1.000 de oameni care m-au impresionat: Eugenia LILEA

Au fost multe dăți când am avut ocazia să merg spre casă cu profesoara Eugenia LILEA, căci aveam apartamentele în aceeași mahala, mă refer la mahalaua Berceni, undeva la capătul Bucureștiului, spre Bulevardul BRÂNCOVEANU, respectiv strada Dumitru PETRESCU. Discutam diverse, ca persoane destul de amărâte, căci vremurile bolșevice pe care le-am trăit, nu duceau spre nicio direcție, din moment ce așteptam mai mult să murim decât să promovăm de la lector spre altă direcție.Noroc că a venit Revoluția în decembrie 1989 și s-au descătușat energiile de am ajuns și noi profrsori.
Eugenia LILEA era cadru didactic la Catedra de Statistică, iar eu eram la Catedra de Cibernetică Economică, fiecare fără vreo șansă de a promova înainte de 1989.
Eugenia LILEA a susținut a susținut în anul 1979 teza de doctorat de 155 pagini intitulată Metode statistico-matematice folosite in studierea factorilor care influenteaza productia agricola animala și coordonată de profesorul universitar Mircea BIJI.

Eugenia LILEA a scris cărți pe care lea publicat, din care enumer aici:  Statistica realizată împreună cu Zizi GOSCHIN, Doinea BOLDEANU, Mihaela VĂTUI - 2001,  Statistica aplicata realizată împreună cu Zizi GOSCHIN,  Mihaela VĂTUI - 2002,  Statistica economica realizată împreună cu Vergil VOINEAGU, Zizi GOSCHIN, Doinea BOLDEANU, Mihaela VĂTUI - 2001, Statistica : Indicatori, definitii, formule de calcul realizată îmtreună cu Zizi GOSCHIN, Doinea BOLDEANU, Mihaela VĂTUI - 1999, dar și multe altele.

Pe mine m-a impresionat Eugenia LILEA prin puterea ei de muncă, prin caracterul ei direct de a pune problemele și prin caracterul realist al abordărilor, atunci când era vorba de a realiza un proiect, căci înainte de toate făcea o analiză amănunțită și abia după aceea trecea la treabă, fără a se lăsa pradă unui entuziasm care nu are baze reale. Dovadă stă faptul că la realizarea lucrărilor a făcut parte dintr-o echipă care a avut foarte mici fluctuații structurale, tocmai datorită cunoașterii stilului de lucru al colegelor sale Zizi GOSCHIN, Doinea BOLDEANU și Mihaela VĂTUI.

(27 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Paul WAGNER

Pe profesorul Paul WAGNER l-am cunoscut din studenție, pe când era asistent universitar. El avea seminarii la colegii mei de la Statistică și toată lumea îl vorbea de bine, mai ales că el era cunoscut ca fiind asistentul profesorului Ion CAPANU. Când am venit eu în învățământ în 1971 ne vedeam din când în când pe coridoarele clădirii Ciberneticii și strângerea lui de mână era puternică, ceea ce în mintea mea, însemna sinceritate și voință.
Știu că Paul WAGNER a susținut în anul 1978 teza de doctorat de 218 pagini intitulată  Metode statistice de determinare a indicatorilor eficientei economice și coordonată de profesorul universitar Mircea BIJI. În mediile academice el este cunoscut de Pavel WAGNER, dar eu îl știu ca Paul WAGNER și ca Paul WAGNER îl voi denumi aici.

El a fost președinte la INS între 1996 - 1998.

Paul WAGNER a scris singur sau în colaborare cărți și articole din care enumer aici Dinamici ale productiei industriale articol publicat în 2011,  Compararea internaționala a produsului intern brut, carte publicată în 1999,  Venitul national : probleme metodologice si de analiza macroeconomica, carte publicată în 1985, dar și multe altele.

Acum mulți, chiar foarte mulți ani, era un student care tot pica la examenul de statistică al profesorului CAPANU. Eu eram responsabil la grupa lui și am discutat cu el. Eu i-am zis că singura posibilitate este să învețe manualul de dinafară. Săracul de el s-a executat. A venit și mi-a zis. Atunci, ca să mă verific, l-am rugat pe profesorul Paul WAGNER să discute cu el. După ce a discutat și m-am întâlnit, profesorul mi-a zis că așa ceva nu a mai văzut niciodată. La examen, profesorul Ion CAPANU a zis că e un student care a copiat. I s-a explicat și pentru a se convinge că așa stau lucrurile, profesorul CAPANU l-a ascultat și și-a dat seama că studentul memorase manualul și nu oricum, ci foarte bine. I s-a dat studentului nota 5(cinci). 

După Revoluție, câțiva ani mai târziu profesorul Paul WAGNER a plecat să lucreze la o universitate privată. După foarte mulți ani, prin bunăvoința unui coleg, am primit numărul lui de telefon și am discutat cu el la telefon. Era la țară, undeva lângă Ploiești.

(22 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Elena BIJI

Elena BIJI mi-a fost profesoară de statistică în anul al III-lea de facultate. dacă am înțeles ceva din statistica economică, de la profesoara mea Elena BIJI am înțeles și ei îi datorez foarte mult. La cursuri vorbea rar și clar, pe înțelesul meu. În carnetul meu de note se află o notă de 10(zece) și în partea dreaptă este semnătura distinsei mele profesoare Elena BIJI. Examenul a avut loc în data de 3 februarie 1968, iar exact peste 10 de ani am susținut, tot într-o zi de 3 februarie 1978,  teza de doctorat. 3 și 4 februarie sunt zilele mele norocoase.

