Despre învingători

Ca la poker, în război, învingătorul ia totul. Învinsului nu-i rămâne nimic. Până și adevărul este doar cel al învingătorului, în timp ce învinsul nu are decât să tragă toate ponoasele. Învingătorul a făcut doar fapte bune. Doar învingătorul are eroi. Doar învingătorul are toate drepturile din lume:
- să anexeze teritorii,
- să ceară despăgubiri,
- să impună reguli,

- să mute populații,

- să schimbe regimuri politice,

- să pună guverne marionetă,

- să dirijeze alegeri,

- să restructureze armate,
- să ia drepturi.

Noi știm ce înseamnă să fii învins în război, pentru că știm ce comportament a avut învingătorul nostru, care ne-a schimbat istoria pentru 50 de ani, de nu ne-am revenit 100% nici în ziua de azi.

Am plătit despăgubiri de război.

Bogățiile au fost jefuite.

Am pierdut teritorii.

Am avut alegeri trucate.

Am avut guvern impus.

Am avut armată de ocupație.

Au fost vizionate doar filme produse de învingător.

Literatura învingătorului a devenit obligatorie.

Faptele de vitejie ale învingătorului au fost redate în arta autohtonă.

Emisiunile radio ale învingătorului erau prezente.

Un partid minuscul a devenit partid de guvernământ.

Orașe și sectoare au purtat nume de persoane.

Aniversarea de 7 noiembrie ne-a devenit obligatorie.

Învingătorul este cel care impune condițiile păcii și ceea ce vrea el devine adevăr, voință, realitate. De aceea este nevoie de o strategie realistă și de participarea la alianțe care nu sunt perdante, lucru pe care marii bărbați de stat îi intuiesc cu precizie dacă nu sunt orbiți de chestiuni mărunte din afara politicii, care le domină caracterele, mânați de orgolii, de îndemnuri femeiești și de ambiții fără fundament real.


(27 aprilie 2025)

Despre învinși

Într-un război există un învingător și un învins. Dacă cel care a declanșat războiul văzându-se virtualul învingător și chiar este învingător, lucrurile au un anumit statut, căci de pe poziția de învingător și-a atins obiectivele și strategia pe care s-a bazat pentru declanșarea războiului s-a dovedit corectă și ca la orice meci de fotbal, este 1 - 0 pentru el. Istoria consemnează războaie de acest fel și rezultatele au fost cu mult peste așteptările de la care s-a pornit războiul, pentru că întotdeauna învinsul pierde cu mult mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată, chiar în cele mai defavorabile scenarii.

Dacă cel care pornește un război are o strategie greșită și deși calculele îl arată învingător, realitatea contrazicându-l pe câmpul de luptă și din învingător virtual, devine în realitate un învins, condițiile păcii impuse de învingător îi sunt absolut defavorabile, efectele fiind catastrofale pe termen lung în ceea ce privește:

- dezmembrarea statului,

- pierderea de teritorii,

- capitularea necondiționată,

- limitările privind armata,

- limitele privind producția de armament,

- derularea proceselor privind crimele de război,

- plata despăgubirilor de război,

- schimbarea regimului politic,

- acceptarea armatei de ocupație,

- instaurarea de guverne marionetă.

Pentru evitarea războaielor, buna vecinătate, colaborarea și climatul de respect sunt esențiale, căci într-un război în care o  parte pornește din start ca parte slabă, fără dotări militare esențiale, cu armată având nivel de pregătire mediu, iar cealaltă parte este de multe ori mai puternică din toate punctele de vedere, riscul ca partea beligerantă puternică să fie învingătoare este extrem de mare, chiarc dacă pe hârtie, partea mai puțin puternică ar fi considerată cu șanse de câștig. Cel mic și slab, trebuie să deruleze astfel de politici care să-l facă pe cel mare și puternic să nu-și dorească un război, căci un război pornește dintr-un motov clar. Nu există un război care să pornească fără motiv, doar dintr-un moft oarecare. 

Indiferent cum stau lucrurile, după un război, învinsul pierde totul și ceea ce-i rămâne este exact ceea ce se obține la masa tratativelor. Abia atunci învinsul vede ce greșeli a făcut când a generat acele condiții care au declanșat războiul, dar este mult prea târziu. În acest caz, războiul este privit ca mod de reglare a unor erori de politică ale învinsului, căci între părți dialogul a încetat să mai existe din clipa în care învinsul și-a estimat eronat potențialul și a crezul că pe câmpul de luptă va fi învingător. Calculele sale pe hârtie s-au dovedit eronate și derularea războiului arată că intervin noi factori care schimbă raportul de forțe și cel ce se credea virtual învingător, pierde bătălie după bătălie, ajungând să capituleze.

(26 aprilie 2025) 

Despre război

Au avut loc mult prea multe războaie în istoria omenirii încât nu există nicio scuză pentru a ridica din umeri și pentru a spune că nu există suficientă informație care să vorbească despre:
- clasificările războaielor,
- cauzele războaielor,
- duratele războaielor,
- rezultatele războaielor,
- învingătorii războaielor,
- învinșii războaielor,
- efectele războaielor,
- costurile războaielor,
- pacea cu care se finalizează războiul,
- sechelele războaielor.

