Deficiențele de comunicare în spațiul mioritic

Înainte de al II-lea Război Mondial, oamenii de pe la noi mai aveau un dram de respect. Ei se salutau când treceau pe stradă și tinerii știau să se poarte cu bătrânii. Comunismul a venit cu nenorocirile lui și cea mai mare dintre ele este lipsa de respect a oamenilor, unii față de ceilalți, boală de care un popor nu se va vindeca decât în cel puțin 300 de ani, cu educație severă prin care fiecare cetățean trece vrând-nevrând.

La noi, comunicarea între oameni înregistrează deficiențe dintre cele mai grave, pentru că fiecare dintre noi ne credem zmei și ne credem urcați pe un piedestal, după care credem că nu ne vom prăbuși niciodată. De aceea, felul în care vorbim, felul în care concepen textele, arată limite grave de gândire, chiar mai îngrozitoare decât cele de tip nazist. Cel de lângă noi nu valorează doi bani. Toți de sub noi ca poziție socială trebuie prin ceea ce facem, să fie umiliți, desconsiderați și să execute ceea ce vrem noi, deși de cele mai multe ori noi ne autointitulăm șefi cu puteri discreționare, deși pozițiile pe care le ocupăm nu sunt nici pe departe cu o astfel de încărcătură.

Să citim textele care ne sunt adresate de instituții. Toți ne consideră viermi, la dispoziția lor. Ei consideră că nu au greșit niciodată și tratamentul care ni se aplică arată că în ochii lor suntem doar niște gunoaie nesemnificative.

Funcționarii din bănci ne tratează rău, deși ei trăiesc de pe urma banilor pe care noi îi depunem sau îi luăm cu credit și plătim dobânzi pentru ei. Portarii dse la instituțiile publice au un comportament din care rezultă clar că noi suntem niște nenorociți la mâna lor și numai dacă ei vor, avem acces la rezolvarea problemelor, deși accesul în instituție îl avem programat deja cu mult înainte.

Cine citește un anunț pus pe ușa de la intrare de la bloc va avea surpriza că modul de adresare este cel de la superior la un limbric, iar noi limbricii, trebuie doar să ne conformăm programului impus, să stăm acasă între orele indicate acolo și să facem ce ni se spune, căci nimic nu este negociabil.

Luați textele companiilor de coletărie și veți vedea că programul lor este nenegociabil și tu ca persoană care plătești cât ți se cere, trebuie să stai să aștepți ore în șir, ceea ce este expresia unui totalitarism abject.




(15 noiembrie 2023)

De ce tot 30 de zile?

Ca acum 200 de ani sau ca acum 100 de ani, legile bolșevice din spațiul mioritic obligă pe cei ce rezolvă petiții sau probleme să ofere răspuns în 30 de zile, uitând că acum există:
- calculatoare electronice,
- baze de date,
- software de management documente,
- proceduri automate,
- inteligență artificială.
În mod normal, acum în secolul al XXCI-lea o petiție trebuie rezolvată în cel mult 5 zile ca să nu zic 5 ore, căci toată lumea dispune de mijloace eletronice și acestea sunt instrumente care facilitează soluționarea tuturor problemelor. Nu se mai trimit documente cu poșta clasică să facă o săptămână pe drum, ci cu poșta electronică și ajung la destinatar instantaneu. Depinde doar de modul în care destinatarul deschide aplicația de poștă electronică. Este anacronic acum termenul de 30 de zile pentru a soluționa o petiție, acum când bazele de date și procedurile ajută enorm la găsirea soluțiilor care presupun documentare oricât de complexă este această documentare și oricât de dificilă ar fi luarea deciziei. Se impune schimbarea termenelor ca să se meargă în ritmul în care tehnologia s-a dezvoltat, căci societatea este acum cu alt ritm, cu altă dinamică și aceste 30 de zile anacronice nu fac decât să încetinească ritmul și să-i facă pe birocrați să se simtă și mai importanți.

(28 octombrie 2023)

Manipulare, fainoșag și Inteligență Artificială

Cei care conduc lumea au început să-și dea seama că implementarea ChatGPT este începutul sfârșitului dominației manipulării grosolane. Inteligența Artificială scoate la iveală orice element care duce spre manipulare, căci în 99% din cazuri, manipularea are la bază fie jumătăți de adevăr, fie minciuni sfruntate. Să nu uităm că manipularea care au generat evenimentele de la Târgu Mureș din 1990 au avut la bază o succesiune de neadevăruri, inclusiv prezentarea lui Mihăilă COFARIU de la început a fost o dezinformare de dimensiuni apocaliptice.

