Costul pentru un km cu mașina ta

Autoturismul personal este doar un instrument de a exersa o plăcere nevinovată, căci despre eficiență este foarte greu de presupus că aceasta mai și există. Pentru a demonstra acest lucru, trebuie construit un sistem de ipoteze pe care să-l considerăm acceptabil.
În ipoteza că am cumpărat un autoturism de 18.ooo de euro si îl folosim 10 ani, costul anual cu amortizarea va fi de AMR=1.8oo euro pe an.
În ipoteza că că avem un loc de parcare, acesta costă PAR=25 euro pe an.
În ipoteza că asigurarea CASCO este de CAS=400 euro.
În ipoteza că asigurarea RCA este RC=2oo euro.
În ipoteza că că impozitul anual este de IMP=50 euro.
În ipoteza că un salariu de șofer este 4 euro pe oră.
În ipoteza că se merge cu 80 km pe oră.
În ipoteza că cele 187,5 ore presupun 15 cazări cu 30 euro pe noapte CAZ=450 euro
În ipoteza că pe an parcurgem distanta DST=15.oookm.
În ipoteza că că la un litru de combustibil se plătește 1,2 euro.
În ipoteza că la 100km consumul este de 7litri.
În ipoteza că la service lăsăm SEV=25oeuro
Consumul de combustibil total CCT = (15.ooo/1oo)*7=1.050litri.
Prețul plătit pentru combustibil este PPC= 1.050 *1,2 =  1.260 euro.
Timpul cât se conduce TC=15.ooo/8o=187,5 ore.
Salariul pentru șofer SSF= 187,5 * 4 =750
Ceea ce plătim că avem mașină și o folosim în acele ipoteze este dat de relația:
COST=PPC+IMP+RC+CAS+PAR+AMR+SSF+CAZ+SEV
COST=4.95o euro
Costul unui kilometru va fi CKm=COST/DST, adică CKm= 0,34 euro/Km adică CKm=1,53lei, ceea ce înseamnă că față de 1,39 lei/km cât e taxiul în București sau 2,19 lei/km la Cluj sau Timișoara sau 1,79 la Constanța este eficient să folosești propriul autoturis, Lucrurile devin dramatice în condițiile în care ceea ce este dat în ipoteze sunt date pe alte nibeluri. dacă autoturismul are amortizare de 3.ooo euro pe an, dacă se merge în oraș și connsumul la 100km este de 15 litri, dacă RCA este cu mult mai mare și tot așa. Când omul își cumpără o mașină face astfel de calcule, căutând să nu aibă costul la un km mai mare decât pe taxi.
Modelul propus de mine folosește niveluri medii. Este posibilă construirea de modele cu mult mai complicate.


(27 ianuarie 2017)

Calcule exacte legate de credite = postcalcul

Atunci când este angajat sau luat mai pe românește, un credit, se fac numai și numai estimări, pentru că lucrurile au o dinamică a lor. In ipoteza că la 03.10.2016 a fost luat un credit de X unități valorice și returnarea lui se va face în N luni, cel care a luat creditul va observa că trebuie:

• să plătească gestionarea contului;
• să facă o asigurare;
• sămai plătească niște comisioane;
• să achite în primele ț luni de început doar dobânda;
• să achite ratele creditului în următoarele N-ț luni.

Adunând tot ce plătește cel ce a luat creditul, rezultă o sumă Y. Deci D = Y - X reprezintă ce plătește omul pentru că a luat de la bancă un credit. Până nu demult, băncile nu spuneau niciodată adevărul despre credit și bietul om se trezea că a împrumutat X unități valorice și a trebuit să plătească băncii un Y care era ceva de neimaginat de mare.Aici nu scriu nimic despre creditele luate în valută, ci despre creditele luate în unități valorice autohtone. Când apar elemente de referință în euro, lucrurile capătă alte valențe pentru că fiecare bancă are un curs al ei, pornind de la cursul BNR pe care îl modifică cu un comision, care de cele mai multe ori are nivel de o bizarerie greu de explicat. Totuți acea diferență arată de ce bămcile nu vor ca țara noastră să treacă la moneda unică prea curând. Cine a luat credite și nu a aruncat la gunoi documentele să facă raportul:

G = ((Y - X) /X ) * 100

și va avea o surpriză care îi dă fiori, căci bietul om a plătit foarte mulți bani, care nu au nicio legatură cu ce i s-a spus ca poveste frumoasă în ziua când a luat creditul. D depășește X la un moment dat, chiar dacă omul nu a avut nicio restanță, dar creditul este pe termen ceva mai lung.

