Întrebări necesare, răspunsuri inerte

Apar niște întrebări care mă frământă și nu le găsesc răsppunsul.
Din oase de vită fără pic de carne se pregătește o fritpură de mușchiuleț la grătar?
O mârțoagă muribundă iese pe primul loc în cursa unde aleargă numai cai pur-sânge?
O mumie de acum 5.000 de ani are capacitatea de a recita sonete ale lui Dante?
Un bebeluș de 6 luni dispune de capacitatea de a cânta la Scala în Traviata de Verdi?
Dacă răspunsul este un nu categoric, atunci de ce am răspunde altfel la următoarele întrebări?
Un edil tâmpit va selecta pentru realizarea unui obiectiv un proiectat bun?
Un proiectant tâmpit va elabora altceva decât un proiect foarte prost?
După un proiect foarte prost, un executant și mai prost va executa o lucrare cât de cât bună?
O lucrare prost executată, cu termene depășite este un obiectiv atins?
Există o explicație pentru toate cele ce ni se întâmplă.
Oare de ce nu există autostrăzi? Nu există masterplanuri? Nu elxistă legislație?
Tot timpul dăm vina pe voința politică, tot timpul ridicăm din umeri. Realitatea este cu totul și cu totul alta. Bani sunt, utilaje sunt, teren este, materii prime sunt. Altceva nu există. Probabil nu s-a înțeles. Reiau.
Din oase de vită fără pic de carne se pregătește o fritpură de mușchiuleț la grătar?
O mârțoagă muribundă iese pe primul loc în cursa unde aleargă numai cai pur-sânge?
O mumie de acum 5.000 de ani are capacitatea de a recita sonete ale lui Dante?
Un bebeluș de 6 luni dispune de capacitatea de a cânta la Scala în Traviata de Verdi?
Mai trebuie și continuarea cealaltă?
(27 aprilie 2017)

Modalități de a ieși în evidență

Există nenumărate modalități de a ieși în evidență, in care am identificat, ieșitul în evidență prin:

• a arăta cât de răi sunt alții
• a demonstra cât de buni suntem noi
• a bate câmpii
• a prezenta programe fantasmagorice
• a veni cu fapte concrete
• a face promisiuni deșarte
• a vorbi vorbe
• a face show
• a avea tăceri semnificative
• a spune vorbe de duh
• a acapara discuția 
• a-i acoperii pe toți vorbitorii
• a te compromite
• a lauda pe alții
• a te lăuda pe tine.

Indiferent care este forma de a ieși în evidență, ideia de bază este legată de credibilitate. La români este frecventată mofalitatea de a ieși în evidență prin a arăta paiul din ochiul altuia fără a vedea bârna din propriul ochi. Culmea este că deși s-a văzut cât de catastrofală este acestă abordare, tot este folosită fiind la dispoziția oricui. Se zice că atacul este cea mai bună apărare. este un mod de a vedea lucrurile, însă numai de către cei care nu au criterii de ierarhizare. În cazul meu, singurul criteriu de ierarhizare este lungimea în kilometri dați în funcțiune pe an de autostradă. Era o piesă intittulată NOTA ZERO LA PURTARE, deci la zero km de autostradă, nota este evident zero, pentru că zero barat nu există.

Apare firesc întrebarea cine și cum obține nota zece. Răspunsul este foarte simplu. Se merge în Europa și se vede în ce țară a fost cel mai mare număr de km dați în folosință în ultimii 10 ani. Acela este asimilat notei zece. După aceea se aplică regula de trei simple și pentru încurajare, se merge prin rotunjire indeiferent de rezultat. Să închidem ochii pentru o secundă și să visăm că aici în anul 2016 se dau în folosință 622km de autostradă, iar cea mai performantă dare în folosință a fost de 1100km pe an. Aplicand regula de trei simple dacă la 1100km corespunde nota 10 la 622 corespunde nota x, rezultă x = 5,65 adică prin rotunjire X = 6, nota aceasta este. Dar dacă sunt dați în folosință zerokm, X=0, exact ca în piesa cu nota de la purtare.
Simplismul abordărilor de azi face să pălească orice pagină a cursurilor moderne de manipulare prin obscenitatea abordărilor primitive ale unor necalificați în ale comunicării.

(25 aprilie 2016)

CNADNR, ce-o mai fi și asta, bre?

În imaginația noastră cea bogată avem plăcerea de a construi acronime lungi, alambicate, greu de memorat și uneori inutule. CNADNR înseamnă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.  În limba română când zicem pălărie de paie, atunci paiele reprezintă materia primă din care este făcută pălăria. Când zicem ciorbă de buetă, zicem clar că acolo în castron se găsesc și bucățele de burtă, ca să nu zic stomac.

