Un RIGOLETTO de Giuseppe VERDI la Metropolitan

În data de 28 ianuarie 2006 am avut fericitul prilej de a vedea spectacolul cu opera RIGOLETTO la Metropolitan Opera, având o distribuție de excepție.
Rigoletto - Juan PONS
Gilda - Ekaterina SIURINA

Ducele de Mantua - Joseph CALLEJA

Sparafucile - Paata BURCHULADZE

Maddalena - Nancy Fabiola HERRERA

Giovanna - Kathryn DAY

Monterone - James COURTNEY

Marullo - Sebastian CATANĂ

Borsa - Michael FOREST

Contele de Ceprano - Keith MILLER

Contesa Ceprano - Edyta KULCZAK

Un paj - Patricia STEINER

Am văzut perfecțiunea la ea acasă. Știam opera din înregistrări pe disc sau CD și m-am mirat să văd niște nene și niște tanti care urmăreau cu caietele cu note ce se întâmpla pe scenă. Cred că erau critici muzicali, dar cu siguranță erau specialiști adevărați și nu indivizi care se dau jurnaliști ca pe Dâmbovița și ei nu știu pe ce lume se află.

Acustica era perfectă. M-a impresionat că totul a mers șnur, toți erau profesioniști de înaltă clasă și o chestiune care mi s-a părut excepțională, toți interpreții erau la momentul optim de carieră, nu ca la noi când dacă vin cântăreți străini sunt expirați. Juan PONS avea 60 de ani, ceea ce pentru un bariton este OK, Ekaterina SIURINA  avea 31 ani,  Joseph CALLEJA avea 28 ani, Paata BURCHULADZE avea 51 ani și Nancy Fabiola HERRERA avea 38 ani.

Pe o scară de la 1 la 10, pentru ceea ce am văzut în acea seară de sâmbătă, am dat nota 9,70. Am fost impresionat că în pauze, în foaier am auzit vorbindu-se românește. Erau niște doamne elegante.



(09 noiembrie 2022)

Un spectacol de gală din 5 mai 1991

Îți dai seama de importanța unei gale după invitați. Dacă invitații sunt cântăreți care reprezintă foarte puțin în lumea muzicală, gala e făcută din sărăcie. dacă invitații sunt nume mari, în activitate, gala este exact ceea ce trebuie, organizatorii au avut și fonduri și capacitatea de a atrage merile nume. Dacă la gală sunt foste stele, cu cote de box-office redus, este clar că organizatorii confundă prezentul cu trecutul și gala în niciun caz nu se va adresa unui public orientat spre viitorul celui ce organizează gala, căci gala se organizează:
- la inaugurarea unui teatru de operă,
- la un jubilei,
- pentru omagierea unei personalități,
- la redeschiderea teatrului după reparații capitale.

Voi analiza gala inaugurării Teatro Maestranza de Sevilla din data de 5 mai 1991. Ca să ne dăm seama de importanța acestei gale, voi lua rând pe rând artiștii și le voi trece vârsta, căci numele lor nu mai trebuie prezentat, din moment ce sunt numai stele ale scenelor lirice de primă mărime.

Au cântat:

Tereza BERGANZA de 58 ani

Monserrat CABALLE de 73 ani

Pilar LORENGAR de 63 ani

Joume ARAGAL de 58 ani

Jose CARRERAS de 45 ani

Placido DOMINGO de 50 ani

Alfredo KRAUS de 64 ani

Juan LUQUE 

Pedro LAVIRGEN de 61 ani

Juan PONS de 45 ani

Au dirijat:

Edmondo COLOMER de 64 ani

Placido DOMINGO

Enrique Garcia ASENSIO de 54 ani

Garcia NAVARO de 50 ani

La această gală au fost invitați cei mai mari cântăreți spanioli de operă și CABALLE, KRAUS, DOMINGO, BERGANZA, sunt cu adevărat cei mai mari, căci viitorul unui teatru trebuie să aibă un start solid, ceea ce se obține într-un singur mod, cu o gală de zile mari. S-a cântat muzică din repertoriul universal, dar la fiecare arie de  acolo, a corespuns un cântec spaniol, ceea ce este mare lucru.

Publicul a știut să răsplătească cu ropote de aplauze prestația fiecărui interpret, căci în zi de mare sărbătoare așa se cade. Chiar dacă unii dintre interpreți sunt trecuți de 60 de ani, cu mare greutate am crezut că este adevărat și numai făcând scăderea 1991 - yyyy, unde anul nașterii este yyyy,  este  cea care a relevat că așa stau lucrurile. Vocile erau bine conservate, iar întinderea vocală le-a permis să abordeze la perfecție ariile alese.


(6 iunie 2022)