Ion ILIESCU, singurul bărbat de stat de după 1989

România a avut mulți bărbați de stat de-a lungul zbuciumatei ei istorii, dar dacă stau să analizez, singurul bărbat de stat de după 1989, a fost Ion ILIESCU.

Ion ILIESCU a traversat o perioadă extrem de complexă din istoria României, căci trecerea de la comunism la o societate democratică este un proces:

- nou,

- dificil,

- costisitor,

- imprevizibil,

- riscant,

- neliniar,

- distructiv,

- derutant,

- cuprinzător.

Ion ILIESCU a fost o singură persoană, dar în jurul său au fost nenumărați vectori de decizie, greu de coordonat, fără a acționa ca o echipă, din lipsă de cultură democratică și de comunicare, din moment ce mesajele traversau canale aproape ortogonale și lipseau procedurile specifice organizării pe niveluri a decidenților, iar angrenajul era în formare. Numai așa se explică marile disfuncționalități și zbaterile necoordonate din societate, căci actul democratic neînțeles corect, duce prin manipulare la efecte dintre cele mai nedorite, mai ales în contextul când unii actori de plan trei, patru sau cinci, doresc cu ardoare să avanseze spre planurile doi sau unu, deși nimic nu-i recomandă ca experiență, abilități sau calificare. Activitatea lui Ion ILIESCU trebuie analizată în contextul vremurilor în care el a fost președinte și mai ales prin prisma a ceea ce el a făcut efectiv, curățând narațiunile de fantasmagorii și de idei care simplifică nejustificat rolul maselor în zilele fierbinți ale lui Decembrie 1989 și în lunile ce au urmat, căci în acele vremuri au acționat tot felul de oportuniști din rândul intelectualilor, tot felul de falși disidenți, tot felul de indivizi cu trecut dubios, care doreau să-și spele păcatele, poleindu-se cu straiele de revoluționari lipsiți de autenticitate. Acum, analizând de pa margine, ca niște chibiți jalnici, mulți așa-ziși analiști arată cu degetul, găsesc minusuri acelor vremuri, hiperbolizeză greșeli impardonabile, rupând totul de contextul, acelor vremuri, în care manipularea era esențială și mai ales ușor de înfăptuit, iar factorul extern nu era ușor de neglijat, indiferent de direcția din care efectele lui erau exercitate. Las pe alții să facă analiza perioadei în care Ion ILIESCU a avut puterea, căci știu că vor face analize subiective, lipsite de valoare, pentru a impune ipoteze false sau grotești. Eu știu doar atât: Ion ILIESCU este singurl bărbat de stat pe care la avut România după 1989. Restul au fost doar niște mameluci, lipsiți de onoare.



(02 august 2025)

Umilirea lui Ion ILIESCU

Ion ILIESCU a fost prezent în zilele Revoluției din Decembrie 1989 în Studioul 4 al TVRL, dar și în punctele cheie după formarea Frontului Salvării Naționale - FSN, al cărui președinte a fost. Vestea că lui  Ion ILIESCU i-a fost retras titlul de revoluționar îmi aduce aminte de un banc: se zice că în cinstea unui celebru tenor s-a organizat un concurs. La o ediție, tenorului respectiv i-a venit ideea să concureze. Spre surpriza generală, concurentul de pe locul al III-lea, după ce și-a dat machiajul jos, era însuși tenorul în cinstea căruia se organizase concursul. În Buzău sunt persoane care au certificate de revoluționari cu merite deosebite, iar Ion ILIESCU a rămas fără certificat de revoluționar. La intrarea în București, pe autostradă A1, este o plăcuță pe care scrie: București oraș martir.
Să nu se uite că Ion ILIESCU este cel care avea cunoștință de grupul semnatarilor scrisorii celor șase, adică Alexandru BÂRLĂDEANU, Silviu BRUCAN, Corneliu MĂNESCU, Constantin PÂRVULESCU, Grigore RĂCEANU. este adevărat că  Ion ILIESCU a ajuns să fie secretar al CC al PCR, dar el a fost marginalizat de Nicolae CEAUȘESCU, ajungând director al Editurii Tehnice, loc unde l-a găsit 22 Decembrie 1989. 
Ion ILIESCU este un bătrân de 95 de ani, care este supus unei cascade de umilințe inutile, dacă ne gândim prin comparație cum au fost unii ofițeri și militanți ai regimului nazist după 1945 în închisorile din Marea Britanie, Franța, Germania și nu numai. Justiția tratează cu oarecare clemență pe cei aflați la vârsta senectuții și cred că este de datoria societății să fie ceva mai atentă cu cei care-și trăiesc viața îndreptându-se natural și implacabil spre punctul terminus, căci sunt lipsiți de orice orizont și de planuri de viitor.
Morala: azi joacă ursul la mine, mâine joacă ursul la tine...
(26 martie 2025)