Un prieten mi-a zis că în 20 martie 1990 s-a spart cea mai frumoasă oglindă de cristal care a existat vreodată în Ardeal.

Lumea nu înțelege că Inteligență Artificială - IA, face exact ceea ce omul își dorește să facă. Se vorbește de roboți care vor acționa greșit. Și acum, un tractor care este lăsat de izbeliște face dezastre. Roboții prost programați sunt ca o sculă clasică lăsată nesupravegheată, care distruge în loc să producă. Frica decidenților față de Inteligență Artificială - IA este dată de faptul că ea va fi cu un pas înaintea acestor decidenți și le va da peste mână când o vor lua razna. Decidenții politici nu vor mai face lucruri arbitrare, așa cum sunt obișnuiți să facă, ci li se va spune de la obraz că bat câmpii. Se spune că legea nu pedepsește pe nimeni când este analizată oportunitatea unei acțiuni, a unui obiectiv, ci doar modul în care activitatea sau obiectivul sunt implementate. Inteligență Artificială - IA intervine și în chestiunea oportunității. la noi se fac studii de prefezabilitate și studii de fezabilitate pe bani grei. Dacă vom implementa Inteligență Artificială - IA, fără prea mari dificultăți aceste studii se vor face de mici comenzi date unui software înzestrat cu elemente de Inteligență Artificială - IA. Deci milogii, toți troglodiții care sunt abonați la banul public pe nimic, vor fi înlăturați. Deci ei au de ce să se teamă dacă se dezvoltă Inteligență Artificială - IA. Să nu mai vorbim de funcționărimea leneșă, incompetentă și bazată pe pile și corupție. Inteligență Artificială - IA va elimina tot felul de fluxuri informatice inutile și deci va simplifica teribil de mult viața cetățeanului, spre disperarea birocraților. 

Acum se face reclamă la foinoșag. Inteligență Artificială - IA este un fel de fainoșag al vieții noastre sociale, ea dă gust tuturor demersurilor noastre căci ea are menirea de a da rigoare criteriilor de ierarhizare a indivizilor, de a corecta acțiunile în derulare și de a scoate ceea ce este cel mai bun din oameni. Ca și în cazul pateului ardelenesc cu fainoșag, care se pune din abundență pe felia de pâine, Inteligență Artificială - IA se pune din greu în viața noastră și ne urmărește, că ne convine sau nu ne convine.

Va fi dramatic pentru fiecare dintre noi să primim marile adevăruri în față, căci dacă acum noi nu ne măsurăm IQ și spunem despre noi că suntem geniali, prin software de Inteligență Artificială - IA se va măsura ce IQ avem nu din teste de inteligență, ci din acțiuni simple de zi cu zi, precum mersul pe stradă, vorbitul la telefon, tăiatul legumelor pentru ciorbă și tot așa. Cine pune fainoșag în pateu pentru a-i da unicitate gustului, va trebui să înțeleagă că și Inteligență Artificială - IA este ingredientul care ne va izbăvi și va face specia umană cu mult mai bună decât este, căci Inteligență Artificială - IA este pericol numai pentru cei care ne vor răul, nu și pentru cei care luptă pentru binele umanității.


(19 iulie 2023)

#REZIST: caracatița corupției

Cu cât trece timpul, corupția îmbracă forme din ce în ce mai rafinate. Toate aceste forme au la bază elementele de ambiguitate generate de cei puși să definească fiecare context și să asigure rigoarea tuturor fluxurilor. Probleme foarte grele se rezolvă prin măsuri extrem de simple, dar pe care lumea le evită, pentru că cel mai ușor este să ai corupție fără corupți, violență fără agresori, crime fără criminali, furturi fără hoți și tot așa.

