Imunizarea de turmă

Imunizarea de turmă este combătută științific, dar una este teoria și cu totul alta este practica. Zilele acestea arată că foarte multă lume este adepta principiului: mie nu mi se va întâmpla și de aceea purcede la:

- a ieși fără mască peste tot,

- a participa la chiolhanuri aglomarate,

- a se distra exact cum nu trebuie,

- a ignora cele mai elementare reguli de distanțare,

- a accepta împărtășania cu aceeași linguriță.

Deși se zice că 99% din populație respectă regulile, aici se aplică proverbul makedomesc: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește, adică acel 1% face legea prin faptul că are puterea să îmtrățtie roronavirusul cu o eficiență greu de imaginat. Prin inconștienșa acestui 1% din populație se va ajunge exact la imunizarea de turmă și costurile le plătesc cei vulnerabili dintre cei 99% care respectă regulile. Atât timp cât regulile nu sunt:

- clare,

- dure,

- simple,

- aplicate,

oamenii vor face tot ceea ce cred ei că le bubuie prin cap, așa cum au făcut cei de la terasa din Herăstrău, lacomi după furat din buzunarul clienților sau cei care sfidează pur și simplu regulile prin modul cum ies în public cu gloata și bravează sau distrug. Am vaga senzație că tot acolo se va ajunge, adică la imunizarea de turmă pentru că:

- vaccin nu există,

- șansele de a avea vaccin sunt mici,

- posibilitatea de a vaccina contra COVID 19 întreaga  populație este nulă,

- setul de măsuri restrictive va fi epuizat în curând,

- economia este cea care va duce la o cu totul altă abordare,

- populația indisciplinată merge pe principiul că mărul stricat le strică și pe cele bune.

Suficiența în care se bălăcesc guvernanții arată sărăcia capacității manageriale a acestora de a planifica și de a previziona multe dintre fenomene și ei vor fi luați pe nepregătite de fiecare dată, vor holba ochii și vor încerca să corecteze, oricum nu limitările lor, ci efectele a ceea ce se întâmlă. Vrând-nevrând, în următoarele șase luni se va obține imunizarea de turmă, atât de hulită de decidenți și respinsă de 99% din populație, căci vorba proverbului makedoneesc ciorba se va numi oricum altceva decât ciorbă.

(18 mai 2020)

Indisciplina ne face rău

Noi suntem un popor liber și ne este greu să lcrăm după reguli. De aceea, improvizăm și nu lucrăm cu proceduri. Nu ne place să fim încorsetați.

Ni se spune să stăm în casă și nu stăm în casă.

Ni se spune să nu ieșim noaptea și ieșim noaptea.

Ni se spune să păstrăm distanța și nu păstrăm distanța.

Ni se spune să fim atenți și nu suntem atenți.

Ni se spune să păstrăm disciplina și nu păstrăm disciplina.

Acum toată lumea nu mai vrea recomandări, ci ordine și pedepse mari celor care încalcă ordinele. Aceasta este singura modalitate de a păstra pandemia sub control, lucru care trebuia făcut cu multe mai demult, dar niciodată nu e prea târziu.

Văd toleranța celor care ar trebui să aplice legea, văd cum indivizii se comportă discreționar, crezând că totul li se cuvine. Lumea civilizată a exclus măsurile dure, fără să uite că omul nu a evoluat în ritm cu tehnologia, căci conștiința omului evoluează mult mai lent, iar educația este esențială pentru iun comportament superior.

Lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă mașinile celor prinși noaptea circlând anapoda ar fi confiscate, dacă cei care fug din caractină ar fi duși în pușcării pentru 5 ani, special organizate pentru cei carantinați și chiar purtători de COVID 19. Purtatul cu nănuși nu duce la nimic. Două sau trei exemple de fermitate exemplară date la momentul potrivit și i-ar fi potolit pe toți năbădăioșii.

(24 martie 2020)

Ne mor bărbații

Se știa că bărbații au o speranță de viață mai mică decât cea a femeilor și la noi și în întreaga lume. Iată că primele trei victime ale COVID 19 sunt bărbați.

