Așa cum ne-am obișnuit, știm de mii și mii de ani, să ne târâm în genunchi și pe coate cerând milă și îndurare, iar acum mai nou cerând iertarea greșelilor greșiților noștri, pentru a obține și tranșele scadente din PNRR, după ce s-a tot încercat să se dreagă busuiocul și cu pensiile speciale și cu reformele structurale și cu gestionarea găurii de la buget.
La București nu s-a învățat lecția continuității, conform căreia orice decizie care se ia de către un guvern, trebuie acceptată de toată lumea, pentru ca guvernul ce va fi să vină, să nu ridice cumva problema că ceea ce s-a hotărât nu este corect, din moment ce a cunoscut și a aprobat documentele despre care se face vorbire cu atâta patimă, ardoare și silință.
Erorile de management au costuri foarte mari și de multe ori, aceste costuri sunt insuportabile, mai ales atunci când soluțiile sunt de slabă calitate sau se trage de timp, crezând că cei ce dispun de bani au sacii de bani și sunt dispuși să-i pună la drumul mare, ca tot românul să se înfigă în ei și să facă după aceea ce vrea, precum terenuri de fotbal în pantă, locuri de joacă în sate unde trăiesc numai bătrâni sau puncte de informare turistică acolo unde turismul nu există.
(19 august 2023)