Profesorii mei din studenție: Dragoș VAIDA

Dragoș VAIDA  a fost profesorul meu în studenție și în carnetul de student am semnătura sa de la examenul de Programarea calculatoarelor din 14.06.1969. Sunt foarte mândru că la acel examen am obținut nota 10 (zece). Eu mi-am ales tema lucrării de diplomă, echivalentul lucrării de licență de azi, rutine interpretative și rutine compilative, iar conducătorul meu științific a fost profesorul Dragoș VAIDA.

Am fost profund impresionat că la prima întâlnire cu profesorul meu coordonator al lucrării de diplomă, acesta mi-a dat manuscrisul lucrării sale Algoritmi de compilare, care avea să apară un an mai târziu tipărită și care este acum referită prin:

Dragoș VAIDA - Algoritmi de compilare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971, 212 pag.

Pe tot parcursul cât am fost coordonat de profesorul meu Dragoș VAIDA, am avut de învățat foarte multe.

Profesorul Dragoș VAIDA mi-a lăsat libertatea de a structura lucrarea.

Profesorul Dragoș VAIDA a supravegheat întocmirea bibliografiei.

Profesorul Dragoș VAIDA m-a învățat ce înseamnă proporțiile capitolelor.

Profesorul Dragoș VAIDA mi-a dat sugestii legate de profunzimea abordării.

Profesorul Dragoș VAIDA era exigent cu stilul de redactare.

Profesorul Dragoș VAIDA mi-a arătat ce înseamnă gestionarea redundanței în lucrare.

Profesorul Dragoș VAIDA avea un mod de a dialoga astfel încât pregăteai temeinic întâlnirea cu el.

Susținerea lucrării de diplomă în fața comisiei a fost un succes, succes pe care i-l datorez profesorului Dragoș VAIDA, pentru modul în care m-a coordonat să ajung la acel nivel pe care comisia, care îl avea ca președinte pe profesorul Nicolae RACOVEANU, să-l considere de nota 10 (zece).

Peste ani, mai precis în primăvara anului 2001, l-am reîntâlnit pe fostul meu profesor Dragoș VAIDA la Conferința Internațională de Informatică Economică, prilej cu care i-au fost decernate Diploma și Medalia Grigore MOISIL pe anul 2000, pentru contribuții fundamentale la dezvoltarea învățământului de informatică economică de la noi din țară.

Profesorul Dragoș VAIDA a mai scris și publicat cărți precum:

Dragoș VAIDA - Descrierea algoritmică a proceselor de calcul, Editura Tehnică, București, 1957, 128 pag. Dragoș VAIDA - Programarea calculatoarelor electronice, Editura Academiei RSR, București, 1967, 384 pag. 

Dragoș VAIDA - Elemente de informatică aplicată, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968, 191 pag.

Dragoș VAIDA - Algoritmi de compilare, cu aplicații la limbaje de tip ALGOL, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971, 213 pag.

Foști colaboratori ai profesorului Dragoș VAIDA au scris cartea referită prin:

Cristian S. CALUDE, Marian GHEORGHE, Afrodita IORGULESCU, Gheorghe PĂUN, editori - Dragoş Vaida – un profesor participant la istorie, Ed. Tiparg, Piteşti, 2020.

Dragoș VAIDA este unul dintre autorii cărților de informatică ai perioadei de început a acestui domeniu, care avea să înflorească și să se dezvolte accelerat în deceniile care au urmat, iar literatura de informatică a perioadelor ce aveau să vină s-a diversificat și a căpătat alte valențe, căci dezvoltarea informaticii impunea abordări noi, care să țină pasul cu tehnologiile care se implementau într-un mod absolut accelerat.

(14 septembrie 2026)