Istoria vie: CINE A STAT CINCI ANI LA RUȘI / NU POATE GÂNDI CA BUSH!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90.  
Eram în Piața Victoriei în februarie 1990 și acolo era un miting al forțelor democratice contra FSN. Erau acolo tot felul de lozinci. Oamenii îngenunchiau și spuneau Tatăl nostru. Era și un preot celebru în epocă, îmbrăcat în negru, cu o cruce în mână spunea rugăciuni și oamenii repetau după el. Din când în când oamenii scandau lozinci împotriva FSN. Mi-a reținut una: CINE A STAT CINCI ANI LA RUȘI / NU POATE GÂNDI CA BUSH! Era referire directă la Ion ILIESCU care și-a făcut studiile universitare la Moscova, așa cum se întâmpla cu tinerii în care partidul comunist avea încredere și-i trimitea la studii în URSS. Așa s-a făcut că unii fără liceu aveau studii universitare și au făcut liceul ceva mai târziu, cum și unii fără facultate au terminat doctorat, ca să facă facultatea ceva mai târziu. Au fost și anomalii despre care s-a tot vorbit și mă refer la conducătorii de doctorate care nu aveau titlul de doctor, încât sa ajuns la situația penibilă ca fostul doctorand să fie în comisia de susținere a tezei celui ce-i fusese conducător științific cu mulți ani înainte.
Nu știu cum a gândit George  BUSH senior, dar știu clar cum a gândit Ion ILIESCU din moment ce a fost președinte de stat 10 ani, timp în care s-au produs multe nenorociri, din prea mult elan democratic, unde deciziile au fost luate cu c-r-l, nu cu creierul din cap.

(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: NOI MUNCIM,NU GÂNDIM!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90.  
În vremurile de început ale democrației noastre originale, minerii din Valea Jiului și muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului au fost masele de manevre perfecte prin care noua putere își făcea mendrele în numele Revoluției Democratice, căci forța maselor însemna în puținătatea ei simbolul rezolvării tuturor problemelor cu care se confrunta din partea opoziției. Fenomenul Piața Universității era în floare și mă aflam undeva în zona Colțea, căci îmi duceam copiii la liceu la piața 1 Mai și obligatoriu treceam prin zonă ocolind fortuit aria unde erau demonstranții. Într-o dimineață, a trebuit să fac ocolul cu mult înainte de traseul pe care-l știam căci o coloană compactă de muncitori îmbrăcați în salopete scandau:
NOI MUNCIM,NU GÂNDIM!

A fost marele adevăr pe care l-a rostit poporul, adevăr care s-a reflectat prin procentul de 85,07% obținut în Duminica Orbului de Ion ILIESCU la alegerile prezidențiale, venirea repetată a minerilor în București, distrugerea industriei care în mintea lui Petre ROMAN era doar o grămadă de fiare vechi, nenumăratele decizii mediocre luate care au dus țara într-o direcție greșită, ceea ce a făcut ca aderarea la UE și la NATO să se producă cu mare întârziere în raport cu țări ca Ungaria, Polonia și Cehia.


(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: IMGB FACE ORDINE!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90. 
În vremurile de început ale democrației noastre originale, minerii din Valea Jiului și muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului au fost masele de manevre perfecte prin care noua putere își făcea mendrele în numele Revoluției Democratice, căci forța maselor însemna în puținătatea ei simbolul rezolvării tuturor problemelor cu care se confrunta din partea opoziției. Fenomenul Piața Universității era în floare și mă aflam undeva în zona Colțea, căci îmi duceam copiii la liceu la piața 1 Mai și obligatoriu treceam prin zonă ocolind fortuit aria unde erau demonstranții. Într-o dimineață, a trebuit să fac ocolul cu mult înainte de traseul pe care-l știam căci o coloană compactă de muncitori îmbrăcați în salopete scandau:
IMGB FACE ORDINE!
Nu știu ce s-a întâmplat cu exactitate, dar bine nu a fost, căci au apărut și minerii și istoria a luat-o la vale, întorcându-ne înapoi în timp cu 100 de ani. Acum nici muncitori supercalificați nu mai sunt, nici platforme industriale nu mai sunt, nici export de turbine nu mai este, dar sunt depozite de mărfuri de import și de legume tot de import și oameni triști, care vor să-și caute rostul, din moment ce conducătorii de demult le-au pierdut busola.