Istoria arată că există:

- războaie de apărare,

- războaie de asuprire,

- războaie de cucerire,

- războaie de independență,

- războaie de pedepsire,

- războaie de agresiune,

- războaie nedrepte,

- războaie lungă durată,

- războaie fulger,

- războaie mondiale,

- războaie populare,

- războaie religioase,

- războaie ideologice,

- războaie economice,

- războaie financiare,

- războaie interne,

- războaie de autodeterminare,

- războaie de eliberare,

- războaie civile.

În istoria omenirii au fost multe războaie din fiecare categorie astfel încât să existe suficiente informații pentru a studia în detaliu cauzele, forțele implicate, luptele duse pe câmpurile de bătălie și în final modul în care s-au încheiat, adică pacea care a consfințit rezultatul, adică învingătorul, respectiv, învinsul. Consider că se cunosc suficiente detalii legate de raportulurile de forțe cantitative și calitative ale potențialilor beligeranți, pentru a se face predicții suficient de credibile legate de evoluția conflictelor și chiar asupra rezultatului final. Am avut mari mirări legate de deciziile legate de războaiele din Vietnam și din Afganistan, căci strategiile dacă erau construite pe baze științifice, ar fi dus la predicții extrem de puțin încurajatoare și ar fi găsit alte căi de golire a depozitelor de armamente, decât pe câmpurile de luptă, căci deviza să transformăm tunurile în pluguri nu este chiar lipsită de sens la o adică.

În era informațională pe care o trăim și mai ales, când există asistarea deciziilor de către inteligența artificială - AI, încât o femeie a decis să divorțeze de soțul ei căci cu AI i s-a prezis că soțul ei o înșală, deciziile politice mediocre de a începe un război sau de a-l întreține, nu-și mai au rostul, când ne gândin că maximizarea profiturilor are cu totul alte baze, decât comerțul cu armament.

(26 aprilie 2025)



(

Să ne ferească Dumnezeu de un război!

Să ne ferească Dumnezeu de un război pentru că:
- nu suntem pregătiți,
- adăposturile noastre au alte destinații,
- unele rezerve sunt numai pe hârtie,
- populația nu știe să reacționeze,
- economia are capacitate redusă de adaptare,
- spiritul de conservare este deteriorat,
- reacțiile oamenilor sunt haotice,
- lipsesc comunicatorii eficienți,
- nu avem un conducător de oaste,
- lipsește vocea și spiritul de urmat.

Îmi amintesc în seara de 4 martie 1977 de după cutremur, când populația a fost luată prin surprindere și statul era paralizat că Nicolae CEAUȘESCU era plecat din țară undeva prin Africa și lumea aștepta pe cineva care să ia frâiele în mâini și să dirijeze toate forțele pentru a reduce efectele cutremurilui. După venirea în țară a lui Nicolae CEAUȘESCU, acesta a mobilizat toate energiile și viața și-a intrat pe făgașul normal în ideea diminuării efectelor cutremurului și trecerea la reconstrucție.

Un război în ziua de azi este cu mult mai mult decât un cutremur pentru că starea de dezordine din țară este mult prea mare și structurile nu sunt bine delimitate, iar comenzile venite din mai multe direcții au efecte dramatice, căci oamenii acționează haotic.

Să luăm în analiză problema adăposturilor. La ora actuală numai cei din conducerea statului, a județelor și a orașelor știu detalii despre adăposturi, dar populația, adică eu, tu sau el, nu știm unde să ne adăpostim la o adică, chiar dacă în linii mari se zice că subsolurile blocurilor servesc și ca adăposturi, dar acele spații au devenit abuziv cămări ale locatarilor, deci adăposturi nu sunt.

Să luăm problema alarmelor. Nici nu știm dacă alarmele funcționează, dar ceea ce este și mai dramatic este faptul că nu știm cum să reacționăm când sună alarma, ce trebuie să facem sau ce nu trebuie să facem. Sunt multe probleme pe care le aduce un război și mă rog la Dumnezeu să nu se întâmple așa ceva, căci cele mai multe victime ar fi nu de la războiul propriu-zis, ci de la reacțiile neadecvate ale populației care ignoră reguli de comportament, pentru că nimeni nu i-a spus ce și cum. Vedem cum este rezolvată problema urșilor cu mesajele RO-Alert, așa că ne dăm seama cam cur ar sta situația în cazul unor atacuri cu drone sau cu rachete și care ar fi atmosfera în case, pe străzi, în spitale și în școli, dar și în cluburi.


(24 ianuarie 2025)

Propaganda de război

Cărțile publicate în anii '80 ai secolului trecut au abordat pe sute de pagini modul de desfășurare al Celui de al Doilea Război Mondial, dar acolo au existat capitole dedicate propagandei de război. Se știe că rolul propagandei este de a informa într-un mod dirijat despre derularea evenimentelor, iar dirijarea înseamnă de multe ori deformarea realității, pentru a fi realizate acele elemente de manipulare a maselor, în a obține derularea de activități în sensul dorit de furnizorul propagandei.