Nicolae RACOVEANU, profesorul de calculatoare

Nicolae RACOVEANU - Calculatoare electronice și programare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968, 295 pag.
Cartea are o bibliografie formată din 28 de titluri, din care 7 sunt lucrări ale unor autori români precum Manea MĂNESCU, Edmond NICOLAU, Dragoș VAIDA și Ale însuși autorului Nicolae RACOVEANU.
Lucrarea este structurată pe trei părți.
Prima parte intitulată introducere în matematică cuprinde paginile 5 - 68, include 3 capitole.
Partea a doua, intitulată Calculatoare analogice de la paginile 69 - 159 include tot 3 capitole.
Partea a treia intitulată Calcule numerice de la paginile 160 - 290 include două capitole.
Cele 8 capitole ale cărții sunt prezentate în continuare.
Capitolul 1 intitulat Analiză numerică de la paginile   5  - 39, prezintă acele elemente absolut necesare implementării calculelor matematice în zona programării pe calculator. Este introdus conceptul de diferență la dreapta și conceptul de diferență la stânga. A fost foarte amuzant când s-a vorbit în sala de curs de operatorul notat cu simbolul nabla. Au fost prezentate formule de interpolare. În carte este prezentată metoda celor mai mici pătrate, pe care o știam de la cursul de statistică. Este prezentat algoritmul pentru soluționarea ecuațiilor algebrice folosind metoda lui NEWTON. Foarte concentrat sunt prezentați algoritmii lui CRAMER, SEIDEL și metoda relaxării pentru rezolvarea sistemelor liniare de ecuații.Subcapitolul destinat inversării matricilor de la paginile 19 - 21 este interesant prin metoda de aproximare a inversei. Este explicată foarte clar și în vremea studenției chiar am scris un program FORTRAN destinat calcului matricei invers prin metoda de aproximare propusă aici în carte. Îmi reamintesc cum am generat maticea de start a cărei normă trebuia să fie subunitară. Când am ajuns la pagina 21 m-a cuprins o emoție foarte puternică pentru că am retrăit clipele când de la dispeceratul de la Centrul de Calcul al ASE am ridicat pachetul cu cartele și paginile de imprimantă unde era textul sursă și rezultatele, adică matricea inversă și matricea unitate, căci verificasem că tot ceea ce programasem ducea spre matricea inversă, înmulțind rezultatul cu matricea inițială. Am scris și programe FORTRAN pentru derivare și integrare numerică folosind formule de aproximare cu diferențe la stânga, respectiv, diferențe la dreapta, căci explicațiile de la paginile 21 - 26 mi-au fost de mare ajutor. Cartea conține și unele detalii legate de ecuațiile difernțiale dar și despre ecuații cu derivate parțiale. La paginile 34 - 39 sunt prezentate probleme de optimizare și programare liniară, cu câteva exemple concrete pentru a se vedea utilitatea modelelor de programare liniară în economie.

Capitolul 2 intitulat Aritmetică. Coduri numerice de la paginile 40 - 52, prezintăcâteva sisteme de numerațioe pozițională, după care sunt prezentare sistemele uzuale care folosesc baza doi, baza opt și baza 16. Este arătat modul de a se trece de la numerele din baza 10 către aceste baze. Codurile numerice sunt văzute ca puneri în corespondență a două mulțimi și se dezvoltă elementele necesare reprezentării numerelor în calculator, atunci când este vorba de diferitele tipuri de constante numerice și aici mă refer la constante întregi, la numere în virgulă mobilă și la reprezentările celor mari mari, respectiv, celor mai mici numere.

Capitolul 3 intitulat Logică matematică de la paginile   53 - 68,  prezintăoperații în algenra binară: negația, conjuncția, disjuncția. Sunt prezentate principiile contradicției, terțiului exclus și tautologiei. Sunt prezentate legile de absorbție și formulele lui De MORGAN. Sunt prezentate funcțiile Booleene cu două variabile F1, F2, ..., F16. La paginile 62 - 65 se prezintă sinteza schemelor logice. Se arată ce înseamnă o formă normală disjunctivă, respectiv, forma normală conjunctivă și se vorbește despre optimizare. 

Capitolul 4 intitulat Modele electrice analogice de la paginile  69 - 88 paginile prezintă modele electrice ale sistemelor dinamice, modele din medii continue pentru ecuații LAPLACE, pentru ecuații cu derivate parțiale. Sunt prezentate cauzele care generează erori în modelarea rețelelor electrice. Această parte era interesantă, dar pentru noi, studenții de la informatica economică, lucrul cu rezistențe și condensatori era mai puțin interesant din moment ce se ajungea destul de greu la valori numerice, cu care noi eram obișnuiți.

Capitolul 5 intitulat Dispozitivele calculatoarelor analogice funcționale de la paginile 89 - 122 prezintă conceptele de rețele pasive, potențiometru, amplificatoare operaționale și modelele matematice aferente. Sunt construite câteva scheme funcționale pe care noi le vedeam utile în simularea de situații legate de variațiile unor variabile la modele cibernetice simple. Pentru operații elementare la paginile 121 - 122 sunt prezentate simboluri utilizate  în schemele de principiu, simboluri cu care noi realizap cu foaia și creionul variante de structuri de modele cibernetice simple, pe care s-ar fi putut realiza simulări ale unor scenarii de evoluție din economie, pornind de la o situație și acceptând ipoteze de lucru, concretizate pr

Capitolul 6 intitulat Aplicațiile calculatoarelor analogice de la paginile  123 - 159  prezintă unele aplicații  ale calculatoarelor analogice, unde apar ecuații diferențiale ordinare, ecuații cu derivate parțiale, sisteme de ecuații algebrice liniare, analiză armonică. Pentru fiecare tip de problemă este dată partea matematică și schema bloc, folosind simbolurile de la paginile 121 - 122 pentri diferiți operatori. La acea etapă, sistemele analogice erau importante, studiile fiind avansate, așa cum este făcută analiza de la paginile 152 - 155.

