Subiectivismul evaluatorului

În toate domeniile un evaluator are subiectivismul dimensionat în funcție de regulile stabilite pentru procesul de evaluare. Dacă ne aducem aminte la cei care corectau teze de la admitere la disciplina limba română, existau diferențe de 3 puncte de la evaluator la evaluator. La evaluarea de proiecte de cercetare pentru a obține finanțare, am văzut o situație în care un evaluator a dat 100 de puncte din 100 de puncte, iar alt evaluator a dat 30 de puncte din 100 de puncte. La conciliere, s-a ajuns la 30 de puncte, deși grila de evaluare era destul de amănunțită.

În momentul de față sunt acceptate și preferate de toată lumea testele sau examenele grilă cu 30 - 40 de întrebări, fiecare întrebare având 5 variante de răspuns, din care numai o variantă este cea corectă. Se afișează puncele acordate întrebărilor la care s-a dat răspuns corect, candidatul are posibilitatea să completeze pe o hârtie martor și după examen are posibilitatea de a-și cunoaște exact care este rezultatul evaluării. Sunt examene unde rezultatul la testul grilă se dă pe loc.

Acum cu inteligența artificială, candidatul compune conținut digital stând în fața computerul și teztul său este analizat, este evaluat automat și i se dă rezultatul, ceea ce permite diminuarea subiectivismului factorului uman de evaluare a unui text din punct de vedere semantic.

În cazul proiectelor de cercetare, evaluarea se face folosind un ghid al evaluatorului, iar evaluatorii sunt persoane școlite, care știu să citească un text, știu să aplice regulile de evaluare aflate în ghidul evaluatorului și în final se ajunge la un punctaj care nu diferă de la evaluator la evaluator cu cel mult 5% în plus sau un minus, adică, oricât de mulți evaluatori ar evalua un proiect, punctajul acordat aparține unui interval (Xmin; Xmax) unde Xmin este punctajul minim acordat proiectului de un evaluator extrem de sever, Xmax este punctajul maxim acordat de cel mai generos evaluator, ceea ce înseamnă că cu cât este mai strâns respectivul interval, cu atât evaluarea este eliberată de subiectivism.



(03 februarie 2025)

Evaluarea complexă în era inteligenței artificiale

Acum vreo câțiva ani, când pandemia schimbase totul, se punea problema susținerii de examene în mediul online și soluția definită presupunea utilizarea mai multor camere de luat vederi pentru a asigura acuratețea procesului de evaluare, excluzând existența asistenților care să potențeze resursele celui examinat. Soluția a fost discutată în spațiul mioritic, deși era clasică peste ocean și după multe chinuri a fost adoptată, spre disperarea celor care sperau în posibilitatea de a trișa.

Inteligența artificială, implementată în condițiile existenței conținutului digital semnificativa:

- va analiza dosarul de concurs și va decide dacă se merge mai departe,

- va construi testul grilă și îl va evalua,

- va asista examenul oral și va asista notarea,

- va asista finalizarea rezultatului de concurs.

Este clar că nu vor mai apare situațiile penibile din zilele noastre în care persoane nepotrivite unui post, ocupă acel post doar pentru că are susținere de natură subiectivă. Inteligența artificială va pune ordine în scara valorică și abia atunci se va vorbi că este asigurat ocuparea locului potrivit de persoana potrivită și în consecință, tinerii vor ști cu precizie că o anumită carieră se definește cu și mai multă precizie, fără a exista harababura de pe piața muncii din ziua de azi, când fără certificări, unii acced la poziții doar pentru că posedă sprijin de natură umano-subiectivă, ca să nu folosesc cuvântul brutal pilă.




(31 ianuarie 2025)

Auto-supra-evaluarea la șoferii de toate felurile

Trebuie spus din start că auto-supra-evaluarea se produce la șoferii profesioniști, dar în egală măsură și la șoferii amatori, adică la șoferii ca mine, ca tine sau ca oricare altul dintre șoferii din traficul de zi cu zi.

Supra-evaluarea reflexelor este una dintre carențele esențiale ale șoferilor de toate tipurile, drept care lipsa aprecierii distanței față de vehiculul din față, bazată pe o capacitate ipotetică de a frâna exact la momentul optim, duce la lovirea din spate a autovehiculului din față. Acea fracțiune de secundă care face diferența între performanță și eșec, este de fapt rezultatul unei auto-evaluări incorecte, în care optimismul și credința că suntem șoferii cei mai buni, fără a fi în realitate vorba de așa ceva, duce la ezitarea nefastă, care are la bază o întârziere nepermisă unuia care se crede a fi regele șoselelor, când de fapt în realitate este molâul șoselelor, omul fără reflexe, care doarme pe el și care se crede viteaz, dar în realitate este fricosul-fricoșilor.

Supra-evaluarea la a conduce mii și mii de kilometri fără o secundă de odihnă, este una dintre erorile cele mai frecvente ale șoferilor, care nu recunosc că sunt și ei oameni, cu limite, cu plusuri și cu minusuri, dar mai ales cu dorința de a adormi în patul lor câteva ore pentru a fi proaspeți și pentru a conduce în siguranță. Unii merg la muncă. Lucrează 12 ore, după care înfulecă ceva și apoi se urcă la volan pentru a conduce 10 ore în condiții dificile, mai ales noaptea, pentru a ajunge să prindă primele raze ale soarelui de pe plaja unei stațiuni de pe litoralul Mării Negre. Se știe că somnul vine pe neașteptate și te fură când nici nu gândești, iar o clipă de neatenție la un șofer face diferența dintre viață și moarte, iar accidentele cu șoferi care au adormit la volan sunt unele dintre cele mai cumplite. Aici nu fac apologia studiilor care arată că organismul are nevoie de odihnă, căci fiecare șofer își cunoaște organismul și știe care este rezistența la a conduce fără a dormi. Mulți știu care sunt remediile oboselii, dar nu țin seama de ele și continuă să se încăpățâneze să-și depășească limitele, uneori sfârșind destul de rău, căci cei ce adorm la volan sunt generatorii de accidente groaznice.

Supra-evaluarea calităților de șofer în aprecierea distanțelor, vitezelor și mai ales în ceea ce privește realizarea de depășiri, cu calcularea riscurilor și nu a siguranței în depășire. Mulți șoferi care dețin autovehicule extrem de performante, consideră că simpla deținere a unor astfel de autovehicule extrem de performante este cheia succesului lor în realizarea depășirilor în condiții de risc și nu în condiții de siguranță. Este marea lor eroare de auto-evaluare, căci mașina oricât de puternică ar fi, nu realizează acele miracole de zbor, de evitare a coliziunilor atunci când depășirea este defectuos executată, iar partenerii de trafic nu au cum să reacționeze, din moment ce drumul nu are 100 de benzi, nu este câmp deschis și ceilalți parteneri de trafic nu au capacitatea de a reacționa pentru a preveni coliziunile generate haotic de cel ce s-a auto-evaluat defectuos în raport cu calitățile mașinii pe care o conduce și cu inabilitățile de a o manevra adecvat în sutimile de secundă specifice manevrelor incomplete.

(26 august 2024)

Ierarhizarea valorilor folosind testele grilă

Nevoia de a-l găsi pe cel mai bun sau pe cei mai buni și de a-i ierarhiza pe membri unei colectivități a fost dintotdeauna. Ideea de bază se referă la a găsi o modalitate acceptată de a realiza acest obiectiv și testul grilă este una dintre modalitățile cel mai puțin comentate.
Se propune o bibliografie accesibilă tuturor.
Se dă un interval de pregătire a concurenților.
Se construiesc grilele.
Se asociază punctaje fiecărei chestiuni din grilă.
Se împart foile cu grilele tituror celor care vor să fie evaluați.
Este lăsat un timp concurenților.
Concurenții predau foile cu rezultatele.
Se fac evaluările folosind un șablon.
Se dă pe loc rezultatul evaluării.
Se face ierarhizarea după punctaje în ordine descrescătoare.
Rezultă care sunt cei mai buni dintre cei care s-au evaluat.
Nu spun că testele grilă sunt infailibile. Am văzut cu ochii mei cum un tânăr a completat testul grilă folosind un zar și cum a obținut nota 6,50 fără să aibă vreo legătură cu materia care era analizată, pentru că grila fusese construită anapoda, căci și grilele se construiesc științific, nu iei un nene de pe stradă să-l pui să facă o grilă și să ai pretenție că este și reprezentativă.
În opinia mea, testul grilă este bun pentru a face o primă departajare a candidaților la un post, pentru a-i ierarhiza că au noțiunile de bază și că ai materia primă necesară continuării procesului de evaluare folosind o lucrare scrisă pe o temă de sinteză, după aceea o probă teoretică extinsă și în final o probă practică edificatoare, care va permite stabilirea celui mai bun dintre concurenți.

