De ce s-a prăbușit fotbalul românesc după 1989?

Fotbalul înseamnă bani, înseamnă jucători de fotbal, înseamnă terenuri de joc, înseamnă taxe, înseamnă scandaluri, înseamnă multe altele, pe care democrația de după 22 Decembrie 1989 le-a adus la pachet cu libertatea cucerită de revoluționari.
Fotbalul românesc s-a prăbușit căci a trecut de la fotbalul așezat pe baze comuniste, la fotbalul așezat pe relațiile pieței concurențiale unde funcționează exclusiv legea cererii și a ofertei.

Fotbalul vechi a însemnat:

- cluburi pe lângă  ministere și combinate industriale,

- fotbaliști angajați fictiv pe la diferite întreprinderi,

- fonduri provenind din activitatea de producție,

- taxe de la salariați asemeni cotizațiilor pentru fotbal.

Fotbalul nou a însemnat:

- investitori dispuși să bage bani în acest sport,

- apariția cluburilor finanțate de investitori,

- jucători angajați ca salariați ai clubului,

- veniturile cluburilor legate de vânzarea de bilete, 

- existența unei ligi profesioniste,

- bani din transmisiile meciurilor televizate.

Schimbările au fost radicale și trecerea la noua formă organizatorică a presupus un management nou, realizat de oameni noi, profesioniști autentici, care de fapt nu au existat. Noul fotbal a fost făcut de oameni vechi, care nu au înțeles nimic din transformările ce trebuiau să se producă și de aceea finanțatorii au pierdut enorm de mulți bani, iar cluburile și-au deteriorat poziția, căci unii au crezut că fotbalul este fabrică de bani, unde babi un leu, nu faci nimic și toată lumea devine milionară.

Cei care s-au trezit patroni de cluburi de fotbal, fără a ști cum se produc banii, fără să se înconjoare de profesioniști, s-au trezit într-un ocean cu apă rece, fără colac de salvare și cu valuri de șase metri înălțime, drept pentru care au devenit instantaneu faliți.

Prăbușirea fotbalului românesc are aceleași cauze ca prăbușirea industriei românești, a comerțului exterior românesc, dar ș a culturii, căci oamenii nu au înțeles că noua societate de după 1989 înseamnă debarasarea de comunism și trecerea la un management unde fiecare leu cheltuit trebuie justificat, dar trebuie să aducă încă un leu, pentru a spori capitalul investit. Gândirea comunistă cu sacul de bani pus în mijlocul drumului, din care ia oricine vrea cât are nevoie, s-a terminat în 22 Decembrie 1989 și oamenii de fotbal mioritic nu au înțeles acest lucru. Ei au continuat să procedeze la fel cu banii finanțatorilor, ceea ce le-a adus pierzania și cu ea prăbușirea fotbalului ca fenomen global pentru tot spațiul mioritic, 



(17 iunie 2023) 

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Giovanni BECALI

Giovanni BECALI este de fapt Ioan BECALI.
Giovanni BECALI este un bărbat de 70 de ani.
Giovanni BECALI este agent oficial de fotbaliști din Ro.
Giovanni BECALI are un trecut zgomotos.
Giovanni BECALI se lăuda prin televiziuni despre  posibilitățile lui financiare.
Giovanni BECALI a dat la o televiziune ce înseamnă să fii mafiot, în ideea de a ști ce bacșiș să dat, cui să dai, cât să dai și mai ales să ai capacitatea de a juca la cazino, de a câștiga sau de a pierde și de a renaște din propria-i cenușă.
Giovanni BECALI m-a dezamăgit că a dat dovadă că este prost crescut.
Giovanni BECALI m-a dezamăgit prin aroganța sa. Sunt miliardari în USD care nu se afișează și nici nu dau din ei prostiile pe care le dă Giovanni BECALI.
Giovanni BECALI m-a dezamăgit că așa cum șmecher s-a tot crezut el și deasupra celorlalți, a făcut pușcărie pentru niște transferuri de fotbaliști, neștiind să pună cum trebuie capacul pe oala lui și au căzut muștele-n ea.