Se zice că un strop de miere atrage cu mult mai multe muște decât o cană cu fiere. Dacă traducem acest proverb, înseamnă că banii nemunciți atrag foarte mulți amatori de chilipiruri, care doresc să se îmbogățească fără a se speti muncind, iar locurile de muncă foarte bine plătite fără a fi și însoțite de fișe ale posturilor care să justifice salariile mari, reprezintă atracții pentru foarte multă lume, iar formarea dinastiilor acolo este o realitate de necontestat. Uneori, apar persoane care spun că tot neamul lucrează la o anumită instituție. Unii îi trag pe ceilalți după ei și dinastiile create au un rol negativ în derularea activităților din acele organizații, pentru că membrii dinastiei se susțin unii pe ceilalți.

Acum, ca să demonstrezi ceva nu trebuie să te uiți la cățelul care latră, ci la persoana care-i ține lanțul. Cazul de la Voluntari cu acele aziluri de bătrâni arată că totul se întâmplă la Voluntari. Și nu întâmplător. Nu întâmplător acolo lucrează o soro de ministreasă. Nu întâmplător, o prietenă a ministresei făcea parte din staff-ul unei asociații care se implica în activitatea acelor aziluri. Multe lucruri nu sunt întâmplătoare, căci am zis că stropul de miere atrage mai multe muște decât o cană cu fiere.

Nu trebuie să existe legături directe niciunde, căci nimeni nu este atât de tâmpit încât să-și asume responsabilități asupra unor aspecte care nu-l privesc. Se crează o atmosferă. Se definește un context. Așa cum stau lucrurile, un telefon, o recomandare, o vorbă pusă unde trebuie, au menirea de a crea acele fluxuri îmbibate de confuzie și de imoralitate, încât oamenii cred că totul li se cuvine, din moment ce lucrează fără proceduri, fără instruire, fără control inopinat și fără verificare continuă. Unde lipsește onoarea, lipsește empatia, lipsește profesionalismul, lipsesc calitățile umane și totul e dus de râpă.


(07 iulie 2023)

Inteligența artificială și șomajul

Oamenii au opus rezistență la tot ceea ce este nou, căci așa este în ordinea firii. Noi nu vrem să facem decât ceea ce știm deja și niciodată nu avem chef să facem eforturi de a învăța ceva nou, deși clamăm peste tot contrariul.

Dacă un tip avea un atelier de confecții unde 1.000 de lucrătoare coseau manual lenjerie de pat și el achiziționează o mașină de cusut electrică, ceea ce rezultă că el mai are nevoie de 20 de lucrătoare, înseamnă că 980 de lucrătoare vor părăsi atelierul devenind șomere. Fiind la nivel de execuție, deranjul social nu este prea mare, căci lucrătoarele fiind foarte pricepute și având productivitate mare, își vor găsi rapid locuri de muncă, deci situația lor incertă are caracter temporar. Tot așa au stat lucrurile și în cazul robotizării din industria construcțiilor de mașini. Muncitorii deveniți șomeri s-au repliat rapid pentru că ei aveau meserii și aveau deprinderi care le-au permis să se îndrepte spre alte locuri de muncă, pentru că nu peste tot robotizarea a penetrat în același ritm.

Când vine vorba de inteligența artificială ca factor esențial de generare a șomajului, lucrurile stau cu totul altfel. Lumea se teme că șomajul va fi pe scară foarte largă. Un sâmbure de adevăr există, dar adevăratele motive din care se face zgomot în legătură cu inteligența artificială, sunt cu totul altele. Comparativ cu robotizarea și mecanizarea care intervin la nivelul muncitorului de execuție, inteligența artificială intervine la nivelul funcționarilor, al birocraților, unde este vorba de nivel de decizie. Dacă un muncitor are mobilitate foarte mare și dispune de capacitatea să-și găsească un nou loc de muncă pentru că prin robotizare sau mecanizare a pierdut vechiul loc de muncă, un funcționar care este înlocuit de o aplicație informatică înzestrată cu inteligență artificială, va găsi extrem de greu un job pe piața muncii, căci el s-a deprofesionalizat în timp, executând activități de rutină, printre care se aflau și decizii care nu presupuneau analize profunde și diferite, unde cineva să urmărească eficiența muncii lui de funcționar. Să nu uităm că în foarte multe cazuri, pozițiile din organizații au fost ocupate de persoane care au beneficiat de sprijin ocult sau care nu au fost selectat în niciun fel, pentru a-și dovedi nivelul de performanță.

