum au avut o structura orientata pe eficienta maxima, iar faptul ca exista indreptarile romanesti ca exercitiu inclus in pregatirea oricarui culturist, spune foarte mult, exact asa cum in gimnastica masculina, saritura Dragulescu este element de referinta pentru super-performanta;
• enruziasmul era fantastic pentru ca din putinatatea evenimentelor la care participau culturistii, trebuiau selectate acelea care dadeau sansa de a urca pe podium; intr-un sistem unde informatia avea o viteza de circulatie restransa si unde lemenetele de transparenta erau la un nivel ridicat, sngurul element dominant era valoarea intrinseca a fiecarui sportiv;
• publicitatea inculturism era inexistenta, revistele si televiziunea erau astfel dierctionate incat sa-i prezinte pe culturisti ca pe persoanele care fac sport pentru a avea un corp in primul rand sanatos si in al doilea rand pentru armonie;  culturistii nu apareau in roluri din filme, iar competitiile date cateva secunde la televizor vizau competitiile pentru culturismul feminin, insotite de exepmific[ri cu comentarii care evidentiau excesul de muschi la care au ajuns campioanele, lucru de neconceput pentru educatia tinerelor din societatea socialista;
• literatura destinata culturismului a inclus in anii comunismului lucrari elaborate de Lazar Baloga, si Szekely Laszlo; aceste carti porneau de la premisa efectuarii de antrenamente cu mijloace la dispozitia oricarui tanar si mergeau pana la a arata ca exista si posibilitatea de a lucra sistematic spre orientarea catre marea performanta; numai cartile din ultimii ani au adus acele detalii extrem de importante ce vizeaza prgrese necesare atingerii nivelului de a urca pe podiumuri de concurs acum in secolul al XXI-lea: amintesc  aici cartile lui Florin Uceanu, multiplu campion national si Petru Ciorba, realizata de acesta in colaborare cu Marian Chirazi, dar si multe tyraduceri extrem de valoroase si reaklizate in conditii grafice de exceptie la Editura Litera; cartea Anatomia unui corp perfect a lui Frederic Delavier este un astfel de exemplu.

Tot timpul trebuie facuta o analiza a ceea ce a existat pentru ca Liceul Spiru Haret a fost o pepiniera a culturismului din tara noastra. Dar sali de culturism au fost in toate marile orase si in marile centre muncitoresti din tara. Numai asa se explica existenta a nenumarati campioni care au provenit din Iasi, Turda, Constanta, Cluj sau Timisoara.

Chiar daca salile erau cu totul altfel decat azi, mai sobre, mai rigide, mai reci, iar aparatele purtau urma metalului brut pe care intervenise aparatul de sudura cu mai multa stangacie, erau locurile unde a fost creata marea performanta.

De lao gantera facuta prin decupare cu aparat de sudura si una realizata special pentru a lucra, diferenta este ca de la cer la pamant.

(12 mai 2016)