(23 iunie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XIV)

Planifică-ți cariera și resursele ei! 

Decizia de a deveni bărbatul care vrei să devină îți aparține și dacă faci o treabă, fă-o cum trebuie căci această schimbare nu o faci în fiecare zi, iar a deveni varianta ta cea mai bună, neinfluențată de nimic și de nimeni, trebuie să fie cu adevărat ceva special, care să te mulțumească mai întâi pe tine și să-ți dovedească faptul că ești în stare de a pune în operă gândurile tale și nu oricum, ci cu succes garantat.

Pe vremea mea, cariera era asociată doar anumitor profesii. 

Se vorbea de cariera de violonist.

Se vorbea de cariera de  avocat.

Se vorbea de cariera de diplomat.

Se vorbea de cariera de cântăreț de operă.

Se vorbea de cariera de arhitect.

Acum pentru orice profesie se vorbește de carieră. Se spune de o persoană că a depbutat în cariera X, că a parcurs etapele necesare carierei X și că a ajuns în vârful carierei X.

Dacă vrei să fii bărbatul care vrei să fii și ți-ai pus în gând să îmbrățișezi cariera Y, trebuie să te gândești cu seriozitate și să studiezi problema, de asemenea, cu seriozitate, căci a urma toți pașii care te duc spre cariera Y presupun:

- timp,

- disponibilitate,

- resurse,

- bani,

- eforturi,

- susținere.

Cheia succesului este planificarea realistă, care ține seama atât de resursele proprii, dar mai ales, de contextul în care îți desfășori activitatea, căci evoluția ta de bărbat care vrea să fie ce vrea el să fie, nu depinde numai de tine, ci sunt mulți factori care o influențează. 

Voi da un exemplu: eu sunt individul care dacă are o problemă de rezolvat, nu are liniște până nu o rezolvă. Așa a fost problema mea cu susținerea tezei de doctorat. Mi-am propus să susțin examenele și referatele în patru ani, în doi ani să întocmesc teza, deci să susțin teza de doctorat în cinci ani. Întâmplarea a făcut ca un barosan, să susțină public că o teză de doctorat bună se susține într-un stagiu de doctorat de șaăte ani. Așa s-a făcut că eu am fost admis la doctorat în 1972 și am susținut teza de doctorat la începutul  anului 1978 în 3 februarie. NU întotdeauna planificarea carierei este de precizia pe care ne-o dorim. În cazul meu, degeaba m-am zbuciumat să îndeplinesc criterii de promovare de la poziția de lector universitar spre conferențiar universitar, căci lucrul nu s-a produs, indiferent de activitatea mea, din moment ce la cabinetul doi al cc al pcr nu se lua decizia de a deschide concursurile în această direcție, drept care în loc de 3 sau 5 ani, am stat lector universitar 11 ani. În zilele noastre planificarea carierei este cu mult mai riguroasă pentru că:

- se cunosc treptele de evoluție,

- sunt definitre pragurile de admitere,

- totul depinde de cel în cauză,

- factorii perturbatori nu prea există.

Când vrei să fii bărbatul care vrei să fii și ți-ai definit traiectoria din punct de vedere al carierei, vei ține seama de un mod realist de abordare și planificarea va fi făcută astfel încât termenele să nu creeze frustrări dacă au fost prea optimiste și vei realiza întârzieri. Și în carieră, ca și în toate momentele din viața ta de bărbat, apar momente în care trebuie să faci alegeri și variantele dintre care alegi nu sunt foarte numeroase, dar dacă tot e să faci alegeri, măcar alege în cunoștință de cauză, nu te arunca cu capul înainte, căci viața ta nu este un concurs de împrejurări și nici o cursă de cai, ci este o succesiune de activități selectate de tine cu grijă, ca evoluția ta să te ducă în direcția planificată de tine, nu de altcineva sau nu de tine împreună cu altcineva, căci acum doar tu ai hotărât să fii bărbatul care vrei să fii, nu altcineva.

Foarte mulți bărbați care iau această decizie de a deveni bărbații care vor să devină nu s-au desprins de gândirea de tip colectivist-bolșevică, în care așteaptă ca alții să gândească în locul lor și doresc să evolueze la umbra altora, iar atunci când nu le reușesc demersurile, fie ridică din umeri, fie arată cu degetul spre alte direcții. Este total greșit. Pentru prima dată în viața lor, bărbații care doresc să devină exact ceea ce-și doresc, trebuie să ia taurul de corne și să evolueze singuri-singurei în oceanu întâmplărilor pe care viața le aduce în fața lor și toate deciziile le aparțin, sunt doar ale lor, iar consecințele sunt cele pe care trebuie să și le asume în totalitate. De aceea, planificarea carierei este esențială nu ca planificare, ci ca structură de planificare, iar termenele, sarcinile, resursele necesare, trebuie astfel estimate, încât nivelurile calculate să se dovedească îndestulătoare, realiste și mai ales, să nu genereze risipă.

(04 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XI)

Ajută-te singur!

Când am luat decizia că vreau să fiu bărbatul care vreau să fiu, înseamnă că varianța în care mă prezint acum, variantă la care au contribuit toți care au crezut în mine și la care ei au avut contribuții majore, este varianta care nu-mi mai convine, căci eu vreau altceva. În acest context, este foarte dificil să vin în fața celor care au pus umărul să devin ceea ce sunt, pentru a le spune că vreau acum altceva, pentru că:
- ceea ce vreau să devin este diferit de ceea ce sunt,
- la varianta mea actuală au contribuit și ei masiv,
- varianta actuală în care ei au crezut, nu-mi mai convine.

Sunt locuri în lume unde jobul se schimbă obligatoriu în cel mult 10 ani, căci se consideră că rămânând la un job mai mmult de 10 ani, înseamnă că omul bate pasul pe loc și nu dorește să evolueze, căci fiecare organizație are limitele ei și când s-a atins pragul de sus, înseamnă că omul este mulțumit cu ceea ce are și înseamnă că performanța sa și-a atins limitele, iar organizația nu are nevoie de oameni caracterizați prin suficiență și auto-mulțumire. La noi nu este cazul și de aceea trebuie operate alte abordări, dintre care dorința de a fi bărbatul care vrea să fie, este o altă cale de a marca o evoluție a mea, a ta, a lui, a oricăruia dintre noi, care dorește să-și depășească limitele în mod pozitiv și în condiții de siguranță.

Este important ca înainte de a trece la fapte, bărbatul care vrea să fie ce vrea el să fie, nu ce vor alții, trebuie să aibă un proiect bine pus la punct, care nu include alte persoane dintre cele care l-au adus la varianta actuală și i-au asigurat evoluția în această variantă, pe post de sponsori, de executanți sau de conducători sau de suporteri.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic furnizor de resurse.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic executant de bază.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic evaluator al evoluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic beneficiar al soluției.

Proiectul trebuie să-l includă pe el ca unic personaj care-și asumă toate riscurile.