Unii ar spune că bărbații:

- amână soluționarea problemelor lor de sănătate,

- tratează cu ușurință situațiile lor dificile,

- au tonusulcare-i face să creadă că sunt invingători,

- ei ocrotesc pe alții, neglijându-se pe ei,

- sunt mult prea ocupați să dea atenție nimicurilor.

Oricum, dacă luăm la bani mărunți ceea ce se întâmplă, totul este p porblemă de educație, cum că bărbații sunt înzestrați de natură să fie puternici, conducători în familie, hotărâți în decizii și să facă lucruri așa-zise bărbătești, ceea ce-i determină să se considere speciali, aleși, ocrotitori și victorioși. Că lucrurile nu stau așa o deovedește fragilitatea lor în fața vieții care le este scurtată tocmai datorită acestei filosofii de viață transmisă din generație în generație și acceptată de ei că le convine, dar acceptată și de femei fiindcă le avantajează poziția de ocrotite, deși muncesc mai mult.

Să nu ităm că primul infectat cu COVID 19 a fost un bărbat. Să nu uităm că politicianul infectat cu COVID 19 a fost tot un bărbat, Vergil CHIȚAC.

(23 martie 2020)

O gogomănie cât casa

Azi 20 martie 2020 pe Antena 3 o așa-zisă reporteriță de teren, care făcea un simulacru de transmisie în direct de la Iași, când a vorbit despre un medic ginecolog infectat cu COVID 19 care s-a plimbat nestingherit prin spitalul unde lucra a glăsuit:

- A veit diminteața și a rămas 45 de zile în spital, bla, bla, bla...

Ca să fie știrea și mai senzațională a dat intervalul nu în minute ci în zile. Cred că și ei trebuia să i se aplice recomandarea de a rămâne în casă, căci știri spuse prost au menirea de a crea disconfort, care determină scăderea moralului nostru și așa aflat în scădere.
Totuși, zicerea acesteia nu depășește fractura de logică a lui raluca TURCAN atunci când se referea la morții din intoxicația cu dezinfectanți de la Timișoara.

(20 martie 2020)

Folosirea incorectă a termenului pandemie

La televiziuni deja se vorbește de o posibilă pandemie de coronavirus. Dicționarul explicativ al limbii române -DEX are următoarele definiții pentru pandemie:

Pandemie sf [At: DN / Pl: ~ii / E: fr pandémie] Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare. 

PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie.

PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare. – Din fr. pandémie.

PANDEMÍE s.f. Boală care atacă aproape toată populația unei regiuni, a unei țări etc. [Gen. -iei. / < fr. pandémie, cf. gr. pan – tot, demos – popor]. 

PANDEMÍE s. f. epidemie care cuprinde într-un timp relativ scurt toată populația unei regiuni, țări etc. (< fr. pandémie) 

Pandemíe s. f. (med.) Epidemie care se extinde pe teritorii largi ◊ „În ultimii 250 de ani au existat 10 mari epidemii sau «pandemii» și alte 20 de mai mică amploare. Cea mai devastatoare a fost pandemia care a debutat spre sfârșitul ultimului război mondial; ea a secerat între 20 și 40 milioane de vieți [...]” 

Trebuie văzut acum cu datele statistice de care dispunem dacă omenirea se află în situația descrisă de unele televiziuni care vorbesc despre pandemia de COVID 19.

(05 martie 2020)

gripă, epidemie, pandemie

Televiziunile dâmbovițene, puse pe isterie și exagerări, oferă cele mai sunbre scenarii, dar în același timp spun să nu ne panicăm și nici să ne isterizăm, deși ele fac totul spre a ne aduce în acestă direcție.

Se folosesc tot felul de informații de proveniență dubioasă, se folosesc tot felul de imagini în colaj, pentru a induce isteria națională. Șa trei cazuri de coronavirus e anticipează închiderea orașuliui Timișoara. La 6 xazuri ei vorbesc de creștere alarmantă la zeci și zeci de cazuri de persoane contaminate cu COVID 19.