Aș mai lua un exemplu: traducerile simultane. Să ne imaginăm o aplicație informatică deosebit de performantă care preia un fișier cu sunet al unei persoane care vorbește într-o limbă străină și realizează traducerea în timp real, tot sub formă de fișier de sunet. Extinzând raționamentul, la o manifestație științifică unde se fac traduceri din 10 limbi străine în limba română, vor exista 10 traducători foarte buni care să asigure calitatea traducerii în timpul derulării procesului de prezentare a lucrărilor în oricare din cele 10 limbi. Îmi aduc aminte de traducerea interesantă a lui sholder by sholder cu de la șold la șold în anul 2002, când  președintele SUA George BUSH a ținut un discurs și tocmai a ieșit curcubeul. Aplicația informatică înzestrată cu inteligență artificială nu ar fi făcut o astfel de gafă monumentală.
Dacă ar fi disponibilizați N traducători folosiți fie la traducerea filmelor la cască, fie la traducerea când se întâlnesc șefi de stat sau cu alte ocazii, aceștia ar avea loc pentru că trebuie traduse volume de poezii, librete de operă și multe alte opere de artă care nu au cum să facă obiectul inputului unei aplicații de inteligență artificială, căci acea traducere presupune un act de creație și oricât ne vom zbuciuma, inteligența artificială nu crează și nu va crea niciodată ceva original.

Mă aștept ca reacția de respingere a inteligenței artificiale să fie violentă, dar va fi fără succes, căci calitatea proceselor dezvoltate de aplicațiile informatice înzestrate cu inteligență artificială este net superioară și oamenii, oricare ar fi ei, apreciază calitatea și niciodată nu vor accepta un serviciu de proastă calitate executat de o persoană mediocră, în defavoarea unui serviciu prompt și de calitate executat de o aplicație înzestrată cu inteligență artificială cu interfață care folosește limbajul natural cu comenzi vocale.


(04 mai 2023)

Cine o sabotează pe Ligia DECA?

Ligia DECA este ministrul învățământului, instalată pentru a duce la bun sfârșit proiectul România Educată, atât de drag președintelui Klaus IOHANNIS, dare a depus jurământul pe 3 octombrie 2022. Au trecut două luni și un pic și scandalul cu pedepsirea elevilor prin muștruluirea în fața clasei ne arată că biata Ligia DECA:
- e sabotată din interior,
- nu are echipă,
- acceptă ce-i propun alții,
- nu a luat măsuri energice.

În orice minister există o echipă permanentă, care indiferent cum se schimbă conducerea, această echipă rămâne pe loc, cu plusurile și cu minusurile ei. Ar trebui să vorbim despre performanță, dar nu este cazul, căci în ministere profesionalismul este doar un deziderat, criteriile de a fi admis pentru a lucra acolo nu au nicio legătură cu performanța de la director încolo. Criteriile politice fiind prioritare, au consecință firească ocuparea de poziții importante de către persoane care nu au nicio legătură cu performanța, cu cerințele de calificare și cu rezultatele din timpul școlarizării. Mediul în care-și desfășoară activitatea ministrul Ligia DECA este primul sabotor. Ligia DECA nu-și face singură programul. Programul lui Ligia DECA i-l fac alții, adică nu ea stabilește:

- întâlnirile,

- problemele zilnice,

- cazurile de rezolvat,

- volumul de muncă,

- contextul de lucru,

- soluțiile,

- structura textelor semnate.

Persoanele din anturajul ministrului Ligia DECA este dispus în cercuri concentrice, formând niveluri de competențe și de decizie. Este foarte clar că acele cercuri includ persoane neomogene, unde nivelul de mediocritate este cuantificabil, lucru pe care nimeni nu-l face. În acest context, sabotarea ministrului nu este neapărat voluntară, ci este un act involuntar, făcut de persoane mediocre care doresc să fie în prima linie, adică în unul din cercurile concentrice din proximitatea lui Ligia DECA, fără ca respectivele persoane să aibă idei, să cunoască problemele și mai ales să aibă realizări concrete.

Sabotorii lui Ligia DECA sunt toți cei care au rămas împietriți în vechile cutume ale educației și care nu au capacitatea de a se desprinde de trecut, care nu au înțeles dezideratele proiectului România Educată și care rămân în prima linie, nu pentru a rezolva ceva, ci pentru a ieși la pensie cândva, nefăcând mare brânză, doar pentru că nu au noțiunea de a primi o problemă, de a rezolva problema și de a li se analiza calitatea soluției date, iar salariul să depindă doar de calitatea muncii.