(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: ILIESCU-APARE / SOARELE RĂSARE!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90. 
În viață există multe coincidențe, căci fenomene ce se derulează simultan sau succesiv, dar sunt independente, capătă în mintea oamenilor semnificații fie deosebite, fie stranii, fie supranaturale. Așa s-a întâmplat într-o zi când în Piața Palatului unde se organizase un miting în onoarea președintelui USA George W. BUSH, la care a luat cuvântul președintele de atunci Ion ILIESCU dar și invitatul, era o vreme posacă, iar traducătorul a zis pentru shoulder to shoulder  echivalentul în limba română șold la șold, s-a produs un fenomen al naturii și anume ploaia s-a oprit și a apărut curcubeul, lucru remarcat foarte frumos de președintele BUSH.
Numai că cu vreo douăzeci și ceva de ani și mai mult, înainte, la un miting al FSN, pe când ploua, în momentul în care a apărut idolul feseniștilor, Ion ILIESCU s-a oprit ploaia și a apărut soarele, iar mulțimea a interpretat totul ca pe un semn divin și din piepturile proletare de bărbați muncitori și femei gospodine au țâșnit cuvintele ILIESCU-APARE / SOARELE RĂSARE! devenite peste timp legendare.
Nici nu mă miră că suntem unde suntem dacă unor astfel de coincidențe absolut întâmplătoare, le asociem legături de cauzalitate care transformă oameni obișnuiți în eroi mitici.

(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: MOARTE INTELECTUALILOR!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90. 
Eram în buricul Bucureștiului, în zona Piața Romană - Dorobanți și am văzut coloane de muncitori de pe platforma industrială PIPERA care scandau repetat și obsesiv lozinca:
MOARTE INTELECTUALILOR! 
Nu mi-am imaginat că cei care cu câteva săptămâni înainte fuseseră oameni noi, făuritori de nădejde ai societății socialiste multilateral dezvoltate, s-au schimbat dintr-o dată și și-au dat seama că toate nenorocirile ce s-au abătut asupra țărișoarei noastre se datorează intelectualilor. Este foarte adevărat că intelectualii au format în comunism o pătură, pe care clasa muncitoare o disprețuia și o lua peste picior, iar toate frazele adresate de activiștii de partid inginerilor, profesorilor, actorilor, cercetătorilor științifici începeau cu apelativul tovărășele, dar era de înțeles, căci clasa conducătoare trebuia să-și exprime într-un fel autoritatea. Numai că de la tovărășele, până la MOARTE INTELECTUALILOR! ar fi trebuit să fie un drum lung, chiar foarte lung. Disprețul față de intelectualii autentici s-a văzut și se vede, iar rezultatele sunt care sunt, căci fără specialiști de înaltă clasă nu există nici management autentic, nici învățământ performant, nici inovații și nici invenții, iar societatea o ia rău de tot la vale. Acum, vreau să văd și eu cui îi mai dă mâna să urle din toți rărunchii: MOARTE INTELECTUALILOR! căci industrine nu mai e, căci platforme industriale nu mai sunt, căci școli profesionale nu mai sunt, iar peste tot sunt biciclete cu tineri care au în spate ranițe cu mâncare pentru clienți.

(31 ianuarie 2025)

Deosebirile între o revoluție și o lovitură de stat

În istoria mai mult sau mai puțin modernă a omenirii au avut loc atât revoluții, cât și lovituri de stat. Sunt revoluții și lovituri de stat sângeroase, tot așa cum sunt revoluții și lovituri de stat nesângeroase.
Eu știu că s-a folosit cuvântul revoluție pentru:
- revoluția franceză,
- revoluția industrială,
- revoluția pașoptistă,
- revoluția socialistă din octombrie,
- revoluția de catifea din Cehoslovacia,
- revoluția din decembrie de la București.

O revoluție presupune:

- schimbări profunde în societate,

- dispariția unui mod de producție,

- apariția unor noi structuri și relații,

- dispariția unor clase sociale,

- schimbări radicale la nivel organizatoric.

Dacă vom compara ceea ce s-a întâmplat la noi pe 22 Decembrie 1989, concluzia obiectivă la care ajungem este că la această dată a început să se deruleze o revoluție.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la modul de producție comunist la modul de producție capitalist.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la proprietatea socialistă la proprietatea privată.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la agricultura comunistă din CAP-uri la agricultura privată.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la Marea Adunare Națională la Senat și Camera deputaților.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la partidul unic la pluripartidism.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la constituția comunistă, la constituția democratică.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la economia planificată centralizată la economia de piață.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la încorsetările bolșevice la libertatea de expresie.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la presa comunistă la presa independentă liberă.

În 22 Decembrie 1989 s-a trecut de la omniprezenta securitate comunistă la omul liber.

Toate aceste schimbări profunde pe care le-a adus ziua de 22 Decembrie 1989 arată că atunci a început Revoluția Română, iar toți care vorbesc de o lovitură de stat fac cea mai mare greșeală, căci o lovitură de stat nu aduce schimbări atât de profunde în societate, ci încearcă să pună doar temporar un anumit fel de ordine în societate, aducând restricții și nu libertăți, venind cu elemente de regres, nu de evoluție în sensul de progres social. Comparând România înainte de 1989 cu România de după 1989 se văd marile diferențe, ceea ce ne amintește de Revoluția Franceză, care a adus cu adevărat schimbări profunde în societatea franceză, determinând prăbușirea feudalismului care a fost înlocuit de capitalismul progresist.

(22 decembrie 2024)  

Aceeași meteahnă: alții sunt de vină!