Trebuie să spun că prin anii 1992 sau 1993, la un examen de admitere eram în holul de la intrarea în clădirea veche a ASE mai multe cadre didactice. Așteptam vizita cuiva de la minister. Tot așteptând, am început noi să vorbim, ba de una, ba de alta. Eu am zis că dacă cei din ministerul curentului electric au gratuitate la curent, dacă cei din abatoare au dreptul de a pleca săptămânal cu câteva kile de carne, dacă cei care lucrează la fabricile de încălțăminte au drept să plece o dată pe an cu câte o pereche de ghete, să avem și noi dreptul de a ocupa câte un loc la admitere și fiecare cadru didactic să facă ce vrea cu el. Adică să-l vândă sau să-și aducă acolo copilul lui sau să fie dăruit cadou unui copil al unor prieteni. Atunci am văzut-o pe doamna profesoară Elena BIJI, care avea o părere bună despre mine, cre eu, că se uită la mine mirată și m-a dezaprobat cu argumente morale foarte convingătoare. Văzând cum mergea societatea, la un moment dat, peste mulți ani, când ne-am întâlnit, mi-a reamintit de treaba cu locurile de la admitere și mi-a zis că n-ar fi exclus să vadă o asemenea abordare implementată, deși nu este de acord cu așa ceva, dar la nivelul de corupție din societate, așa cum totul e de vânzare, chiar și locurile de la admitere se va ajunge să fie marfă în economia de piață aiuritoare care există acum aici și acum.


(01 februarie 2023)

CSIE'50 - Doctoratul în comunism

Comunismul românesc a dezvoltat multe activități după modelul sovietic. Prin deceniul al VI-lea al secolului trecut manualele după care se învăța în școlile de la noi erau traduceri din limba rusă. Avademia de Studii Economice s-a numit până prin 1967 Institutul de Științe Economice și Planificare V. I. LENIN, denumire care a rămas mulți ani cu urmele până când după Revoluție clădirea din Piața Romană a fost văruită. Și doctoratele s-au derulat tot după modelul sovietic. În Facultatea de Cibernetică Economică erau conducători de doctorate profesorii Ludovic TÖVISSI, Mircea BIJI, Constantin IONESCU, M.C. DEMETRESCU, Mircea CRISTUREANU, Mircea BULGARU, Manea MĂNESCU, Ion IVĂNESCU, adică foarte puțini, cu foarte puține locuri, numărul doctoranzilor fiind extrem de mic, iar susținerile de teze de doctorat fiint rare, rare, rare.

Admiterea la doctorat avea criterii legate de:

- media de absolvire a facultății;

- recomandarea dată de la locul de muncă;

- experiența acumulată în domeniu;

- capacitatea de a convinge comisia care era suverană.

Stagiul doctoral includea:

- cel puțin trei examene în fața unei comisii dure;

- cel puțin trei referate susținute în catedră;

- activitate intensă de documentare și de cercetare;

- obținerea de soluții originale în contracte de cercetare;

- în a-l convinge pe conducîtorul științific că știi despre ce faci.

În vremurile comuniste, existau nenumărate filtre, căci avizul catedrei era primul pașaport că autorul tezei are calități moral-politice care-i permit să susțină teza de doctorat, fără a face de râs colectivul din care provenea. Susținerea referatelor nu avea nimic formal. Susținerea tezei se făcea prin diferite colective de cercetare sau în seminarii științifice recunoscute, ceea ce elimina din start ideia de plagiat sau de a face ceva în dorul lelii, doar pentru a obține titlul de doctor. Consducătorii științifici nu conducear teze de doctorat decât cele stricte în domeniile unde ei aveau calificare, adică expertiză cum se zice acum. În niciun caz nu apărea situația ca să fie susținută vreo teză de doctorat care să nu fi trecut prin nenumărrate filtre și care să nu fie exact ceea ce dorea conducătorul științific. În vremurile acelea nici facultățile nu se mai făceau aiurea, cu masterate la kilogram și cu atât mai puțin nu veneau la doctorat politicieni, căci aceștia nu aveau timp să se dea în bărci cu stagii doctorale. Partidul le cerea să fie prezenți pe teren, căci birourile lor era țara sau județul sau comuna, după cum fiecare avea locul de muncă și responsabilitățile.

Durata unui stadiu doctoral era de 6-7 ani în științe economice. Numai la matematică erau excepții cu tineri care făceau doctorate sub 30 de ani, iar aceștia ajungeau să aibă rezultate teoretice de excepție, care justificau astfel de abordări, de asemenea, de excepție precum Constantin TELEMAN, Ciprian FOIAȘ, Constantin NIȚĂ, Marius IOSIFESCU. Pentru absolvenții Facultății de Cibernetică Economică era la doctorat specializarea Cibernetică și Statistică Ecomomică. Abia după anul 2006 a apărut și specializarea Informatică Economică. Numai după Programul Bologna de după 1999 un stagiu PhD durează 3 ani, ca la grădiniță și se scot doctorii pe bandă rulandă. Pe vremuri mai era respect pentru calitate, iar avizul CUB sau CM al PCR filtra și el noncalitatea cum mult masi mare eficiență decât autonomia universitară din capitalismul sălbatic și mioritic, cu plagiate exprimate în procente cu limite acceptate ca fiind valabile.
Când în 1970 a venit tânărul doctor al Universității din Bonn, Csaba FABIAN și a vorbit despre cum se făceau doctoratele în RFG mi-am zis că trebuie să fiu un norocos dacă voi avea și eu un conducător științific care să procedeze la fel ca acolo. L-am găsit și sunt sigur că procedând așa, totul curge normal, firesc, valoric și creativ.

(28 mai 2017)