Din nou despre grupul țintă

Sper să nu-mi răcesc gura de pomană. Managementul politic spune că înainte de orice, trebuie studiat grupul țintă, adică trebuie știut cui se adresează politicianul, pentru a face exact ceea ce trebuie ca membrii grupului  țintă să-i ofere voturile lor. Grupul țintă trebuie structurat din punctul de vedere al:

- vârstelor;

- veniturilor;

- nivelul de școlarizare;

- obiectivelor;

- nevoilor;

- idealurilor.

INS este cel care furnizează exact tot ceea ce au nevoie cei ce doresc să știe cât mai mulți politicieni care doresc să aibă abordări realiste.

Întotdeauna m-am gândit la următorul exemplu: se organizează un spectacol cu Orchestra Filarmonică din Philadelphia sub bagheta lui Zubin Mehta la Atheneul Român. În paralel se organizează la Sala Polivalentă spectacolul Miss Piranda în care vor concerta toți marii maneliști ai momentului. Ambele spectacole sunt programate pentru aceeași oră de început. Când se ridică cortina la Atheneu începe însă spectacolul cu manele. Când se ridică cortina la Sala Polivalentă apare orchestra Piladelphia și dirijorul ei Zubin Mehta. Nu vreau să-mi imaginez reacția celor două tipologii de spectatori. Cam așa stau lucrurile și când nu este respectată cerința managementului politic de a studia grupul țintă. 

Să ne imaginăm un partid care se adresează patronilor și celor cu inițiative private, care sunt 1,5 milioane de persoane. Dacă din acestia îi vor vota 1,2 milioane din cele 18 milioane de alegători de pe liste, vor obține sub 7% din voturi la o prezență de 100% sau 14% la o prezență de 50%. Numai că poporul votant este format și din muncitori, din gospodine. Fără un mesaj pentru aceștia, numai niște turmentați i-ar vota din pură întâmplare. 

Deci, la alegerile din 11 decembrie, cine a studiat grupul țintă și s-a aplecat să construiască mesaje pentru fiecare tipologie, căci electoratul este foarte neomogen, a avut de câștigat, cine nu, a pierdut și văd că nici nu se întreabă de ce s-a abătut tornada peste ei. Succesul se construiește și în cazul votului, acesta este câștigat prin voturile acordate. Niciodată un votant nu va pune ștampila pe cel care-i trage o flegmă între felinare, așa cum am văzut că a făcut un nefericit, zicând o vorbă de ocară, pe care a repetat-o ca un prostăvan și tot a repetat-o. M-am tot mirat cum se face că unui grup șintă cu 3 milioane de săraci, să li se refuze cu două săptămâni înainte de votare mărirea salariului cu vreo 20 de lei. E tot o chestie de a ignora ceințele grupului țintă, ca mod de a încălca postulatele managementului politic.  Cred că iar mi-am răcit gura de pomană, căci azi am auzit despre meritocrație ca procent de voturi într-un județ.

(12 decembrie 2016)