Deși realitatea ne izbește violent în figură și ne arată că suntem unde am ajuns numai și numai din cauza noastră, continuăm să arătăm cu degetul în tot felul de direcții, spunând că alții sunt de vină, deși vina, dacă există și așa ceva, este la noi în ogradă. 
Nu avem autostrăzi că nu avem autostrăzi.
Nu avem spitale regionale, că nu avem spitale regionale.
Nu avem trenuri de mare viteză, că nu avem trenuri de mare viteză.
Nu avem un laureat al premiului NOBEL, că nu avem un laureat al premiului NOBEL.

De la petarda lui LEON NICA până la sunetele de joasă frecvență dintr-un microbuz este o distanță de 34 de ani și vor mai fi și alte evenimente din timpul Revoluției Române, ce vor avea explicații dintre cele mai interesante, iar cine are răbdare să citească articolele din cotodianul România Liberă scrise de Petre Mihai BĂCANU va afla despre serviete diplomat care aveau  mitraliere încorporate, dar și despre cadavre cu semnul împușcării drept în frunte, exact cum erau și tablourile din Muzeul național de Artă. Când ne apucăm să facem o cercetare științifică și Revoluția Română cere o cercetare științifică, este nevoie să se lucreze cu documente și cu probe materiale. Este destul de crezut că niște foști nomenklaturiști au reușit să facă minuni, în contextul în care înainte de 22 decembrie 1989 nici musca nu bâzâia fără voie de la cc al pcr și nimeni nu trebuie să uite cât de mult a fost hărțuită dizidenta  Doina CORNEA. Să luăm autorii scrisorii celor șase. Gheorghe APOSTOL era un fost nomenclaturist, care la Revoluție avea 76 de ani, scos din funcții de 20 de ani, adică în 1969 pentru  erori grave care i-au fost imputate într-un congres al pcr. Alexabdru BÂRLĂDEANU era și el un fost nomenclaturist de 78 de ani și care după 1964 a fost trecut pe poziții neimportante în partid. Corneliu MĂNESCU avea 73 de ani la Revoluție și fusese ministru de externe, dar treptat-treptat a fost scos din funcții, căci era nevoie de persoane noi în politică. Grigore RĂCEANU era la Revoluție un fost nomenclaturist de 83 de ani și el trecut pe linie moartă de partid. Constantin PÎRVULESCU era la Revoluție un om de 94 de ani, el era cel care l-a înfruntat de CEAUȘESCU la congresul al XII-lea al partidului din anul 1979.  Silviu BRUCAN, fost nomenclaturist,  avea la Revoluție 73 de ani. Fiind înlăturați de la masa partidului, unde se serveau bucate ales, aceștia au trăit toată gama frustrărilor și redactarea scrisorii devine un moment interesant al coagulării unei repoziționări de foști nomenclaturiști. Generalul Nicolae MILITARU avea la Revoluție 64 de ani și fusese trecut în rezervă cu mulți ani în urmă. Ion ILIESCU avea în 1989 vârsta de 59 de ani și din mare nomenclaturist ajunsese director al Editurii Tehnice.

A oferi tuturor acestora puteri și calități, altele decât cele care i-au consacrat, este o mare eroare. Toți aceștia erau bântuiți de limite pe care nu au reușit să le treacă, exact cum fiecare dintre noi purtăm amprenta unui anumit nivel de educație, unui anumit nivel de comportament, pe care nu le depășim niciodată, iar a ni se pune în cârcă merite sau defecte pe care nu le avem nu reprezintă în niciun caz rodul unei cercetări științifice de mare profunzime. Noi nu am avut nici un sidicat gen Solidaritatea, nu i-am avut nici pe Lech WAŁĘSA ți nici pe Václav HAVEL, iar ca să atribui merite unor personaje de planul al X-lea în plan politic, este în opinia mea o mare eroare. În plus, cel care a concentrat decizia de după 1989 într-o singură mână, la 10.000 de decizii în cele 86.400 de secunde câte sunt în cele 24 de ore, este ceva care duce la concluzii cel puțin absurde. A ne privi mai atent în oglindă și apoi a extrapola concluziile la care ajungem, ne va ajuta ca procesul de cercetare științifică a Revoluției Române să capete o și mai mare acuratețe.



(14 decembrie 2023) 

Să punem lucrurile la punct și adevărul unde-i este locul

Eu am zis că la 22 Decembrie 1989 a avut loc o Revoluție și eu am acceptat conceptul de Revoluția Română din Decembrie 1989 și sunt mândru că poporul meu a realizat desprinderea de comunism printr-o revoluție.  Există multe persoane care spun că nu a fost vorba despre o revoluție, că a fost vorba de o lovitură de stat. Alții spun că revoluția a fost confiscată și că a fost vorba de un genocid. Există pe rol un dosar al revoluției, iar unii dintre cei care au fost atunci la butoane, sunt acuzați de genocid.