O companie ar trebui să fie o organizație, adică o clădire, o organigramă și niște indivizi care așa cum zice denumirea este o construcție fantezistă, eronată, greoaie, imposibilă și brutală. Când zice cineva de autostrăzi, vedem că autostrăzile alea intră în clădire, stau alături de indivizi, sunt ca zidurile, componentă a companiei, ceea ce este total afls. La fel și cu drumurile. Mă întreb, pentru cultura mea cea generală, de ce cuvântul național apare de două ori într-o titulatură. Bag seamă că este vorba de o neatenție sau ceva asemănător.

Compania are în titulatură Națională ca și cum ar exista si Compania Sătescă,sau Compania Comunală. Denumirile pompoase dau bine chiar dacă în ele nu se face NIMIC sau aproape NIMIC. Cred că cel mai nimerit lucru care ar trebui făcut în clipa de față este:

- desființarea acestui mastodont cu picioare de lut;

- organizarea unei structuri foarte eficiente;

- lucru pe bază de contract limitat și pe obiectiv clar ca la marile teatre de operă ale lumii:

- stabilirea unei strategii unice și invariabile în raport cu ciclurile electorale;

- legarea salariilor de performanță per km;

- rapoarte prezentate la tv și salarii transparente;

- destructurări rapide în caz de nonperformanță cu penalizări.
Fără autostrăzi nu există civilizație. De la romani se știe acest adevăr crud și puternic. Cine nu învață din istorie, rămâne și sărac și prost.

Este normal ca CNADNR să nu mai fie vaca stearpă care este mulsă și care în găleată pune bani, iar din căni beau numai salariații. Vulgul își rupe mașinile prin hârtoape. Anunț important: s-a tăiat panglica la cei 2mm de autostradă de nicăieri, spre nicăieri. Aplauze!

(10 aprilie 2016)

Autostrăzi și oarece

Ideia de a avea autostrăzi aici nu este de azi și nici de ieri. Ideia de a nu avea autostrăzi este recentă. Înainte de 1989 nu era nevoie de autostrăzi pentru că nu erau multe autoturisme, mașinile cu gabarit mare mergeau cu viteze mici și tipologiile de industrii nu necesitau perioade scurte de transport, mărfurile nefiind perisabile.
Așa cum nu ne-am dezbărat de abordările primitive ale comunismului scorniceștean, nici modelul rețelei de transport bolșevic nu a fost abandonat la nivel mental.

Rețeaua noastră de autostrăzi este de un ridicol colorat, sublim și găunos, încât au fost spulberate toate spearnțele de a lega marile orașe prin drumuri de mare viteză. Cine mai speră ca distanța București - Arad să fie parcursă în mai puțin de 10 ore este deja un visător incurabil. Cine mai speră să meargă pe autostrada București - Suceava, înseamnă că a pierdut orice contac cu realitatea.
S-au dus pe apa sâmbetei sume astronomice și autostrăzi nu sunt. unui om mediocru nu trebuie să i se ceară soluții superioare, nu că sărăcuțul nu ar dori să le dea. El este mediocru și soluțiile sale îi sunt pe măsură, adică mediocre.
S-a vorbit despre master-plan. E un cuvânt compus din master și cuvântul plan și se traduce printr-un dosar ce conține o hartă cu țara și autostrăzile care se vor construi, precum și un text care etapizează procesul de construire.
Cine are curiozitatea să compare master-planurile discuatte și aprobate va avea ca rezultat concluzia că au fost făcute de niște nepricepuți, iar aprobările le-au dat niște neisprăviți. Toate s-au întâmplat nu din reacredință, ci din limitele în gândire ale tuturor ajunși acolo unde s-au gandit soluțiile dar și acolo unde au fost aprobate acele soluții.
rezultă cu claritatea cristalului că așa cum stau lucrurile acum, nimic nu se va mișca, iar marele Sadoveanu a avut perfectă dreptate când a scris romanul Locul unde nu s-a întâplat nimic, în 1933.
Căci neîntâplându-se nimic, adică nimic bun, podul de la Giurgiu nu a fost operațional toată vara anului 2015, bucățica de autostradă Sibiu-Orăștie s-a dărâmat, ca în mitul meșterului Manole și tot așa.
Consideram normal ca înainte de aîncepe lucrarea Comarnic-Brașov, proba să fie dată pe un traseu ușor, să zicem o autostradă București-Giurgiu, cu o vama modernizată, demnă de o tară membră a UE. Drmul de la benzinăria de la vamă, până la ieșirea din țară parcă este dupăbombardament și reprezintă o reflectare sublimă a nesimțirii unora care cer tot felul de taxe pe la ghișee.
(22 ianuarie 2016)