Capitolul 7 intitulat Principii de funcționare și componente de la  paginile  160 - 237 prezintă principii de funcționare, elemente componente ale calculatoarelor numerice. Sunt descriese blocurile de control, de intrare, de ieșire, aritmetic-logic și memoria. Sunt date schemele care stau la baza implementării operatorilor SAU, ȘI, NOT, dar și funcții Booleene mult mai complexe J-K flip-flop, R-S-T flip flop (pagina 174), dar și multe altele unde apar diode, căci să nu uităm, ne aflăm în anul 1968 și o carte era pregătită de autor  în 4 - 5 ani până să ajungă în librării.Subcapitolul 7-3 se apropie ceva mai mult de ceea ce înțelegem acum despre calculator, registre, decodificatoare, numărătoare, dar realizate cu tehnica de atunci. Sunt prezentate echipamentele de intrare-ieșire, căci cartela perforată, banda de hârtie erau atunci esențiale. Sunt tratate și benzile magnetice, dar despre discuri magnetice nu se amintește ceva, căci acestea erau în 1965 undeva în stadiu de început. Sunt luate rând pe rând toate componentele unui calculator numeric și sunt prezentate modalități de realizare corespunzătoare acelor vremuri, căci toate au un început, pe car îl privim cu nostalgie. Merită citit subcapitolul 7-8 destinat dendințelor în concepția și construcția calculatoarelor numerice, pentru a se vedea că tot ceea ce profesorul meu Nicolae RACOVEANU a intuit legat de fiabilitatea echipamentelor, necesitatea dezvoltării sistemelor de stocare a informațiilor economice, 9ar ideea de preluare de informații simultan nu secvențial pentru prelucrare, este demult o realitate în IT&C. Creșterea vitezei de citire era lăudată la un calculator ELLIOT 505 care citea 1000 caractere de pe banda de hârtie, iar spre sfârșitul subcapitolului se amintește despre sistemul IBM 360 care a revoluționat tehnica de calcul.
Este important că în carte sunt oferite scule, cum se zice acum sau nunelte de bază și fiecare cititor, are posibilitatea să le folosească pentru a-și rezolva propriile probleme. Nivelului de formalizare deosebit de ridicat din carte, îi corespunde la nivel fizic posibilitatea de a realiza construcții care să execute funcțiile proiectate cu pixul pe hârtie, ceea ce este foarte important pentru cei care construiesc modele cibernetice de mare complexitate.

Capitolul 8  intitulat Programare de la paginile 238 - 290  paginile  prezintă mai multe aspecte dintre care, o descriere a calculatorului ipotetic DIDAC-1 care are 44096 celule de memorie, operează în baza 8, care este programat în cod mașină și ale cărui operații sunt descrise în tabelul VIII-1-1 de la pagina 243. Programarea directă - cod mașină este detaliată în paginile2442 -2247, ceea ce a permis scrierea unui text sursă cod mașină pentru evaluarea expresiei:

y=(x1+x2)*(x1+x3+x4)/(x4-x3)

Am apreciat foarte mult atunci ca student, ca și acum modul în care autorul, profesorul meu Nicolae RACOVEANU avea grijă pentru detalii. Programul integral pentru evaluarea expresiei este dat la pagina 249. Ceea ce noi numim acum structură repetitivă, în carte echivalentul este dat prin conceptul de readresare, de la pagina 252, unde se propune scrierea unui program în cod mașină pentru însumarea a 100 de numere. Schema logică de la pagina 255 implementează structura repetitivă condiționată posterior, cum botezăm noi acum readresarea. Programul pentru calcului unei funcții definite pe subintervale este dat la paginile 256 -257. Erau la modă calculatoarele ipotetice, de când cu Tratatul de arta programării a lui D.E. KNUTH.

La subcapitolul de programare automată este prezentat pe scurt limbajul FORTRAN, după care sunt date câteva programe de calcule inginerești. La pagina 268 este dată secvența:

        DIMENSION A(10)

        SUMA=0.

