De la fiecare cât vrea, fiecăruia cât poftește

Legea comunistă a repartiției  care zicea: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi este reinterpretată pe meleagurile mioritice astfel: de la fiecare cât vrea, fiecăruia cât poftește. 
Vedem la televizor că oamenii solicită servicii în spitale la nivelul cel mai înalt de calitate. Așa este și normal, numai că nivelul foarte ridicat de calitate se atinge cu costuri foarte mari, iar banii vin din contribuțiile la buget ale fiecărui om al muncii. 
Vedem la televizor că oamenii solicită ca poliția să facă tot felul de activități specifice, la nivelul cel mai înalt de calitate. Și aici, calitatea înseamnă costuri, iar banii vin, tot de la buget și bugetul se alimentează cu banii pe care îi varsă unitățile de producție sau de prestare a serviciilor, tot din munca oamenilor.
Mulți doresc tot felul de avantaje, fără să-și pună vreodată întrebarea de unde vin banii care crează acele avantaje, deși în mod normal, ar trebui s-o facă.

Ar trebui să existe preocupări mult mai intense pentru a explica oamenilor, că în funcție de cum contribuie la alimentarea bugetului, au dreptul să emită pretenții, pentru că banii nu pică din cer.

(13 iunie 2026)

Chestii de management

Ceea ce vedem la ora actuală legat de accidentul acela din 2 Mai - Vama Veche cu șoferul drogat este doar vârful aisbergului, adică 1/8 din aisberg, cum se zice la manualul de fizică. Restul este ascuns în apele învolburate ale politicii din spațiul mioritic. Deși suntem intrați în UE de 16 ani, nu se prea văd transformările sistemice și aceasta se datoreză caracterului slab al UE, care nu dispune de mecanisme clare de impunere a reformelor structurale profunde, ceea ce face ca timpul să treacă, iar decalajele dintre stat în loc să se reducă, se adâncesc, iar prăpastia devine și mai periculoasă și mai greu de traversat.

Televiziunile au vorbit de cele patru demiteri din poliția Constanța și așteaptă cu sufletul la gură demiterea șefului poliției constănțene Constantin GLUGĂ și a lui Bogdan DESPESCU. Este modul extrem de simplist de a face presă în spațiul mioritic. Oricâți șefi de la poliția ar fi demiși, schimbarea de management nu se va produce, căci managementul este cauza întregului ansamblu de neregului nu numai din poliție, ci din toate domeniile. Toți cei care au fost demiși și care vor fi demiși în continuare,  sunt doar victimele unui sistem managerial nereformat. Nouă ne placve să ne uităm în grădina vecinului. Vedem nereguli în poliție. Vedem nereguli în spitale. Vedem nereguli în școli. Neregulile se văd acolo unde cetățeanul întră în legătură cu o componentă a sistemului. Peste tot există management deficitar și rolul UE era să impună acele reforme care să înceapă cu managementul. 

Management înseamnă disciplină.

Management înseamnă competență.

Management înseamnă proceduri.

Management înseamnă rigoare.

Management înseamnă valoare.

Management înseamnă onoare.

Management înseamnă eficiență.

Management înseamnă transparență.

Televiziunile, care ar trebuie să fie vectori de educație sunt orientate spre rating maxim și nu fac deloc educație. Releviziunile au abordări fragmentate, de nivel scăzut și nu dispun de personal de specialitate care să știe să interpreteze faptele, să facă analize, ci prezintă doar fapte brute, iar invitații sunt oameni de casă, ca niște femei bune la orice treabă în gospodărie. Lipsește managementul și aici trebuie lucrat. Ceea ce s-a văzut zilele acestea au fost doar elementele legate de absența procedurilor, de necunoașterea fluxurilor și de abordările aproximative, cărora nouă ne place să le numim abuzuri în serviciu.


(24 august 2023)

Isteria din televiziuni continuă

Televiziunile vor senzaționalul și realitatea de zi cu zi, le oferă acest senzațional cu vârf și îndesat. Au fost azilurile groazei, a fost decesul din maternitate, a fost accidentul făcut de șoferul drogat. Ele, adică televiziunile, știu cum să scoată apă și din piatră seacă pentru a face rating. Ele nu mai țin seama de nimic și de nimeni. Se procedează la lucruri care în mod normal nu ar trebui făcute. Este inuman să iei interviu unui părinte îndurerat care și-a pierdut fiul, pe care a doua zi îl va conduce pe ultimul drum. Pentru televiziuni nu contează nimic și ele fac totul pentru rating. Mi-am dat seama că așa stau lucrurile pentru faptul că ele cu precizie de cronometru întrerup interlocutorii la jumătatea ideii, pentru a introduce calupurile de publicitate, specifice maximei audiențe.
Televiziunile nu joacă deloc rol educativ, pentru că ele sunt preocupate să prezinte lucrurile doar prin prisma ratingului, iar educație presupune un cu totul alt ritm al delulării narațiunilor, iar ele sunt prea grăbite și prea concentrate pe rating, pentru a mai face loc și educației. În televiziuni faptele sunt prezentate prin prisma ratingului, ca și analizele pe care ei le fac acolo în platou, iar dacă un invitat se abate de la obiectivul televiziunii, imediat este bruscat verbal și discuția este dirijată în direcția care duce spre maximizarea ratingului.