Erau date ca exemple momente de derulare ale armatei românești pe frontul de răsărit. Se folosea frecvent termenul de înaintare, vorbindu-se de aliniamentul definit prin râul Prut. Un alt mesaj, câteva zile mai târziu arăta că forțele armatei române înaintează și înregistrează succese pe aliniamentul definit de râul Siret și tot așa. Se folosea abuziv cuvântul înaintează, când în realitate deplasarea era în retragere, în timp de Armata Roșie înainta pe teritoriul României, ca să amintesc filmul în care femei tinere entuziaste primeau cu buchete de flori pe ostașii Armatei Roșii, numită de crainicul jurnalului de film, armată eliberatoare, în anii de început ai comunismului, care mărșăluiau cu tancurile pe străzile Bucureștiului.Credeam că principiile propagandei de război s-au schimbat în 80 de ani, dar se pare că mari modificări nu s-au produs, nici chiar la nivelul elementelor de finețe, de care propaganda de război ar fi trebuit să țină seama, datorită existenței telefoanelor mobile, ale Internetului, a rețelelor de socializare și a vitezei cu care circulă informația descentralizată, sub formă de videoclipuri de calitate tehnică excelentă.


(08 ianuarie 2025)

Eroi sunt toți cei care au murit pe câmpul de luptă!

 

Am stat și am citit cu pioșenie numele celor care și-au dat viața pe câmpurile de luptă în timpul războaielor, căci numai așa se cinstește eroismul unui popor, căci soldatul de la talpa țării își dă viața pentru țară, executând ordinele, căci el doar atât știe, să lupte și să ofere țării jertfa supremă. Noi trebuie să le cinstim memoria, fără a face discriminări în funcție de cei care au condus armata și destinele țării. Aș vrea să trăiesc ziua când pe același monument dedicat eroilor din cel de  al II-lea Război Mondial să se afle numele soldaților români care s-au jertfit cu arma în mână de la începutul războiului și până la de 23 august 1944, dar și după această zi, până la sfârșitul războiului.

(17 octombrie 2024)

Milogul obraznic

În vremurile când eram copil, undeva la 13 sau 14 ani, într-o zi de Paști, a venit la noi la poartă un cerșetor. Eu i-am zis mamei și mama a pus într-o pungă o bucată de cozonat, două ouă roșii, o felie de pâine și o bucată de brânză. Eu i-am dus punga cerșetorului. Acesta a deschis punga, s-a uitat ce era acolo și plecând a zis:
- A dracului cucoană, nu putea să pună și ea o bucată de friptură...
Eu am auzit totul. Am mers și i-am zis mamei, iar mama mi-a zis:
- Lasă-l în plata Domnului, de năpăstuit!
De atunci nu am dai dat cerșetorilor niciodată nimic. dacă este să fac o pomană, caut un trecător și-i dau un covrig sau ajut pe careva să traverseze strada sau car o sacoșă unei bătrâne neajutorate.
N-aș fi scris acest text dacă azi nu-l auzeam pe un tip arogant, dar milog în felul lui, cu o tonalitate neadecvată, cum își mulștruluia binefăcătorii.

(30 august 2024)

Cum va fi anul 2924?

Anul 2024 va fi nasol rău de tot, deși eu sunt un tip optimist, pentru că:
- vor fi alegeri în peste 40 de țări ale lumii,
- jumătate din populația globului va vota,
- deja avem două războaie în derulare,
- China se dorește reunită în fapt,
- terorismul mocnește peste tot,
- mulți candidați la președinție sunt prea bătrâni,
- extremismului îi suflă vântul în pânze,

- nu sunt aplicate postulatele managementului politic. 

Știința informaticii nu și-a epuizat resursele, drept care elementele spectaculoase din anul 2024 pe care aceasta le va impune vieții cotidiene, vor însemna acel salt calitativ care nu le va fi pe plac oamenilor obișnuiți să mintă, să falsifice, să pară cu mult mai deștepți decât sunt și va produce schimbări esențiale în comportamentul fiecăruia dintre noi, căci ni se ia dreptul de a minți cu nerușinare, existând posibilitatea de a ni se arăta exact ceea ce am spus cândva despre ceva, iar acum spunem invers, crezând că memoria computerului este mai scurtă decât cea a omului, ceea ce nu este adevărat. În anul 2024 minciunile noastre ne vor izbi în figură necruțător, căci Inteligența Artificială - IA, le va scoate la iveală cu brutalitatea și obiectivitatea rece a computerului și a bazelor de date multimedia, folosind chei de regăsire flexibile.

În anul 2024 cine va ști să facă diferența între fake news și realitate, va fi câștigat ca individ, căci va avea conștiința împăcată că votul său a fost direcționat corect și nu s-a lăsat păcălit de profilul virtual al candidatului, profil care este foarte diferit de profilul real al acestuia și cu atât mai diferit de profilul celui cu care am pornit în minte pentru a-l avea primar sau deputat su președinte.



(02 decembrie 2024)

Mă rog la Dumnezeu

Deși de aproape doi ani avem război la granița de răsărit, mă rog la Dumnezeu ca războiul să nu se extindă. Am în minte exodul de populație din Ucraina către Occident și nenumărații bărbați ucrainieni apți de a merge pe front care au plecat departe de câmpurile de lupte, pentru a trăi acolo unde este pace.