Trecând azi prin centrul Iașiului, am văzut o cruce si acolo sunt numele eroilor Revoluției din Decembrie 1989, în fața cărora îmi plec fruntea cu pioșenie și adânc respect.

Justiția va hotărî cum stau lucrurile și dacă a fost genocid, martirii devin victime și dacă a fost lovitură de stat lucrurile se complică și mai mult. Eu propun să lăsăm istoria așa cum este ea. În 22 Decembrie 1989 a avut loc Revoluția Română și mulți români s-au jertfit pentru libertatea noastră. Ei sunt martirii noștri.

(22 iulie 2023)

Un obicei necreștinesc la unii români fără bune maniere

Noi avem o vorbă: de morți, numai de bine.
Observ că sunt unii români care au obiceiuri necreștinești și nu lasă sufletul mortului să-și găsească locul în cele patruzeci de zile.
Am văzut un filosof care atunci când Adrian PĂUNESCU era condus pe ultimul drum și se transmiteau imagini pe OTV în direct, tot în direct pe TVR 2 respectivul îl împroșca cu noroi pe cel care urma să intre în pământ peste doar câteva ore. 
Am văzut pe TVR un actoraș de la TNB care la câteva minute de la moartea lui Silviu BRUCAN s-a apucat să-l vorbească de rău pe respectivul. Nu am spus niciodată că Silviu BRUCAN nu merita să fie criticat, dar actorașul trebuia să aștepte și el cele 40 de zile și apoi avea posibilitatea de a umple ecranele cu tot felul de ziceri, care mai de care mai urât mirositoare.
Acum, un tip de nimic, gazetăraș obscur, la doar două zile de la trecerea în neființă a lui Alexandru ARȘINEL, nu a avut răbdare și s-a dedat la exprimări absolut necreștinești, căci sufletul bietului actor care a fost ARȘINEL își caută locul unde să stea pe vecie, iar gazetărașul, care s-a dovedit a fi un caracter mic de-a lungul timpului, n-a avut răbdare de parcă i-au intrat zilele-n sac.
Sunt trist că trăiesc în țara unde oameni despre care aveam pretenția că au o brumă de educație creștinească, se comportă ca niște primitivi de doi bani, uitând că deasupra noastră există un Dumnezeu care ne privește pe fiecare și se miră că există oameni cu așa puțină minte.
Iartă-i Doamne, pe eretici!

(30 septembrie 2022)

Politicieni români născuți în zodia CAPRICORN

Nichifor CRAINIC 22 decembrie 1889

Elena UDREA 26 decembrie 1973

Gabriel OPREA 1 ianuarie 1961

Corneliu GEPRGESCU 2 ianuarie 1902

Elena CEAUȘESCU 7 ianuarie 1916

Iuliu MANIU 8 ianuaria 1873

Titus CORLĂȚEAN 11 ianuarie 1968

Călin POPESCU TĂRICEANU 14 ianuarie 1952

Doru Ioan TĂRĂCILĂ 15 ianuarie 1951

Silviu BRUCAN18 ianuarie 1916

(07 iunie 2022)

Politicenii născuți în zodia CAPRICORN (22 decembrie - 19 ianuarie)

 CAPRICORNII politicieni se remarcă prin prezență specială în colectivitățile lor, căci știu cum să pună problemele și mai ales, știu cum să stimuleze creativitatea celor din jur, pentru a obține soluțiile cele mai bune de la aceștia. Ei nu-și însușesc acele idei, numai că subalternii lor îmbracă prezentarea acelor soluții ca și cum numai în preajma CAPRICORNILOR era posibilă realizarea lor. Este pasul normal pentru a oferi pe tavă CAPRICORNILOR ca o ofrandă acele soluții și CAPRICORNII nu zic nu. Ei nu au nicio vină. Vina este în totalitate a celor care nu înțeleg faptul că nativii din CAPRICORN nu doresc nimic de la nimeni. Dacă li se oferă, nu zic nu și uită să spună mulțumesc pentru că primind mereu câte ceva, ei cred că este ceva natural să li se dea și doar atât.
Politicienii din CAPRICORN simulează generozitatea, dar sunt egoiști și fac gesturi neașteptate și inexplicabile, căutând să le fie lor bine. Ei îmbracă lucrurile care-i privesc strict pe ei, într-un ambalaj așa de sofisticat și amețitor, încât dau senzația că se sacrifică pentru colectivitate, pentru ei nu doresc nimic. Realitatea este că totul este pentru ei. Unii dintre ei nu au răbdare și undeva, înainte de a încheia argumentația extrem de generoasă, se grăbesc și în două cuvinte demolează întreaga construcție și lumea își dă seama că demersul este doar în interes personal.
Ei nu știu să piardă nici la jocurile de noroc, nici în viața personală și nici privilegiile și din această cauză luptă din răsputeri să-și recapete pozițiile, dar de multe ori nu le reușește. Când însă le reușește, CAPRICORNII nu uită și nici nu-i iartă pe cei care i-au deposedat de ceea ce era al lor și aleg soluții extreme, până la suprimarea adversarilor sau în cel mai bun caz, la îndepărtarea acestora, astfel încât să nu se mai ridice niciodată.
Uneori îi ia gura pe dinainte și spun marile adevăruri pe care lumea le intuiește, dar pe care politicienii le țin ferecate, căci ele sunt cheia succesului, precum promisiunile din campania electorală, fără acoperire în timpul mandatului.
Ei sunt mai tot timpul singuri că nu au noroc în dragoste, deși prezintă tot ceea ce este necesar pentru a fi bărbați de succes sau femei de succes. Fie sunt prea buni pentru cei din jur, fie sunt inaccesibili, prin felul de a vorbi sau de a se îmbrăca. Nu sunt de compătimit, căci statutul lor compensează acest minus aparent și-și umplu viața repede cu substituienți de calitate.
Ei știu să folosească în favoarea lor fiecare ocazie. Ei știu să se folosească perfect de cei din jur, căci dau senzația că sunt oameni de încredere și chiar sunt, până la un punct, când dacă cineva îi dezamăgește, CAPRICORNII deșartă sacul și reușesc să-l determine pe respectivul să revină la sentimente mult mai bune, de teamă să nu fie distrus.
Ei nu sunt nici mai buni, dar nici mai răi decât alți politicieni, cu deosebirea că se zbuciumă să facă ceva, să lase în urma lor realizări, dar realitatea îi contrazice, căci fiecare lucru pe care-l fac e întors pe dos de cei din jur și se alge praful de intențiile lor bune. Aș zice că sunt oameni fără noroc, din faptul că s-au născut prea drvreme cu două-trei generații.