La o bancă, pentru un credit de 45.000 lei de plătit în 36 de luni, suma totală plătotă de client este 47.807lei, D = (47.807 - 45.000) = 2.807lei, G = 6,23% Nu este nimic descurajant aici pentru că nu apar comisioanele și cheltuielile de întreținere a contului. Să mai stăm de vorbă după ce omul a plătit totul și au trecut să zicem 40 de luni și rezultă că relația lui cu banca s-a încheiat definitiv pe speța cu creditul de 45.000 lei. O altă bancă, pentru un împrumut tot de 45.000 lei și tot pentru 36 de luni îl va face pe client să plătească 48.185 lei, ceea ce înseamnă că D = 3,185 lei și G = 7,07%. Anunțurile inițiale nu dau diferențeprea mari.

După ce s-a plătit creditul trebuie reluate exact aceste socoteli. Atunci să se calculeze D și G...

(30 septembrie 2016)

Costul unei excursii

Observ că agențiile de turism fac prezentări ale excursiilor într-un mod neprofesionist, de parcă n-ar exista internet, unde se obține exact tot ceea ce are nevoie clientul, adică prețul total.

La o excursie trebuie să se știe:

• destinația, adică țara și orașele vizitate;
• durata excursiei;
• numărul de nopți la hoteluri;
• numărul de stele ale hotelurilor;
• numărul de mic dejunuri, prânzuri, cine;
• prețul total al excursiei și o defalcare;
• vizite opționale neincluse și costuri;
• servicii opționale altele decât cele minimale.

Ca să fie mai atractive, unele agenții nu scriu decât prețul care le convine și după aceea ca niște hoți la drumul mare încep cu tot felul de solicitări care seamănă cu costurile ascunse, adică sunt plăți pentru taxe aeroport, vize, prețuri pentru tot felul de ciubuce și taxe de stațiune și taxă de autostradă. Este un mod nefiresc de a vinde ceva, căci în mintea comercianților nu există decât ideia de a-l fura pe client. E bine și că se fac excursiile, căci au fost și gunoaie care i-au furat pe clienți care s-au văzut la aeroport  cu buza umflată.

O agenție onestă trebuie să prezinte:

• prețul ca element cheie;
• țara de destinație;
• durata;
• numărul de stele;
• trasee;
• servicii.

În niciun caz nu trebuie să apară chestii neincluse care sunt obligatorii, pentru că taxa de aeroport e obligatorie din moment ce se asigura transportul cu avionul, pentru că tocmai această facilitate face excursia atractivă. Un om care vrea să meargă undeva se uită mai întâi la preț. Apoi se uită la destinație, ca țară. După aceea la durată. Omul face calcule din aproape în aproape și apoi face alegerea. Nu mai merg șmecheriile. În anii trecuți o agenție de turism jegoasă, când am vrut să plătesc cu cardul mă puea să dau cu 3% mai mult ca să-i acppăr eu serviciul pe care ea trebuia să-l aibă natural cu banca. O altă agenție se comporta de parcă lucram eu ca persoană să fac rezervări. Știam că agențiile fac niște aranjamente și au prețuri bune la cazări, la bilete de avionși tot așa. Dar unii se transformă din agenții cu niște obligații doar în intermediari sărmani. este de un penibil vecin cu vulgaritatea ca organizatorul excursiei să stea cu mâna întinsă la turiști pentru bani ca să se faca una-alta, că la București escrocul de șef nu a inclus în preț și acei bănuți ca să pară excursia mai ieftină. Rușine!

(21 iunie 2016)