De la conștiința trează, la trezirea în conștiință.

În anii '50 când au venit comuniștii la putere, lupta de clasă era la începuturile ei și clasa muncitoare alături de țăranii de pe ogoare trebuiau să stea cu conștiința trează, căci dușmanul de clasă  era omniprezent și uneltea cu sârg împotriva noii orânduiri și aici mă refer la democrația populară, deși democrație înseamnă puterea poporului și puterea poporului populară este deja prea mult, dar în acele vremuri era permis orice.

Chestia cu conștiința trează s-a menținut și în vremurile ceaușiste, deși societatea socialistă devenea multilateral dezvoltată și lupta de clasă nu mai era, căci dușmanul și aici mă refer la burghezo-moșierime, dispăruse, iar comunismul învinsese pentru totdeauna, credeau ideologii lui, iar 1989 a dovedit contrariul. Totuși omul nou trebuia să stea cu conștiința trează, căci dușmanul acum era în exterior și imperialismul care se găsea pe buza prăpastiei de la LENIN încoace, se încăpățâna să se prăbușească în hău, constituind un pericol pentru comunism în general și pentru omul nou, revoluționar, în special. Se justifica necesitatea ca omul nou să stea cu conștiința trează și să lpte pentru păstrarea și dezvoltarea idealurilor comuniste.

De la 24 noiembrie 2024, de când l-am auzit pe nenea Călin GEORGESCU, ca să nu-i zic neica, vorbind despre trezirea în conștiință, am căutat să mă luminez și io la cei 78 de ani ai mei, ce și cum. Pe Internet sunt tot felul de abordări, dar niciuna nu m-a lămurit deplin și definitiv, căci așa-zișii filosofi, mai rău încurcă lucrurile, decât să le descurce. Se desprinde, așa cum susțin unii, că această trezire în conștiință este un concept ce vine din religia ortodoxă și că ar însemna o abordare superioară a lumii, undeva din momentul detașării eului de sinele lui, moment în care înțelegerea lumii capătă noi dimensiuni spre a separa grâul de neghină prin luptă corp la corp sau mă rog, cam în această direcție, când unii se fac deținători ai adevărului absolut, iar alții, care nu se trezesc în conștiință, rămân ignoranți și continuă să mănânce din gunoaiele cu mirosuri pestilențiale, ale unei societăți murdare, ne-strălucitoare ca soarele.

Cum chestia cu conștiința trează nu m-a impresionat, deși am trăit în mediu acela cam 43 de ani, nici nenea Călin, care repetă conceptul sec, fără a oferi detalii ca și cum eu deja aș fi un fin cunoscător în ale trezirii în conștiință, rămân același personaj oarecare, privitor al aceleiași scene, cu aceleași decoruri de mucava, unde numai personajele se schimbă de la o comedie la alta, cu schimonoselile lor de limbaj.





(18 decembrie 2024)

#REZIST: religia, enoriașii, preoții și biserica

Fiecare societatea a avut poziția sa față de enoriași, față de religie, față de biserică și față de slujitorii lui Dumnezeu. Pentru că eu am trăit 42 de ani în comunism sunt în stare să scriu despre gafele făcute de comuniști în abordarea problemei religioase, în modul în care s-a poziționat față de slujitorii bisericii, folosindu-i la colectivizare, dar și ducându-i spre drumurile întortocheate ale serviciilor pe diferite poziții, iar acum dosarele lor sunt folosite la greu în varii scopuri. Îmi amintesc de un cenaclu care chiar în noaptea de Înviere avea un spectacol cu public tânăr, având ca scop și ceva patriotic, dar mai ales distragerea de la participarea la momentul celebrării Învierii Domnului IISUS CRISTOS. În liceu, Mihail EMINESCU era socotit un poet genial exponent al curentului realist critic, iar poezia lui Împărat și proletar era emblematică. Profesorii ne cereau să știm pe de rost versurile:

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranța de răsplată,
După ce-amar muncirăți mizeri viața toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Și acum le știu, că m-am mirat cum un poet așa de mare a scris așa ceva, fără să am o explicație de care să mă consider satisfăcut.

Acum, după eșecul comunismului, societate construită după mintea câtorva persoane destul de destupate la minte, colectivitatea #REZIST a venit cu o abordare care s-a văzut din poziționările abrupte ale unor tipi ce au adresat vorbe enoriașilor care ocolesc bisericile târându-se în genunchi și pe coate, au vorbit despre mama surogat și au încercat abordări extrem de lejere la adresa persoanelor din vârful BOR. Fiind puțin reprezentativi acești vectori de opinie, ecourile care au rămas în urma lor s-au stins foarte repede. Trebuie spus că biserica are abordări moderne ale unor probleme și-mi amintesc cum Preafericitul Patriarh DANIEL a explicat Lumina Sfântă la primul lui discurs de patriarh folosind noțiuni de mecanică cuantică.

Cred cu tărie că cei din colectivitatea #REZIST care doresc cu adevărat să se poziționeze într-un anume mod în legătură cu biserica, cu enoriașii, cu slujitorii bisericii și cu religia, să facă ceea ce în 1975 o măicuță de la Vatican a făcut la Congresul Mondial de Cibernetică de la București, adică să studieze temeinic și să nu mai lase pe orice neica-nimeni să iasă în spațiul public cu afirmații șocante, primitive și defăimătoare, care nu au niciun rol pozitiv în poziționarea clară a doctrinei #REZIST în această problemă. Numai niște studii temeinice au menirea de a duce la concluzii serioase și bine fundamentate, cu impact major asupra societății, altfel nu fac altceva decât să irite și să îndepărteze oamenii de #REZIST.


