Showing posts with label mort. Show all posts
Showing posts with label mort. Show all posts

Wednesday, September 25, 2024

Nene, scrieți-vă singuri necroloagele

O întâmplare bizară mi-a arătat că în ziua de azi nu trebuie să aștepți să facă alții ceva pentru tine, dacă nu ești șef, ca să-și stea sclavii cu spinările încovoiate, așteptând să-i miluiești. Când moare cineva, dintr-o dată nu se mai știe nimic despre cel decedat, așa cum s-a întâmplat chiar azi, când unii umblau disperați după un CV al unui om care a trudit zeci de ani în respectivul loc de muncă. Ei nu știau nimic despre omul care le stătuse alături, care împărțise cu ei și bune și rele.
Concluzia este următoarea: din timpul vieții, fiecare individ să-și scrie necrologul, ca în eventualitatea în care unii doresc să afișeze ceva atunci când individul dă colțul, să nu mai trebuiască să muncească cineva pentru a alcătui un text cu dou cuvinte oarecare.
De morți, numai de bine!

(25 septembrie 2025)

Sunday, April 2, 2023

1.000 de oameni care m-au impresionat: LĂCHIOAIA

În realitate se numea madam'LACHE, dar oamenii îi ziceau LĂCHIOAIA. După ce-și îngropase doi copii,  LĂCHIOAIA nu mai era sănătoasă la minte. Se stricase la cap și pentru că fiică-sa care trăia cu ea în casă, o bătea și o lovea numai și numai peste cap. Ea stătea fără să se apere, dar o blestema pe fată.
Când bărbatul ei a murit, fiind vecini cu noi, mama s-a dus la priveghi. De regulă, când mergea mama la priveghi, pleca de cu seara și revenea acasă spre dimineață. De acestă deată a plecat și n-a stat mult. A revenit. Tata a întrebat-o:
- Ce s-a întâmplat, femeie?
Mama i-a răspuns:
- Omule, am ajuns acolo, abia m-am așezat pe un scaun și LĂCHIOAIA ma întrebat:
- Aurico, nu-i așa că e mai frumos LACHE mort, decât viu?
Atunci mama s-a sculat de pe scaun și a plecat fără să se mai uite în urmă. O credea pe LĂCHIOAIA că nu are toate țiglele pe casă, dar la așa ceva nu se așteptate nici în ruptul capului.

(02 aprilie 2023)

Saturday, April 1, 2023

1.000 de oameni care m-au impresionat: Marinică a lu ' MALADIU

Marinică a lu ' MALADIU era un băiat mare, care mai avea câteva luni până să plece la armată. Sora lui, Tanța a murit de cancer și trebuia să-i facă pomană. A venit la mama și a rugat-o să-i împrumute o oală mare și o cratiță foarte mare. Mama, cunoscându-l bine, i-a împrumutat și oala și cratița. Marinică a lu ' MALADIU a făcut mâncare pe pirostrii și s-au afumat și oala și cratița, de nu mai credeai că va fi scoală la liman cumva. După câteva zile, a venit Marinică a lu ' MALADIU și cu cratița și cu oala, curate, de ziceai că atunci fuseseră cumpărate din magazin.
Mama s-a minunat și i-a zis:
- Marinică, nimeni până la tine nu mi-a adus nici cratița și nici oala așa de curate!
- Sărut mâna, tanti și să te țină Dumnezeu sănătoasă!
După ce a plecat mama a zis că nici noi din magazin, oala și cratița nu au arătat așa de bine. De atunci am luat eu vorba când văd diferite obiecte după spălare zic:
- Nici noi nu au fost așa de curate...

(01 aprilie 2023)