Se zice că tonul face muzica. Față de nivelul incipient al democrației originale de la noi, stadiul actual nu diferă prea mult. Lupta politică se duce cu războinici legați la ochi, care nu țin seama de nimeni și de nimic. Fiecare are dreptatea lui. Norocul vine din exterior, când politicienii dâmbovițeni mai primesc câte o copită din exterior și se trezesc la realitate, forțați fiind să se pună de acord, să nu mai fie autodestructivi, penibili, contraproductivi, necrearivi, lamentabili și jalnici.
Mă voi ocupa azi de comunicatorii Partidului Național Liberal, pentru că n-am văzut în viața mea oameni mai puțin adaptați unui management politic modern, care prin caracterul lor liniar, șablonard și prin lipsa de argumente din cauza unui nivel de cultură politică, trag în jos partidul sigur, vertiginos și fără remușscări.
Când îi văd pe mulți dintre comunicatorii PNL retrăiesc ședințele de ASC sau de partid ale anilor ' 70 cu activiști proveniți din rândul clasei muncitoare care-l citiseră pe Lenin și știau scurta lui Stalin, fără a avea capacitatea de a ieși din dogmele în care se formaseră. În studenție am avut doi profesori de Socialism științific, unul I. care nu ieșea din documente și din cuvântări sau din manualul învechit cu citate din Dej și Hrusciov și profesorul V. care știa carte și povestea lucruri de ni se făcea părul măciucă referitoare la cei o mie de membri ai PCR sau de eșecurile internaționalelor sau despre cum se petrecuse tărășenia la 23 august și că acea zi nici pe departe nu era ce scria pe lozinci. V. avea referiri la documente din arhive studiate de el când făcuse doctorat și venea cu argumente și cu interpretări care, să fiu sincer, nici acum nu se spun, din motive de jene istorice, deși procesul comunismului este deja epuizat de ani buni.
Președintele interimar Raluca TURCAN, în calitate de comunicator are un discurs necolorat, frază lungă, neechilibrată și încărcată. Stilul său este rigid, neprietenos, previzibil chiar. Când vorbește Raluca TURCAN în minte îmi revine scena penibilă cu acel Kill Bill la adresa Elenei UDREA.
Deputatul Mihai VOICU dacă trebuie catalogat, musai trebuie pus lângă numele lui: fără opinie. Niciodată nu l-am auzit pe acesta venind cu o ideie clară, spunând lucrurilor pe nume și având punctul lui de vedere propriu. Nu a dat dovadă deloc de acea mobilitate a discursului care să mă facă să-l urmăresc, pentru că știe să construiască un discurs gol. Un singur lucru mi-a plăcut la el și anume, când a zis lui Julien că dacă vrea să intre în PNL să înceapă cu lipitul afișelor, spunându-i un nu, mersi, apăsat.
Eroparlamentarul Cristian BUȘOI, cel care s-a retras în glorie de la candidatura de primar al PNL pentru București îmi aduce aminte de un profesor de la Academia Ștefan GHEORGHIU abonat să ia cuvântul să vorbească la ședințele de partid, mult fără a spune nimic, pentru a da senzația că știe totul despre toate, ceea ce era fals de la ompoștă. Intervențiile sale la tv sunt ceremonioase, standard, neutre și neatractive. Are darul de a se repeta și de a fi de acord cu opiniile șefilor săi, fără a nuanța nimic. Mi-ar fi plăcut mai multă originalitate și mai puțin convenționalism plicticos.
Lucia VARGA nu iese din linia trasată de sus de la ei din partid și tot ceea ce spune este așa de zgrunțuros încât anumite idei se pierd, chiar dacă vorbitoarea se străduiește. Nu am văzut calități de orator care să aibă discurs electrizant. Mi-ar fi plăcut să zâmbească atunci când expune ceva și să nu fie crispată.
Daniel FENECHIU este avocat de meserie și mă așteptam să fie cel puțin de nivelul maestrului Lucian BOLCAȘ în discurs și argumente, dar nu este. Este prea încorsetat în restricții și ceea ce spune este cu jumătăți de măsură, iar uneori nu are argumente, ci are numai ziceri pur și simplu. El are și dezavantajul că numele lui seamănă cu al unui pârnăiaș, tot din PNL, dar Relu, căci Palu era o prințesă al cărui nume se leagă de teatrul vechi din Bucurescii de altădată.
Adriana SĂFTOIU, politician cu deschidere, de cultură, cu verb și cu condei este cel mai bun comunicator din PNL. Ori de câte ori vine la tv aduce viață, culoare și știe să dea răspunsurile cele mai potrivite și mai neașteptate. Are arta tăcerii și are dozajul mesajuului, făcându-se înțeleasă. La un moment dat am crezut că ea va fi numită profesor de comunicare la un curs obligatoriu pentru deputații și senatorii din PNL, pentru a aduce și aceștia un spor de valoare prin prestațiile lor oriunde apar. N-a fost să fie. Păcat. Ceea ce este importand că Adriana SĂFTOIU nu suferă de boala apariției cu orice preț pe sticlă, ci apare numai și numai atunci când are de spus ceva. Ea știe că un diamant cât unghia, este cu mult mai valoros decât un pietroi de jad de 10kg.
Teodor ATANASIU, om cu experiență, este o prezență în studiourile tv și se remarcă prin relațiile excelente pe care știe să le stabilească cu cei cu care intră în dialog. Știe cum să-i abordeze pe moderatori, păstrându-se în poziția de om care știe să abordeze o problemă, fără să ocolească subiectul și intră direct în problematică, chiar dacă nu este ceea ce ar vrea unii din echipa lui. Intervențiile lui au greutate și de multe ori, chiar dacă este dezavantajat de situație iese învingător, pentru că a deforma realitatea este cel mai rău lucru și fostul ministrul al apărării știe acest lucru. El, cu zâmbetul pe buze, chiar dacă acel zâmbet este amar, construiește enunțurile corecte și de fiecare dată primește aprecierile celor care-l ascultă. Este un comunicator foarte bun.
Ludovic ORBAN este de departe cel mai redutabil comunicator al liberalilor. Are vorbă apăsată, hotărâtă și pe înțeles. El nu s-a sucit niciodată și a rămas același om ferm, cu idei clare, de neclintit. Verbul lui este cam colțuros și de aceea uneori intră în coliziune cu adversarii săi politici, pe care nu-i menajează câtuși de puțin. A stat cu fruntea sus și în clipele foarte grele, mai ales când a fost forțat să abandoneze competiția din vara lui 2016 de la Capitală. Eu știu că dacă el ar fi fost în vârful partidului în locul acelei persoane sau acestei persoane, PNL ar fi avut cu totul alte rezultate. Nu am nicio siguranță că va fi în cursa pentru președinția PNL. Nici eu nu l-aș susține dacă m-aș simți din start pe locul al doilea, pentru că aș accepta să ies eu pe locul al VII-lea din 3 competitori.