Acum la ordinea zilei sunt capetele care trebuie să cadă din poliție. S-au rostit niște nume. În loc să se meargă la esență, la cauzele care au dus la cumplita tragedie în care a fost implicat șoferul drogat, ca în viitor să nu se mai producă astfel de nenorociri, în numele aceluiași rating, televiziunile cer căderea de capete. Prin similitudine cu celelalte situații, aici televiziunile își concentrează verbul spre căderea de capete. Pentru ele așa ceva înseamnă a da satisfacție maselor și a încheia problema, căci după 3 - 5 zile, orice eveniment cade în desuetudine și trebuie trecut la altceva, tot în numele ratingului. Televiziunile umblă după trofee și culmea este că le și primește, căci politicienii au prins frica și vor din răsputeri să satisfacă setea de sânge din televiziuni, care mai apoi se laudă că sunt a patra putere în stat.


(22 august 2023)

Traian BĂSESCU, un turnător gen pereche de șosete

Nu mi-am imaginat să ajung să văd cum cel care se folosea de aomeni ca de șosete, după care le arunca la coșul cu rufe murdare, este el însuși tratat ca o pereche de șosete, care în zilele următoare vor fi aruncate la ghena de gunoi a istoriei.
Ieri 23 martie 2022 Curtea Supremă a României a decis că Traian BĂSESCU a făcut poliție politică. Cum CCR a arătat că nicio lege nu acționează în trecut, Traian BĂSESCU nu va dispărea din cărțile de istorie care vrând-nevrând, vor specifica anii 2004 - 2014 când el a fost președinte, dar imediat se va specifica faptul simplu și cotidian că a fost turnător la securitate sub numele de PETROV și a făcut poliție politică. Au trebuit să treacă prea mulți ani ca justiția să facă lumină. Trebuia ca acest personaj sinistru să-și joace tot rolul în sceneta scrisă de Marele Maestru, să fie folosit exact ca orice pereche de șosete până când ajung să pută îngrozitor și să fie aruncate la ghena de gunoi.
Ar fi fost interesant dacă decizia Curții Supreme ar fi acționat retroactiv și toate actele semnate de acest Traian BĂSESCU ar fi fost declarate nule.

Eu am zis că în 1990 ar fi trebuit făcută marea resetare, adică să fie deconspirați toți cei care au fost turnători și au făcut poliție politică. Ar fi fost 2 0 3 ani de zbucium, dar lucrurile s-ar fi liniștit și azi nu ne-am mai găsi în situația penibilă să dezgropăm toți morții și să trăim cu regrete inutile că ne-au condus niște otrepe.

(24 martie 2022)

Vă ordon: treceți Rubiconul

Cam așa ar trebui să fi sunat îndemnul comandantului suprem, indicând cu subiect și predicat să nu să țină seama de rangul celui ce încalcă regulile de combatere a pandemiei.

N-a fost să fie.

Dacă ar fi fost așa nu s-ar mai fi înregistrat dubla măsură și lumea ar fi crezut că legile sunt date doar pentru fraieri, așa cum crede azi când vede că cei prinși fără mască sunt amendați dacă sunt din popor și cei prinși fără mască, dacă sunt din guvern trebuie să invite organul să le aplice amenzile.

este comic cum o dau cotită demnitarii chestionați despre colegii lor care au fost prinși fără mască, devenind penibili prin argumente, de parcă n-ar fi fost și așa ridicoli din cap până-n picioare...

(01 aprilie 2021)

Cultura răutății

Facem parte dintre puținele popoare care au zicerea: să moară capra vecinului. După 1989 am adus complecări la ea: să moară capra vecinului și o dată cu ea și vecinul! Există o cultură la noi, anume cultura răutății.