        DO 15 I=1,10

15    SUMA=AUMA+A(I)**2

destinată calculului sumei de pătrate a elementelor vectorului A(10) inițializat de pe o cartelă.

Este prezentat programul pentru calculul aproximativ al unei integrale folosind formula lui SIMPSON.

La paginile 269 - 271 este prezentat programul pentru rezolvarea unui sistem de ecuații liniare folosind metoda iterativă a lui SEIDEL. Textul sursă are foarte multe comentarii, care fac urmărirea cu ușurință a fiecărui pas al algoritmului.

Tot în acest subcapitol, la paginile 271 - 282 limbajul ALGOL, folosind exemple interesante de calcul a unor sume, dar și pentru lucrul cu matrici sau pentru calculul exp(0), sinx, cos x folosind dezvoltări în serie (paginile 278 - 279). La paginile 285 și 286 sunt prezentate în paralel texte sursă FORTRAN și ALGOL pentru rezolvarea aceleiași probleme. Tot aici este dat un program pentru rezolvarea unei ecuații diferențiale ordinare folosind metoda RUNGE-KITTA, dar și programe FORTRAN de rezolvare a unor probleme inginerești. Capitolul este foarte dens, dar claritatea expunerii îl fac ușor de parcurs.

Când am recitit acum cartea, după foarte mulți ani, mi-am dat seama că nu a suferit uzură morală semnificativă și că dacă un cititor din ziua de azi dorește să se informeze despre informatica de acum 55 de ani, are un instrument bun la dispoziție. În niciun caz nu se va găsit în situația în care ne aflăm când citimi pagini scrise de cronicarii de demult, când terminologia folosită și structura frazei de dau bătăi de cap. 

                                        *

                        *                            *

Profesorul Nicolae RACOVEANU este în această vcarte exact așa cum l-am cunoscut la cursuri, un om cu discurs foarte bine structurat, cu idei clare, cu dicție perfectă. Era o prezență distinsă, care știa să țină creta în mână, care știa să folosească tabla în integralitatea sa, fără a șterge conținutul acesteia prea des. Punctualitatea sa era proverbială. Nu s-a întâmplat niciodată să se sune de pauză și profesorul să nu-și încheiat expunerea pentru a folosi minute din pauza studenților, așa cum fac profesorii neisprăviți. Profesorul Nicolae RACOVEANU era un exemplu și prin cartea sa tot un exemplu este și în continuare pentru mine. 

Școala de Informatică de la Universitatea din București.

Școala de Informatică de la Universitatea din București include nume de referință ale domeniului și aici enumăr următoarele personalități:

Grigore MOISIL

Leon LIVOVSCHI

Solomon MARCUS

Dragoș VAIDA

Constantin P. POPOVICI

Octavian BÂSCĂ

Horia GEORGESCU

Virgil CĂZĂNESCU

Sergiu RUDEANU

Adrian ATANASIU

Nicolae ȚĂNDĂREANU

Alexandru MATEESCU

Gheorghe PĂUN

Marin POPA

Ioan TOMESCU - Data Structures, Editura Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2004, 206 pag, ISBN 973-575-866-0

Ileana POPESCU

Dorin PANAITE

Victorina PANAITE

Liliana POPESCU

Cristian CALUDE

Luminița STATE

Liviu SOFONEA

Ileana STREINU

Denis ENĂCHESCU

Tudor BĂLĂNESCU

Mircea ADAM

Gheorghe ȘTEFĂNESCU

Radu GRAMATOVICI

Marin VLADA.

Sunt mult mai mulți specialiști în informatică la Universitatea București, autori ai unor lucrări importante și de aceea, pe măsură ce vor fi analizate cărțile scrise de aceștia, lista se va îmbogăți cu siguranță, pentru că o istorie a literaturii române de informatică este cu atât mai reprezentativă, cu cât include numele și lucrările importante din domeniu.


(24 august 2026)

De la venerație, la concret așa cum ne cere inteligența artificială

Toată lumea îl venerează pe marele matematician Grigore MOISIL. Este un lucru extraordinar. Cel mai important ar fi pentru contemporanii mei, să treacă de la vorbe, la fapte, adică să digitalizeze opera marelui matematician.

