Teza de doctorat de pe vremea mea

N-am să înțeleg cum mama dracului ajunge la comisia de titluri academice o teză de doctorat plagiată. Tot timpul m-am întrebat:
- Ce a păzit conducătorul științific? El nu și-a dat seama că are în față o teză plagiată? Ce fel de conducător științific este acela pe care doctorandul îl duce de nas? Ce au păzit membri comisiei care au întocmit referate în calitate de specialiști în domeniu? Cum specialiștii din domeniu, care se presupune că sunt la zi cu literatura, să nu-și dea seama că au în față o teză plagiată?

Conducătorul științific al stagiului meu doctoral a gestionat până în cel mai mic detaliu:

- structura tezei mele de doctorat,

- modul de elaborare al capitolelor,

- soluțiile originale pe care le-am inclus în teză,

- capitolele tezei,

- pregătirea susținerii tezei.

Conducătorul științific al tezei mele de doctorat nu a lăsat niciun detaliu la voia întâmplării și de la început a condus stagiul doctoral la standarde foarte înalte, căci el era un om extrem de exigent și doctoranzii pe care și i-a ales erau oameni care au acceptat fără comentarii modul său de a lucrat.

Aveam pagini de imprimantă verso pe care scriam capitolele tezei și cu care mă prezentam la discuții cu conducătorul științific. Îmi notam tot ce trebuia să fac pentru viitor și numai după ce el era convins că aveam un capitol bun spunea să trec la următorul capitol. Deși lucram în învățământ, timpul alocat elaborării tezei de doctorat a fost de câțiva ani, zi de zi am rezervat câteva ore. De aceea nu am înțeles cum unii, care nu sunt deloc geniali sunt în stare să traverseze stagii doctorale ca vântul și ca gândul, ceea ce mă face să devin complexat, căci eu am făcut un doctorat î șase ani și am lucrat la teza de doctorat patru ani, de mă consider de cel puțin de 100 de ori mai tâmpit decât mulți dintre genialii dovediți ceva mai târziu în raport cu comparațiile mele, drept plagiatori notorii cu acte în regulă.

Mai am și acum un exemplar al tezei mele de doctorat. Chiar am început s-o scanez cu telefonul și probabil când o voi scana pe toată, o voi pune la mine pe portal, căci sunt tare mândru de ceea ce am realizat eu cu mintea mea de atunci, mai ales că fiecare pagină a tezei este nădușită la greu.


(01 mai 2023)

Examenele de la doctorat de pe vremea mea

Examenele din stagiul doctoral erau examene. În niciun caz nu funcționa bancul cu studenții de la Academia Ștefan GHEORGHIU, unde promovabilitatea cu note exorbitant de mari era obligatorie, banc ce zicea că un tip întreabă:
- Ai auzit că a căzut un student de la Ștefan GHEORGHIU?
- Cum așa?
- A căzut când ducea tava la cantină la banda de farfurii murdare, că s-a împiedicat.

Împreună cu conducătorul de doctorat era stabilită o bibliografie. După citirea bibliografiei conducătorul științific stabilea comisia. Comisiile mele de examene au fost formate din mari profesori, din care unii nu erau de la mine din universitate. Examenul avea două părți. În prima parte scriam răspunsurile la chestiunile date de membri comisiei și prezentam acele răspunsuri. În a doua parte urmau întrebările din care profesorii din comisie trebuiau să fie convinși că mă documentasem, că înțelesesem despre ce este vorba și că eram în stare să mă descurc pe problemele studiate.

Din punctul meu de vedere cele trei examene au fost cu mult mai grele decât examenele din studenție. Dacă la examenele din studenție aveam cursuri și paginile din cărți specificate de un singur profesor, la examenele din stagiul doctoral era vorba de o comisie și fiecare profesor avea cărți și articole care trebuiau citite, adică studiate în detaliu. profesorii erau specialiști autentici și dialogurile cu ei trebuiau să evidențieze că am studiat lucrări din domeniu, că am studiat materialele realizate de ei, ceea ce nu era deloc lejer, căci mersul în biblioteci și accesul la materiale cu circuit limitat era o adevărată aventură. repet: nicio bibliotecă nu împrumuta cărți rare pentru acasă și acele materiale trebuiau studiate la sala de lectură.

