Unde este pavajul acesta, Doamne?

 

Sunt foarte trist când mă gândesc la pavajul din piatră cubică frumos așezată pe niște străzi din Bucureștii de odinioară, piatră cubică înlocuită azi cu un asfalt ce trebuie reparat an de ani, de parcă ar fi făcut din mămăligă răscoaptă, ieșită din făcălețul unei gospodine adormitre și nepricepută.

(08 aprilie 2026)

Ce înseamnă să te respecți și ce înseamnă să respecți?

Un bărbat care se respectă, este un bărbat care iese în lume:

- bărbierit proaspăt,

- tuns proaspăt,

- mirosind a apă de toaletă,

- îmbrăcat curat și asortat,

- cu pantofii dați cu cremă,

- având ciorapi fără găuri,

- cu unghiile tăiate,

- încheiat la șliț,

- fără să i se vadă buricul,

- fără să i se vadă elasticul de la budigăi,

- cu buzunare care nu sunt doldora,

- fără să se scarpine în nas cu degetele și între dinți cu unghiile.

Un bărbat, respectă alt bărbat atunci când:

- îl salută pe cel mai în vârstă decât el,

- se poartă protocolar cu cel din fața lui,

- are o formulă civilizată de adresare,

- dacă este gazdă, se poartă ca o adevărată gazdă,

- cere permisiunea de a aprinde o țigară,

- nu se poartă în străini ca la el acasă,

- anticipează nevoile celui din față și soluționează.

Un bărbat care nu se respectă pe el însuși, nu va respecta pe nimeni niciodată, deci nici pe un alt bărbat, indiferent cine va fi acesta, ca vârstă, ca poziție socială, ca înfățișare și ca vorbă.

(27 octombrie 2025)

De ce învățătoarea are norma didactică de 4 ore pe zi?

Mulți proști se întreabă: cum este posibil ca învățătoarea să muncească doar 4 ore pe zi, când ei la birou sau în atelier sau pe șantier lucrează cel puțin 40 de ore? Ei, pentru că sunt proști, deși au fost la rândul lor elevii unei învățătoare, uită că învățătoarea:
- lucrează cu cel puțin 25 de elevi cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani,
- în cele 4 ore trebuie să-i învețe tot felul de lucru pe cei mici,
- modelează suflete de copii cu maximă sensibilitate,
- trebuie să se comporte diferit cu fiecare dintre cei 25 de elevi,
- face evaluări pentru munca depusă de elevi, iar elevii nu acceptă nedreptățile,
- are vorbe bune pentru fiecare elev, căruia îi vorbește diferit, să se facă înțeleasă,
- își păstrează calmul, chiar dacă elevii din clasă nu prea sunt disciplinați,
- în cele 4 ore nu are voie să se gândească altundeva decât la elevii din fața ei.

După ce termină cele 4 ore, învățătoarea corectează teme, acordă calificative, pregătește programul pentru ziua următoare și realizează materiale didactice pentru ceea ce va face la clasă a doua zi.
Nu oricine are harul de a fi învățătoare și de aceea, sunt țări în lume în care elevii, dar și foștii elevi, când își întâlnesc învățătorul se înclină în fața lui și îi sărută mâna. Este vremea ca nimeni să nu mai comenteze de ce învățătoarea muncește doar 4 ore pe zi, căci munca ei este cu mult mai grea decât multe alte munci, căci în cele 4 ore, învățătoarea are timp pentru ea doar să respire, căci ochii elevilor din clasa ei sunt ațintiți asupra sa și așteaptă informație și acțiune minut de minut.

Dacă munca învățătoarei ar fi ușoară, cu siguranță, multe femei s-ar face învățătoare, dar ele preferă să se facă dansatoare la bară, coafeze, manichiuriste, cântărețe, barmanițe, gărzi personale.

(04 iulie 22025)

Te învăț eu cum să fi respectuos cu tine însuți!

Un om care nu se respectă pe el însuși, nu va respecta niciodată pe altcineva. De aceea fiecare dintre noi mai întâi trebuie să se respecte pe el însuși. Nu este deloc simplu să te respecți pe tine însuți. Este chiar cel mai greu lucru, pentru că a te respecta pe tine însuți înseamnă să schimbi foarte multe în viața ta de zi cu zi, căci nimeni nu te-a învățat să te respecți pe tine însuți. Toată lumea ți-a cerut să-i respecți pe cei din jur sau pe străinii cu care intri în contact.