Dacă cerem inteligenței artificiale să ne dea lista cu lucrările marelui Grigore MOISIL, aceasta ne dă o listă cu 13 titluri. Dacă cerem inteligenței artificiale să ne reproducă cee ce este scris la pagina 37 a lucrării La mécanique analytique des systèmes continus tipărită în anul 1929, mesajul obținut este:

Conținutul exact al paginii 37 din teza de doctorat din 1929 a lui Grigore Moisil, La mécanique analytique des systèmes continus, nu este disponibil online. Lucrarea extinde principiile mecanicii analitice la sisteme continue. Pentru accesarea textului original, se recomandă consultarea Arhivei Academiei Române.

Este clar că acest mesaj se datorează lipsei în formă digitală a lucrării.

Morala: în loc să discute despre opera mafreluio Grigore MOISIL, matematicienii ar face bine să digitalizeze tot ceea ce a scris marele matematicin. În acest fel, ar exprima recunoștința față de geniul acestuia, nu trăncănind aiurea-n tramvai despre cât de mare a fost Grigore MOISIL.


(30 iulie 2026)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Paul CONSTANTINESCU

Despre profesorul Paul CONSTANTINESCU am aflat pe când eram în anul al V-lea de facultate și am făcut o vizită la Centrul de calcul de la CEPECA. Peste tot pe unde mergeam pe acolo se vorbea despre Paul CONSTANTINESCU. După ce am intrat la doctorat, spre finalul stagiului, conducătorul meu științific mi-a propus să merg cu teza mea de doctorat la profesorul Paul CONSTANTINESCU. Am făcut ce mi s-a spus și i-am dus teza mea profesorului Paul CONSTANTINESCU. După un timp, m-a invitat la el acasă. Avea un apartament undeva prin Titan. Când am ajuns la el, m-a primit și acolo parcă era în ghețărie. Profesorul purta o pătură pe spate. Eu nu sunt friguros, dar acolo chiar am înghețat. Mi-a spus că a citit teza. Avea niște însemnări pe foi de hârtie pe care mi le-a dat. Am discutat despre unele aspecte. M-a impresionat că el, marele profesor Paul CONSTANTINESCU și-a rezervat timp să citească ceea ce eu am scris în teză și mai mult, să facă și unele observații și sugestii. I-am mulțumit profesorului Paul CONSTANTINESCU și am plecat. A doua zi m-am întâlnit cu conducătorul meu științific. Am discutat și i-am arătat foile scrise de profesorul Paul CONSTANTINESCU, căci mi le-a cerut. S-a uitat pe ele și mi-a zis că dacă vreau să fac ajustările cerute, să le fac, dacă nu, nu. Eu, ca băiat de treabă, am făcut cea mai mare parte din ajustări și mă pregăteam să includ în luarea mea de cuvânt de după susținerea tezei, câteva cuvinte la adresa profesorului Paul CONSTANTINESCU, bănuind că el ar fi fost propus pentru a fi în comisia mea de evaluare, ceea ce nu s-a întâmplat. Eu l-am apreciat pe profesorul Paul CONSTANTINESCU pentru că el era un nume în informatica aplicată în economie de la noi.

Profesorul Paul CONSTANTINESCUa scris cărți precum:

Paul Constantinescu, C.V. Negoiță - Sistemele informatice, modele ale conducerii si sistemelor conduse, Editura Tehnică, București, 1975, 299 pag

Paul CONSTANTINESCU, Mihai GEORGESCU, Eugen NĂSTĂȘEL - Analiză, decizie, control, Editura Tehnică, București, 1977, 223 pag.

Paul CONSTANTINESCU - Sinergia, informația și geneza sistemelor - fundamentele sinergeticii, Editura Tehnică, București, 1990, 319 pag.

M-a impresionat la profesorul Paul CONSTANTINESCU faptul că era un om studios, care avea pe masa de lucru foarte multe cărți și pagini scrise de mână. Lucra ordonat din moment ce atunci când am ajuns eu acolo avea pe masă teza mea și foile scrise de el. Durata discuției noastre a fost scurtă și concisă. A folosit cuvinte simple și încurajatoare, iar scrisul său era foarte citeț, ceea ce a fost un lucru excepțional pentru mine care mă descurc greu cu scrisurile altora, mai ales dacă sunt încâlcite. Am citit paginile scrise de Paul CONSTANTINESCU și mi-am dat seama că a stat ceva timp din timpul său pentru a citi teza mea. Eu sunt recunoscător tuturor celor care citesc ceea ce am scris eu și mai ales dacă vin cu observații și sugestii interesante, dar care să nu-mi arate cât de deștepți sunt ei, căci sunt și astfel de indivizi, care se dau mari, fără să fie. Profesorul Paul CONSTANTINESCU mi-a arătat că este un caracter mare, un om care prețuiește munca altora și care știe să respecte pe cei care-l respectă.