La noi stagiul militar obligatoriu al tinerilor a fost desființat. Eu care am făcut armata în tinerețea mea, am 76 de ani deci pe mine nu se mai contează. Doamne ferește, dacă va fi nevoie, stau și mă gândesc cine ar fi oamenii tineri pe care armata ar conta din moment de foarte mulți bărbați tineri sunt plecați la muncă în străinătate, iar tinerii rămași în țară au avut motive serioase să nu plece în bejenie. Mă gândesc la modul în care oamenii obțin tot felul de documente medicale pentru a-și atinge obiective, mai ales bănești, cum se va pune problema de obținere a scutirilor de armată. Nu vreau să speculez, nu vreau să fac scenarii, dar cum există sate întregi de falși  nevăzători care merg pe bicicletă sau conduc autoturisme, tot așa vor exista oameni declarați inapți de a merge pe front, invocându-se motive dintre cele mai interesante, căci românul este atât de inventiv, încât viața bate de departe filmul. Mă rog la Dumnezeu să nu am dreptate și să-i văd pe tinerii care seară de seară merg în cluburi, care fac tot felul de tranzacții pe lângă lege, punând-se în șir indian la centrele de înrolare, pentru a merge să-și apere glia străbună ca adevărați patrioți.

(21 noiembrie 2023)

Când omenirea se va îngrozi, va fi prea târziu

Așa cum stau lucrurile în ziua de azi, când amenințările vin din toate părțile și sunt extrem de clare, nu m-ar mira dacă s-ar produce cel mai îngrozitor eveniment și anume ar exploda o bombă nucleară, dar nu o bombă nucleară lansată, ci una greșit manevrată de către niște militari nepregătiți pentru manipularea acelui obiect îngrozitor, exact așa cum s-a întâmplat cu instalația de GPL de la Crevedia, când neatenția cuiva a generat acea catastrofă inimaginabilă.

Nici explozia de la Cernobîl nu a fost ceva voit. A fost un accident de muncă, accident care se întâmplă la zidari, la tâmplari, la agricultori, la strungari, dar care prin proporțiile lui a fost un dezastru ecologic și umanitar, ale cărui consecințe nici azi după 47 de ani se resimt cu mare intensitate. 

Acum este ca la bețivi. În crâșmă lumea bea, se încing spiritele, atenția scade, concentrarea scade și ea și din nimic iese scânteia în crâșmă și de aici s-a dus pe apa sâmbetei întreaga atmosferă plăcută a celor veniți să dea pe gât o dușcă sau și pe a doua. Atmosfera în lume este tensionată. Se aude zăngănit de arme și au loc repoziționări. Tocmai în acest proces în care se fac repoziționări, într-un moment de neatenție, o nerespectare a unui pas dintr-o procedură datorită lipsei de concentrare a unui om, o manevră greșită duce la catastrofa nucleară și consecințele sunt cu mult mai dure decât au fost la Hiroșima și Nagasaki. În plus, acum sunt foarte mulți și foarte neomogeni cei care stau în preajma arsenalelor nucleare din țările care dețin focoase nucleare. Nici nu este nevoie de o decizie a celui cu butonul de la servieta nucleară. Nici nu este nevoie ca racheta purtătoare să-și ia zborul spre o țintă anume. Eroarea umană care are în momentul de față o probabilitate de producere ce depășește 0,8 este la o jumătate de pas să se producă și omenirea va fi îngrozită, dar cum nimeni nu învață nimic din trecut, cei îngroziți vor ridica din umeri și a doua zi vor merge mai departe, concluzionând că se putea și mai rău sau mult mai rău.


(10 noiembrie 2023)

Democrația de război

Ceea ce se întâmplă în lumea modernă arată că există abordări foarte nuanțate în ceea ce privește existența și dezvoltarea democrației în contextul conflictelor armate.
Democrația presupune partide cu diferite platforme și ideologii.

Democrația presupune viață parlamentară intensă.
Democrația presupune alegeri libere.

Democrația presupune manifestări culturale extrem de diverse.
Democrația presupune libertatea cuvântului.

Democrația presupune existența presei libere.
Democrația presupune respectarea drepturilor omului.
Democrația presupune aplicarea legii, căci cetățenii sunt egali în fața legii.

Dacă într-un stat democratic este instituită starea de război, democrația de război are o cu totul altă față decât democrația de pe timp de pace. Se vorbește despre restrângerea temporară a unor drepturi, despre amânarea alegerilor, despre cooptarea partidelor într-un guvern de uniune națională și despre orientarea economiei pentru a satisface cerințele frontului. Deși nu se vorbește explicit, mass-media își va orienta mesajele spre a reflecta cerințele specifice propagandei pe timp de război, astfel încât cetățenii să primească doar mesajele oficiale, sursele independente scăzând sever ca pondere, ca intensitate și mai ales ca putere de penetrare în rândul maselor de cetățeni. Vectorii de opinie cei mai puternici reflectă prin conținutul lor din rețelele de socializare, din mass-media, poziția oficială a statului, caracterul mobilizator fiind dominant, căci deciziile și acțiunile pe care le întreprinde armata pe front marchează succesele evidente înregistrate și cel mult unele rămâneri pe poziții sau pierderi vremelnice a pozițiilor, dar puterea mesajelor vizează abordarea tonică a acțiunilor întreprinse, în care cuvântul succes este obligatoriu prezent, iar vocea care răspândește mesajul este una gravă, hotărâtă, răspicată și semnificativă.