(27 iunie 2023)

Eroarea cu referendumul

Am auzit un înalt prelat că dacă se intenționează scoaterea orelor de religie din școli, va lupta pentru organizarea unui referendum. Să nu uităm că orice referendum trebuie validat. Să nu uităm că referendumul pentru familia tradițională nu a fost validat. Să nu uităm cum a fost organizat acel referendum, cum s-au obținut milioanele de semnături și totuși lipsa participării la vot a făcut ca referendumul să nu fie validat.

Nu știu cine îl sfătuiește pe înaltul prelat, dar dacă se face referendum și acela nu trece, problema ridicată de el va primi răspuns negativ și toți care vor ca orele de religie să nu fie introduse, vor face referire la acel referendum. Acum, vremelnic, un ministru și un parlament va vota ceva. dar viața este în mișcare și ceea ce s-a votat se va repune pe tapet și soluția în câțiva ani va fi alta. Numai că fără acest referendum, nimeni nu are ce invoca de o parte sau de alta. În opinia mea nu referendumul ca soluție radicală de forță trebuie luat în considerare, ci dialogul inteligent este cel care va duce la soluția dorită de înaltul prelat.

(04 februarie 2021)

Comuniștii și religia

Comuniștii s-au declarat tot timpul atei. Ei au scos religia din școli. Au fost dărâmate biserici precum Văcărești, Biserica cu Ceas din Pitești, Bisericuța din curtea Cotrocenilor, dar au fost mutate și altele, fără ca patriarhii de atunci să ia atitudine de niciun fel. Ei au reușit performanța de a-i antrena pe preoți în colectivizare sau chiar făcându-i membri ai partidului comunist, dar și turnători la securitate.

Au existat cărți scrise care au combătut Biblia, eu fiind sigur că mulți dintre autori nici nu o citiseră. Aparatul de propagandă era extrem de dur cu tinerii care mergeau la biserică, Foarte mulți și-au pierdut posturile cînd s-a aflat că s-au cununat la biserică sau acasă cu preot su și-au botezat copiii. 

În vremurile comuniste Stalin îm coșciug nu avea mâinile pe piept, ci pe laterală, ca și Gheorghiu-Dej. Când liderii comuniști mureau nu li se făcea slujbă religioasă, dar la catafalc veneau să facă de gardă și capii bisericilor culterol legale de atunci.

O singură dată l-am auzit pe patriarh vorbind în Marea Adunare Naționlă imediat ce armatele unor state comuniste ocupaseră Cehoslovacia. A avut un discur fulminant, aplaudat la scenă deschisă.

Ca să nu meargă la slujba de Înviere, în școli se orgnizau chermeze și de la un timp Cenaclul Flacăra avea în acele nopți spectacole pe stadioane sau la Sala Polivalentă, unde se produceau tineri artiști care azi, ceva mai copți fiind acum uită să spună cum și ei au pus umărul la a demonstra cât de atei sunt și ei și cât de obedienți se aflau față de politica pcr.

Trecerea de la o extremă la alta arată fluctuațiile teribile care se manifestă în societate așa cum s-au manifestat dintotdeauna, iar efectele s-au văzut și se văd.

(06 septembrie 2017)

Comunismul și biserica

Statul comunist, ateu prin definiție, a avut o atitudine prostească față de biserică prin acțiuni ferme precum:

- dărâmarea bisericilor;

- închiderea de mănâstiri;

- prigonirea călugărilor;

- forțarea preoților să devină membri PCR;

- interzicerea religiei în școli;

- combaterea Bibliei fără a fi citită;

- interzicerea elevilor de a merge la biserică;

- urmărirea studenților de a nu se căsătorii cu preot;

- filarea ofițerilor de a nu-și boteza pruncii;

- punerea în antiteză a lui Dumnezeu cu Stalin;

- îndoctrinarea maselor împotriva credinței;

- mersul la spectacole păgâne în noaptea de Înviere;

- șantajarea preoților de către securitate;

- întemnițarea fețelor bisericești reprezentative;

- crearea omului nou fără credința în fsinți;

- înmormântarea capilor comuniști fără a fi cu mâinile pe piept;

- transformarea lui Eminescu în poet realist critic.

În realitate și comuniștii cei mai comuniști:

- își botezau copiii;

- se cununau religios;

- roșau ouă de Paști;

- tăiau porc de Crăciun;

- se închinau la necaz;

- spuneau rugăciuni;

- srbau clandestin zilele de sfinți;

- erau îngropați cu preot.

Numai așa se explică faptul că în 23 Decembrie 1989 s-a uitat de tot ateismul comunist, de toate preceptele legate de făurirea omului nou, de tot comunismul cu prostiile lui primitive, înguste și forțate, iar oamenii și-au reluat pe față obiceiurile și tradițiile pe care nu le abandonaseră nicio clipă. S-a trecut în extrema cealaltă, în care oamenii politici, în mod ostentativ participă la marile sărbători religioase, plini de smerenie, făcând cruci imense, deși nu prea sunt puși pe fapte bune nici față de cel de Sus și nici față de poporul pe care se bat cu cărămida în piept că l-ar sluji.

(21 mai 2017)