În primul rând, ca să-ți dovedești că te respecți pe tine însuți, trebuie să-ți propui acest lucru, căci respectul de sine nu pică din cer, nu ți-l acordă cineva chiar dacă are mari obligații față de tine. Tu trebuie să fii atent cu tine însuți, căci nimeni altcineva nu-ți acordă atenție de niciun fel, dacă vede că tu nu ești atent cu tine. 

În al doilea rând, după ce ai hotărât că vrei să te respecți, trebuie să începi cu începutul, adică cu exteriorul tău. Definește-te, dar la superlativ. Vrei să nu porți barbă, nu purta, dar fii ras proaspăt în fiecare zi. Vrei să porți barbă, poartă barbă, dar acea barbă să fie văzută de brici și ajustată zi de zi. Părul tău trebuie să fie tuns, dacă-l ai, iar dacă nu-l ai, fii natural, fără artificii, căci unui bărbat adevărat îi stă bine oricum. Tu nu trebuie să miroși urât, drept care fii îmbăiat zi de zi și dat cu geluri de duș care miros bărbătește. Și gura ta trebuie să miroase frumos, căci atunci gând râzi sau vorbești nu trebuie să răspândești damfuri care să-i îndepărteze pe cei de lână tine. Abia acum, după ce ai făcut micile corecții față de exteriorul tău și ai devenit ceea ce ești tu, cel nou, abia acum treci la pasul următor.

În al treilea rând, respectul față de tine însuți începe din momentul în care îți spui în gând că ești un om bun și începi să-ți aduci aminte acele fapte pe care tu le-ai făcut de pe poziția de om bun. Dacă ai mângâiat un câine sau o pisică, tu ești un om bun. Dacă ai văzut un pietroi în mijlocul drumului și l-ai dat spre rigolă, ești un om bun. Dacă în drumul tău ai sărit peste o floare și nu ai strivit-o, ești un om bun. Caută să vezi ce lucruri mărunte ai făcut în viața ta, care să-ți întărească ideea că ești un om bun, că ai judecata unui om bun, care știe ce vrea de la el cu orice ocazie care i s-ar oferi.

În al patrulea rând, gândește-te la țoalele pe care le porți. Respectul de sine nu înseamnă lucruri scumpe, ci lucruri care te definesc. Sunt situații în care te definesc lucrurile scumpe. Dar sunt și situații în care lucrurile ieftine te definesc. Dacă-ți permiți lucruri scumpe, încep direct. Ia-ți un costum scump. Ia-ți un ceas scump. Iați pantofi scumpi. Dacă însă nu-ți permiți  lucruri scumpe, în târg se află lucruri excepționale, dar ieftine. Totul este să le alegi pe acelea care ți se potrivesc și atunci te vei îmbrăca cu țăare ieftine, dar de mare rafinament, te vei încălța cu botine ieftine dar de mare efect. Fii convins, că dacă faci exact ceea ce trebuie, respectul tău față de tine vine de la sine și tu vei crede că ești varianta ta cea mai bună, pe care o iubești necondiționat.

În al cincilea rând, cu pași mărunți, dar siguri, trebuie să lucrezi la interiorul tău, căci respectul de sine acolo sălășuiește. Trebuie să fi pregătit să te accepți așa cum ești tu, adică un om bun, un om îngrijit. Trebuie acum să te gândești la momentele banale, neimportante, în care tu ai dat dovadă de curaj. Nu-ți trebuie momentele de eroism, care probabil nici n-au existat în viața ta. Nu-ți trebuie nici momentele de cumpănă din țiața ta, încărcate de dramatism, care cine mai știe dacă au existat. Tu ai nevoie de momente oarecare în care ai dat dovadă de curaj, căci curaj este și atunci când ai decis șă pui frână la culoarea roșie a semaforului, să nu dai pe gât bolul de supă fierbinte, să vorbești cu calm cu prietenii tăi sau să mergi să-ți faci primul tatuaj, la care te-ai gândit multe, chiar prea multe nopți.