(28 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doina BANCIU

Doina BANCIU este absolventă a Institutul Politehnic București, promoția 1972. A lucrat în intervalul 1972 - 1989 în meseria pentru care s-a pregătit pe băncile facultății, fiind cercetător științific la ICI- Institutul Central de Conducere în Informatică.
În anul 1989, Doina BANCIU a susținut teza de doctorat și a obținut titlul de doctor inginer la Facultatea de Electrotehnică și Energetică.

Din anul 2002 Doina BANCIU este profesor universitar la Universitatea din Bucureşti Facultatea de Litere – Secția Bibliologie și Știinţa Informării.

Profesoara universitară Doina BANCIU a condus ICI de pe poziția de director general în intervalul 2001 - 2006 și din 2009 -2015. 

În anul 2003 profesoarei universitare și director general al ICI Doina BANCIU i-a fost decernată Diploma și Medalia Grigore MOISIL de către Asociația Profesională INFOREC și Departamentul de Informatică Economică, ca semn al recunoașterii aportului lui Doina BANCIU la dezvoltarea învățământului de informatică economică din țara noastră.

Pe mine m-a impresionat Doina BANCIU pentru eficiența demersurilor sale care au condus la dezvoltarea ICI în ceea ce privește realizarea cercetării științifice pe bază de proiecte cu finanțări durabile, pe teme de mare actualitate. Directoarea Doina BANCIU are talentul de manager care știe ce înseamnă valoarea autentică a cercetărilor și a cercetătorilor și a creat acel climat în ICI care a dezvoltat munca de cercetare științifică autentică și a stimulat cercetătorii ca să obțină rezultate valoroase, pe care să le publice în reviste cu mare impact în lumea specialiștilor. Pe o scară de la 1 la 10, Doina BANCIU este managerul complet al unui institut de cercetare căruia eu îi acord nota 10, căci are strategie, are viziune, este eficientă în deciziile pe care le ia. Cu aceste calități te naști și profesoara universitară Doina BANCIU s-a născut și s-a văzut.

(25 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ioan TOMESCU

Pe când eram eu șef de catedră, am dorit să invit profesori fie din catedră, fie din afară să vorbească despre munca lor. Așa s-a întâmplat cu profesorul Ioan TOMESCU de la Universitatea București, matematician de profesie. El era celebru prin cartea de 250 de pagini, Introducere în combinatorică, apărută la Editura Tehnică din București în anul 1972. Prin cineva care avea conexiuni la Facultatea de Matematică de la Universitate, a fost contactat profesorul, i s-a adresat invitația, pe care a acceptat-o și la o ședință de catedră a venit. A făcut o prezentare a activității sale, a vorbit despre munca sa de cercetare științifică, despre marii săi înaintați din zona informaticii care au fondat Secția de Mașini de Calcul din Facultatea de Matematică. Mulți dintre colegi i-au adresat întrebări și profesorul Ioan TOMESCU a răspuns la ele. A fost un adevărat regal, în care un om cu totul remarcabil și aici mă gândesc la profesorul Ioan TOMESCU a dezvăluit câteva din secretele sale de cercetător științific cu rezultate de excepție din zona combinatoricii, dar și din zona structurilor de date, domeniu care mă interesa pe mine, căci profesorul Ioan TOMESCU predase un curs de Structuri de date și avea tipărită lucrarea de 206 pagini publicată la Editura Universității București, în anul 1997 intitulată Data Structures. Tradiția de a invita personalități la ședințele de catedră nu a mai continuat după ce eu nu am mai fost șef de catedră, dar știu că vizita lui Ioan TOMESCU a însemnat ceva, căci și în Piața Romană nr. 6 s-a văzut cu ce se mânâncă cercetarea științifică autentică, mai ales după ce Centrul de calcul al ASE s-a prăbușit în sine.