(07 iunie 2022)

Întrebare

 Pe 14 septembrie 2006 o crainică de televiziune anunța decesul unui om politic retras. Nu a trecut mult timp și și-a făcut apariția pe post un personaj care l-a împroșcat cu noroi pe cel care nici nu se răcise măcar. Noi creștinii avem vorba: de morți numai de bine. Personajul nu știa aceste vorbe. Din acea clipă l-am considerat pe acel personaj nimic altceva decât un gunoi fără valoare. Și a rămas așa mereu.

(12 septembrie 2021)

Hoții de trotinete

Colegul meu HERODOT, cum bine zicea în 2013 Valeriu ZGONEA, colegul lui Mihai VITEAZU, a zis el că dacii sunt cei mai viteji dintre trac, dar a mai zis că le place să și șterpelească oarece găsesc prin jur.

Mi-am adus aminte de filmul Ladri di biciclette, apărut în 1948, al lui Vittorio De SICA. L-am văzut în copilăria mea și m-a impresionat căci făcea parte din neorealismul italian, cu situația dezastruoasă a omului în societatea capitalistă în descipunere, căci imperialismul era pe buza prăpastiei și doar era chestiune de secunde până să se prăbușească în hău. Ironia sorții a fost că de societatea socialistă s-a ales praful în 1989.

Credeam că lucrurile sunt încheiate. Numai că a venit anul 2021 și în orașul Galați au fost aduse trotinete electrice. Românul din Galați,care dacă vede o potcoavă căzută de la copita unui cal o ridică, o șterge de praf și o duce la el în magazie că i-o folosi vreodată la ceva, a văzut tricicletele lăsate colo și colo de clienți și s-a gândit el că sunt părăsite, adică abandonate ca inutile și el care este un om inventiv, n-a stat pe gânduri și a luat-o să o ducă la el acasă, să facă el ceva cu motorașul electric al ghidușului vehicul.

Această nouă categorie, a hoților de trotinete, arată stadiul precar de informare al cetățenilor care trăiesc în lumea lor, care nu sunt conectați decât la universul lor limitat și pe lângă care istoria trece galopant fără să-i afecteze cumva, din moment ce ei văd altfel viața.

Comunismul a trecut peste noi galopant și cei 50 de au scos tot ce este mai rău, iar revenirea la starea de normalitate în care respectul, cinstea și educația sunt importante va dura nu 20 de ani cum a zis Silviu BRUCAN, ci 200 de ani cel puțin, căci răul intră cu carul și se scoate cu acul din om

(02 aprilie 2021)

Am fost contemporan cu Silviu BRUCAN

Silviu BRUCAN este cel care a vorbit despre stupide people si a zis ca ne trebuie 20 de ani sa intelegem democratia, in timp ce eu am zis ca a gresit cu un ordin de marime, adica 200.
Decizia de a fi impuscat Nicolae CEAUSESCU si consoarta sa i se pun in spinare exclusiv lui Silviu BRUCAN, desi eu cred ca nu e chiar asa, ci doar e un adevar pe jumatate, caci altii l-au dorit mort pe CEAUSESCU si ai=utomat si pe muierea lui. La noi se vorbeste pe la colturi, iardaca se ingroasa gli=uma este gasit un tap isasitor imediat, mai ales daca acela nici nu are cum sa se apere daca e mort.
In 1989 Silviu BRUCAN era un comunist de 73 de ani, marginalizat si uitat de fostii sai tovarasi de lupta, dar cu siguranta neluat in seama de sotii CEAUSESCU.