Nimeni nu spune că este bine. Nimeni nu spune că este o situație roz. Nimeni nu spune că trebuie să se stea cu mâinile în sân. Dar una-i una, alta-i alta. Obsesia de a veni cu detalii absurde legate de cei contaminați, cu secvențe de la plecarea lor în izoletă din fața casei, ajungerea lor la locurile de caractină care se vrea a fi secrete, arată depășirea oricăror limite în abordarea acesteui subiect. Trebuie să existe o autocenzură, numai că rating-ul este mult mai puternic și televiziunile au făcut din coronavirus u show extrem de profitabil, iar manipularea cu această temă este extrem de profitabilă, economic, dar mai ales politic, pentru că unii se agață de tema pandemiei pentru a amâna sine-die alegerile, ca să-și mărească șansele de reușită, deși ei sunt în cădere liberă.

Ar trebui să existe niște procente. La X% din populație afectată de cutare maladie se vorbește de respectiva maladie, la Y% din populație se vorbește de epidemie, iar la Z% din populație afectată de respectiva maladie se vorbește de pandemie. Dacă nu sunt depășite acele praguri, să se interzică alarmarea populației că este epideme când nu e epidemie, că este pandemie când nu este pandemie. Un pic de decență nu strică niciunui moderator de televiziune, chiar dacă depășirea limitelor înseamnă profituri garantate.

(05 martie 2020)

Televiziunile ș isteria privind COVID 19

De când a apărut situația aceea serioasă în Italia legată de coronavirus, televiziunile mioritice nu mai contenesc în a discuta despre subiet, dar nu oricum, ci pe o tonalitate de un dramatism ieșit din comun, generând o adevărată isterie în rândul populației prin:

- abordare, 

- texte,

- reportaje,

- montaje,

- voce,

- frecvență.

Acum televiziunile dau măsura lor în a manipula, arătând că sunt arme redutabile și că guvernul este deja în suborinea lor, trebuind să joace cum ele dictează cu vioiciune, în numele unei informări corecte, dar prin exagerare.

Vedem cum coronavirusul este așteptat cu sufletul la gură să vină și la noi. În lipsă de subiecte tari, căci instabilitatea politică prelungită nu mai face rating, aparițiile prezidențiale sunt predictibile, Ludovic ORBAN deja și-a încheiat misiunea, coronavirusul, ca problemă pusă cu măiestrie în format isteristoid, face rating la cote maxime, căci trimiterea doar a unor care de reportaj, fără a mai fi nevoie de moderatori și de invitați incomozi sau de-a dreptul mediocri, se ocupă cu generozitate timpii de emisie, fără a se spune multe, fără a ieși din tiparele limbii de lemn, cu măsurile ce se impun, cu organele abilitate, cu aplicarea de proceduri și tot așa. Vedem deja cum se prcedează când cei puși să-și asume responsabilități se pitesc în spatele unor comitete și comisii, fără să se spună că cetățeanul X răspunde de acțiunea-h sau cetățeanul Y răspunde de implementarea procedurii-t sau cetățeanul Z răspunde de măsura-k, pentru a vedea dacă aceștia fac sau nu fac ceea ce li s-a cerut, iar șeful este cel care în final răspunde și plătește cu funcția dacă lucrurile nu merg bine. Este o lălăială și o bălăceală generalizată, iar manipularea televiziunilor oferă un show total în care vedete sunt exact cei care ar trebui să fie în teren și să muncească, dacă au ce munci. Acele mese la care sunt așezați diverși cu microfoane la gură, care spun de la prezidiu nimicuri, deja s-au banalizat, căci nu așa se comunică. Numai că toți șefușorii își doresc vizibilitate, neacceptând comunicatori așa cum era Christian CIOCAN de la Poliția Capitalei cândva, devenit în scurt timp vedetă, făcându-i pe șefi să sufere iremediabil, drept care un curajos l-a debarcat.
Aștept ca televiziunile să participe efectiv la acțiuni, alături de toți cei implicați, iar emisiunile lor să fie de informare, nu de manipulare și de inducere a unei stări de panică, vecină cu isteria, căci dacă pornesc bulgărele s-o ia la vale, înseși televiziunile nu-l vor mai stăpâni și proverbul că fiecare pasăre pe limba ei piere se va aplica plenar. Avem exemplul unei televiziuni care a dispărut sub greutatea propriei sale dezvoltări, ca proces dialectic marxist-leninist universal valabil, dar uitat de democrații de azi.

(26 februarie 2020)