(25 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Veronica BURLACU

Veronica BURLACU era conferențiar la Catedra de Matematică din ASE. Nu  mi-a fost profesoară, dar m-a impresionat profund prin ceea ce a făcut pentru mine. Lucram la un contract de cercetare. Foloseam o carte a unui matematician român, academician de felul lui în ale probabilităților. Foloseam o formulă din acea carte și nu știu cum se făcea, că obțineam costuri negative. Mi-am verificat programul FORTRAN. Am verificat și răsverificat modelul. Tot costuri negative obțineam. Am mers la cel cu care discutasem despre model, un director de la Rafinăria Brazi, care mi-a zis:
- Măi copile, modelul e corect. Atundeva e buba.
Nu mai rămânea decât să verific formula. Eu nu m-am văzut în stare să intru să fac pe deșteptul și să verific formule din teoria probabilităților preluate dintr-o carte tipărită într-o editură prestigioasă din București. Dacă era o culegere de probleme litografiată în ASE aș mai fi zis, dar așa, nici nu mă gândeam să mă apuc să verific eu formule. Nu eram priceput la așa ceva. Pe mine programarea mă definea și mai ales programarea COBOL sau FORTRAN, fără a mă considera nici aici cel mai mare maestru, dacât să fac lucrurile să meargă bine, mă pricepeam. Un coleg mi-a zis:
- Nelule, să mergem la Veronica BURLACU.
Eu nu știam cine este Veronica BURLACU. Era conferențiar la Catedra de matematică. Am mers la ea și i-am spus ce durere am. S-a uitat la mine.
- Dă-mi cartea!
I-am dat cartea. S-a uitat la formulă. A zis ea câteva cuvinte pentru sine și a luat un pix și o foaie de hârtie. A refăcut o demonstrație și a ajuns la o altă formulă, nu foarte diferită de cea tipărită în carte, dar era altă formulă.
- Se mai întâmplă, când preiei greșit din alte cărți, fără să verifici...
N-am dat prea mare importanță constatării lui Veronica BURLACU, dar în timp, am văzut că zicerea cum că unele cărți din cărți se face, duce la erori bizare peste care mulți trec în viteză. 

Cu timpul lui Veronica BURLACU îi mergea numele de cea mai bună profesoară de probabilități și era drept să fie așa!

(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ioan ANDONE

Ioan ANDONE a fost profesor universitar la Departamentul de Contabilitate, Informatică Economică și Statistică de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor de la Universitatea Al. I. CUZA din Iași acum ceva timp în urmă, vremuri când am avut onoarea să-l cunosc, mai ales că a participat în comisii de susținere publică a unor teze de doctorat unde participam și eu.

Suntem de aceeași vârstă ca ani, el fiind mai mic decât mine cu trei luni și un pic.

Este absolvent al facultății de Științe Economice de la Universitatea Al. I. CUZA din Iași, promoția 1971. A făcut un doctorat pe care l-a finalizat în anul 1985, la vârsta de 38 de ani.

Ioan ANDONE a fost asistent universitar în intervalul septembrie 1971 - septembrie 1974.

Ioan ANDONE a fost lector universitar în intervalul septembrie 1974 - septembrie 1991.

Ioan ANDONE a fost conferențiar universitar în intervalul septembrie 1991 - septembrie 1994.

Ioan ANDONE este profesor universitar din septembrie 1994.

Ioan ANDONE este conducător de doctorat din anul 1999.

Ioan ANDONE primește Diploma și Medalia Grigore MOISIL pe care Asociația profesională INFOREC și Catedra de Informatică Economică le acordă celor mai merituoși specialiști care au contribuit la dezvoltarea învățământului superior de informatică economică din țara noastră.

A publicat numeroase cursuri universitare și cărți de specialitate din care amintesc aici:

Alexandru Al. ȚUGUI, Ioan ANDONE - Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanţe, bănci şi marketing, Editura Economică, București, 1999, 432 pag, ISBN  973-590-198-6

Robert J. MOCKLER, Dorothy G. DOLOGITE, Alexandru Al. ȚUGUI, Ioan ANDONE - Dezvoltarea sistemelor inteligente în economie: metodologie şi studii de caz, Editura Economică, București, 2001, 416 pag, ISBN  973-590-489-6

Ioan ANDONE - Sisteme inteligente hibride: teorie, studii de caz pentru aplicatii economice, ghidul dezvoltatorului, Editura Economică, București, 2002, 320 pag, ISBN  973-590-653-8

L-am întâlnit pe profesorul Ioan ANDONE la multe din edițiile Conferinței Internaționale de Informatică Economică organizate de Asociația Profesională INFOREC și realmente mi-a făcut plăcere să discut cu el despre numeroasele probleme pe care fiecare dintre noi le aveam pe masa de lucru și care așteptau să fie finalizate, căci fiecare dintre noi avea preocupări interesante în zona informaticii secolului al XXI-lea.