În al șaselea rând, după ce te-ai convins că ești un om bun și curajos, mergi mai departe și vezi alte calități ale tale, căci respectul față de sine îl dobândești în momentul în care ești convins că ai calități. Nu asculta la cei din jur, care sunt dispușinsă vadă la cei din jurul lor ce defecte au, căci oamenii au doze de invidie și de răutate care duc numai spre identificarea de defecte. Tu trebuie să vezi lucrurile mărunte din viața ta, în care ai dat dovadă de calm și calcul e o calitate, de corectitudine și corectitudinea e o calitate. Constuiește acel pachet de calități pe care le ai și repetă-ți în gând de fiecare dată când îți aduci aminte câte ceva, care a fost calitatea ta care te-a dus în acel punct.

Ești acum persoana pe care cei din jurul lor o văd un pic altfel. Ești acum persoana pe care tu ți-ai definit-o și prin interior, cu calități de care ești conștient. Ai făcut primul și al doilea pas. Treci la pasul al treilea, în care fii respectuos cu tine însuți, pentru că te meriți prin ceea ce ești. Nu te forța, ci fă totul normal, de la sine ca om bun, calm, curajos, cinstit, disciplinat, punctual, pentru că în viața ta tu ai găsit multe dintre momentele în care ai dovedit aceste calități. Din această clipă nu te mai critica, nu te mai învinovăți, respectă-te că meriți ca tu însuți să te respecți pentru ceea ce ai fost, pentru ceea ce ești și mai ales pentru ceea ce vei și vrei să fi în viitor, căi ai tot dreptul să gândești astfel.



(06 martie 2025)

Pe când eram tânăr...

Pe când eram tânăr am auzit multe lucruri despre bătrâni, dar nu le-am dat atenție, căci mediul în care eu am trăit era construit pe respect față de aceștia. Ai mei mi-au zis că atunci când trec prin fața unei bătrâne să-i zic sărut mâna, chiar dacă nu știu cine este, căci așa se cade. Când trec prin fața unui bătrân, mama mi-a zis să-i zic bună ziua, că așa este frumos. Când eu m-am născut tata avea 40 de ani și mama avea 38 de ani, iar când am devenit școlar, tata avea fire de păr alb pe cap, iar când eram student, tata era deja pensionar, ceea ce m-a determinat să știu din propria-mi experiență ce înseamnă să ai părinții în vârstă și cum trebuie să-i respecți.

Când eram tânăr am auzit despre conflictul dintre generații, dar nu i-am dat atenție. Am auzit despre răutatea bătrânilor și despre lipsa de respect a tinerilor față de bătrâni. Am fost preocupat de alte probleme și nu am căutat să găsesc nod în papură la orice. Am auzit bătrâni lamentându-se că acum tinerii sunt lipsiți de respect, în timp ce tinerii de pe vremea lor, nu treceau prin fața unui bătrân, ci-l respectau din tot sufletul. Am auzit cum ei, bătrânii când erau tineri, ascultau de părinții lor și nu le ieșeau din cuvânt. Niciodată nu le-am pus sub semnul întrebării, dar știu cum eu și prietenii mei făceam tot felul de drăcovenii și nu prea ascultam de părinții noștri. Eu niciodată nu am spus că am fost un sfânt, dar am văzut pe alții care se văitau cum tinerii din ziua de azi fac numai nefăcute, pe când ei când erau tineri erau cu totul altfel, deși eu știu că și ei făceau aiureli cât cuprinde, căci doar fusesem și eu acolo, când spărgeau geamurile de la casele vecinilor, când se cocoțau în pomii vecinilor, când fugeau la râu la scăldat de-i căutau părinții să-i pună la treabă și multe, foarte multe altele.

Se zice că motorul dezvoltării sunt contradicțiile. Norocul meu a fost că am trăit printre tineri, datorită meseriei mele și am avut șansa să nu devin o murătură bătrână și decrepită, care să vorbească cu admirație de tinerețea ei, în comparație cu ceea ce fac tinerii din ziua de azi. Și eu când eram tânăr am crezut că lumea este a mea, exact cum cred tinerii de acum. Și eu când eram tânăr am avut mii și mii de planuri, din care unele au devenit realitate, iar altele au rămas doar în stadiul de vis. Este exact cum se întâmplă acum. Niciodată nu am spus nici cu voce tare și nici în gând unui bătrân că moartea-l așteaptă acasă, iar el e călare pe mijloacele de transport, așa cum aud eu acum, nu neapărat că mi se zice mie, dar aud și tac, pentru că mie nu-mi place să mă manifest atunci când cel ce vorbește îmi arată că nu are creier.