Ghidul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă

Erorile grave făcute de candidații care participă în procese electorale, mă determină să trec la întocmirea unui ghid prin care aceștia să amelioreze utilizarea resurselor pe care le oferă mediile virtuale, atât de numeroase azi.
În primul rând trebuie definit conceptul de ciclu electorat. În cazul alegerilor din 2020, prin ciclul electoral se ințelege intervalul definit de momentul în care alesul depune jurămăntul undeva în august 2016, până la începerea campaniei electorale din aprilie 2020. Toată lumea zice că este timp berechet, însă nu este așa. Cel ce vizează o funcție eligibilă începe să clădească din prima zi a ciclului electoral. În caz contrar, va greși. Greselile se plătesc prin pierderea alegerilor.
Regula numărul 1,  ghidul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă, începe cu stabilirea intervalului în care acesta este folosit ca literă de lege, rără niciun fel de abatere. Nu face fiecare ce vrea, pentru că în știință se aplică algoritmii, teoremele, legitățile, nu se discută.
Cine scurteaza durata ciclului electoral crezând ca are suficient de mult timp la dispozișie face o greșeală impardonabilă, imensă și de nereparat. Nu va avea timpul material să-și atingă obiectivul urmărit, obiectiv care nu este nici banal, nici simplu și mai ales nu este lipsit de ambiții și orgolii.
Regula numărul 2 din ghid arată ca studierea grupului țintă este baza oricărei abordări. Trebuie stabilit:
- delimitarea geografică a membrilor grupului;
- numărul membrilor grupului;
- sistemul caracteristicilor culturale, anatomo-fiziologice,  comportamentale;
- care este sistemul care definește restricțiile în care evoluează membri acestui grup;
- nivelul de volatilitate al grupului;
- sistemul motivațional care determină atitudinile membrilor în raport cu procesul electoral;
- sistemul de criterii de apariție și selecție a contracandidaților posibili.
Dacă grupul țintă este omogen efortul de a comunica în mediul virtual se concentrează pe mesaj. Dacă grupul țintă este neomogen, echipa de comunicare se va concentra să ajungă personalizat le subgrupuri cât mai omogene. Efortul în acest caz este mult mai mare. Studiul grupului țintă este în mâna statisticienilor, o altă categorie de profesionițti ce trebuie lăsată să-și facă meseria, lucru destul de puțin întâlnit în practică. Toată lumea se zice că dacă știe să calculeze o medie aritmetică, gata, știe și statistică, ceea ce este absolut fals.
Regula numărul 3 constă în a identifica resursele mediului virtual, care resurse constau în adrese de e-mail, rețele de socializare, site-uri, blogg-uri, chat, portaluri, magazine online, ziare online, televiziuni online, adică tot ce dispune de posibilitatea de a crea un cont, de a introduce comentarii, fotografii, filmulețe și fișiere de sunet. Pentru a scrie scrisori pe e-mail sunt necesare adresele de e-mail si numele membrilor grupului sursă. Există nenumărate instrumente cu care se generează texte dar trebuie suficient de bine personalizate. Scrisori de tipul Domnule/Doamnă sunt atat de enervante încât este mai rezonabil să nu fie trimise, căci efectul este invers. Intrarea pe rețele de socializare trebuie să țină seama de particularitățile rețelei si stabilirea apartenenței la elemente din rețea se va face la începutul ciclului electoral, nu în pripă și ostentativ să se concluzioneze că există un interes imediat. Prezența în mediul virtual se crează și segestionează. Menținerea se realizează prin construirea de texte, prin postări inteligente care au menirea de a atrage atenția nu de a genera detestarea celui care intră în mijlocul evenimentelor. Comunicarea este dificilă și necesită timp dar și personal.
Regula numărul 4 presupune asigurarea continuității și consistenței procesului de comunicare, adică nu vor exista sincope, amânări, evitpri în a trata probleme și mai ales se impune ca textele să nu se bată cap în cap datorită unui mod neunitar de tratate. Sunt nenumărate situații în care atitudinea nu este adecvată de la început și se caută să se dreagă busuiocul, cum se zice în popor, prin schimbarea de atitudine. În loc să fie nevoie de o astfel de schimbare, trebuie construit un set de principii și trebuie ca toată activitatea de comunicare să se bazeze pe aceste principii. Să nu uităm că în primele ore după tragedia de la #colectiv de la sfârșitul lui octombrie 2015 unii s-au grăbit să spună că acolo a fost o pedeapsî cerească pentru că acolo erau sataniști,  continuând și cu alte prostii mai mari decât casa. Au trebuit multe eforturi ca să treacă pe planul al doilea acele aberații și mai ales ca emitenții lor să fie estompați. O atitudine rezervată, de compasiune, de organizare pentru donare de sânge și plângerea victimelor era forma cea mai potrivită exact pentru cei care trebuiau să aline nu să dea calificative, acolo unde vorbeau mulțimilor. Lipsa de experiență este factorul care generează nenumărate puncte de vedere care ceva mai târziu sunt regretate. Comunicarea celui care intră într-un proces eligibil trebuie să fie graduală dar să se adreseze uniform elementelor grupului țintă. Fiecare dorește să audă ceea ce îi face plăcere, când îi face plăcere și în mediul virtual potrivit lui. N-am uitat un prezident bizar care glăsuia maselor sâmbăta seara pe la ora 20,00 taman când poporul dorea divertisment. Mai era un scriitoraș care rea și el prezident dar al TVR cu busturi într-o comună de munte care și el se căznea să aibă ziceri tot plate, găunoase și trăznite tot sâmbăta când tot poporul mergea la closet. Așa ceva nu se face. Trebuie ales contextul de a avea o comunicare bună, nu o comunicare proastă, enervantă, delirantă sau savantă până la ermetism delirant.
......................
În celelalte articole voi prezenta și alte reguli din ghigul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă, folosind acolo unde este cazul exemplificări încât cine vrea să aplice să o facă bine, fără cazne și fără sughițuri.

(27 februarie 2016)