Se spune că o poză este mai valoroasă decât 1.000 de cuvinte și propagandiștii știu acest lucru, iar misiunea lor pe timp de război este cu atât mai grea, căci poza nu mai este pur și simplu o poză, ci este un mesaj, care dacă este bine aleasă are un impact deosebit de puternic. Să rememorăm momentul din primăvara anului 1993 cât ziarele din lumea întreagă au prezentat un soldat din forțele de pace din fosta Iugaslavie, ținând în brațe un copil abia salvat din mâinile dușmanului nemilos. Impactul produs a fost devastator pentru soldații care reprezentau dușmanul, iar opinia publică l-a condamnat energic pe dușman.


(17 octombrie 2023)

Când se va termina războiul ruso-ucrainean?

Văd că așa cum se derulează evenimentele, războiul ruso-ucrainean va fi de durată, pentru că fiecare dintre părți are condițiile ei de pace și sunt atât de diferite și imposibil de acceptat, încât războiul va dura atât timp cât va fi necesar pentru a apărea un învins și un învingător.

Ucraina duce un război de apărare a ființei sale naționale. Rusia este agresorul. Există propagandă de război de ambele părți și din lipsa informațiilor pentru a extrage cât de cât date reale pentru a vedea cum stau lucrurile, nu am altă soluție decât să citesc ce mai zic surse cât de cât credibile, pe care să le verific dacă am cum și să trag propriile mele concluzii. Deocamdată plutesc într-o mare de necunoscute și doar ceea ce văd că fac oficialii români mă pun în situația de a interpreta evenimente ce se petrec în țară sau la graniță și să trag o serie de concluzii.

Eu știu că anul 2024 va fi un an electoral și popoarele nu agrează de regulă războaiele și partidele vor căuta să prezinte războiul ruso-ucrainean astfel încât să le aducă voturi sau din contră, să minimizeze pierderile de voturi, dacă vorbim de partidele aflate la putere.

Nu știu de ce, dar mă gândesc din nou la modul în care au plecat forțele militare americane din Afganistan în câteva zile și mă trec fiorii la gândul că la un moment la care nimeni nu s-ar gândi va apărea un armistițiu, părțile implicate se vor așeza la masă și pacea va apare dintr-o dată și ceea ce era imposibil de gândit, se va gândi și ceea ce era ireconciliabil, va deveni subiect de discuție. Va fi exact ca la toate conferințele de pace în care învingătorul ia totul, iar învinsul va pierde totul, inclusiv pe el însuși așa cum s-au pierdut niște imperii, așa cum s-au pierdut niște șefi de stat, proiectați inițial a fi puși în cuști și plimbați pe străzi, dar dispariția lor fizică a făcut ca istoria să-i treacă la pierderi colaterale.

Știu exact că Ucraina are prieteni care o vor ajuta după război, iar refacerea ei va însemna acel început spre o nouă eră, căci războiul lasă urme adânci și poporul nu uită tragediile prin care a trecut, chiar dacă pacea a venit după ani grei de luptă cu un inamic disproporționat de mare și de puternic, dar asemeni basmelor populare lupta dintre Făt-Frumos și balaurul cu șapte capete are finalul previzibil.


(16 august 2023)

PRIGOJIN cotoiul, s-a crezut elefant

Aici nu discut despre cariera lui PRGOJIN, nici despre banii lui, ci despre cât management politic știe PRIGOJIN. Orice manual de management politic are de la prima pagină scris că managementul politic este o știință exactă, așa cum sunt matematica, fizica și chimia, iar cine crede altceva, nu are decât de suportat consecințele.

PRIGOJIN este un bătrânel de 62 de ani, hârșit în tot felul de chestii, unele de succes, altele nu prea, dar oricum în chestii care nu fac cinste nimănui la o analiză din punct de vedere istoric. PRIGOJIN este un manager al unei echipe destul de omogene de indivizi, care pentru bani derulează acțiuni care prin definiție sunt violente, contra cost, în atingerea de obiective precis definite, numiți mercenari. Nu oricine este în stare să coordoneze grupuri numeroase de mercenari, uniți între ei prin banii considerabil de mulți care le răsplătesc rezultatele acțiunilor lor. PRIGOJIN este un excelent manager al mercenarilor și ceea ce a făcut el pe unde a fost confirmă. Numai că managementul la nivel organizațional eu una și managementul politic este cu totul altceva.

În managementul cu mercenari, PRIGOJIN este un fel de elefant, dar în managementul politic s-a dovedit a fi un cotoi. Eroarea pe care a făcut-o PRIGOJIN a fost că privindu-se în oglindă înainte de a porni rebeliunea s-a văzut elefant și chiar a crezut că este elefant, dar în realitate el era un biet cotoi pentru că:

- și-a definit eronat obiectivul,

- a ales greșit momentul,

- nu a evaluat consecințele,

- s-a supraevaluat ca individ,

- n-a avut management în derulare,

- a făcut abstracție de politic.