(13 decembrie 2023)

#RESPECT: Cel ce nu se respectă pe el însuși, nu va fi respectat de nimeni

Avem mirări dintre cele mai interesante, ne punem întrebări și așteptăm să primim răspunsuri, deși răspunsurile se găsesc chiar în textul întrebării. Toate necazurile care ni se întâmplă se datorează faptului că noi nu ne respectăm pe noi înșine. Cumpărăm lucruri ieftine. Acceptăm să fim luați peste picior de către oricine. Stăm cu privirea în pământ, mai ales când nu trebuie.

dacă noi vrem ca persoanele din jurul nostru să ne respecte, acestea trebuie să vadă că noi avem respect față de propria noastră persoană. Cu așa ceva se începe. În clipa în care cel din fața noastră simte că noi ne respectăm pe noi înșine, va căuta să se comporte în așa fel încât reacțiile noastre față de comportamentul său, să nu determine niciun blocaj, tocmai datorită faptului că blocajul este generat de faptul că ne dăm seama că el nu ne respectă așa cum o facem noi față de noi înșine. Trebuie să avem un. etalon și cei ce nu se încadrează în etalonul fixat, suportă consecințele.

Noi ne vom respecta pe noi înșine, atunci și numai atunci când ne merităm respectul prin ceea ce facem, cum ne comportăm, cum vorbim și mai ales care este nivelul nostru de competență în meserie. Totul se construiește pas cu pas, cu trudă și cu perseverență. Nimic nu pică din cer.



(10 iulie 2023)

Români, nu mai merge și așa!...

Comunismul a făcut din noi neoameni. Având în vedere că aveam mereu pe buze adresări către prieteni să ne facă și nouă rost de la locul lor de muncă de un șurub, de o bucată de tablă sau să ne facă rost de un pui sau de o bucată de brânză, am lăsat foarte jos exigențele, căci lipsurile ne făceau să acceptăm orice.

Acum, când magazinele sunt pline, când avem de unde alege și noi am devenit alții. Suntem mult mai exigenți, căci mașinile foarte scumpe nu mai merg punând un ciorap de damă în loc de curea de transmisie ca la Dacia 1300, căci instalațiile electrice computerizate nu se mai montează din ochi, iar dacă se strică un echipament nou aflat în garanție, dar garanția s-a șters căci nu au fost respectate condițiile impuse, riscul de a-l arunca este mare căci repararea lui costă cât nu face, nu merită să facem instalarea de mântuială și la costul mare al produsului adăugăm banii cu instalarea. Dacă cheltuim o căruță de bani, când cumpărăm un MERCEDES, un BENTLEY, un FERARRI, avem pretenții, deci nu mai merge și așa, adică să se facă treaba cu improvizații, de neprofesioniști și în dorul lelii. Avem pretenții și în piață când cumpărăm un kilogram de roșii. Vrem să fie coapte, gustoase și să aibă un preț bun. Nu mai alergăm ca mulștele fără cap cu banii în buzunar într-o alimentară cu galantarele goale pentru a cumpăra orice, că merge și așa. Acum suntem foarte selectivi.

În concluzie, democrația și economia de piață schimbă mentalitatea acelui merge și așa și ne dăm seama că nu mai merge deloc și așa, ci trebuie făcute treburile ca la carte, căci acum scoatem banii din buzunar și pentru banii pe care-i plătim vrem respect, calitate, promptitudine, adică ne-am schimbat total atitudinea aici și pe oriunde mergem, căci plătim cât plătesc și ceilalți care nu au zicerea păguboasă merge și așa. Nici noi n-o s-o mai avem în cel mult cinci ani. Viața ne împinge înainte să devenim mai pretențioși.

