Ieri, Dumnezeu ne-a arătat că este român! -cpt. Selecționer: Edward Iordănescu

Ieri 26 iunie 2024, la partida de fotbal România - Slovacia de la EURO 2024 care s-a desfășurat la Frankfurt, Dumnezeu ne-a arătat că este român. Minunile pe care le-a făptuit au dus echipa noastră de fotbal  în etapa următoare a campionatului și nu oricum, ci de pe poziția a I-a în cadrul grupei E, urmată de Belgia, Slovacia și Ucraina. Am comparat cum a jucat echipa noastră față de alte echipe și mi-am dat seama că numai o minune dumnezeiască a făcut să ne calificăm și să mergem mai departe.

Echipa noastră a avut în componență pe:  Niță, Rațiu,  Drăgușin, M. Marin,  Ianis Hagi, Bancu, Burcă, Coman, R. Marin, Drăguș, Stanciu, Sorescu, Man, Pușcaș, Rus. Fotbaliștii au fost buni, dar nu excepționali și Dumnezeu le-a călăuzit pașii să ducă scorul la 1:1 și să se producă mult dorita calificare, căci o altă explicație nu există, după cum se prezintă ei la coafuri, tatuaje și vocabular. 

(27 iunie 2024)

Semnificația zilei de 30 Decembrie 1947

Eu am trăit copilăria mea cu o anumită semnificație a zilei de 30 Decembrie 1947 și anume:
- 30 Decembrie 1947 era ziua în care țara a devenit Republica Populară Română, 
- 30 Decembrie 1947 era ziua în care regele MIHAI a semnat actul de abdicare,
- 30 Decembrie 1947 era ziua în care poporul a ieșit în stradă fericit nevoie mare,
- 30 Decembrie 1947 era ziua a fost proclamată R.P.R.

Aveam un prieten ceva mai mare decât mine, care în ziua de 30 Decembrie 1947 era militar în termen, cu haine ponosite, cu ghete scâlciate și cu păduchi, iar comandantul de garnizoană i-a strâns pe platou pe toți camarazii lui și pe el, spunându-le că sunt ața cum sunt din cauza regelui, iar în ziua abdicării lui, noua orânduire le dă haine, le dă ghete, le dă săpun și-i scapă de păduchi. Îmi spunea prietenul meu că la mintea lui de atunci, a pus toate relele în cârva regelui și s-a bucurat că acesta plecase, cu trenul încărcat de bogății, căci așa îi spuseseră comandanții lui. Dar prietenul meu a trăit și în comunism, căci ceea ce-mi spunea era undeva prin anul 1991 și făcea diferența.

Când eram elev în clasa a VII-a, am vizitat Castelul Peleș și Palatul Republicii. Pe zidul Palatului Republicii era o placă pe care scria că acolo era locul unde regele semnase actul de abdicare, act ce era expus și pe care l-am văzut, dar ceea ce-mi amintesc era legat de faptul că era frumos caligrafiat, iar textul era cu mult mai scurt decât textul publicat după 1989. Țin minte că ghizii nu s-au sfiit să ne spună despre luxul în care trăia familia regală și sărăcia în care trăia poporul, iar un element esențial era cel a descrierii parchetului din diferite esențe diferit colorate, în tip ce poporul trăia în frig și foamete.

Acum ziua de  30 Decembrie trece ca o zi oarecare, este ceva mai tristă și nu prea ne place să vorbim despre ea, deși bine ar ti dacă niște istorici cu creierul la ei s-ar apleca pe documente și ar scrie 10 pagini definitorii, pe care niciodată, nimeni să nu le mai modifice, reinterpretându-le, pentru ca noi, muritorii de rând să înțelegem clar ce a însemnat această zi sau ce nu a însemnat și punct.



(30 decembrie 2023)

Cârcotind după calificarea echipei naționale de fotbal a României

După calificarea de marți 21 noiembrie 2023, când a căzut cortina preliminariilor grupei din care a făcut parte echipa națională de fotbal a României, am urmărit ce au zis cârcotașii despre această calificare.