El a fost semnatarul celebrei scrisori a celor sase adica Silviu BRUCAN, Corneliu MANRSCU, Gheorghe RACEANU, Alexandru BARLADEANU, Gheroghe APOSTOL, Grigore RACEANU si cu voia nimanui, ultimul semnatar Silviu BRUCAN. Scrisoarea a fost pusa in circulatie in martie 1989. Atunci:

Constantin PIRVULESCU avea 84 de ani

Silviu BRUCAN avea 73 de ani

Alexandru BARLADEANU avea  78 de ani

Gheroghe APOSTOL avea 76 de ani

Corneliu MANESCU avea 73 de ani

Grigore RACEANU avea si el tot peste 70 de ani,

ceea ce inseamna ca doar faptul ca au fost marginalizati de CEAUSESCU i-a facut sa aiba ochi critic la tot ceea ce Nicolae CEAUSESCU facea, caci tpti pisesera umarul la faurirea societarii socialiste in Ro, dar indepartati de la masa cu bucate ca niste soacre exigente s-au apucat sa scritice nora ca nu matura bine, ca nu spala vasele bine, ca nu calca rufele bine, ca nu-si ingrijeste copiii bine, ca nu-si respecta barbatul si tot asa.

Daca ar fi fost niste academicieni, niste oameni cu capul pe umeri, as fi zis. dar niste mosulici trecuti de 70 de ani care sculati de la masa cu bunatati s-au apucat sa arunce cun noroi in constructia pentru acre au pus umarul, mi s-a parut o abordare neserioasa, chiar de cand am ascultat scrisoarea citita la Europa Libera. Alte tipuri de disidenta m-au impresionat, nu cei care adusesera si construisera comunismul in Ro si acum veneau sa spuna ca nu e bine. Mie nu-mi plac oamenii care scuipa unde au lins, cum nu-mi plac nici cei care ling unde au scuipat. L-am vazut dupa Revolutie. Era verde si vocal, ceea ce m-a facut sa cred ca semnarea scrisorii a fost doar un gest de a se baga singur in seama si o data cu el si ceilalti 5. Altfel nu se explica gestul, ca ei case de la partid aveau, pensii grase aveau si acces la magazinele speciale aveau, in timp ce populatia statea in frig, nu avea alimente si suferea din toate punctele de vedere.

(04 ianuarie 2020)

Revoluția din Decembrie și televiziunea

Se pare că Revoluția din Decembrie 1989 de la noi din țară a fost prima transmisă în direct la televizor, așa că mare parte din populație stătea în fața micului ecran și vedea cum se derulează evenimentele, comentând și repoziționându-se pentru a face față noilor condiții care apăreau.

În acele zile fierbinți am văzut cum:

- au fost prinși și executați soții CEAUȘESCU,

- se înghesuiau unii să apară pe sticlă din Studioul 4,

- TATULICI l-a scuipat pe Nicu CEAUȘESCU,

- cântarul de aur al lui Zoe cu care câtărea mâncarea cățelușei,

- se trăgea în Piața Palatului,

- a ars Biblioteca Centrală Universitară,

- ieșeau flăcări din sălile de expoziție ale Palatului Republicii,

- zăceau pe ciment la morgă cadavrele celor împușcați,

- a născut o tânără și a dat numele Victoria fiicei sale,

- s-a tras cu tunul în clădiri din fața TVR,

- comuniști reșapați vorbeau despre democrație,

- arătau teroriștii internați la Spitalul Militar.

Era o avalanșă de imagini și de știri care se îngrămădeau peste noi, dar unele au rămas întipărite în mintea mea pentru totdeauna. N-am să uit cum crainici de la vechea TV își puneau cenușă în cap, spunând doar că au fost cititori de pe prompter, deși unele texte le construiau ei, întrecându-se în a mânui limba de lemn și de a ridica în slăvi comunismul și pe diriguitorii vremii. N-am să uit chestia cu Mireca, fă-te că lucrezi. N-am să uit diversiunile aruncate în eter de Theodor BRATU care era nelipsit de pe ecran și își făcea rolul de maestru de ceremoni cu o precizie de-a dreptul uimitoare. Nici tricoul nui Petre ROMAN nu va fi uitat prea ușor, căci ca element de recuzită a fost extrem de spectaculos.

În acele vremuri, televiziunea a făcut ceea ce știa ea cel mai bine, așa cum îi stă bine oricărei televiziuni din lume, să manipuleze, chiar dacă s-a declarat liberă, TVRL. Nici acum nu se face altfel, căci numai prin imagine și informație bine meșteșugite, albul e prezentat ca fiind negu și vice-versa, ceea ce s-a petrecut în zilele lui Decembrie 1989 și mult timp după aceea. Să nu uităm ceața inventată din cauza căreia TVRL nu a transmis imaginile din Piața Victoriei, de la mitingurile de la începutul anului 1990, pentru a nu fi influențat poporul că PNL și PNȚCD vor altceva decât FSN.

