Cărțile scrise în pușcărie

Comuniștii și-au băgat în pușcărie elitele, printre care se aflau filosofi, matematicieni, istoric, poeți, medici, fizicieni, oameni politici. Cei cărora li s-a permis, au scris în anii de temniță poezii, cărți, eseuri, care ulterior au fost confiscate, ca mult mai târziu să fie publicate, dovedindu-se a fi capodopere.

Nu despre aceste elite doresc acum să scriu, ci despre pușcăriași care pentru a beneficia de reducerea pedepselor au scris ca disperații 24/24 nenumărate lucrări științifice girate de universitari, ca fiind valoroase. 

Autorii unor astfel de cărți au fost:

Gigi BECALI

Dan VOICULESCU

Dinel STAICU

Sorin APOSTU

Dan DIACONESCU

Adrian NĂSTASE

Remus BACIU

Mihai VASILE

Miron MITREA

Gheorghe PENESCU

Gheorghe POPESCU

Mihai STOICA

Gheorghe COPOS

Zsolt NAGY

Cătălin VOICU

Relu FENECHIU

Cristian BORCEA

Ioan BECALI

Dorinel MUCEA

Ei se apropie de 200 de astfel de autori. O trăsătură comună au foarte mulți dintre ei și anume dispun de averi colosale care le permit o serie de facilități legate mai ales de confortul actului de cercetare științifică în celula închisorii, dar și la biblioteca închisorii, precum și circulația de idei în toate direcțiile, sub forme dintre cele mai rafinate, căci cartea nu se transmite pe cale orală, ci se scrie pe hărtie sau pe computer, sau se scrie pur și simplu singură.

După ieșirea din pârnaie, nu-mi amintesc să mai fi auzit că vreunul și-a continuat profesia de cercetător științific, care natural ar fi dus la publicarea de noi lucrări științifice. Este și aceasta o mostră nefericită prin care justiția a intrat cu cizmele noroite în știință, crezând că judecățile de valoare sunt apanajul ei. Este știut că o carte se scrie cam în 3-5 ani și necesită documentare, idei originale, experimente și mai ales dăruire și talent, care nu prea există prin pușcăriile mioritice de azi din lipsă de elite aflate după gratii din convingeri politice, religioase sau de rasă.

(26 aprilie 2018)

Lucescu, de la stăpân miliardar, la niște calici...

Se zice că Mircea Lucescu, cel care s-a încărcat cu glorie la maximum a ascultat zicerile solului venit la el din partea FRF cu glas mieros să-i facă oferta de a se ocupa de naționala României de fotbal în viitor. Mi se pare cel puțin lipsit de diplomație să derulezi o astfel de abordare când în vară vor avea loc meciurile campionatului, iar antrenorul, cel care se ocupă de echipă trebuie să aibă liniște și să nu fie tracasat. Eu aveam o vorbă: nici n-am murit și-mi mâncați coliva, javrelor? 

Cred că era normal:

- să se aștepte terminarea meciurilor de la Campionatul European;

- să fie rugat, implorat Iordănescu, pentru că are contribuții majore la atingerea obiectivului de azi;

- să fie definit următorul obiectiv al echipei naționale;

- să se uite lumea în punguliță să vadă ce bani sunt acolo.

Numai după parcurgerea acestor pași era civilizat ca un sol să meargă să discute cu maestrul. Se știe că Mircea Lucescu are o vastă experiență, dar are și o anumită vârstă, ceea ce-l face pe orice decident să fie mai rațional în a aborda pe acest mare antrenor pentru că acesta:

- are exigente foarte ridicate;

- operează numai și numai pe obiective clare;

- nu acceptă să-și bage lingura oricine în ciorba sa;

- nivelul său de exigență nu lasă marje prea multe stilurilor dâmbovițene foarte relaxate;

- nivelul să de abordare este foarte ridicat, ceea ce limitează accesibilitatea stăpânilor de cluburi;

- echipa națională este definită cu obiective și nu ca rampă de lansare în business a patronilor;

- jucătorii sunt la națională aduși ca valori, nu ca viitoare speranțe;

- a lucrat cu foarte mari jucători la toate echipele unde a fost antrenor.

Este un lucru cert că FRF cauta soluții, dar tânărul șef de acolo, fost cândva în tabăra băsistă, prin mișcările ușor neinspirate, are menirea de a supăra tocmai acum când nu e momentul. Antrenorul Iordănescu - tata PUIU - are nevoie de liniște. Jucătorii au și ei nevoie de liniște. Nu suntem insulele Feroe pentru a pleca din Campionat din prima, ci șansa trebuie jucată cât mai mult. Antrenorul, deși general care n-a fost în niciun teatru de război, a fost pe nenumărate terenuri, ceea ce ne duce cu gândul că are ă strategie proprie și va face cu jucătorii lui pași importanți. Jucătorii trebuie să fie văzuți pe tren de cei cu mulți bani și  care aleargă după valori. Ori în această perioadă este nevoie de concentrare. Cred ca Răzvan Burleanu, președintele FRF nu a ales momentul cel mai bun pentru a tatona un nou antrenor la națională. este prea tânăr și mai are de învățat. Iordănescu a pus stavilă intervențiilor ce veneau de la șacalii fotbalului, acele persoane care au portofoliul de fotbaliști și sunt interesați să-i ruleze la națională, în principal pentru a le asigura vizibilitate. Din cauză de business s-a produs picajul acela jenant, din care a rezultat că de foarte mulți ani n-a mai călcat gheată de fotbalist român la un campionat. De când cu pârnăiașii din fotbal, s-au mai liniștit apele, poluarea s-a redus. Se văd efectele directe.

Consider că Mircea Lucescu este un foarte mare antrenor de club. Nu-l văd să suporte el pe toți chibiții să vină să-și dea cu părerea pe cine să bage în joc, când să bage pentru a satisface interese, oricum nu ale fotbalului românesc, ci interese de barbugii, șarlatani și ignoranți cu pantofi fini și scumpi care abia știu a se iscăli. El este absolvent de ASE de pe vremuri când se făcea carte. El a trecut prin toate etapele de la jucător la antrenor și a ajuns să fie foarte mare, adică o legendă. Am mari rețineri că există o pungă din care să se scoată banul pentru a-l plăti pe Lucescu, mai ales că el oriunde merge are pretenția să fie respectat. Cei care știu cine este se uită la el ca la un zeu. Pe Dâmbovița unde nu există respect pentru nimic, sunt sigur că un om ca Mircea Lucescu va zice pas.

(09 aprilie 2016)