În acest context, niciun bărbat care vrea să fie ce vrea el, nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție atunci când resursele necesare s-au dovedit a fi insuficiente, căci planificarea făcută de el a resurselor a fost deficitară. Nu trebuie să arate cu degetul în nicio direcție dacă munca pe care o face este grea, căci el a definit intervalul de timp, el a ales echipamentele, el a specificat intensitatea la care va lucra. Acest proiect este cu un singur autor care și-a asumat toate atribuțiile. Acest unic autor a gândit proiectul. Acest unic autor a alocat resursele. Acest unic autor a trecut la execuție. Acest unic autor după implementare beneficiază de efectele generate de proiect, adică acest unic autor a devenit bărbatul care și-a dorit să fie.

Cine vrea sp devină antrenor personal de fitness așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină constructor de jocuri de calculator, așa trebuie să procedeze.

Cine dorește să devină balerin, așa trebuie să procedeze.

Cine vrea să devină sportiv de performanță, așa trebuie să procedeze.

Nimic nu se face de către altcineva atunci când este vorba de persoana mea sau de persoana ta sau de persoana lui, căci bărbatul care vrea să fie nu este un străin, ci sunt eu care vreau să fiu altă variantă a mea, ești tu care vrei să fii altă variantă a ta, este el care vrea să devină altă variantă a lui. Această altă variantă nu este o cosmetizare a variantei în care mă aflu eu sau te afli tu sau se află el, este altceva, cu totul altceva, care înseamnă o schimbare la 180 de grade, căci ceva din interiorul fiecăruia dintre noi o cere ca element de evoluție care să ne aducă satisfacții viitoare, pentru că așa considerăm pur și simplu.

(02 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (VI)

Pașii tăi trebuie să fie mici, dar siguri și reușiți

Atunci când ne propunem un obiectiv, după ce  ne-am documentat, trecem la pașii următori, care trebuie să fie:
- mărunți,
- logici,
- necesari,
- acceptați,
- definiți.
Voi lua un exempălu simplu, cunoscut de toți bărbații cât de cât determinați în a arăta că sunt bărbați și anume, obținerea carnetului de șofer categoria B.

Tratez problema cu multă atenție și seriozitate. Mă documentez și rezultă că trebuie:

- să cunosc codul rutier,

- să știu să rezolv grile,

- să merg la școala de șoferi,

- să învăț să conduc mașina,

- să pregătesc examenul.

Discut cu unii care au luat carnetul de șofer, intru pe Internet și caut să văd care sunt școlile de șoferi, cumpăr cărți de teste grilă, cumpăr broșura cu codul rutier. Mă apuc să învăț și numai după ce sunt convins că știu foarte multe elemente teoretice, mă înscriu la școala de șoferi, încep să învăț să conduc mașina asistat de instructor. Doar după ce am convingerea că voi reuși la examen, mă înscriu să susțin examenul de sală și de traseu.

În acest caz, vreau să fiu bărbatul care ia examenul pentru obținerea permisului de conducere auto categoria B, din prima încercare, lucru de care mă voi convinge singur, în raport cum decurg lucrurile la simulările de teste grilă de examen la sală și după cum evoluez în traseu la orele practice asistat de instructor, căci instructorul mă atenționează de fiecare dată când greșesc sau îmi spune ce trebuie să fac în anumite situații când mă aflu în traseu. Dacă lumea zice că examenul de șofer se pregătește în șase luni în medie, eu voi considera că șapte luni îmi sunt suficiente, pentru că voi da dovadă de prudență în a mă auto-evalua. Eu am luat totul pe lași mărunți.

Am cumpărat cărțile.

Am studiat cărțile.

Am rezolvat teste grilă.

M-am înscris la școala de șoferi.

Am urmat teoria și mi-am consolidat cunoștințele pe care deja le aveam.

Am condus în trafic.

Am făcut parcări.

Am făcut opriri și porniri în pantă.

Am făcut poligon.

Am condus noaptea.

Am făcut traseu.

M-am înscris pentru examen.

Am dat proba de sală.

Am dat proba de traseu.

Toate acestea au însemnat timp de pregătire, timp de execuție și timp de evaluare și corecție, pașii fiind mici, dar siguri, căci a repara ceva ce nu este făcut bine, consumă resurse importante și presupune pierderi de timp, cu decalarea de termene, ceea ce duce la întârzierea atungerii obiectivului.

Când am luat hotărârea să fiu bărbatul care vreau să fiu, am definit un proiect și cine știe ce înseamnă management de proiect, înțelege că tot ceea ce trebuie făcut este de a defini toate elementele din parcursul meu ca și cum construiesc un proiect și tot eu sunt cel care-l implementează. Deosebirea de managementul de proiecte este aceea că eu definesc proiectul, eu îl esecut și tot eu sunt și beneficiarul, ca și cum pe terenul de fotbal sunt și jucător și arbitru în același timp și jocul pe teren decurge exact cum vreau eu, căci tot eu sunt acela care apreciază ce s-a întâmplat pe teren.

(01 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (III)

 Cunoaște-te cum nu te-a cunoscut nimeni!

Când eri un băiețel de cinci-șase anișori, cu siguranță părinții tăi te-a văzut ca fiind inteligent, năzdrăvan, plin de energie și te-au pus să reciți o poezioară sau să cânți un câtecel învățat la grădiniță ca să se fălească cu tine în fața vecinilor sau a prietenilor și a rudelor. Când ai mai crescut, tot ei au decis la ce liceu să continui studiile și mai apoi gândindu-se la viitorul tău s-au implicat în a te sfătui ce să faci mai departe.

Dacă ai terminat liceul, ai lauat bacalaureatul și ai fost un băiat ascultător și ai mai și învățat carte, ai urmat facultatea și nu orice facultate, ci facultatea la care s-au gândit părinții tăi, care ți-au explicat mii și mii de avantaje în a termina respectiva facultate.

Acum ești bărbatul care ai în față marea decizie, căci vrei să fii bărbatul care vrei tu să fie, nu bărbatul pe care l-au dorit alții să fie, cum vor ei. Pentru a face marele pas, tu trebuie să te cunoști așa cum nu te-a cunoscut nimeni, cu bune și cu rele. Tu trebuie să te auto-evaluezi cu obiectivitate, căci numai dacă faci o astfel de auto-evaluare corectă, vei vedea care sunt calitățile tale adevărate și vei ști încotro să te îndrepți, căci direcția ta depinde de ceea ce vezi tu în tine, nu de ceea ce văd alții la tine, de ceea ce ar crede alții că tu ești în stare să faci, căci dacă tu iei o decizie, această decizie trebuie să ducă spre direcția unde tu ești în stare să faci lucrurile nu bine, ci foarte bine sau să faci lucruri excepționale.

Ceilalți nu te cunosc deloc bine și cu atât mai puțin, nu te cunosc foarte bine. Ei nu au simțit ceea ce ai simțit tu când ai intrat într-o sală de examen. Ei nu au știut ce înseamnă să înveți la o disciplină, nu pentru că îți era dragă sau necesară, ci ai învățat doar pentru a face o bucurie părinților tăi sau pentru a nu-ți strica media, care în mintea părinților tăi era cheia succesului tău la o admitere fie la liceu, fie la facultate. Numai tu îți cunoști cu exactitate valoarea ta, valoare de care nu s-a interesat nimeni, probabil nici tu, căci lumea din jur este dominată de aparențe, de ce zic alții, de cum ne văd alții, de cum discută alții, iar noi suntem doar piese pe o tablă de șah imaginară a societății.

Când ne auto-evaluăm este bine să nu folosim aprecieri subiective și să dăm dovadă de suficiență, pentru a ajunge în final la un rezultat dezastruos, inexact și inutil, doar de dragul de a crede alții despre noi exact ceea ce nici noi nu credem în realitate. O astfel de abordare nu ne ajută prea mult și de aceea este rezonabil să facem pe o hârtie anonimă un tabel cu două coloane. Pe prima coloană vom trece calitățile și pe cealaltă vom trece notele de la 1 la 10. Pentru că  doar noi știm ce este scris acolo, vom fi cinstiți cu noi înșine și vom acorda note cât mai realist posibil, mai ales că vrem să ne cunoaștem cum nimeni altcineva nu ne-a cunoscut.

Eu mă iau pe mine aici și voi pune notele pentru ceea ce eu consider important.