Cârcotașii au zis că:

- grupa formată din echipele României, Elveției, Kosovo, Israel, Andorrei, Belarus, a fost o grupă ușoară,

- contextul geo-politic ne-a avantajat semnificativ,

- hazardul a jucat un rol mult prea important,

- fotbaliștii celorlalte echipe nu au avut zile bune când au jucat în teren,

- s-a mizat prea mult pe fotbaliști prea tineri, fără experiență, 

- egalurile cu Kosovo și Belarus arată adevărata noastră valoare,

- numărul de 16 goluri marcate de fotbaliștii români este prea mic,

- fotbalistul X dacă era adus la națională ar fi marcat multe goluri,

- portarul Y ar fi apărat toate cele 7 goluri primite de noi,

- cu selecționerul W am fi avut cu mult mai mult decât 22 de puncte la calificare,

- nici suporterii nu s-au ridicat la înălțime.

Noi avem niște proverbe care spun că gura lumii nici pământul nu o astupă, respectiv, moarte fără bănuială și nuntă fără păruială nu există. De regulă, cârcotașii sunt cei care la viața lor n-au făcut prea multă brânză de pupăză chioară și de aceea, nu le dau prea multă atenție. În meseria mea, nici nu discut cu unii care ar încerca să mă critice, fără ca înainte să-mi arate că:

- au citit 10 cărți de structuri de date,

- au scris o carte și o culegere de probleme de structuri de date,

- au scris programe care implementează operații pe structuri de date.

Să vină orice neica-nimeni să mă critice și să facă pe mărețul, pe sublimul, doar că are el chef, nu sunt de acord. Nu spun că musai, în chestiuni de fotbal, cel ce e cârcotaș trebuie să fie jucător de fotbal, dar măcar să încerce să vadă ce a însemnat cele 12 meciuri ale echipei naționale de fotbal, să vadă că au fost suficiente victorii încât au fost acumulate 22 puncte, ceea ce i-a asigurat echipei locul întâi în grupă și calificarea și să se bucure sincer. Eu nu-i respect pe cârcotași.


(25 noiembrie 2023)

Bucuria calificării echipei naționale de fotbal a României

Ultimele două meciuri ale echipei naționale de fotbal a României au hotărât și întărit calificarea la turneul final EURO 2024 din Germania și organizatorii s-au gândit să marcheze bucuria acestei calificări. ANDRA a cântat Imnul de Stat al României cu întreg stadionul și mă bucur că nu s-a încurcat, așa cum au făcut alți cântăreți pe același stadion în anii trecuți. După fluierul de final al ultimului meci de calificare, stadionul a fost inundat de confeti și focurile de artificii au marcat această frumoasă victorie. La terminarea meciului fotbaliștii au fost vizitați la vestiare de primul ministru. 

Mă așteptam ca tinerii sau mai puțin tinerii suporteri ai echipei naționale să vină în Piața Universității și să-și manifeste bucuria, așa cum au făcut-o și în alte dăți. Chiar și în orașele mai importante din provincie, mă așteptam ca mulțimi de susținători ai echipei naționale să se adune în locuri încărcate de semnificații pentru a celebra marea victorie a fotbaliștilor conduși de Edward IORDĂNESCU. 

Denis ALIBEC, Nicușor BANCU, Daniel BÎRLIGEA, Andrei BORZA, Andrei BURCĂ, Florinel COMAN, Denis DRĂGUȘ, Radu DRĂGUȘIN, Ianis HAGI, Dennis MAN, Marius MARIN, Răzvan MARIN, Valentin MIHĂILĂ, Horațiu MOLDOVAN, Olimpiu MORUȚAN, Florin NIȚĂ, George PUȘCAȘ, Andrei RAȚIU, Adrian RUS, Vladimir SCRECIU, Deian SORESCU, Nicolae STANCIU, Ștefan TÂRNOVEANU sunt fotbaliștii care au adus calificarea echipei naționale de fotbal a României, prin munca lor, cu tehnica lor, cu talentul lor și cu dorința de victorie.

Bucuria calificării echipei naționale de fotbal a României este a sportivilor, a antrenorului, a celor din F.R.F., dar și a suporterilor care așteptau de prea mult timp o astfel de victorie. Sportivii din echipa națională de fotbal, au adus un strop de bucurie oamenilor de pe acest pământ și au demonstrat că atunci când se muncește cu seriozitate și cu dorința de a fi cei mai buni, nimic nu le stă în cale pentru a-și atinge obiectivul de a se califica.