Managementul politic, pe care PRIGOJIN l-a ignorat total vorbește de importanța pe care trebuie s-o acorzi disproporțiilor. Când reprezinți, 0,001% trebuie să ai o resursă secretă, extraordinar de eficientă, ori PRIGOJIN nu este în posesie unei astfel de resurse, căci nu dispune de laboratoare de cercetare, cum nu dispune nici de strategi din moment ce vineri a făcut gafa vieții sale. Așa se întâmplă celor care suferă de beția puterii și de alergia succesului, când se uită în oglindă nu se mai văd cotoi zgribuliți, ci elefanți țanțoși, puternici, masivi, impunători și sfidători, dar realitatea fiind alta, le servește lecții greu de digerat.

(25 iunie 2023)

Anul 2024

Mă ia groaza când mă gândesc că anul 2024 se apropie așa de repede, căci vara nici nu trebuie luată în calcul din cauza concediilor, când chiar nu se mai întâmplă nimic în spațiul mioritic.
În anul 2024 vor avea loc alegeri pentru:

- Parlamentul European,

- localele din România,

- parlamentul mioritic,

- primul tur al alegerilor prezidențiale,

- al doilea tur al alegerilor prezidențiale,

- președintele SUA,

- prezidențiale în Rusia.

Această succesiune de alegeri are menirea să schimbe radical atitudinea actorilor politici din țările unde vor avea loc alegerile, căci nimeni nu-și permită să deruleze alegeri fără a le pregăti corespunzător, în ideea că-și propun acești actori să le câștige, din moment ce în anul 2023 se află la putere. Există în anul alegerilor o schimbare de atitudine a celor care se află la putere. Ei caută să ofere diverse beneficii populației pentru a rămâne la putere, iar cei din opoziție fac promisiuni seducătoare, pentru a veni la putere prin vot popular. Acum este anul 2023 și este război în Ucraina, se prăbușesc bănci în USA, problema energetică este copleșitoare, iar anu 2024 va fi un an greu. În opinia mea, nimeni nu-și va permite ca în anul 2024 alegerile să se deruleze pe fondul unei crize accentuate și a unui război de uzură, căci alegătorii sunt influențați negativ. De aceea, acum în anul 2023 se pregătește atenuarea efectelor crizei economice și controlul crizei energetice prin măsuri populiste, dar cel mai important este că se va încheia războiul din Ucraina într-o manieră care îi va uimi pe toți, amintindu-ne de ceea ce s-a întâmplat cu vechea Iugoslavie și cu Slobodan MILOŠEVIĆ fostul președinte al Iugoslaviei.

Anul 2024 va fi un an zbuciumat, dar el nu trebuie privit separat de anul 2023, căci nimic nu se realizează bătând din palme, ci trebuie pregătit cu mare grijă, iar cei care votează sunt cei care au mari așteptări și cei care conduc statele știu acest lucru și de aceea în anul 2023 ei vor lua măsuri care să netezească procesele electorale și atingerea obiectivelor să nu rămână o utopie.

(03 mai 2023)

Calcule greșite în război

Am cunoscut persoane care nu știu să facă deloc calcule simple. 
Era un tip, care la școală era de nota 6(șase) în mod curent. Eram în spatele lui când spunea că n-a vrut să ia premiu, dar în anul următor va lua premiul întâi. Eram colegi de clasă și ne cunoșteam de șapte ani. Am tăcut și m-am gândit că trebuie să o iei rău pe arătură ca să faci astfel de calcule.

Acum mulți ani m-am apucat să studiez câte ceva despre generarea numerelor pseudo-aleatoare și am căutat să construiesc niște aplicații cu niște programe FORTRAN care foloseau funcția RANDU cu care generam tot felul de distribuții și am zis să fac ceva despre despre dinamica stocurilor pentru K tipuri de produse, care se completau după ce erau întrebuințate în procese de producție. Modelele nu erau deloc simple și concluziile la care am ajuns erau extrem de drăguțe, dar care nu duceau niciunde, căci eu la doctorat aveam cu totul altă temă, iar cu studenții făceam la cursuri și la seminarii fie programe COBOL, FORTAN și ASSIRIS, fie aplicații cu pachetele CROCODIL, OPALINE, TRANSPOR, EMI, VERONICA, deci nimic de simulare de stocuri... Se întâmpla undeva prin 1076, 1977 și 1978. Au trecut de atunci peste 45 de ani și sunt siderat să constat cât de în urmă sunt cei care fac estimări legate de capacitatea țărilor NATO de a furniza arme Ucrainei și de a asigura transportul armamentului spre teatrul de război. Aceleași estimări folosind nu știu ce modele sunt făcute în legătură cu stocurile de armament  și se dau intervale de timp care privesc epuizarea stocurilor. Analiștii uită că:

- stocurile se completează,

- există conversia industriei,

- unele produse își schimbă destinația.

De aceea, când se fac estimări, trebuie neapărat să se țină seama de ceea ce țările democratice produc acum, de capacitatea lor de a se reorienta, de populația de care dispun. Cine nu face așa, greșește foarte mult. O țară care produce 2.000.000 de autoturisme pe an, are capacitatea de a produce instantaneu prin reconversie, echipamente de luptă cât cuprinde și de aceea abordările simpliste sunt periculoase. 