(30 ianuarie 2023)

Telemunca la români

 Se zice că acum mulți ani, funcționarii Institutului de Matematică erau foarte stresați că marele matematician, academicianul Grigore MOISIL își făcea un program flexibil, venind la muncă la ora pe care el o considera necesară și pleca de acolo tot așa, la ora potrivită lui. La un moment dat un birocrat și-a luat inima-n dinți și l-a întrebat de ce procedează așa. Marele Grigore MOISIL i-a răspuns:

- Dacă ai nevoie de c-r-l meu vin la 8 și plec la 4, dacă ai nevoie de capul meu, lasă-mă să procedez cum trebuie.

La români ideea este ca salariatul să stea la servici 8 ore, căci nu interesează ce face el acolo. Mergând pe această logică, ideea de telemuncă nu i-a bântuit deloc pe șefi, pe patroni și pe conducătorii statului. Ei au avut nevoie de c-r-l salariaților pe scaun 8 ore nu pe ce muncesc respectivii.

A venit pandemia și s-a trecut la telemuncă, dar nu atât cât ar trebui. Încă mai este loc de mai bine și de mai mult. Nici excesele niu sunt necesare. Trebuie lucrat în echipe virtuale și sunt sigur că rezultatele sunt dintre cele mai bune. Există acum managementul de documente care rezolvă multe și se știe cu exactitate care este aportul în online al fiecărui salariat. Deci telemunca nu înseamnă chiul cum cred proștii, ci un altfel de muncă, în care productivitatea se măsoară cu exactitate și calitatea muncii se măsăară fără eroare.

(19 martie 2021)

Profesorul Dan RACOVIȚAN

Eram pe aeroportul Otopeni și mă pregăteam să mă îmbarc în avionul care să mă ducă spre Paris, când am intrat în grupul profesorilor care plecau prin programul TEMPUS la diferite universități din Franța. Atunci l-am cunoscut pe profesorul Dan RACOVIȚAN. Venea de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, universitate foarte serioasă unde eu aveam prieteni încă din anii de armată.
Prima impresie pe care mi-a făcut-o Dan RACOVIȚAN a fost specială, căci:
- privirea sa era vioaie,
- vorba sa era clară,
- zâmbetul afișat era deschis,
- avea economie de gesturi.
Profesorul Dan RACOVIȚAN, atunci pe aeroport nu era un gras, așa cum sunt mulți profesori universitari. Profesorul Dan RACOVIȚAN nu era convențional în conversația cu mine și nu au trecut decât câteva clipe până am început dialogul pe problemele noastre de informatică, foarte exacte și spinoase, în contextul acelor ani tumultoși.
După acea mobilitate din Franța, am avut ocazia să-l reîntâlnesc pe profesorul Dan RACOVIȚAN de mai multe ori, mai ales cu ocazia Conferinței Internaționale de Informatică Economică organizată de Departamentul de Informatică Economică din ASE, dar și cu ocazia deplasărilor mele la Cluj fie la comisii de doctorat, fie la manifestările științifice organizate de catedra de Informatică Economică de la Universitatea Babeș-Bolyai. De fiecare dată am avut ocazia să văd un profesor Dan RACOVIȚAN bine orientat pe problematica de specialitate, cu o viziune clară asupra informaticii economice și deschis la o colaborare largă cu noi cei din Departamentul de Informatică Economică din ASE. Profesorul Dan RACOVIȚAN de pe poziția de decan al FSEGA a avut posibilitatea să facă foarte multe lucruri mari pentru informatica economică. Pentru rolul său determinant în dezvoltarea informaticii economice, recunoscut de toți colegii mei de departament, în anul 2004, i-a fost decernat Premiul Grigore MOISIL, iar luările de cuvânt de la ședința festivă au scos în evidență trăsăturile remarcabile ale personalității profesorului Dan RACOVIȚAN.
Cu trecerea timpului am avut posibilitatea să aprofundez unele dintre contribuțiile lui Dan RACOVIȚAN la dezvoltarea informaticii economice românești, căci lucrările de specialitate realizate de el și de colegii cu care au colaborat, de fiecare dată mi-au dezvăluit un specialist profund, cu dorința de a face numai lucruri temeinice, astfel încât studenții săi să dispună de materiale didactice valoroase, utile la locurile de muncă unde ei vor lucra după absolvirea facultății ca informaticieni ai școlii de informatică economică de la UBB.
Profesorul Dan RACOVIȚAN face parte din generația de aur a informaticii economice românești în care se includ Ion Gh. ROȘCA, Ștefan NIȚCHI, Nicolae GHIȘOIU, Gheorghe SABĂU, Nicolae TOMAI, Dumitru TODOROI și încă vreo câțiva, nu prea mulți însă.

(29 iulie 2019)