M-am considerat un norocos că am promovat cele trei examene, căci întâlnirile cu profesorii din comisii nu au fost deloc simple și deloc lipsite de mari emoții, deși muncisem din greu pentru a mă prezenta cât de cât onorabil în fața lor, dar peste tot este loc de mai bine și în orice moment apar necunoscute care joacă feste, mai ales că pe profesorii din comisii îi vedeam cel mult pentru a doua sau a treia oară, din care unele dăți erau acelea în care fusesem pe la conferințe și ei fuseseră la conducerea secțiunilor unde am prezentat lucrare. Nu știu dacă era bine sau dacă era rău, dar știu că m-am bucurat enorm când am fost anunțat că am promovat și ultimul examen din prima, ca pe celelalte.


(01 mai 2023)

Trăitul în trecut

Am văzut cum Franța și Germania s-au debarasat de trecut și reușesc să progreseze. Numai mersul în prezent cu proiecție în viitor este șansa oricărui popor și a oricărui om să progreseze. Mai săptămânile trecute, un abonat al mărimilor în funcții, s-a gândit el ce s-a gândit și a început să publice într-un ziar pe care și-l citește singur, un serial. Mai nou, episodul 10 se ocupă de falsificarea alegerilor din 2009. El povestește despre noaptea generalilor din 6 decembrie al respectivului an. Cu o întârzâiere dramatic calculată, când nu mai este nimic de făcut, insul răscolește un trecut pentru a-i arunca și pe alții să se arunce în vâltoarea istoriei, pentru a se autocondamna la rămânere ireversibilă în urmă. Și ca tacâmul să fie complet, ieri 11 mai, Parlamentul a votat formarea unei comisii și alcătuirea acesteia. Bineînțeles că comisia nu va face nimic, că rezultatul va fi zero și după 60 de zile se va vedea că s-a pierdut timpul degeaba. Comisia este formată din:

Mihai Fifor - PSD (preşedinte)

Adrian Ţuţuianu - PSD

Dorel Căprar - PSD

Mihai Weber - PSD

Adrian Pleşoianu - PSD

Oana Florea - PSD

Eugen Nicolicea - PSD

Cezar Preda - PNL

Vasile Varga - PNL

Daniel Fenechiu - PNL

Mihai Goţiu - USR 

Eduard Dircă - USR

Steluţa Cătăniciu - ALDE 

Robert Turceascu - PMP 

Antal Istvan - UDMR.  

Mi-este milă de aceștia, pentru că sunt oameni serioși. Lucrările vor fi integral televizate și modificările aduse la regulament au menirea de a face ca circăraia să fie desăvârșită.

Este mult zgomot pentru nimic. În loc să se umble după potcoave de cai morți, mai bine s-ar vedea cum să se facă să vină lumea la vot. Dacă ar fi votat 16.000.000 de alegători, sunt sigur că nu ar mai fi apărut situații așa de jenante, penibile, absurde, scandaloase și incerte.

(12 mai 2017)

PhD, susținerea tezei în ședință publică

Susținerea tezei de doctorat este zic eu mai grea decât scrierea tezei ănsăși pentru că:

• trebuie respectat un grafic;
• teza se sustine în fața comisiei unde au fost susținute referatele;
• membvri trimit referate din care rezultă co este OK sau că nu este OK;
• există o comisie și membri citesc teza;
• teza depusă la bibliotecă devine publică;
• trebuie stabilită ziua armonizând comisia;
• trebuie făcută prezentarea tezei cu încadrare în 30minute;
• trebuie stabilită sala;
• trebuie asiguratălogistica pentru prezentare și atmosferă.

Susținerea trebuie să se încadreze în timp pentru că dacă în aceeași zi se susțin mai multe teze, orice decalare se răsfrânge negativ asupra celorlalți.

Există un grafic precis.

Fiecare persoană are un rol și un tip foarte bine delimitat:

Nimeni nu are voie să exagereze în vreun fel.

În vremea când am coordonat doctoranzi am definit un scenariu și neieșind nimeni din acel grafic, totul a decurs perfect. A fost o excepție cînd o doctorandă a lălăit-o prea mult cu mulțumirile la adresa șefilor pe care îi invitase aiurea. Susținerea este un prilej de sărbătoare dar nu de eliberare. Ea trebuie pregătită să nu apară acele incidente care blochează teza și se știu motivele, mai ales dacă elaborarea ei nu este gestionată integral de conducătorul științific.

(04 iulie 2016)