(22 decembrie 2022)

Riscurile digitalizării la români

Digitalizarea prezintă riscuri strict dependente de cei care:
- definesc conceptul,
- implementează conceptul,
- folosesc fluxurile ca beneficiari,
- servesc aplicațiile ca executanți.
Este de dorit să se studieze grupurile țintă principale și aici mă refer la cei care dispun de aplicațiile cu baze de date și la cetățenii care accesează aplicațiile pentru a se bucura de avantajele digitalizării. Pornesc de la ipoteza că toți cei implicați în definirea de concepte și strategii sunt de înaltă calitate și nu sunt niște terchea-berchea care ocupă niște scaune, fără să aibă habar cu ce se mănâncă digitalizarea, de unde pleacă și unde trebuie să ajungă.
Riscurile care pândesc procesul de digitalizare sunt numeroase și dimensiunea lor se planifică, dacă cei ce se ocupă de digitalizare sunt persoane inteligente sau sunt lăsate la voia întâmplării, dacă la vârful procesului de digitalizare sunt numai amatori de doi bani.
Există riscul ca funcționarii care gravitează în jurul aplicațiilor de digitalizare să nu-și facă datoria că au fost angajați fără să se evalueze abilitățile lor în legătură cu procesele de digitalizare care presupun conștiinciozitate, ritmicitate, corectitudine și mai ales eficiență.
Există riscul  cetățenilor care resping accesarea aplicațiilor informatice, dacă acestea au interfețe greoaie sau dacă aplicațiile nu funcționează ca lumea, în sensul că au timpi de așteptare nepermis de mari și necesită introducerea de informații cu conținut fix de mult prea multe ori sau când bazele de date nu sunt actualizate și există surprize impardonabile, ca de exemplu, schimbarea denumirii unei străzi care este operată în cartea de identitate nu estre operată în baza de date și crează senzația că posesorul CI nu știe unde locuiește.
Există riscul ca facilitățile digitalizării să fie diminuate sever din modul greșit de proiectare a aplicației cu care relaționează cetățeanul, prin aceea că lipsesc funcții de bază, dintre care una este aceea de a certifica primirea fișierelor cu datele necesare, cel puțin din punct de vedere cantitativ, dacă din punct de vedere calitativ este necesară intervenția unui operator uman.
Dacă cei ce se ocupă de digitalizare nu privesc acest proces ca fiind orientat spre cetățean, evident, lucrurile o vor lua razna. Este greșit să fie lăsați operatorii economici sau guvernamentali să tragă spuza pe turta lor și să definească proceduri care au rolul de a-l tortura pe cetățean, în speranța că acesta va abandona lucrul online și va veni la ghișeu, unde măria sa funcționarul corupt îi rezolvă solicitarea dacă.

(14 iulie 2022)

Pe cine a supărat generalul Nicolae CIUCĂ?