(25 noiembrie 2024)

Carnetul agitatorului, nr. 8 din august 1961

Nu aș fi scris niciodată despre un Carnet al agitatorului publicat în anul 1961 dacă nu aș fi fost pus în situația:
- să identific faptul că și atunci ca și acum se folosește limba de lemn, ușor adaptată,
- să fiu pus în situația de a înlocui doar acronime și nume proprii, pentru a veni în ziua de azi,
- de a constata că istoria se repetă, deși nu mi-aș fi dorit acest lucru.

Ceea ce se numea cândva agitator, acum poartă numele de comunicator, rolul lor fiind identic, pentru că fiecare partid are rolul de a duce în mase politica pe care o promovează, venind cu exemplificări pe înțelesul maselor de cetățeni, nu pentru a-i convinge că ceea ce se întâmplă este bine, ci pentru a-i manipula în direcția dorită de partid.

Carnetul agitatorului la care voi face referire are 61 de pagini, conține 10 articole echilibrate ca dimensiune. Textele sunt foarte clare, curgătoare, simple, fără neologisme, cu fraze formate din propoziții scurte, construite după regulile textelor cu destinatar direct.

Dacă avem curiozitatea să luăm buletinele de știri de azi, textele prezentate de reporterii de teren de acum, vom constata că în cei peste 60 de ani care s-au scurs de la tipărirea carnetului de agitator pe care l=-am analizat, nu s-au înregistrat evoluții notabile, ba din contră, s-a bătut pasul pe loc.

Ar fi o mică diferență totuși. În Carnetul agitatorului pe care îl analizez verbele sunt fie la timpul trecut, fie la timpul prezent, în timp ce politicienii noștri care se cred și comunicatori, în lipsa realizărilor concrete, folosesc verbele la viitor, pentru a face promisiuni.

Acum agitatorul este un element negativ în societate, căci el răspândește idei reprobabile, pe care societatea le respinge. Echivalentul de azi al agitatorului de ieri este comunicatorul venit de la partid, dar și jurnaliști aflați în sold unor politicieni sau partide.



(05 decembrie 2022)

Comuniștii și alegerile

În toată perioada comunistă, în România a fost vorba de partidul unic.

În partidul unic se efectuau alegeri așa cum conducătorii partidului doreau.

În partidul unic se efectuau alegeri la nivel de birou oarganizație de bază - BOB.

În partidul unic se efectuau alegeri la nivel de instituție, alegând un comitet și un secretar.

În partidul unic se efectuau alegeri pentru cc al pcr.

În partidul unic se efectuau alegeri pentru cpex.

Partidul unic organiza alegeri pentru Marea Adunare Națională - MAN.

Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri în sindicate.

Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri în organizațiile de femei.

Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri în organizațiile de tineret.

Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri chiar și la pionieri.

Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri de decani.

Sub conducerea partidului unic se organizau alegeri de rectori.

Tot ce mișca în țară era monitorizat cu foarte mare grijă de partid prin secția sa de cadre.

Când era vorba de alegeri în MAN, pe listele de candidați era în 99,999999999999999999 din cazuri vorba de un singur candidat, care bineînțeles câștiga alegerile. N-a văzut nimeni niciodată pe pista de alergare un atlet care să alerge de unul singur și să iasă pe locul al doilea.

Lupta pentru a ajunge în cărți în vederea alegerii indiferent pe ce poziție, era acerbă și lumea dădea din coate cu forță, inclusiv împroșcând cu noroi pe contracandidați. Să nu-și imagineze cineva că cei 25 km de dosare ale securității de la CNSAS s-au scris singure, ori le-au scri în exclusivitate ofițerii de securitate. La alegerile de la BOB sau de la alte structuri superioare întotdeauna au fost dirijate problemele, inclusiv ordinea în care se înscriu pe buletinele de vot candidații, chiar și cei care sunt înscriși și trebuie să nu fie aleși. Acolo se ținea seama de:

- ponderea femeilor;

- structura pe naționalități;

- includerea de nemembri de partid.

