Eu și bibliotecile

Pe mine m-a interesat informatica și din informatică programarea calculatoarelor. Pe vremea mea, adică undeva între 1970 și 2000, m-au interesat bibliotecile unde găseam cărți de informatică.
Am mers la biblioteca de la ICI. 

Am mers la biblioteca tehnică de la ITC. 
Am mers la biblioteca de la  etajul al VII-lea din clădirea Centrului de calcul al ASE.
Am mers la biblioteca de la Facultății de calculatoare din Politehnică.
Am mers la biblioteca de la biblioteca Facultății de matematică de la Universitate.
Am mers la biblioteca de la biblioteca Universității Babeș-Bolyai.
Am mers la biblioteca de la INID.

Am mers la biblioteca Americană de la ambasada USA din București.

În aceste biblioteci am găsit cărțile care mă interesau, căci acolo erau oameni care știau ce să comande și mai ales, erau cititori care se documentau folosind acele cărți și reviste valoroase, unicat care costau mulți dolari, dar pe acre statul bolșevic îi aloca în vederea existenței unui nivel rezonabil de documentare.

Trebuie să spun că nu mi s-a întâmplat niciodată să am nevoie de co carte și să n-o găsesc. Întotdeauna am avut informație unde se găsește o anumită carte și fie am mers eu s-o consult, fie personalul bibliotecii ASE mi-o aducea sub formă de împrumut de la biblioteca pe care o indicam și aveam posibilitatea să citesc ceea ce mă interesa.


(25 mai 2023)

Cercetarea științifică în comunismul mioritic

Din start trebuie să spun că în comunismul mioritic, adică în societatea socialistă multilateral dezvoltată, exista cercetare științifică.
Existau institute de cercetări.

Pentru informatică exista ICI - Institutul de Cercetări în Informatică.

Pentru tehnică de calcul exista ITC.

Pentru cercetări în industria ușoară exista IPIU.

Pentru cercetări în chimie exista ICECHIM.

Pentru cercetări în construcții exista INCERC.

Pentru cercetarea științifică în domeniul alimentației exista ICA.

Pentru cercetarea în domeniul energiei exista ICEMENERG.

Pentru cercetarea în domeniul electricității exista ICPE.

Pentru cercetarea în domeniul electronicii exista ICE.

Pentru cercetarea în domeniul metalurgiei ICEM.

Pentru cercetări în fizica atomică exista IFA.

Pentru cercetarea în domeniul matematicii exista ICEMAT.

Și tot așa, existau și alte institute de cercetări pentru alte ramuri ale economiei României. Toate institutele de cercetări aveau sedii impozante, plasate în București majoritatea dintre ele și acum, cine trece prin oraș și este în compania unei persoane vârstnice, aceasta îi va spune care clădire a fost a vreunui institut de cercetări, căci după 1989 multe dintre institute s-au desființat din lipsă de contracte, căci industria, mormanul de fiare vechi, s-a disipat în procesul de privatizare și a dispărut cu foarte puține excepții.

Existau cercetători.

Dintre absolvenții de învățământ superior erau reținuți prin repartiție guvernamentală în cercetarea științifică unii dintre cei mai buni absolvenți ai fiecărei promoții.

Salariile în cercetare erau modeste, dar niciunde în economia comunistă nu se va spune că erau salarii nesimțite, nemuncite și care să nu reflecte nimic, adică să zicem jocuri de imagine și motivații pe bani grei, la ceea ce nu s-a făcut.

Și în cercetare, ca în orice domeniu exista planificare.
Se planificau fondurile bănești.

Se planifica eficiența soluțiilor obținute în cercetare.

Se planifica valoarea contractelor de cercetare.

Se planificau fondurile pe care întreprinderile și combinatele industriale le plăteau pentru cercetare.

Era un angrenaj complex, care funcționa. Deși prin documentele de partid se vorbea de aplicarea cercetării științifice fundamentale în industrie și agricultură, cercetarea științifică fundamentală era marginalizată, dar cercetarea științifică de dezvoltare avea prioritate, căci industria și agricultura aveau nevoie de soluții pentru a merge mai departe, pentru a introduce fie linii de producție perfecționate, fie pentru a introduce în fabricație noi produse competitive.