Pe poziția de prim-ministru  generalul Nicolae CIUCĂ are semnătura. Semnătura generalului Nicolae CIUCĂ este deosebit de importantă pentru cei ce doresc să rezolve probleme direct de la guvern. Cine crede că generalul Nicolae CIUCĂ semnează doar ordonanțe de urgență sau propuneri legislative, gândește foarte limitat. Generalul Nicolae CIUCĂ semnează multe, chiar foarte multe documente.
Eu voi spune o poveste de demult. Un nene avea scris un scenariu de film pe un subiect despre care toată lumea știa că este subiect drag lui Nicolae CEAUȘESCU. Acel nene, a avut ocazia să meargă la o vizită de lucru a lui CEAUȘESCU și fericitul prilej să stea în jurul acestuia câteva momente, sesizate de cei care trebuiau să afle conținutul discuției, așa cum a relatat-o acel nene și anume că Nicolae CEAUȘESCU și-a exprimat dorința ca cinematografia românească să redea pagini de istorie și cum se împlineau niște veacuri legate de un domnitor, ar fi dorit un film despre acesta. Din întâmplare, nenea a spus că el are scenariu. Toți decidenții au luat din zbor că e vrerea tovarășului și s-a pornit mașinăria realizării acelui film El există, dar nu mă pronunț că nu l-am văzut, știind cine este scenaristul, ins despre care nu am avut niciodată o părere prea bună.
Am scris această povestioară, pentru a arăta că doar fiind primit de generalul Nicolae CIUCĂ, un ins oarecare, va prezenta totul în culorile care le vrea el și va obține tot ce dorește de la cei care nu au curajul să verifice la sursă ce și cum. Așa se întâmplă cu toți cei care sunt funcționari ce depind de șef 100% și nici prin minte nu le trece să deranjeze pe șef cu verificări privind tot felul de solicitări unde cei interesați invocă vizita la generalul Nicolae CIUCĂ și chiar acceptul verbal al acestuia, deși realitatea a fost cu totul alta.
Dar să revin la titlul articolului meu. 
Generalul Nicolae CIUCĂ a supărat pe toți cei care așteaptă pomeni guvernamentale și pomenile nu vin. 
Generalul Nicolae CIUCĂ a supărat pe toți cei care așteaptă soluții și aprobări la probleme de grup restrâns, nu de interes național, iar solicitările lor nu ajung în mapa primului ministru.
Generalul Nicolae CIUCĂ a supărat pe toți cei care se vor în grupul apropiaților primului ministru, pentru ca de pe acea poziție să-și rezolve problemele lor dar și ale altora, care nu au nicio legătură cu interesul general, cu binele public, așa cum ei se bat cu cărămida în piept.

Generalul Nicolae CIUCĂ a supărat pe toți cei care roiesc pe la ușa primului ministru doar pentru a se afla în treabă, care cred că doar prin prezență vor găsi momentul în care se vor face utili acestuia și primul ministru le va aprecia contribuțiile, după care vor urma solicitările lor nu chiar inocente.

Generalul Nicolae CIUCĂ a supărat pe toți cei care  și-au pus speranțele în el că față de predecesorul sau predecesorii, vor avea acces la resursele pe care ei și le imaginează că sunt fondurile la dispoziția primului ministru, ca pe niște saci cu bani pe care Generalul Nicolae CIUCĂ nu vrea să-i scoată în drum și să-i lase ca fiecare hrăpăreț să se înfrupte din ei după bunul plac.

Toți aceștia, supărați până la Dumnezeu, stau și-i pândesc fiecare mișcare pe care o face generalul Nicolae CIUCĂ și nu ezită să-i găsească nod în papură cu fiecare ocazie.

Au zis că generalul Nicolae CIUCĂ și-a plagiat teza de doctorat.

Au zis că generalul Nicolae CIUCĂ nu vorbește la perfecție limba engleză.

Au zis că generalul Nicolae CIUCĂ vorbește prea rar.

Au zis că generalul Nicolae CIUCĂ folosește limba de lemn.

Multe au mai zis despre generalul Nicolae CIUCĂ.

Mie dacă îmi dă cineva un număr cu oricâte cifre și-mi arată cu degetul un ins, sunt în stare să fac o listă cu atâtea defecte câte arată acel număr la adresa insului arătat. Dramatic este că dacă cineva îmi arată cu degetul un ins, nu știu dacă sunt în stare să identific la respectivul calități câte degete am la ambele mâini. Așa m-am plictisit de mass-media românească orientată doar pe a găsi defecte și a prezenta fapte negative, căci de scârbă merg și vicionez NEZZO sau intru pe Internet și acolo pe Youtube, găsesc nenumărate chestii excepționale, nu c-c-turi dâmbovițene ale unor mediocrii.

(28 iunie 2022)

Funcționarul ruginit și mediul online

Majoritatea funcționarilor cu care am relaționat au dat dovadă de:

- indolență;

- incompetența;

- suficiență:

- impertinență;

- plictiseală;

- indolență;

- incultură;

- lipsă de respect;

- protecție; 

- lipsă de necalificare;

- lene.

Apariția mediului online complică mult soarta funcționarului mioritic pentru că trebuie:

- să învețe să lucreze cu computerul;

- să fie cu mult mai dimanic;

- să respecte termene cu strictețe;

- să fie politicoși căci totul este înregistrat;

- să aplice proceduri foarte exacte;

- să joace folosind șabloane impuse.