Dacă i se spune unuia să-i dea o palmă unui necunoscut, acesta dă necunoscutului două palme. Așa s-a născut educația de pa Pitești din penitenciarele anilor'50. Torționarii de la canal sau de la stuf, erau și ei tot expresia acestei răutăți care domină fibra poporului nostru care-și zice milos și iertător prin religia sa ortodoxă. Realitatea ne contrazice la tot pasul prin:

- cruzimile față de câinii vagabonzi:

- bestialitatea cu care sunt bătuți copiii;

- agresiunile asupra femeilor;

- violența profesorilor în școli;

- bătăile prea dese între elevi;

- comportamentul dur în trafic.

Toată lumea vrea ca alții să le rezolve problemele. Femeile vor ca poliția să-i potolească pe bărbații lor cei agresori. Părinții vor ca poliția să rezolve agresivitatea profesorilor și chiar pe cea a elevilor. Nimeni nu-și pune problema să caute cauzele și toți merg doar spre efecte. Continuând tot așa, clar că niciodată nu se va rezolva problema răutății, căci nu cu paleative și nici cu pasivitate din partea societății nu se soluționează această problemă.

Există o cultură a răutății manifestată prin:

- limbaj bine structurat;

- legi greșit definite;

- blândețe ancestrală;

- absenteism dirijat;

- încurajări nelegitime.

Nici peste 1.000 de ani dacă se merge tot așa și tot în același ritm nu se vor face acele corecții încât răutatea să fie domolită, căci de exclus nu are cum să fie vorba din moment ce omul prin natura sa are în el ceva animalic, de a impune superioritatea sa prin forța pumnului. Singurul mod de a birui cultura răutății este educația nu numai prin școală și familie, ci prin măsuri dure, care să-i domolească pe agresori speriindu-i sau și mai corect îngrozindu-i, știindu-se faptul simplu și cotidian că agresorii sunt slabi, fricoși, lași, proști, primitivi, impulsivi și previzibili.

(29 ianuarie 2018)

Mocirleala pură

Asistăm de câteva zile la o mocirleală pură, specifică nouă în care apare realitatea crudă în toată nuditatea ei sinistră.    

Stilul de mucă bizar, lipsit de implicare, diluat, amorțit și impersonal care traversează întreaga societate, acum își arată adevătatele implicații vecine cu dezastrul. Voi fi explicit. Un text de tipul: vă rugăm să soluționați problema luând toate măsurile legale ce se impun. Acest text spune totul și nimic. Problema trebuie soluționată. Perfect. Se iau toate măsurile legate. Sublim. În acest context credem că totul merge uns, ca pe roate, ceea ce este de fapt total fals. Cel ce a emanat un asemenea text de o asemenea bizarerie, trebuia de fapt să genereze textul prin care dădea soluția și indica articolele de lege care îi permit respectiva măsură sau respectivele măsuri. Textul acela vag este biletul pentru inacțiune că el ca șef se simte acoperit de un ceva care include fix orice și nu lasă loc la nimic, asemeni unei pături călduroase, dar care are menirea de a-i paraliza pe subalterni care nu știu nimic despre soluție și nu știu nimic nici despre toate măsurile legale, de la care nu trebuie să le scape nici măcar o virgulă. Fuga de răspundere îmbracă forme dintre cele mai odioase, groaza de a lua o decizie clară și asumată naște situații dintre cele mai absurde, vecine cu cele mai jegoase sofisme pe care le-a cunoscut omenirea. 

Atât timp cât nu se schimbă stilul de management și nu se clarifică procedurile, dar mai corect nu se definesc proceduri exacte, a căror traversare pas cu pas să ducă la soluția corectă, calidată ca fiind soluția acceptată, soluția morală și soluția benefică în raport cu un criteriu specificat, totul se va transforma într-o zbatere într-o mocirleală pură, ineficientă, zăngănitoare, pe bani mulți și bântuită de moliciune ridicolă, abjectă, dubioasă, sulfuroasă și mai ales tremurândă.

Toată lumea are mirări acum că un sistem este paralizat, inactiv și acaparat de nemișcare. Este doar o frântură din ceea ce aizbergul se arată muritorilor de rând, căci totul este de fapt un stil îmbâcsit de a face management neparticipativ, pe poziții de spectatori neimplicați, care așteaptă doar să treacă timpul, care oricum trece, dar toată lumea își spune rugăciunile pentru a trece acel timp plat, molcom, aritmic, banal și fără nicio implicare, pentru ca totul să pară normal, firesc și acceptabil, dacă nu chiar frumos în sensul acela incolor, absurd și lacom din care nimeni nu câștigă fix nimic.