Punctualitatea o consider esențială și am fost punctual, zic eu, de aceea nota mea este 10.

Talentul muzical, în sensul de a cânta cu vocea sau la un instrument, la mine sunt undeva la nota 2.

Modul de a-mi defini obiective și de a le realiza, la mine se ridică la nota 8.

Calitatea de a selecta colaboratorii după criterii practice de verificare este la nota 9.

Modul de a planifica activități și de a mă ține de planificare este la nota 9.

Flexibilitatea în adaptarea programului la noile condiții schimbate subiectiv este 4.

Dimensionarea resurselor pentru derularea unui set de activități ce depind de mine este 10.

Intransigența în situații datorate carențelor celor cu care am relaționat este de nota 9.

Respectarea termenelor impuse de alții este de nota 9.

Lăsarea pe ultima sută de metri a realizării unor sarcini este de nota 5.

Memorarea de date la istorie și la geografie sau a altor dogme este de nota 2.

Găsirea de explicații logice la formule și la diferite teorii este de nota 9.

Prezentarea adevărurilor este de nota 9.

Ideea de a începe un lucru numai după ce am terminat pe precedentul, nota 9.

Ideea de a-mi nota idei despre lucruri pe care să le realizez, fără a le aprofunda, nota 10.

Fiecare are obiectivele lui și cunoașterea trebuie subordonată acestor obiective, căci decizia ce trebuie să fie luată pentru a fi bărbatul care vrei să fii, are la bază exact această cunoaștere, căci decizia luată greșit considerând că ai calități pentru a fi acel bărbat la care tu visezi și ele nu sunt, duce cu certitudine la marele eșec și nimeni nu-și dorește așa ceva. Nimeni nu face analiza în locul tău, nimeni nu decide în locul tău. Este prima dată când ești tu cu tine însuți și iei marea decizie, de a fi bărbatul care vrei să fii, căci bărbatul care ești acum nu te mai mulțumește, ci vrei să fi nu o variantă la ceea ce ești, ci ceva cu totul dferit, adică bărbatul care te definește și care este ceea ce vrei tu să fie cu adevărat și pentru totdeauna.

(30 noiembrie 2023)

Abordări superficiale pentru probleme grave

Este posibil ca eu să fiu acum catalogat ca un individ de modă veche, dar am căutat să identific soluțiile care să permită obținerea de rezultate corecte, atunci când eu am dorit ca viața mea să nu fie zguduită de evenimente dintre cele mai puțin plăcute.

Prima chestie la care m-am gândit a fost aceea că nimeni să nu aibă acces la mine în casă când eu sunt plecat și doar copiii stau acasă. Deci, regula de bază a fost ca ei să nu deschidă ușa nimănui, în afară de mine și de soția mea, indiferent despre cine este vorba. De regulă noi aveam cheile apartamentului la noi și evitam folosirea soneriei.

A doua chestie pe care copiii mei o știau era aceea că nu trebuiau să intre în discuții cu străinii și nici nu trebuiau să-i urmeze pe necunoscuți indiferent despre cine era vorba și cu atât mai puțin să primească mâncare, jucării sau bomboane de la aceștia.

A treia chestie era aceea că atât băiatul cât și fata nu trebuiau să plece undeva fără să ne spună, indiferent de distanță, de scopul urmărit și de persoanele cu care ar fi plecat, fără să însemne acest lucru că noi eram persoane absurde sau că ei erau niște sălbatici.

A patra chestie a constat că dacă trebuia să meargă fiica mea la teatru sau la o sărbătoare a unor colegi, eu eram acela care o duceam și mergeam să o iau când primeam telefon, deci niciodată nu am lăsat copiii ca pe niște colete în gară, că se vor descurca ei. Și când era de venit cu metroul, eram prezent la gura de metrou și mergeam spre casă cu mașina mea.

A cincea chestie este în strânsă legătură cu faptul că eu nu m-am așteptat ca alții să-mi rezolve problemele mele și nici să arăt cu degetul spre alții că n-au făcut-o așa cum se întâmplă în ziua de azi. Educația copiilor mei este problema mea. Școala are rolul ei, dar ea nu suplinește ceea ce eu ca părinte trebuie să fac cu copiii mei, care sunt regulile pe care ei trebuie să le știe și să le respecte. A arăta cu degetul spre alte instituții că nu fac și nu dreg, este lucrul cel mai penibil făcut de un părinte, care a crezul că rolul lui este doar de a face copii, nu și de a-i educat, ceea ce este greșit, foarte greșit.

A șasea chestie este legată de învățarea copilului să nu mintă, lucru ce trebuie obținut fără violență, ci prin tratarea copilului ca pe un adult autentic. Din punctul meu de vedere, aceasta a fost cea mai mare victorie a mea ca părinte, din moment ce am reușit prin metode simple, dar convingătoare să-i formez pe copiii mei să nu mintă, apreciind că adevărurile spuse de ei sunt de o mie de ori mai apreciate.

A șaptea chestie se referă la comunicare prin vorbe puține, dar mai mult prin fapte, prin exemple. Mie nu mi-au plăcut teoriile și nici comparațiile între copii. Fiecare copil are ceva al lui, dar el trebuie să nu devină imun la morala pe care i-o face părintele sau la pedepsele pe care părintele i le aplica, dar nici la recompensele oferite copiilor în cazul în care o problemă va avea soluția dorită de părinte, dacă băiatul sau fata parcurg o serie de pași care să le asigure succesul. Nu am fost adeptul acestor abordări, ci al discuțiilor simple, bine gândite, dar corecte și pe înțelesul copiilor.

A opta chestie are legătură cu capacitatea de auto-evaluare a copilului. Am fost îngrozit să văd colegi care spuneau că au făcut la examen de de nota opt și erau notați cu cinci sau cu patru și am căutat să obțin de la copiii mei să se evalueze cât mai apropiat de ceea ce profesorii lor considerau. Mă laud că am obținut ca fiica mea să se evalueze cu plus sau minus 5 sutimi față de punctajul dat de profesori, iar băiatul se evalua cu plus sau minus 10 sutimi. Realismul este fundamental în viața unui om.

Acum lucrurile s-au schimbat mult și copiii au mult mai multă libertate, iar părinții au tendința să-i supra-evalueze, crezând că judecata copiilor lor este suficient de profundă încât aceștia să facă alegerile cele mai bune sau să zicem, cele mai potrivite. Părinții au o și mai mare încredere în copiii lor de sub 15 ani față de cum am judecat eu lucrurile, iar problema controlului e trecută undeva la și altele, efectele văzându-se în multe situații devenite fără ieșire, dar care erau de evitat cu ceva mai multă atenție de la părinți.

(08 august 2023)

Autoevaluarea de dinainte de evaluare

Se vorbește foarte mult de erorile de la evaluarea lucrărilor fie de la examenul de bacalaureat, fie de lucrările de terminare a celor opt clase. Există următoarele situații:
- elevii își văd notele, le acceptă, se calculează media și asta e!
- elevii își văd notele, se consideră nedreptățiți, fac contestații, dar notele le rămân aceleași și asta e!
- elevii își văd notele, se consideră nedreptățiți, fac contestații, dar notele li se măresc și sunt fericiți. 
- elevii își văd notele, se consideră nedreptățiți, fac contestații, dar li se scad notele și e nasol.

În toate cazurile este vorba mai întâi de autoevaluare. Elevul știe ceea ce a scris, explică meditatorului și se ia decizia să se facă una sau mai multe contestații. Dacă autoevaluarea este bună, ne găsim în situația în care elevului ori îi rămâne nota nemodificată, ori îi crește nota după re-evaluare. Dacă elevul s-a supraevaluat și nu spune lucrurile exact așa cum stau ele în realitate, la evaluarea lucrării în procesul de rezolvare a contestației, există posibilitatea ca nota să rămână nemodificată, dar riscul să i se scadă nota crește foarte mult.

Morala: elevul trebuie învățat să se autoevalueze corect, iar părinții trebuie să încurajeze acest lucru, nu să-l forțeze pe elev să mintă, doar pentru a le face lor pe plac.