Am recomandat citirea cărții Arta războiului de SUN TZÎ și am atras atenția că necunoașterea și subaprecierea adversarului sunt extrem de periculoase, căci așa zicea el acum peste 2000 de ani. Cercetarea științifică modernă include studierea riscurilor de subapreciere în orice domeniu, iar calculele simpliste, duc la greșeli impardonabile. Voi da exemplul unui tip care a zis că optimizează producția de autoturisme. A folosit algoritmul simplex destinat optimizării continue, în timp ce producția de automobile se preta la utilizarea programării numere întregi, care este altă mâncare de pește. Mai mult, tipul nu luase în calcul duratele de pregătire a reperelor, nici întreruperile în funcționarea utilzajelor. Au râs de el cei din producție nu numai cu gura, ci mai mult cu c-r-l.


(30 ianuarie 2023)

Capitularea ca formă de încheiere a unui război

Istoria omenirii este presărată cu nenumărate războaie care au durat mai mult sau mai puțin. Se vorbește de războiul de 100 de ani. Se vorbește despre războiul de 30 de ani. S-a vorbit despre războiul de 7 zile. Conflagrațiile mondiale pe care le știm noi au durat 4 ani și, respectiv, 6 ani. La încheierea unui război există două părți: partea învingătoare și partea învinsă. Adevărul este numai al învingătorului. Pentru învins nu există adevărul lui.

Un război are un obiectiv precis, de regulă acapararea de terenuri ce conțin bogății minerale sau care istoricește vorbind au aparținut cândva părții care declanșează ostilitățile, căci partea atacată, la rândul ei, cândva a purtat un război și a acaparat teritoriile acum revendicate.

Învingătorul dictează condițiile în care se încheie pacea și aceste condiții sunt umilitoare pentru cel învins. dacă învingătorul se consideră suficient de puternic, merge până la capăt cu războiul nimicindu-l pe cel cu care se luptă, până ce acesta nu capitulează și se recunoaște învins.

Trebuie studiată istoria fiecărui popor pentru a vedea tipurile te încheieri ale războaielor pe care le-a purtat. De exemplu, poporul român a avut numai războaie de apărare de-a lungul istoriei sale, mai puțin în ultima conflagrație mondială, când trecerea râului Nistru a însemnat altceva.

Sunt popoare care au apetența spre a finaliza războaiele numai prin capitularea adversarului și atunci istoricii trebuie să se gândească atunci când fac previzionări că respectivele popoare care au vrut capitulare, tot capitulare vor vrea. Lumea modernă nu s-a schimbat deloc, deși s-a crezut că apariția computerelor și a inteligenței artificiale vor schimba filosofia de viață a tuturor conducătorilor lumii. Viața demonstrează că toate cuceririle tehnologice au fost translatate spre domeniul militar preponderent, cheltuindu-se sume inimaginabile pentru a se obține avioane invizibile, rachete de mare precizie și alte echipamente de distrugere, cu  care națiunile defilează pentru a-și impune supremația.


(18 ianuarie 2023)

Vocea lui PUTIN vorbește

În vremurile de demult, când copiii mei erau mititei, ajunsesem la performanța de a stabili dacă sunt sănătoși sau sunt bolnavi doar după vocea lor. Lucrurile erau așa de clare pentru mine încât niciodată nu am greșit. Era mai mult decât a stabili că au o problemă sau nu, ci stabileam în cazul problemelor respiratorii și cam despre ce era vorba, viroză, gripă sau pneumonie. Nu am spus niciodată cu voce tare despre ce era vorba, dar contabilizam pentru mine concordanța între diagnosticul dat de mine și cel dat de medic, diagnostic care confirma supozițiile mele, doar din analiza de voce.

Acum foarte mulți ani eram într-o vizită și gazda, o doamnă foarte vioaie, mi-a povestit că a tras o mică răceală, că a fost la nu știu ce profesor de la nu știu ce clinică, a primit un tratament și a pus-o pe picioare. Când vorbea, am făcut constatările pe care le făcusem cu mulți ani în urmă referitoare la vocile copiilor mei și am pus în gând diagnosticul: pneumonie avansată. Am mai stat acolo ce am mai stat, dar omul mai și pleacă. După ce am mers destul de mult am zis soției că ceva mi s-a părut în neregulă și m-aș întoarce s-o atenționez pe doamna. Așa am și făcut. Au fost surprinși și el și doamna. Le-am spus de ce m-am întors. Probabil i-am speriat, căci au plecat imediat la spitalul de urgență, unde diagnosticul a fost dublă pneumonie. Eram acasă când soțul mi-a dat telefon să-mi mulțumească. Doamna deja începuse un tratament foarte dur, căci nu era deloc de glumă cu ce avea ea la plămâni.

Mi-am adus aminte de abilitatea pe care mi-am descoperit-o, care nu este singura și am zis s-o aplic la PUTIN, cel care e pe moarte de peste un an de zile, după cum zice propaganda. Zilele trecute, Khirilo BUDANOV, o autoritate în zona spionajului ucrainean a anunțat că Vladimir PUTIN este bolnav de cancer în fază terminală. Am intrat pe Internet și am ascultat de mai multe ori vocea lui PUTIN în diferite momente pentru a face comparații. Există diferențe în vocea lui PUTIN, dar diferențele sunt datorate vârstei în proporție covârșitoare. Ceea ce spun eu aici este legat de faptul că vocea lui PUTIN nu este alterată de o suferință pulmonară severă, pe care nici medicamentele nu o maschează. Nu spun că el este sănătos tun, dar nici muribund nu este.