Funcționarul de la noi este ruginit, dar este obligat să țină pasil cu tehnologia informatică pentru a fi cât de cât operațional, pentru a face față unor exigențe minime. Indiferent de protecția de care se bucură, știute fiind sistemele de pile din administrație sau de la nivelul unor organizații de stat, funcționarii au obligația de a fi cât de cât eficienți, mai ales că nimeni nu este dispus să lucreze în plus în locul altcuiva. Mai mult, computerul scoate la iveală toate minusurile din activitatea unui funcționar, acesta neavând nicioșansă de a se fofila sau de a evita contactul crud cu evaluările bazate pe elemente calitative, dar mai ales cantitative, de netăgăduit.

Dacă înainte cel ce depunea o cerere nu mai știa nimic despre soarta acelei cereri, acum, cererile online au o confirmare automată și aplicațiile de management de documente lasă urme extrem de adânci prin faptul că apar datele cu zi, lună, an, oră minut și chiar secundă. Funcționarul are nenumărate modaliăți de a soluționa solicitările, fiindu-i imposibil să fie ambiguu și să paseze responsabilități, ascunzându-se prin amânări și pasări de colo-colo. Acum fluxurile sunt simplificate, directe și bine delimitate ca timp și puncte de transfer.

(29 iulie 2017)

Debirocratizarea

Societatea informațională ar trebui să aducă numai avantaje cetățenilor și tot ce era rău în vechea societate ar trebui să nu se mai practice și să fie dat uitării. În orice problemă care trebuie soluționată este necesar:

• să se facă un studiu al realității;
• să se definească un obiectiv;
• să se facă măsurători;
• să fie aplicate metode științifice;
• să se definească criteriul de optim;
• să se stabilească costurile;
• să se estimeze pierderile;
• să se știe care sunt grupurile țintă;
• să se estimeze dimensiunile.

Debirocratizarea a fost, este și va fi obiectivul nenumăraților decidenți, pentru că are ca obiectiv reducerea timpului pe care cetățenii îl pierd pe la ghișee încercând să-și rezolve niște probleme. Societatea informațională a reușit să impună soluții legate de lucrul online pentru:

• plata de facturi;
• achiziționarea de bilete;
• programări;
• alocarea de resurse;
• informare instantanee;
• ghidare;
• comparări;
• cumpărături;
• lucru de la distanță.

Sunt totuși niște lucruri care presupun debirocratizarea, mai ales în ceea ce privește achiziția de date prin interconectarea de baze de date și utilizarea de carduri sau de coduri bară sau a altor sisteme de identificare. Un lucru simplu trebuie făcut și anume STANDARDIZAREA FACTURILOR, a CHITANȚELOR și a BONURILOR FISCALE. Adică mai întâi:

• să fie luate aceste documente;
• să se facă o listă cu câmpurile de completat;
• să se vadă pozițiile acelorași câmpuri;
• să se analizeze sistemele de codificare;
• să se măsoare gradul de completare;
• să se diferențieze ceea ce este esențial în ele.

După aceea, să se stabilească:

• poziția obligatorie a câmpurilor;
• dimensiunile standard ale documentelor;
• concordanța de denumiri;
• vocabularul unic;
• sisteme de codificare ușoare;
• câmpurile obligatorii;
• durate și lungimi ale fluxurilor;
• termene de utilizare;
• gradul de completare;
• sistemul de identificare;
• legătura cu bazele de date.

Dacă se reușește acest lucru, înseamnă că primul pas în debirocratizare s-a făcut. Acum este un haos drăguț în aceste documente, iar cine caută în clar care este suma de plătiti va pierde destul timp s-o găsească într-o factură. La plățile online, ar fi normal ca să se introducă un cod și din bazele de date interconectate să rezulte sume, conturi, iar cetățeanu doar să facă selecții. Laptopurile nu dispun încă de cititoare de cod bară spre jena generală, iar până la selecție și apoi la fixarea deciziei și la efectuarea plății interfețele sunt atât de diferite și de ambigue încât cetățenii sunt ținuți la distanță, iar debirocratizarea rămâne doar un deziderat. Faptul că nu mai trebuie mers cu copiile legalizate ale certificatelor de naștere sau ale cărții de identitate este un progres. Este de neînțeles cum băncile care au sisteme foarte puternice informatice solicită de fiecare dată CI pentru a fi fotocopiat, deși chiar clienților întâmplători li s-ar face cont cu cod numeric personal și ori de câte ori e nevoie se compară imaginea scanată a CI de la prima tranzacție cu ceea ce oferă cetățeanul, iar scanarea s-ar impune dacă și numai dacă acesta și-a schimbat CI.  Chiar CI ar trebui să aibă un cod care să fie citit cu un aparat și multe lucruri s-ar simplifica. Am înțeles că sunt bănci care impun ca clienții să vină numai în anumite sedii să facă tranzacțiile. Am auzit că unele organizații au bănci stabilite unde se fac tranzacții, cetățeanul fiind o slugă pentru ele și tratat cu maxim dispreț din moment ce dosarele cu piese conțin nenumărate informații aflate în baze de date care din lipsă de interconectare îl chinuie pe cetățean să vină cu documente tipărit, avizate, semnate, cu timbru, deși societatea informațională are soluții foarte eficiente și pentru aceste probleme considerate de unii nodul gordian al vieții.