(10 iulie 2023)

17 greșeli pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor

Și eu am fost profesor, dar am fost și elev și student, deci am tot ce trebuie ca să vorbesc atât despre greșelile pe care le fac profesorii față de elevii și studenții lor, cât și despre greșelile pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor. Nu trebuie să se înțeleagă că am exersat tot felul de greșeli pentru a vedea comportamentul profesorilor mei sau modul de reacție al studenților mei. Dacă am greșit nu a fost intenționat și când mi-am dat seama imediat am căutat să remediez greșeala. Elevii și studenții greșesc față de profesorii lor când:
01. Uită că profesorii lor și-au tocit coatele pe băncile facultăților înainte de a veni în fața lor.

02. Îi consideră pe profesorii lor ca pe slugi prestatoare de servicii.
03. Dau dovadă de lipsă totală de respect față de profesorii lor.
04. Își jignesc sau își bat profesorii.
05. Îi sfidează pe profesori prin răspunsuri în concordanță cu averea părinților lor.
06. Îi contrazic pe profesori și atunci când nu au dreptate în legătură cu soluția pe care ei o oferă.
07. Caută să transmită părerea exprimată de părinții lor profesorilor, însoțită de amenințări.
08. Trec prin fața profesorilor ca lipsă de respect față de aceștia.
09. Nu-și salută profesorii.
10. Nu recunosc că au învățat ceva de la profesorii lor.
11. Când au puterea în pix, fac tot ce sunt în stare pentru a-și umili foștii profesori.
12. Reamintesc profesorilor într-un mod deformat, momentele nefericite trăite de ei ca elevi sau studenți.
13. Mint acasă despre activitatea profesorilor lor și despre cum nu sunt ei apreciați.
14. Contestă violent rezultatele evaluărilor, deși dreptatea este de partea profesorilor.
15. Uită că profesorul este și el om și stă la catedră pe un salariu de mizerie, pentru a-i învăța carte.
16. Fumează în fața profesorilor în mod sfidător, după încheierea ultimei zi de școală din viața lor.
17. Desconsideră munca profesorilor, pentru că îi consideră paraziții societății, după salariile lor mizere.

Societatea nu are clarificat rolul elevului sau al studentului, cum nici rolul profesorului nu este clarificat. Gravele confuzii care există în societate sunt datorate legilor care au un grad de ambiguitate nepermis de mare, legi pe care unii le interpretează într-un fel și alții le interpretează altfel. Faptul că în societate soluțiile din școală sunt mutate în justiție, iar verdictele sunt cele mai diferite pentru o aceeași problemă, arată că onoarea oamenilor a fost folosită pe post de hârtie igienică.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac

Șoferi care se supraevaluează

Eu mă știu pe mine. Am resurse limitate. Înseamnă că nu sunt în stare să fac nenumărate lucruri diferite în același timp. 

Când conduc nu vorbesc la telefon.

Când conduc nu butonez texte pe telefonul mobil.

Când conduc nu  vizionez filme.

Când conduc evit să caut diverse în geantă.

Când conduc nu mă gândesc la fundamentarea de decizii.

Când conduc nu port discuții cu cei de pe locurile din spate, întorcând capul spre ei.

Când conduc opresc mașina, fac pauze din când în când, beau o cafea, mă mișc.

Am stat de vorbă cu șoferi care îmi spun că pleacă de la Baia Mare de cu seara pentru a ajunge a doua zi să prindă ore bune de plajă la malul mării. Eu admir astfel de performanțe, dar nu aș face niciodată așa ceva, mai ales dacă înainte de a pleca spre mare seara, am avut o zi plină la servici și nu am apucat să mă odihnesc.

Niciodată nu am plecat la drum fără să fiu odihnit ca lumea.

Niciodată nu am plecat la drum fără să știu traseul.

Niciodată nu am plecat la drum fără să fac pauze de cafeluțe și de mișcare.

Niciodată nu am plecat la drum în ideea de a conduce numai noaptea.

Niciodată nu am plecat la drum mai mare de 1.000 de Km cu mers doar pe zi.

Fiecare șofer își cunoaște potențialul, deci limitele. Dacă un șofer își forțează limitele este riscul lui, dar pentru mine, astfel de abordări nici nu le iau în considerare, indiferent care ar fi variantele de lucru, pentru că niciodată nu mi-am propus nici să-mi încerc norocul, deci nu joc la LOTO și nici să fac ceea ce nu am făcut altădată, adică să merg cu volanul în mână decât de la A la B, puncte pe care mi le-am stabilit ca fiind undeva la jumătatea limitei pe care o am, căci în mintea mea, nu intră zilele în sac, iar mâine va fi o nouă zi și dacă lucrurile decurg normal, va fi o zi frumoasă, plină de bucurii, nu de stres.

(04 iunie 2023)

Închideți ochii și imaginați-vă cum IA cucerește lumea...

Acum nu ne dăm seama, dar beneficiile inteligenței artificiale vor fi maxime. Să ne imaginăm o aplicație națională a doctoratului sau chiar o aplicație a Uniunii Europene de gestionare a doctoratului, cam ceva asemănător cu ceea ce UE a impus la trimiterea spre evaluare europeană a proiectelor în vederea obținerii finanțării.

Să zicem că aplicația preia titlul propus de teză de doctorat și îl analizează să vadă dacă:

- mai există o teză de doctorat susținută deja cu același titlu,

- un alt doctorand acum lucrează la o teză cu același titlu,

- domeniul de interes al conducătorului este și domeniul tezei,

- complexitatea dedusă este corespunzătoare unei teze de doctorat.

Va fi mare deranj la o astfel de abordare, căci conducătorul științific trebuie să facă dovada prin lucrările sale publicate și prin activitatea sa de cercetare științifică a capacității de a gestiona o teză de doctorat cu domeniu bine stabilit. În condițiile de IA vor fi excluse situațiile în care conducătorii de doctorat vor coordona teze din domenii unde nu au activitate care să le dea dreptul de a conduce doctorate.

Inteligența artificială are posibilitatea să intervină eficient în alcătuirea de comisii de analiză a tezelor de doctorat, dar și în elaborarea unui pre-referat pe care să-l pună la dispoziția membrilor comisiei de analiză. Ea intervine și în analiza referatelor membrilor comisiei. Nu este vorba de o abordare agresivă sau mecanică, ci de o analiză urmată de sugestii care să fixeze în limitele normalului și corectitudinii întregul demers, căci eu am văzut prea multe propuneri de acordarea calificativului cum laudae la teze bune, foarte bune, dar nici pe departe teze excepționale, din moment ce nu zguduiau lumea prin originalitate.


(27 mai 2023)

Punctul buclucaș din procesul de evaluare

Se știe și nu mai trebuie să spun eu sau să fac eu o demonstrație, căci orice proces de evaluare are în el subiectivism cât cuprinde. Îmi aduc aminte de o rețetă dintr-o carte de bucate enervantă. Se zicea acolo că se iau 32 grame de zahăr pudră, 12 ml de esență de rom, 27 de grame de coajă de lămâie, 1,74 l de lapte, se amestecă bine și după aceea se pune făină cât înghite. Ridicolul acelor cantități extrem de riguros stabilite nu l-am înțeles din moment ce făina se pune după ochi, cum se zice în popor.

În procesul de evaluare a elevilor, a studenților sau a candidaților pentru ocuparea unui post, trebuie să acceptăm și să ne consolăm că totul este relativ, până la absurd.

Alegerea tematicii de examen sau de evaluare are în ea o doză groaznic de mare de subiectivism.

Formularea subiectelor include subiectivism cât cuprinde, oricât de mari maeștri ne considerăm noi.

Construirea baremurilor de notare este un proces grotesc de subiectiv.

Procesul însuși de evaluare, mai puțin în cazul grilelor este groaznic de relativ și neomogen.