(21 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: VIZITIU ăl bătrân

VIZITIU ăl bătrân era vecinul nostru. Așa i se zicea, ăl bătrân, deși nu știu dacă avea mai mult de 50 de ani. El era microbist. Iubea echipa Dinamo Pitești. Eu nu eram amator de fotbal, dar duminicile în care erau peciuri pe stadionul de la ștrandul din Pitești și juca Dinamo Pitești, VIZITIU ăl bătrân era nelipsit de la meciuri.  Nu de puține ori s-a întâmplat să vină autobuzul și să oprească în fața porții lor și să-l coboare pe bărbat, care nu se mai ținea pe picioare de beat și să-l lase în șanț prăbușit pe spate. Venea muierea lui cu copiii și- târau în curte și apoi îl băgau în casă. 
VIZITIU ăl bătrân urla ca din gură de șarpe sau se apuca să cânte cântece pe care nu le auzisem niciodată. Răsuna mahalaua. Când era treaz, VIZITIU ăl bătrân era pâinea lui Dumnezeu. Se scula devreme. Pleca la muncă. Aducea banul. Când era treaba cu meciurile, nu-l mai recunoștea nimeni. Când treceam pe stradă prin dreptul porții lui, noi, copiii îi ziceam sărut mâna și el ne lăuda pe unde apuca, spunând la toți ceilalți ce copii buni are cucoana Aurica sau cucoana Mițica. De ceilalți copii care nui ziceau sărut mâna, avea numai vorbe de ocară și-i privea cu atâta răutate, încât mulți treceau pe partea cealaltă a drumului.
Pe mine m-a impresionat la VIZITIU ăl bătrân contrastul acela de om de casă, de om muncitor, de tată bun și iubitor în zilele de luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă și de fiară, în ziua de duminică, după terminarea meciurilor de la ștrand.

(05 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Maria lu ' TÂRCĂ

Așa cum îi spunea numele folosit în mahala de Maria lu ' TÂRCĂ, este vorba de nevasta lui TÂRCĂ. Toate femeile ziceau că este ca iepuroaicele, de naște un copil după altul. Eu știam că făcuse zece copii și fratele meu mai mare i-a întocmit un memoriu către Gheorghe GHEORGHIU DEJ și după câteva luni, Maria lu ' TÂRCĂ a fost făcută mamă eroină, a primit indemnizație și i-a fost bine toată viața. Nu vreau să scriu aici ce era la gura femeilor de pe malul șanțului despre Maria lu ' TÂRCĂ, iepuroaica.

Din cei 10 copii, vreo opt au fost botezați de mama. Când treceam pe stradă, Maria lu ' TÂRCĂ îmi zicea:

- Sărut .îna, nășicule.
Eu îi răspundeam:

- Să trăiești, fină!

Căci așa m-a învățat mama.

Eu eram un copil. Ea era femeie în toată puterea cuvântului. M-a impresionat faptul că o femeie în toată puterea cuvântului îi zice unui copil ceva cu sărut mâna. 

Uneori când mă gândeam la Maria lu ' TÂRCĂ îmi venea în minte bancul cu copilul care vine murdar de la joacă și bărbatul o întreabă pe femeie:

- Îl spălăm sau facem altul?

Lui Maria lu ' TÂRCĂ i se potrivea bancul, mai ales că după ce i-a murit o fetiță călcată de mașină, s-a pus pe făcut copii, deși îi cam trecuse vremea și multe femei mai coapte îi băteau obrazul. Ea și TÂRCĂ al ei aveau socotelile lor și nimeni și nimic nu-i scotea din ale lor, orice s-ar fi zis sau întâmplat.

(01 aprilie 2023)

Terbuie, trebuie

 Neglijența este o mare carență în televiziuni și se vede din faptul că din dorința de a face lucrurile repede, le fac prost. Lipsa de responsabilizare este datorată faptului că nu apar sancțiuni pentru cei ce greșesc.

Ar trebui să se anunțe nu numai ce amenzi dă CNA sau ce face DNA sau poliția, ci ce se întâmplă ți în ograda proprie.

Este aberant să vezi paiul din ochiul altuia, fără să-ți vezi bârna din proprii-ți ochi...

(06 aprilie 2021)