Dacă cineva ar avea răbdarea să vadă casetele cu acele momente, va înțelege că televiziunea a jucat un rol deosebit de important în mersul istoriei noastre din acele zile și deciziile de acolo, din studioul 4 au fost cele care ne-au făcut să bâjbâim printr-un întuneric al istoriei, deși în 13-15 iunie 1990 soarele strălucea pe cer mai luminos ca niciodată.

(29 octombrie 2019)

Revoluția din Decembrie și societatea românească

Acum, pe 22 Decembrie 2019 se împlinesc 30 de ani de când a avut loc Revoluția Română și este un bun prilej de a analiza ce s-a întâmplat cu societatea românească în acești 30 de ani.

Cine a crezut că lucruile vor curge liniar s-a înșelat, așa cum s-au înșelat cei supărați pe Silviu BRUCAN care a spus că ne trebuie 20 de ani pentru a evolua și noi cât de cât, zicând ei că acesta s-a înșelat. Da, s-a înșelat, căci se vede treaba că ne trebuie 200 de ani pentru a înțelege libertatea și democrația în adevăratul lor sens și nu cum îl taie capul pe fiecare.

În zilele următoare voi dezbate ceva mai aprofundat ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă la noi în condițiile în care ne zbuciumăm să implementăm statul de drept, căznindu-ne din toți rărunchii să facem și noi pași importanți, dar vorba lui LENIN, facem un pas înainte și doi pași înapoi.

Am parcurs niște etape:

- alegeri libere,

- intrarea în NATO,

- intrarea în UE,

- parteneriate strategice,

dar până la a avea o societate dreaptă, prosperă, unde legea domnește în totalitate, mai este drum lung. Ceea ce trebuie văzut în tot acest efort se leagă de faptul că încă nu ave dobândit capacitatea de a învăța lecția de le cei mai buni și bâjbâim după propriile noastre reguli, ca și cum noi desoperim apa caldă, deși alții o folosesc de mii și mii de ani, așa cum am folosit-o și noi până am crezut că aceasta nu există și musai, trebuie s-o descoperim acum.

Eu zic că merită acest demers al analizei, căci nu vom face noi pași spre progres dacă nu privim în urmă, fără mânie, cu detașare și cu dorința de a nu mai repeta greșelile pe care deja le-am făcut pe traseul parcurs.

(28 septembrie 2019)

Generalul IARNĂ

Îmi aduc aminte că Silviu BRUCAN, un politolog care a reușit să-i enerveze pe români făcându-i stupid people și adăugând și chestia aia cu învățarea democrației în 20 de ani, a folosit pentru prima dată sintagma generalul IARNĂ. Adică, mai pe românește spui, cine trece bine prin iarnă, reușește și restul. Cine se împotmolește în iarnă, pierde totul. Istoria noastră a arătat bcă așa au stat lucrurile. Anotimpul friguros crează condițiile sau mai exact cumpenele ce trebuie depășite cu calm, cu înțelepciune. Când oamenii sunt în necaz, numai niște nesimțiți mîin tratează de sus, făcându-i bețivi, trântori sau proști. Oamenii în necaz trebuie ajutați. Numai după aceea ei trebuie învățați cum este bine și ceea ce este bine, dar niciodată nu trebuie bruscați. 

Când dacian CIOLOȘ a fixat alegerile în 11 decembrie 2016 a crezut că:

- lasă timp USR să se dezvolte și era corect;

- pe frig oamenii bătrâni nu ies din casă și nu vor vota PSD.

calculele au fost greșite pentru că votul spre stânga l-au dat exact cei pe care se miza că vor fi spre dreapta. Dar generalul IARNĂ nu a răspuns la apel și Dacian CIOLOȘ va fi mulțumit numai că a dat posibilitatea USR să se structureze și să se dezvolte. Grupul țintă l-a cam greșit. Dar acum generalul IARNĂ a venit, s-a așezat în fotoliu și acum dă ordine, precis, cu convingere, iar cei din jurul lui nu au decât să se supună. Zice el -25 grade,, toți sar drepți și la -25grade acționează sau nu. dacă acționează, generalul IARNĂ doar va încrunta din sprâncene. Dacă însă oamenii, supușii lui își vor arăta neputința și indecizia, clar că va fi neiertător. Câtă dreptate avea Silviu BRUCAN! Îmi revin în minte frânturi dintr-o poezie:

Feseni-m-aș și n-am cui,

Feseni-m-aș Silviului...

Mi-ar părea bine dacă cineva s-ar milostivi și mi-ar trimite toată poezia, căci tare mișto a mai fost, dar nu mi-am închipuit ca să mai fie nevoie de ea după 27 de ani.

(07 ianuarie 2017)