Pentru a îndulci puțin situația, se acceptă la corectarea tezelor de la examenele de admitere sau de bacalaureat ca o comisie să corecteze tezele. Fiecare teză este corectată independent de doi profesori corectori. dacă diferența dintre notele date de respectivii este mai mare de un punct, se merge la mediere, altfel se face medie aritmetică dintre notele date de cei doi corectori. Am scris bolduit cuvântul punct, pentru că el este punctul buclucaș, din punctul meu de vedere.

Să zicem că o teză este evaluată de un profesor cu 8,50 și aceeași teză este evaluată de alt profesor cu 9,20, diferența între note fiind mai mică decât un punct, se calculează media aritmetică și rezultă în final nota 8,85.

Să zicem că o teză este evaluată de un profesor cu 7,50 și aceeași teză este evaluată de alt profesor cu 9,20, diferența între note fiind mai mare de un punct intră la recorectarea de către o comisie de evaluare și această comisie concluzionează că nota finală este 6,80. Aceasta este nota care rămâne în final. Nici nu vreau să mă gândesc despre cum s-a făcut evaluările celorlalte teze de către cei doi evaluatori, teze care nu au intrat în procesul de recorectare.

Ar fi interesant un experiment, pe care sunt sigur că nu are nimeni curajul să-l facă, pentru că ar demola sistemul de evaluarea tezelor, atât de mult utilizat în învățământul preuniversitar din spațiul nostru cel mioritic.

Se iau 1.000 de teze scrise de elevi la disciplina Limba și literatura română de la bacalaureat. Tezele se pun în pachete de câte 20. 

Se iau 50 de profesori de Limba și literatura română și se pune fiecare profesor într-o sală singur, fără posibilitatea de a comunica. 

Se stabilește un barem de notare suficient de detaliat, agreat de toată lumea.

Se dă fiecărui profesor la corectare să corecteze două pachete diferite, astfel încât o teză să treacă prin mâinile a doi profesori corectori, care au lucrat absolut independent.

Se pun față în față notele acordate la fiecare teză de către cei doi evaluatori. Se fac calcule statistice pentru a se vedea dacă procesul de evaluare este omogen și cred în proporție de 90% că nu este omogen din moment ce probabilitatea ca notele să fie egale date de cei doi evaluatori pentru o aceeași teză este sub 10%. Am scris despre acel punct. dacă diferența dintre note este de 0,99 nu se face recorectare și se calculează medie, care în opinia mea este arbitrară, din moment ce într-un clasament un astfel de rezultat îl urcă sau în coboară pe cel evaluat și cu 100 de poziții, mai ales acolo unde pe curba lui GAUSS este mare înghesuială în ceea ce privește numărul de persoane evaluate.

Eu cred că aceste evaluări care nu spun nimic trebuie eliminate și în loc de a dezvolta procese artificiale și aberante de ierarhizare, ar fi mai corect să se gândească alte forme cu mult mai eficiente. Dacă după un așa-zis examen de admitere la facultate, în primul an de studii promovabilitatea este sub 70% este clar că examenul de admitere este nereprezentativ și nu-și mai găsește locul în acea formă.

(02 mai 2023)  

Media, dă valoarea noastră?

Unii cred că media este totul. Media este totul, dacă sunt îndeplinite niște condiții și anume:
- colectivitatea este omogenă,
- sistemul de notare este unic,
- cei ce acordă note sunt corecți,
- rezultatele sunt comparabile.
Dacă la aritmetică se spune că nu se adună mere cu pere, tot așa, trebuie să spunem că nu se compară mere cu pere, adică nu se compară medii obținute în moduri diferite.

Voi da un exemplu simplu.

Există o clasă de elevi cu vârstă de 16 ani. Ei au fost colegi din clasa a I-a până în clasa a VIII-a și au avut note acordate de aceiași profesori la toate disciplinele și tezele le-au fost corectate de aceiași profesori. În clasă nu sunt copiii niciunui profesor din școală și nici copii ai unor mărimi din oraș sau județ nu sunt, care să perturbe nejustificat acordarea de note. Toți profesorii sunt caractere puternice care nu se lasă influențate în acordarea de note de factori externi elementelor specifice proceselor de instruire.

În acest context, notele obținute de elevi reflectă exclusiv, nivelul de pregătire al elevilor, iar mediile aritmetice obținute de elevi la sfârșitul fiecărui trimestru, reflectă la rândul lor nivelul de cunoștințe acumulate de aceștia la disciplinele din programa de învățământ. La fel și media anuală a fiecărui elev de clasa a VIII-a este reflectarea efortului depus de elev în anul școlar.

La finele anului rezultă o ierarhizare a elevilor din clasă după medie. În acest caz, media este reprezentativă, căci se referă la o colectivitate omogenă, tot omogenă este și colectivitatea profesorilor care a acordat notele și omogenă este și mulțimea manualelor care a stat la baza învățării.

Dacă ne gândim să ierarhizăm elevii claselor a VIII-a din școală, deja scade nivelul de reprezentativitate a mediei, căci deși elevii formează o colectivitate omogenă, deși manualele sunt omogene, scade nivelul de omogenitate al profesorilor, dacă pentru o disciplină acordă note mai mulți profesori, căci fiecare profesor are particularitățile lui de evaluare. Reprezentativitatea scade și mai mult dacă ne apucăm să comparăm mediile obținute de elevi în diferite orașe sau mediile elevilor dintr-un oraș cu mediile elevilor de la o școală dintr-o comună.

Media dă valoarea noastră doar în anumite condiții și aici mă leg tot de reprezentativitate. Dacă media nu este reprezentativă, evident, ea nu dă nicio informație despre valoarea noastră. Dacă un elev este meditat de profesorul lui de la clasă și la teză el primește subiectul care i-a fost anunțat cu câteva zile înainte, media lui nu este reprezentativă, iar compararea mediei lui cu mediile celorlalți colegi nu are nicio valoare, iar valoarea unui astfel de elev, nu există, căci este perturbată de contextul nefiresc de derulare a procesului de instruire a elevului, în comparație cu ceea ce se întâmplă cu colegii lui.



(21 aprilie 2023)

Ce înseamnă să fii un om valoros?

La ora actuală, în societatea românească nu mai există nici valoare, nici ierarhie, nici onoare, nici criterii de departajare. Suntem bântuiți de stereotipuri din care rezultă că toți suntem buni, că toți suntem foarte buni, că toți suntem geniali și ca tacâmul să fie complet avea, stereotipul, ultimul, dar nu cel din urmă.

Românul are o vorbă: dacă degetele de la o mână sunt diferite, nu mai trebuie să ne mire nicio clipă că doi oameni sun t diferiți. În acest context, diferențele dintre noi există și trebuie să le acceptăm ca atare. Este mare lucru că suntem diferiți, căci dacă am fi identici ar fi fost o calamitate pentru omenire și dacă am fi fost cu toții identici ca frumusețe și ca inteligență, dar în egală măsură și identici în urâțenie și în prostie, tot o calamitate ar fi fost.

Noi trebuie să acceptăm că suntem diferiți și că avem comportament diferit în circumstanțe diferite, ceea ce este un mare avantaj, căci există nenumărate locuri diferite și a spune că un om este potrivit la locul potrivit, se datorează exact faptului căci suntem diferiți. Ar fi rău de tot dacă toți am fi excepționali pentru un domeniu, căci dacă acolo există un singur loc liber, concurența ar duce la ocuparea acelui singur loc și totul ar fi grozav, dar în societate există mult mai multe locuri libere și oamenii excepționali într-un domeniu, se dovedesc a fi nepotriviți să le ocupe, ceea ce ar duce la un impas greu de trecut.

Noi suntem cei care impunem criterii valorice, identificăm modalități de măsurare a gradului în care o persoană îndeplinește acele criterii valorice și tot noi suntem cei care realizăm ierarhizările. Ideea de bază este aceea de a accepta atât criteriile, cât și modalitățile de măsurare, cât mai ales rezultatele procesului de măsurare și de ierarhizare.
Voi lua un exemplu simplu și anume Olimpiada de la Montreal din 1976 când Nadia COMĂNECI a obținut acele note fantastice de 10 la bârnă. Acolo au fost:

- o echipă de arbitraj,

- criterii de evaluare bine definite,

- un număr de gimnaste selectate anterior,

- un proces de validare a rezultatelor.