O istorie a cercetării științifice românești va scoate la iveală că în intervalul 1947 - 1989 oamenii de știință români au avut rezultate notabile

(20 decembrie 2022) 

Ce s-a ales din cercetarea științifică bolșevică din spațiul mioritic

Comuniștii au proiectat cercetarea științifică asemeni oricărui proces de producție, în unități mari - institutele de cercetare - similare uzinelor, fabricilor sau combinatelor industriale. Acolo, în acele institute de cercetări erau concentrate cele mai importante creiere ale națiunii, selectate strict după criterii calitative, după rezultate pentru cei din producție, după note, pentru absolvenții de facultate. În institutele de cercetare comuniste nu prea pătrundeau neaveniții, mediocrii și piloșii, căci acolo lucrurile erau foarte clare și nu exista loc de întors pentru nimeni.
Existau.
ICECHIM - institut de cercetare pentru chimie.
ICI - institut de cercetări în informatică.
ICEMAT - institut de cercetări în matematică.
ICTC - institut de cercetare pentru tehnică de calcul.
IFA - institut de fizică atomică.
Se pare că numărul de cercetători era în vremurile comuniste de peste 100.000 căci se dorea ca activitatea de cercetare științifică românească să aibă contribuții importante în introducerea de noi tehnologii și de noi produse.
În occident cercetarea științifică s-a desfășurat în laboratoare puternice dezvoltate pe lângă universități sau pe lângă mai producători industriali. După Revoluția din 1989 s-a pornit tăvălugul dezintegrării institutelor de cercetare exact așa cum a fost distrus sistemul de irigații, adică din interior. Era parcă o furie pentru a privatiza orice și încet, dar sigur, s-a produs scăderea contractelor de cercetare, plecarea cercetătorilor și în final, au rămas doar clădirile acelor institute de cercetare, care au devenit sedii de birouri, săli de fitness și depozite pentru stocat mărfuri de import.
Au fost oferiți bani pe proiecte de 3 ani pentru a crea centre de excelență pentru derularea de cercetări, dar care după epuizarea finanțării s-au volatilizat căci neavând industrie care să ceară probleme pentru a se obține soluții ca urmare a unei cercetări științifice, datorită subfinanțării, cercetarea s-a reduc treptat-treptat, până la stadiul deplorabil din ziua de azi.

Tot timpul s-a pus problema redresării activității de cercetare științifică, dar pentru aceasta ar trebui să existe o strategie, un program solid de finanțare și mai ales criterii de selecție obiectivă a cercetătorilor, căci aducând mediocrii în laboratoarele de cercetare se va obține ceea ce se obține deja în toate celelalte domenii economico-sociale, adică stagnare, risipă și non-calitate.

(02 ianuarie 2022)

Drumul spre marea calitate

Trebuie să definim ceea ce este calitate. Să zicem că prin calitate înțelegen totalitatea însușirilor pe care trebuie să le aibă un produs sau un serviciu pentru a satisface cerințele pentru care a fost realizat, la un nivel care să saducă satisfacție celor care relaționează fie cu serviciul, fie cu produsul. Și despre calitatea oamenilor trebuie vorbit, dar într-un alt context.

Un produs sau u un serviciu are sau nu are calitate.

Cum nu trebuie vorbit despre produs sau despre serviciu în general, tot așa nu se vorbește nici despre calitate în general. Totul trebuie dezvoltat folosind exemple.

Se vorbește despre calitatea pâinii.

Se vorbește despre calitatea vinului.

Se vorbește despre calitatea automobilului.

Se vorbește despre calitatea unei tunsori.

Se vorbește despre calitatea unui act medical.

Se vorbește despre calitatea unei legi.

Se vorbește despre calitatea actului de justiție.

Se vorbește despre calitatea evaluării proiectelor.

Se vorbește despre calitatea unui concurs.

Se vorbește despre calitatea unui drum.

Se vorbește despre calitatea unui spectacol.

Se vorbește despre calitatea unei cărți de poezii.

Se vorbește despre calitatea unui tablou.

În toate cazurile se definesc:

- caracteristici de calitate,

- proceduri de măsurare,

- indicatori de agregare,

- criterii de ierarhizare,

- expresii valorice prin preț.

Druml spre marea calitate nu este ușor și nu se obține bătând din palme. El presupune:

- studiu,

- timp,

- muncă,

- răbdare,

- efort,

- inteligență,

- renunțări,

- exigență,

- criterii.

Orice altă abordare nu duce la altceva decât la mimarea dorinței de a avea calitate în domeniul unde se urmărește așa ceva. Încercările de a face transfer dinspre politică spre diferite domenii în dorința de a obține calitate va duce spre eșec în mod sigur. Politicul are doar capacitatea de a dezvolta un context pe termen lung, prielnic derulării de procese de calitate. Cum la noi la patru ani, asemeni meșterului Manole este demolat totul ca fiind necorespunzător, nici calitate nu se va obține niciodată. La noi există și alte aspecte care determină ca tot ceea ce funcționează bine și cu rezultate, în numele perfecționării este distrus și înlocuit cu o construcție care nu duce la nimic, fiind totul rezultat al invidiei și orgoliilor. Distrugerea Centrului de calcul al ASE, distrugerea Institutului de Matematică, distrugerea facultății de Cibernetică, distrugerea ICI și ITC în vremea comunismului sunt doar câteva dintre nenumăratele exemple care dovedesc astfel de abordări nenorocite în numele creșterii calității.

(16 martie 2021)