(06 octombrie 2016)

Soluția cu bacșișul

Ăia care ne conduc, indiferent la ce nivel, uită de unde au plecat și au o plăcere vecină cu demența de a pune taxe, impozite și de a umfla birocrația. Numai când se rostogolesc și ajung jos de unde au plecat își dau seama ce prostii oribile au făcut.
Să ne amintim că în Ro numărul de taxe și de impozite este criminal de mare. Să ne amintim plăcerea cu care se măresc taxele și impozitele instantaneu. Oricine dintr-un consiliu vine cu o propunere aproape cretinoidă de a introduce o taxă, este analizată și din 10 astfel de propuneri 12 sunt votate și implementate.
Cât despre sporurile pe care și le dau singuri, prin vot sau discreționar din pix, să nu mai vorbim. Curtea de Conturi a semnalat nenumărate aberații pe această temă.
Era un banc cu Bulă care îl întreabă pe tat-su:
- Ce este partidul?
- Bulă, partidul sunt eu, zice tatăl lui Bulă.
- Dar sindicatul ce este, tăticule?
- Sindicatul e mă-ta mare că vorbește tot timpul și n-o ascultă nimeni.
Cam tot un fel de bunică este și Curtea de Conturi. Ea semnalează nenumărate neregularități de miliarde de euro, dar recuperările sunt firave, aproape inexistente.
Și în zona bacșișului e mare durere, pentru că toți aleșii vor să suprime această formă de câștig suplimentar, zic ei fără muncă, întrucât le diminuează lor șansa de a lua șpăgi mari, mai mari, teribil de mari.
Numai așa se explică acea porcărie din toamna trecută cu contabilizarea  bacșișurilor în restaurante și la taximetriști. Acea birocrație infernală dezvoltată în jurul acestui subiect arăta amatorismul infect al finanțiștilor limitați, primitivi, nespecialiști, rupți de realitate, adică proști.
În America problema este rezolvata 100%. Omul vine în restaurant, mănâncă și el acolo oarece chestii, cere nota.
Dacă plătește în numerar lasă și el acolo un ciubuc undeva între 1-% și 20% din valoarea consumației, bonjour și pace.
Dacă plătește cu card în America vine ospătarul cu aparatul, introduce cardul, apare un bon cu suma cât a consumat cetățeanul. Clientul adaugă pe bonul primit bacșișul și semnează. La restaurant i se inregistreaza suma care include și bacșișul. Acolo se face diferență între banii intrați în cont pentru consumație pentru care se percep taxe și impozite și acel bacșiș care este lăsat restaurantului neatins. Dacă niște finanțiști dâmbovițeni ar fi avut curiozitatea să vadă cum au soluționat germanii, englezii, francezii, italienii această problemă, cu siguranță nu ar fi ajuns să fie huliți, blestemați, înjurați și scuipați la drumul mare, iar sub presiune să abroge acea aberație cu impozitul pe bacșiș.
Deși prostia nu doare și este infinită, cred că se face o mare eroare. Prostia este o nouă formă de existență a materiei. Numai așa este consistentă explicația legată de impozitul pe bacșiș.
Miorița, ciobanul ei, sunt legende și nu trebuie confundat geniul poporului care au creat acestă capodoperă cu micimea unor funcționărași anoști, cam tâmpiței și mai ales leneși, îmbuibați și încărcați de frustrări metafizice cum că locul lor ar fi undeva în Olymp printre poeți, pictori sau compozitori.

(23 martie 2016)