După evoluțiile la bârnă a tuturor gimnastelor a rezultat o ierarhizare clară:

Nadia COMĂNECI               19,950

Olga KORBUT                      19,725

Teodora UNGUREANU.       19,700

Lyudmila TOURISCHEVA    19,475

Angelika HELLMANN.         19,450

Gitta ESCHER                        19,275

Noi trebuie să acceptăm că criteriile sunt relative, modalitățile de măsurare sau de evaluare sunt și ele relative. Ideea de bază este că noi trebuie să acceptăm criteriile, algoritmii de evaluare, modalitățile de măsurare și dacă suntem împăcați că ceea ce am făcut este un proces corect de evaluare și de ierarhizare, înseamnă că am reușit să stabilim o ierarhie valorică a indivizilor dintr-o colectivitate și acolo va exista un individ care ocupă prima poziție și va fi considerat că este cel mai bun, un alt individ care ocupă a doua poziție și tot așa, până se ajunge la ultimul individ din colectivitate. 

Trebuie să acceptăm că totul este relativ și schimbând criteriile de ierarhizare, schimbând echipa de evaluare, pentru o aceeași colectivitate de indivizi, rezultatele vor fi diferite. Dacă însă rezultatele ierarhizării rămân aceleași, înseamnă că indivizii din colectivitate sunt foarte bine structurați și scara lor valorică este stabilă.

Dacă am definit un obiectiv.

Dacă am definit un set de criterii.

Dacă avem o echipă de evaluatori.

Dacă dispunem de o colectivitate care face obiectul evaluării.

Dacă echipa de evaluatori aplică criteriile în mod corect, se va obține o ierarhizare a elementelor din colectivitatea supusă evaluării, dacă și numai dacă toată lumea acceptă criteriile, sistemul de evaluare, echipa de evaluatori și mai ales rezultatele evaluării. În caz contrar, nu vom vorbi niciodată nici despre ierarhizare, nici despre valoare, nici despre nimic și totul cade în derizoriu, devenind caricatural.

(21 aprilie 2023) 

O aberație: egalitatea de șanse fără filtre

Noi suntem diferiți. Noi suntem foarte diferiți. 
Unul e mai înalt. Altul este mai scund.
Unuia îi place fotbalul. Altuia îi place matematica.
Unul are talent și interpretează perfect bucăți muzicale  la pian. Altul are talent să picteze.
Unul are voce de tenor. Altul este un bariton excelent.
Unul este elev de nota zece în școala elementară, în liceu și la facultate. Altul este vagabond.
Toate diferențele dintre noi trebuie să ne ducă spre direcțiile unde fiecare dintre noi are șanse reale să se afirme și să-și dovedească harurile cu care natura l-a înzestrat, căci fiecare dintre noi este binecuvântat cu calități pe care trebuie noi înșine să ni le descoperim.
Egalitatea de șanse se referă nu la faptul că unul fără pic de talent actoricesc are dreptul de a merge în competiție cu unul care are talent actoricesc cu carul, ci la faptul că toți cei care au talent actoricesc, fie că sunt înalți, fie că sunt scunzi, fie că sunt săraci, fie că sunt bogați, să aibă dreptul de să apară în fața unei comisii obiective de concurs care să-i ierarhizeze și în final să-i declare admiși pe cei mai talentați, care să ocupe locurile disponibile. Egalitatea de șanse se referă la cei care:

- cunosc criteriile de ierarhizare valorică,
- au capacitatea de autoevaluare,

- se lasă evaluați cu obiectivitate,

- acceptă rezultatul evaluării,
- merg pe propriile forțe,
- nu apelează la artificii,
- se potrivesc cu poziția râvnită, 

- nu ocolesc nimic din ceea ce este moral în competiția la care participă.

La noi a apărut conceptul de egalitate de șanse, cu absența filtrelor obiective de evaluare, astfel încât persoane fără calitățile necesare s-au prezentat în competiții trucate și au devenit oamenii nepotriviți care au ocupat abuziv poziții nepotrivite calităților lor, căci filtrele specifice competiției nu au funcționat, au fost lipsite de obiectivitate și au lucrat sub presiunea unor factori externi, perturbatori.

Așa s-a făcut că și-a dorit să fie ministru la justiție un inginer energetician.

Așa s-a făcut că la agricultură a fost ministru un electronist.

Așa s-a făcut că la educație a fost un nene care nu știa pe ce lume se află.

Așa s-a făcut că la dezvoltare a fost o tanti care terminase dreptul și care îi înnebunea pe bărbați.

Egalitatea de șanse fără filtre puternice face ravagii în lumea științifică unde plagiatorii zburdă fără nicio opreliște, din moment ce acolo au pătruns indivizi care habar nu au cu ce se mănâncă cercetarea științifică și care cred că a descoperi o soluție originală înseamnă a transcrie câteva pagini dintr-o carte pe care credem noi că nu au posibilitatea s-o găsească adversarii noștri pentru a descoperi de unde am furat.

În opinia mea, chiar dacă suntem extrem de diferiți, cei dintre noi care au calități de aceeași natură, dovedite în practică și acest lucru ne îndreptățește să mergem să fim supuși unei evaluări, să fim egali în fața comisiei de evaluare care are criterii obiective și care comisie este în afara oricărei bănuieli că ierarhizarea sa valorică va fi afectată de telefoane, pile sau de alte nenorociri care nu au nicio legătură cu adevăratele calități ale competitorilor.


(02 octombrie 2022)

O ierarhizare a universităților din România

La mine sunt foarte clare lucrurile. Trebuie să dispun de o ierarhizare, justificată ca să știu despre ce vorbesc. Ideea că toți suntem buni, că ultimul dar nu cel din urmă, mă lasă rece. pentru mine, trebuie să existe Ț universități și ele trebuie înșirate de la 1 la Ț după niște criterii agregate și de aici vedem cum stau lucrurile, căci așa cum la sport avem un campion și un sportiv pe ultimul loc, tot așa și la universități, trebuie să vedem cum stau lucrurile.
La adresa https://www.universityguru.com/universities--romania am găsit o clasificare a universităților din spațiul mioritic și mă grăbesc s-o pun și eu aici. este bine să știm cine, ce facultate de la ce universitate a terminat, pentru a ne da seama cum stau lucrurile, căci una este să ai o facultate unde satisfacția studenților este 4,6 din 5 puncte și cu totul altfel stau lucrurile dacă universitatea are o rată de satisfacție a studenților de 4,0 din 5.
Iată lista:

01. Universitatea BABEȘ-BOLYAI din Cluj

02. Universitatea București

03. Academia de Studii Economice din București

04. Universitatea Politehnica din București

05. Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj

06. Universitatea de Vest din Timișoara

07. Universitatea Transilvania din Brașov

08. Universitatea Alexandru Ioan CUZA din Iași

09. Universitatea Lucian BLAGA din Sibiu

10. Universitatea Tehnică din Cluj

11. Universitatea Tehnică Gheorghe ASACHI din Iași

12. Universitatea Politehnică din Timișoara

13. Universitatea din Oradea

14. Universitatea Dunărea de Jos din galați

15. Universitatea de Medicină și farmacie Grigore T. POPA din Iași

16. Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș

17. Universitatea de Medicină și Farmacie Carol DAVILA din București

18. Universitatea Ștefan cel MARE din Suceava

19. Universitatea de Medicină și farmacie din Timișoara

20. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București

21. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj

22. Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova

23. Universitatea Titu MAIORESCU din București

24. Universitatea din Pitești

25. Universitatea Tehnică de Construcții București

26. Universitatea Valahia din Târgoviște

27. Universitatea Aurel VLAICU din Arad

28. Universitatea Craiova

29. Universitatea Ovidius din Constanța

30. Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia

31. Universitatea de vest Vasile GOLDIȘ din Arad

32. Universitatea de Petrol și Gaze Ploiești

33. Universitatea Vasile ALECSANDRI din Bacău

34. Universitatea Creștină Dimitrie CANTEMIR

35. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Timișoara

36. Universitatea din Petroșani

37. Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București

38. Universitatea Româno-Americană

39. Universitatea Constantin BRÂNCUȘI din Târgu Jiu

40. Universitatea Agora din Oradea

41. Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București

42. Universitatea Danubius

43. Universitatea Maritimă din Constanța

44. Universitatea de Apărare Carol I

45. Universitatea de Artă George ENESCU din Iași

46. Universitatea Nicola TITULESCU din București

47. Universitatea Națională de Muzică din București

48. Universitatea de Teatru din Târgu Mureș

49. Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Iași

50. Universitatea  de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. CARAGIALE din București

51. Universitatea  Atheneum din București

52. Universitatea  ARTIFEX din București

53. Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București

54. Academia de Muzică Gheorghe DIMA din Brașov

55. Universitatea  Constantin BRÂNCOVEANU

56. Universitatea  Emanuel din Oradea

57. Universitatea  Ecologică București

58. Universitatea  Eftimie MURGU din Reșița

59. Universitatea  națională de Artă din București

60. Universitatea  Petru MAIOR din Târgu Mureș

61. Universitatea  George BARIȚIU din Brașov

62. Universitatea  HYPERION

63. Universitatea  de Artă și Design din Cluj

64. Universitatea  DRĂGAN din Lugoj

65. Universitatea  Tibiscus din Timișoara

66. Universitatea Petre ANDREI din Iași

Nu spun acum că o altă ierarhizare nu este posibilă sau bine venită. Trebuie însă făcută transparent, cu specificarea criteriilor și cu date de intrare oferite de universități, dar nu oricum, ci verificate. Formula de calcul trebuie să fie unică. Datele inițiale trebuie să fie publice, iar procesul de ierarhizare trebuie să fie:

- acceptat,

- reproductibil,

- general.

Unii vor fi nemulțumiți, dar dacă marea majoritate acceptă ierarhizarea, este un pas important. Aici nu e vorba nici de a cântări ca la Alimentara, nici de a evalua după ochi, ci de a da ponderi, de a aplica un algoritm, iar societatea de azi operează în acest fel, căci valoarea nu are o formulă infailibilă, ci se stabilește în moduri foarte diferite, iar de la o perioadă la alta lucrurile se mai schimbă. Ființa umană are limitele ei și trebuie să trăiască cu ele și mai ales trebuie să și le accepte. Trebuie să-mi exprim tristețea că sunt universități care nu apar aici, motivele îmi sunt necunoscute. Acum, este normal ca orice persoană care-și completează un CV și spune ce universitate a terminat, să indice poziția din clasament, ca să ne dăm seama cât de valoroasă este respectiva instituție, căci una este să fii absolventul unei universități din primele 10 și cu totul altfel se pune problema să fii absolvent al unei universități din ultimele zece. Rangul universității are multe elemente, dar unul dintre ele este corpul profesoral, prin disciplinele predate, prin lucrările publicate și prin gradele didactice. Una este să ai o universitate unde au fost publicate 1.000 de articole în reviste ISI și altfel stau lucrurile cu o universitate în care cele 300 de articole evaluate se află în reviste indexate în baze de date.

(19 august 2022)

Corupția a învins deja!

Se zvonește că liceele vor avea dreptul să-și organizeze propriile admiteri, pentru un anume procent din locurile de care dispun, restul de locuri intrând în repartizarea automată după rezultatele de la evaluarea națională.
Eu sunt un tip care am 75 de ani.
Pe vremea mea, admiterea la liceu se făcea prin examen organizat de fiecare liceu în parte.
În clasa unde eu eram elev de ciclu primar, adică  pentru clasele I - VII îmi cunoșteam bine colegii. Eu nu am fost un elev strălucitor câtuși de puțin, căci eram undeva la medie de 8,50 cel mult, în timp ce aveam colegi cu note mult mai mari decât ale mele, cu părinți croitori sau măcelari, cum aveam și colegi cu note cu mult mai mici decât ale mele, dar cu părinți mari ștabi la regiunea de partid. 
Eu am dat admitere la Liceul de la Breaza, unde am fost declarat admis.
Când am revenit după admitere în Pitești am aflat că vreo câțiva colegi cu medii la matematică sub 6(șase) au fost declarați admiși la cel mai bun liceu din oraș, Liceul BĂLCESCU, iar câțiva colegi cu note foarte mari nu fuseseră admiși în liceu și urmau să dea un alt examen în sesiunea din toamnă.
Toată mahalaua vorbea că cei admiși la BĂLCESCU au avut oameni care le-au facilitat intrarea. Înseamnă că și atunci era corupție, nu ca acum, dar era. Să nu-mi spună mie nimeni că nu vor fi dezvoltate elemente de corupție deosebit de rafinate care să perturbe admiterile la liceele care organizează examene de admitere proprii și acele admiteri să capete aspect caricatural, iar ceea ce le făcea să fie licee de elită, să le arunce în prăpastia groaznică a decăderii ireversibile.
Numai ideea de a se vorbi despre admiterea organizată de către licee, chiar dacă numai anumite licee vor avea dreptul să facă așa ceva, arată cum a învins corupția în spațiul nostru cel mioritic.

(14 iulie 2022)

Când sunt comparabile mediile aritmetice?

Am întâlnit niște indivizi care nu știau statistică și făceau marea eroare de a compara mediile aritmetice mai rău decât elevii care adună merele cu perele. Să zicem că vine un absolvent de ASE de la o facultate de 3 ani cu media 9,87 și unul de la Medicină cu media 8,90. Dacă îi punem pe cei doi absolvenți unul lângă altul și îi comparăm în raport cu mediile lor și concluzionăm că absolventul cu media 9,87 este mai bun de cât absolventul cu media 8,90 facem o greșeală enormă pentru că:

• media absolventului de ASE rezultă din 30 de note obținute la examenele din cei trei ani, în timp ce media studentului de la Medicină  rezultă din 70 de note obținute în cei șase ani,

• disciplinele parcurse de cei doi absolvenți sunt total diferite ca volum și ca efort,

• profesorii care au acordat notele au sisteme de evaluare total diferite.

Colectivitățile nefiind omogene, este evident că cele două medii nu trebuie comparate sub nicio formă. Înseamnă că dacă avem o clasă cu 30 de elevi care:

- au aceleași discipline,
- au aceiași profesori,
- au aceleași manuale,
- au un sistem unic de evaluare a cunoștințelor,
- au aceeași structură de construire a șirului de valori din care se calculează mediile aritmetice,
- dispun de aceleași reguli de încheiere a situației școlare prin calculul mediei anuale,
vorbim de o colectivitate omogenă a celor 30 de elevi și în consecință, mediile sunt reprezentative, deci sunt comparabile și ierarhizarea elevilor este o chestiune uzuală, deși nu folosește la nimic în afara acordării unei diplome sau a unui premiu la finele clasei.
Trebuie spus că părinții elevilor de clasa a VIII-a fetișizează media aritmetică, ceea ce nu este deloc bine și anul acesta 2022 s-a văzut că este o mare greșeală în a face prognoze referitoare le mediile de admitere în licee pornind de la ceea ce s-a întâmplat în anii 2020 și 2021, care au fost un ani atipici, în care școala s-a făcut online și subiectele de la admitere au avut în consecință o serie de particularități, iar elevii care au dat examene în cei doi ani au avut o cu totul altă încărcătură emoțională. S-au făcut prognoze acolo unde nu trebuia să se facă și s-au comparat medii care nu trebuiau comparate, căci acele medii nu erau reprezentative, doar din motivul că se calculau din note ce au rezultat din evaluarea de subiecte diferite, subiecte date în ani diferiți, în condiții de derulare a școlii, de asemenea, diferite.
În concluzie, mediile aritmetice sunt reprezentative și comparabile, dacă și numai dacă, se referă la colectivități omogene. Punct.

(14 iulie 2022)