Am ales sala de forță SAS GYM

După închiderea în condiții cel puțin dubioase a sălii Sporty Club din Calea Vitan mi-am pus problema încotro s-o iau. Din discuțiile cu mulți colegi de suferință, am ajuns la concluzia ca cea mai potrivită obiectivelor mele este sala SAS GYM pentru că:
- nu este foarte departe;
- există posibilități de parcare;
- operaza 24/24:
- dispune de numeroase echipamente;
- și-a reînoit echipamentele;
- este foarte bine organizată;
- are saună umedă și saună uscată;
- personalul se poartă foarte bine;
- curățenia este la un nivel foarte ridicat;
- clienții sunt liniștiți;
- există respect între noi;
- managementul este adaptat la cerințe;
- repararea defecțiunilor este rapidă;
- iluminatul este foarte bun;
- temperatura vara sau iarna corespunde cerințelor de confort;
- nu există fire de așteptare la aparate;
- nivelul de civilizație este foarte bun.
După doi ani aproape conchid că mersul la sală este o plăcere și comparativ cu săli din Dubai, Cancun, Las Vegas, San Jose, Nurnberg, St. Maarten este o sală de top în raport cu obiectivul meu care nu sunt un tip fițos, dar care cand intră la sala cu un program stabilit, îl duce la bun sfârșit de fiecare dată fără probleme.
Am avut privilegiul să discut cu mari campioni de culturism și aici îl menționez pe Răzvan Ariton, dar și alți campioni la alte discipline precum artele marțiale și aici îl numesc pe Claudiu Cheleș. La acestă sală sunt instructori de toată isprava, cu nivel de pregătire profesională exemplară și voi numi pe
Ionuț Crețu, Marius Toader, Răzvan Buciulac, George Vlad, Gabriel Dumitrache.
Mă număr printre persoanele care caută și chichițe. Dacă nu le-am găsit înseamnă că SAS GYM nu le are. Sala răspunde unui nivel de exigență ridicat pe care mi l-am impus și de aceea am reînnoit abonamentul lună de lună. E mare lucru să am o sală unde îmi parchez mașina fără probleme, bineînțeles alegând un interval de timp bun în raport cu dificultatea antrenamentului pe care mi-l impun. Am ales acesta sală după mai multe criterii, prin comparație cu nenumăratele săli de prin alte părți în așa fel încât să fac exact ceea ce mi-am propus și să-mi îndeplinesc obiectivul meu pentru care merg la sală cât mai des este posibil. Așa cum zice un mare prieten al meu, Ionuț Crețu,  aici este sala in care se muncește mult pentru rezultate pe măsura!

(21 martie 2016)

Ce urât!

Urmăresc cu stupoare la televizor emisiuni care fac referire la Majestatea sa regele Mihaiu Întâi al României. Să vorbești la trecut despre un om care trăiește este absolut impardonabil. Lipsa de etică profesională a unor jurnaliști a atins cote alarmante, mai ales dacă mă gândesc la niște fundaluri sonore absolut nepotrivite acestor zile. Despre Regele, așa cum îi plăcea lui Nicolae Iorga să spună întotdeauna articulând cuvântul, trebuie vorbit cu respect și la timpul prezent. Majestatea Sa a semnat pe 1 martie 2016 un document fundamental pentru monarhia din țara noastră.
Ce uâtă atitudine nu numai a jurnaliștilor dar și a unor oameni politici, să pună tot felul de ipoteze și să caute să dea soluții dacă și iar dacă și dacă. Absurdul a atins cote nebănuite pentru că multora le place să se audă vorbind. Și ei aberează grațios despre un subiect ce trebuie tratat cu mult mai multă atenție. Sunt clipe grele dar acolo este viață și lumea trebuie să respecte acest adevăr!
(2 martie 2016)

O chestiune de educație, madame...

În lumea satului exista o vorbă: să nu dai niciodata peste  mâna care ți-a fost  întinsă cândva și ti-a dat o felie de pâine.
E o zicere simplă, așa cum baladele, doinele și proverbele noastre sunt toate tocmai frumoase prin simplitatea lor.
Se face că un personaj pentru care am avut, am și voi avea mari rețineri, trăiește niște clipe jenante generate de cei cărora le-a dat o felie de pâine.
Chiar ieri s-a produs o arecine cu un text și în miez de noapte a avut ziceri mai acide decât micimile-i din paginile de carte.
A încălcat aceasta regulă de aur  și milenară din popor. Iat-o că lovește mâna care i-a dat o felie de pâine dar și un castron de ciobă.
Niciun copil nu-și bate părintele că face mare păcat.  Am văzut părinți care au greșit față de copii lor. Copiii au obligația să-i ierte fără să crâcnească. Așa se cade.
E o chestiune de educație simplă, naturală, comună și lipsită de efort în a o practica permanent și fără abateri.
Trist madame, trist!
Zicea   o guralivă cam nesimțită în mașina 133 intr-o zi toridă de vară: auzi, fă, taci dracului din gura că ești poastă rău.
Madama stătea ca un sfinx, iar guraliva a mai deșertat câteva cazane de zoaie.
Azi, le meriți tălică, madame!

(03 februarie 2016)

!