Totul era dirijat și mergea ceas. În caz contrar, cu siguranță se găseau modalități eficiente de a face corecțiile corespunzătoare. Am fost martorul a nenumărate serii de alegeri și am văzut mecanismele intime ale alegerilor. Cine fluiera în biserică nu mai avea nicio șansă de a promova pe linie de partid sau în funcții administrative, indiferent de nivelul despre care era vorba. Îmi amintesc că în învățământul superior, un divorțat sau unul implicat într-un scandal oricât de mic ar fi fost, trebuia să-și facă bagajele și să plece. Nu mai avea nicio șansă de evoluție, exact așa cum nu aveau șansă de promovare cei care proveneau din familii de preoți sau din foști proprietari de fabrici sau de foști deținuți politici de după 1950.

Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce diferență exste între alegerile așa-zise libere de azi și alegerile din vremea comuniștilor, voi spune că alegerile de atunci nu dădeau cale liberă mediocrității profunde așa cum se întâmplă în ziua de azi. Dovadă stă faptul că în clipa de față niciun absolvent autentic ai uneia din universitățile

01  California Institute of Technology  

02  Harvard University 

02  Stanford University  

04  University of Oxford  

05  Princeton University  

06  University of Cambridge  

07  Massachusetts Institute of Technology  

08  Imperial College London  

09  University of Chicago  

10  University of California, Berkeley,

provenit din țara noastră nu s-a întors pe plaiurile mioritice și a fost cooptat în vreun guvern postrevoluționar. În schimb, dacă ne uităm pe CV-urile mărimilor noastre și pe foile lor cele matricole sau mai rău, dacă vom consulta arhivele, vom avea revelații dintre cele mai crude, crunte și amare.

În vremea comuniștilor existau dosarele de cadre la partid, dar și în instituții la personal, dosare care conțineau tot felul de informații și niciodată n-ar fi promovat un hoț, un tâmpit, un bețiv, un curvar, sau prost pe o poziție importantă. Interveneau și pilele, dar în limita bunului simț, căci în comunism erau nenumărate filtre de reglare, unde tipi bine informați, de teama de a nu zbura ei înșiși din fotoliile ocupate, erau extrem de atenți pe cine propuneau, susțineau și alegeau, căci în caz de rateu se rostogoleau o dată cu împricinatul pentru acre garantaseră. Eu am avut ocazia să-mi văd dosarul de cadre datprotă unei împrejurări în care Saturn intrase în conjuncție cu Jupiter și am găsit acolo:

- înscrisuri oribile ale neamurilor mele;

- turnătorii ale cunoscuților;

- fișe cu calificative secrete;

- mărturii incredibile;

- rapoarte din excursii;

- poze făcute de colegi.

Atunci mi-am zis că niciodată nu aș vrea să mai văd așa ceva, pentru că a ști aceste lucruri echivalează cu distrugerea unor prietenii și a unor legături de sânge, ceea ce este îngrozitor, mai ales atunci când persoanele nici nu realizează ce li se întâmplă și mai ales, de ce.

Acele dosare stăteau la baza tuturor informărilor pe care serviciu de cadre al instituției îl oferea celor care cereau relații pentru alegeri indiferent la ce nivel, pentru promovări sau pentru a merge la burse în țări din Vest sau chiar în excursii în țările lagărului comunist. Lipsa acestor dosare face ca azi să se producă alegeri aproape aleatoare și să apară situații dintre cele mai bizare cu putință. Mă gândesc la un ministru al educației care a stat acolo 3 zile că a fost dovedit plagiator, mă gândesc la o candidată la un portofoliu care a scris Standford în loc de Stanford. Să nu mai vorbim de repetenții și analfabetii în cascadă cu pretenții la tot felul de dregătorii din stat. Nu exprim regrete legate de ceea ce a fost, căci a fost rău cu alegerile în comunism, dar am crezut că lumea a învățat din greșeli și de la alții...
Comuniștii și alegerile erau două chestii paralele. Era și un banc cu un nene care a mers la alegerile de la MAN. Cineva i-a indicat spre ce urnă să meargă. Omul l-a rugat să fie lăsat măcar să aleagă urna, dacă pe buletin era un singur candidat.

(07 septembrie 2017)