(06 ianuarie 2023)

Cum va fi anul 2023?

Teoria mea este următoarea: dacă arunc cu o piatră, aceasta va avea o traiectorie formată din puncte care asigură continuitatea și acea traiectorie nu are suișuri și coborâșuri, ci este vorba de o urcare lină, de atingerea unui punct de maxim, după care traiectoria este descendentă, dar tot lină, fără unghiuri drepte sau linii frânte în componența ei, ci este formată din linii curbe, drăguțe și pline de sentimente.
Anul 2023, va continua ceea ce a fost în anul 2022, dar vor apare și ceva noutăți, nu multe și nici spectaculoase, căci scena a rămas aceeași și actorii mediocri își continuă rolurile din aceeași piesă la fel de mediocră, lipsită de zvâc și de profunzime.
Războiul din Ucraina va continua, mult mai apăsat, cu abordări ucrainiene inteligente și de efect.
Criza energetică europeană se va adânci datorită unor abordări superficiale și contradictorii.

Corupția în spațiul mioritic va scădea din amploare, căci banii europeni sunt bine controlați.

Mocirleala politică dâmbovițeană va opera și în continuare cu jumătăți de măsură pe motive electorale.

Băncile vor intra în degringoladă din cauza sărăcirii populației și ineficienței guvernamentale.

Nici în anul 2023 nu se vor produce pentru noi lucruri benefice din moment ce nu intrăm în zona euro.

Despre accesul în spațiul SCHENGEN nici nu va fi vorba din motive de boicot și redevențe la gaz.

Ne va fi bine ca să nu ne fie rău, dar foarte binele se lasă degeaba așteptat în anul 2023.

Ne vor părăsi mari personalități, dar și unele personalități controversate, nu multe deloc.

Nu va fi nicio mișcare telurică de peste 6,5 grade pe scara RICHTER în spațiul mioritic.

Nu va fi nicio recrudescență a pandemiei în anul 2023, chiar dacă China va avea probleme mari.

Trebuie să ne menținem într-un echilibru și o atitudine moderată, căci așa cum stau lucrurile, e bine, cât de cât și dacă nu ne va lovi un cataclism natural sau făcut de mâna omului, ne vom descurca și în anul 2023 așa cum o facem de 2.000 de ani, de am rămas aici pe hartă, nemișcați de nimeni, mândri foc.


(24 decembrie 2022)

Arta păcii

În opinia mea, așa cum este ARTA RĂZBOIULUI, fără a mă gândi musai la cartea lui SUN TZU, trebuie să existe și ARTA PĂCII, căci a avea pace și mai ales a menține pacea, este o artă. Războiul presupune mai multe părți, grupate în două tabere, una care luptă împotriva celeilalte. Nu ne imaginăm două armate, armata A și armata B care merg pe un teritoriu neutru și se luptă, iar cel care învinge să zice că a câștigat războiul. În realitate, există un invadator și o parte care se apără. Există posibilitatea ca partea care se apără să fie puternică și să-l respingă pe invadator, mergând chiar pe teritoriul acestuia până invadatorul capitulează. Ultimul războim mondial este dovada acestei abordări. Invadatorul nazist a fost respins și armatele aliate au mers până la Berlin și au determinat capitularea Germaniei. 
Arta păcii este definită ca totalitatea mijloacelor folosite pentru a instala și consolida pacea. Nu este deloc ușor, dar trebuie spus că menținerea păcii prezintă cu mult mai multe avantaje decât desfășurarea de războaie care unele dintre ele au durate și efecte imprevizibile.

Arta păcii presupune:

- bune relații cu vecinii,

- protejarea sensibilităților,

- asigurarea drepturilor,

- crearea bunăstării interne,

- respectarea indivizilor,

- conservarea puterii de apărare.

Este cunoscut că poftele de cucerire apar pe fundalul slăbiciunii și dorinței de a profita de pe urma celui slab, pentru a avea acces la resursele respectivului, fără a plăti costuri specifice unor afaceri între partemeri, căci după cucerire, resursele devin ale cuceritorului și acesta le folosește după propriile-i pofte.



(22 decembrie 2022)

Lagărul de la Buchenwald

În anul 1972, vizitând RDG am avut ocazia să văd muzeul de la Buchenwald. Este vorba de un muzeu organizat în fostul lagăr de concentrare de la Buchenwald.

Când eram copil am citit cartea Fabrica morții și de acolo am înțeles ce a însemnat nazismul pentru omenire și cum naziștii au făcut genocidul și ororile care m-au îngrozit. Faptul că am ajuns  la 25 de ani să văd ceea ce citisem în cartea aceea, mi-a dovedit că acolo în carte era de fapt o frescă a vremurilor acelea odioase, pe care milioane și milioane de oameni nevinovați le-au trăit. Erau acolo lăzi cu haine, cu încălțăminte. Erau abajururi făcute din piele de om. Se proiectau filme cu gazarea oamenilor, cu gropile comune, cu eliberarea deținuților la încheierea războiului.  MCMXLV înseamnă 1945, căci anul 1945 a însemnat încheierea celui de Al Doilea Război Mondial.  După niște ani am vizitat lagărele de la Dachau și Auschwitz.

(16 octombrie 2022)