Luați la minut tot ceea ce se întâmplă în evoluția interacțiuni personajelor ce gravitează în jurul violatorului sinistru și veți vedea că s-a clădit nodul gordian și se așteaptă cel care trebuie să-l desfacă. Acesta se lasă așteptat. Este prin țară în turneu. Cu siguranță că revigorat, va mustăci, va zâmbi și va zice exact ceea ce lumea așteaptă. A mai zis-o și s-a văzut că oastea sa l-a ascultat disciplinat. Cel căzut în cușca cu lei nu a fost atent și va fi mâncat de lei, căci leii sunt necruțători și sunt înfometați și reprezintă o adevărată pradă, care  va astâmpăra pofta fiarelor prin cantitate și dimensiune, deși pește fiind nu le este total pe plac.

(12 ianuarie 2018)

Proceduri eficiente

De la un timp am văzut că polițiști de la noi sunt uciși sau agresați, ceea ce mă duce cu gândul că ei nu stăpânesc proceduri eficiente fie că acestea nu sunt bine definite, fie că nu există. Eu cred că este absolut necesar:

• să se treacă la definirea de proceduri exacte și complete pentru diferite situații, astfel încât polițistul să știe cu precizie ce are dreptul să facă, dar și individul să știe la ce să se aștepte, fără ca drepturile să-i fie încălcate; acele proceduri să fie publicate, iar polițiștii să le aplice ad-literam, pentru a fi feriți de interpretări care să-i ducă în tribunal și să fie pedepsiți; acum se văd situații în care bețivii ajutați de mass-media încearcă să iasă deasupra prin comportamentul pe care l-au avut față de polițiști; unii se întrebau dacă în cazul lui BOUREANU s-a procedat corect sau nu; eu zic că dacă era o procedură numai era loc de discuție; nici în cazul doctorului ginecolog dacă era procedură tot așa, nu mai era discuție;
• să fie antrenați polițiștii în tehnici de autoapărare; dacă ar exista un program complex de instruire și de menținere în astfel de tehnici, am certitudinea că polițiștii ar avea capacitatea de a gestiona cu mult mai eficient situații care acum scapă de sub control; una este să se știe că polițistul stăpânește tehnici rapide de imobilizare dar și de autoapărare și altfel stau lucrurile când indivizii mizează pe încetineala în reacție a omulii legii; un campionat de tehnici de apărare și mai ales recompense pentru campioni, ar schimba imaginea polițistului care sportiv fiind ar avea o altă prestanță; autoapărarea celui de la Bascov care a pus pe fugă 3 indivizi este un exemplu de urmat, iar silueta trebuie luată în considerare;
• să fie dotați polițiștii corespunzător astfel încât să nu mai existe situații în care polițiștii nu fac față agresiunilor, fiind situații în care polițiștii și-au pierdut viața; acea dotare trebuie să fie ușoară, eficientă, modernă și cu modalități precise de utilizare pentru a nu lăsa loc discuțiilor de pe margine și mai ales criticilor, care oricum vin, indiferent de cum stau lucrurile; șocurile electrice, vesta de proctecție, un spray paralizant dar și alte elemente, nu cred că ar face gaură-n cer bugetului poliției din țara noastră;
• populația să fie informată exact despre tot ce se întâmplă, televiziunile, dar și presa scrisă trebuind să prezintre filme demonstrative cu modalități de oprire în trafic a șoferilor, a dialogurilor dintre polițiști și șoferi în diferite ipostaze; se va pune accent pe comportamentul normal al celor care sunt legitimați de polițiști, dar și pe situații în care cetățenii nu răspund promt la apelul polițistului de a se legitima; educarea cetățenilor este esențială;
• să fie redefinit sistemul de amenzi astfel încât lucrurile să fie clare și mai ales amenda să aibă un rol educativ; faptul că unuia i se dă amendă 1.000 lei, acesta o plătește și râde în nas societății, înseamnă că amenda nu a avut rol educativ; sunt nenumărate mijloace de a-i educa pe indisciplinați; eu propun amenda de 10 bani, plătită în monede de 1 ban la un automat care funcționează numai într-un loc din țară pentru bucureșteni și în alt loc la o distanță de 200 km de reședința celorlalți; în caz că amenda nu se plătește așa cum cere legea, răuplatnicul va face 5 ani de pușcărie cu judecată în regim de urgență.

Numai clarificând lucrurile și adaptându-le la cerințele particulare ale situației de la noi se va ajunge ca raporturile cetățenilor cu poliția să fie cele corecte. Totul trebuie să vină din ambele direcții și polițiștii trebuie să fie niște modele pentru locuitorii satelor și ai orașelor, iar mass-media trebuie să contribuie la crearea unei imagini cât mai bune a polițistului, dar și acesta trebuie să contribuie decisiv în aceeași direcție.

(17 august 2017)