Văd acum tineri care se laudă că au meserie. În mintea mea, a avea meserie înseamnă:
- să-și dorești să o ai,
- să investești în meserie timp, răbdare, efort, pasiune și bani,
- să urmezi cursuri teoretice,
- să faci practică ca toată lumea,
- să stai pe lângă un maestru,
- să dovedești că stăpânești meseria,
- să ai curajul să practici meseria de unul singur.
- să-și dorești să o ai,
- să investești în meserie timp, răbdare, efort, pasiune și bani,
- să urmezi cursuri teoretice,
- să faci practică ca toată lumea,
- să stai pe lângă un maestru,
- să dovedești că stăpânești meseria,
- să ai curajul să practici meseria de unul singur.
Eu am parcurs multe din cele enumerate aici. Am avut pasiune. Am avut disponibilitate pentru a învăța, Am învățat disciplinele de programare a calculatoarelor. Mi-am luat modele pe care mi-am dorit să le urmez. Neșansa mea a fost că eu nu am avut un maestru de la care să învăț ceva, pentru că în catedra unde am lucrat, cei care se ocupau de informatică spre zona de dezvoltare software erau oameni care erau mai mari decât mine cu un an. În plus, șeful meu de sub-colectiv sau șeful de catedră nu aveau în mintea lor ca obiectiv să se ocupe de un neica-nimeni care poposise la ei în colectivitate și pe care îl jucau pe degete tocmai dacă era vulnerabil, fără a fi discipolul unui maestru, care la o adică ar fi sărit în apărarea lui. În plus, un om cu meserie de care are habar până în cele mai mici detalii, este un om de care nu ai cum să te iei cu una cu două, pentru că este pe picioarele lui.
Nu așa am procedat eu cu cei care au fost colaboratorii mei. După ce au fost selectați dinre cei mai buni absolvenți, care aveau în carnetele cu note la examenele date cu mine, numai note foarte mari, am început să lucrăm și am ajuns la un mod de comunicare excelent. Ei nu au mai crescut ca buruienile, așa cum am crescut eu în catedră, unde cel mult doar mi se aduceau reproșuri, fără ca vreodată cineva să-mi fi spus cum era bine să procedez, pentru a nu cădea în greșeală.
Cred că acum, cineva care dorește să se considere că are o meserie trebuie să răspundă afirmativ la următoarele întrebări:
- a urmat un curs intensiv, teoretic de substanță cu durată de cel puțin 6 luni?
- a făcut cel puțin 3 săptămâni de practică obișnuită de 6 - 8 ore pe zi?
- a stat pe lângă un maestru cel puțin două săptămâni, zi lumină?
- a dat examene complete pentru a primi un atestat pe bune?
- a lucrat cu succes, experimental pe cont propriu cel puțin două luni?
dacă la mine stagiul doctoral este asimilat cu lucru cu un maestru, mă laud că am învățat meserie, dar dacă acest stagiu nu e asimilat cu lucru cu un maestru, înseamnă că timp de 42 de ani am fost un cârpaci, chestie care mă doare îngrozitor și care nu mi se datorează deloc, pentru că eu mă consider un tip docil, care mi-am știut lungul nasului și interesul și nevoia de un maestru am simțit-o stringent, fără însă să-l găsesc, pentru că cei din Centrul de calcul care ar fi fost îndreptățiți să joace rol de maeștri, rând pe rând au plecat spre alte zări și lângă unii de la care chiar nu aveam ce învăța, n-aș fi conceput să-mi pierd timpul, pentru a mima că mă joc de-a lucrul la un maestru, care de fapt nu avea doctorat ca mine.
Acum lumea are alte obiective și nu mai are răbdare să pătrundă tainele meseriei. În graba cea mare, tinerii uită că a fi un bun meseriaș nu înseamnă să ai diplomă, ci să știi să faci foarte bine toate activitățile legate de meseria pe acre ai ales-o, astfel încât să se ducă numele că ești cel mai bun în ceea ce faci.
(18 ianuarie 2023)