Giovanni BECALI m-a dezamăgit când a aruncat cu paharul cu apă în mutra jurnalistului Emanuel TERZIAN în 14 februarie 2009.

Giovanni BECALI m-a dezamăgit pentru că nu are un vocabular diversificat, iar cuvintele jignitoare la el sunt ceva în loc de bună ziua.

Giovanni BECALI nu-mi amintesc să fi scris cărți în pușcărie așa cum au făcut alți savanți pârnăiași.

Giovanni BECALI, spre cinstea lui,  nu-mi amintesc să fi obținut titluri academice, aiurea, așa cum au făcut indivizi cu orgoliu nemăsurat.

Proverbul cu prostul care nu e fudul nu e prost destul nu i se aplică lui Giovanni BECALI.

(21 august 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: George COPOS

George COPOS  este un bărbat la 69 de ani
George COPOS a fost senator în legislatura 2004 - 2008.

George COPOS a fost membru PC.
George COPOS se vrea a fi om de afaceri.
George COPOS a dus-o bine și pe vremea comuniștilor, căci se ocupa de universiade.
George COPOS și-a dorit să fie om de fotbal și a îngropat echipa Rapid.
George COPOS a vrut să fie om politic și a ajuns până la demnitatea de vice-premier.
George COPOS a făcut pușcărie.
George COPOS ca să-și scurteze pușcăria s-a apucat să scrie cărți. 
George COPOS m-a dezamăgit pentru mai multe lucruri, dar cel mai tare m-a dezamăgit că și-a bătut joc de cariera sa, căci avea toate ingredientele să fie și politician de succes și om de afaceri de succes. Se zice că dacă te iei după muște, te duci la closet, căci muștele adoră c-c-tul. George COPOS s-a luat după muște, căci condamnarea în transferul de fotbaliști demonstrează acest lucru, nefiind implicați acolo academicieni, profesori universitari sau călugări, ci tot felul de gioarse umane.
George COPOS m-a dezamăgit și pentru faptul că nu a tratat bărbătește detenția, nu neapărat pentru a se reeduca, ci doar pentru a arăta lumii că este un bărbat adevărat un caracter puternic. El a preferat să scrie cărți care au intrat sub lupa unor analiști necruțători, dar deși i s-a redus pedeapsa, ceea ce se zice despre demersurile lui științifice, va rămâne și după mormânt.

George COPOS mă dezamăgește de ce nu și-a dat și el doctoratul în oarece științe, căci la banii lui nu avea nicio problemă să-i fie servită o teză valoroasă lângă un pahar de vin bun și lângă un tacâm fin, teză care să se asorteze cu fața de masă și cu șervețelele sau cu scrumiera.
(13 iulie 2022)

George COPOS de la costum cu cravată la zeghe

Despre George COPOS s-au scris multe și se vor scrie multe. Acum el este un om bătut de soartă, căci a făcut pușcărie, deși sunt alții care au făcut boacăne cu mult mai amri decât ale lui. Eu îl voi analiza ca patron de fotbal, căci el este unul dintre cei care au pus umărul la prbușirea echipei Rapid București, echipă al cărei patron s-a vrut și pe care a dus-o spre pierire. George COPOS nu a avut nici forța și nici anvergura de a dezvolta afaceri cu un asemenea profit care să-i permită finanțarea unei echipe de fotbal. La un profit de sub 15% nu se finanțează o echipă de fotbal de top, ci echipa trebuie să-și finanțeze patronul. Aici nu este ca în Anglia unde transparența este maximă și busuness-ul este business, iar noțiunea de parandărăt lipsește cu desăvârșire.

Prin modul său de a proceda, George COPOS a lovit în sentimentele pure ale suporterilor de sub podul Grant și a făcut ca fotbalul bucureștean să fie cu mult mai sărac. El trebuia să se autoevalueze și când își dădea seama că se scufundă, să se dea laoparte. Ori el s-a dat laoparte când navei sale economice nu i se mai vedea nici catargul.

Trist, foarte trist.

(05 august 2018)